Pe aceeași temă
Ceea ce a pornit ca o glumă tratată cu superioritate de republicani, candidatura lui Donald Trump la funcția supremă în statul american se îndreaptă acum spre o tot mai sigură nominalizare și o probabilă finală cu democrata Clinton. În ce privește planul de politică internă al echipei Trump, media din SUA analizează lucrurile acestea la foc continuu, multe fiind vădit îngrijorate față de semnalele ciudate pe care le dă candidatul republican (politica împotriva migrației, islamofobia, un zid la granița cu Mexicul sau o legislație anti-defăimare pe care presa o percepe drept o amenințare directă). Dar un nou președinte la Casa Albă vine cu schimbări și în ce privește politica externă. Iar România trebuie să privească cu atenție la cursa prezidențială de peste ocean, date fiind legăturile strategice pe care le avem cu Washingtonul.
În spațiul public românesc circulă, probabil dintr-un sentiment de provincialism, ideea că nu trebuie să ne consumăm prea mult timp cu ce se întâmplă în Statele Unite. “Americanii își votează președintele, e treaba lor”, se spune, “noi să ne vedem de-ai noștri”, se mai spune. Adevărat (sau fals) doar pe jumătate. Cine crede că alegerile prezidențiale din Statele Unite privesc strict Stratele Unite, se înșală. Donald Trump ne arată de ce.
Republicanul a fost invitat, recent, la o discuție față în față cu boardul editorial al Washington Post (WP). Unul dintre cele mai influente ziare din Statele Unite, WP s-a poziționat categoric împotriva lui Trump în această campanie. Nu trece săptămâna fără ca publicația să nu iasă cu câte o critică dură la adresa magnatului. Iar Trump nu s-a ferit să le spună în față părerea sa: “WP a scris multe lucruri greșite despre mine, cu o ură puternică”, dar asta nu l-a împiedicat să se așeze față în față cu jurnaliștii care îl critică. Calculul politic făcut de echipa de campanie a lui Trump e bun: semnalul este că republicanul nu evită confruntările directe cu cei care nu-l simpatizează, e deschis și la cealaltă tabără. Deși întâlnirea nu a schimbat foarte mult în percepția boardului editorial. La doar câteva ore după întrevederea al cărei transcript în puteți citi aici, WP titra implacabil: “Ne-am întâlnit cu Donald Trump. Alegerea sa continuă să fie un risc radical”.
În cadrul discuțiilor, jurnaliștii cotidianului american l-au atras pe Trump și pe terenul politicii externe. Alianța Nord Atlantică a reprezentat cheia de boltă a dezbaterii. Pe scurt, cea ce spune Trump e că NATO nu și-a pierdut scopul, dar nu e adaptată realităților momentului. Asta înseamnă, spune republicanul, cheltuieli mai mari din partea celorlalte state membre și o implicare militară a Washingtonului ce aduce îngrijorător de mult cu o politică izolaționistă. Mai mult, Trump pare să se raporteze la NATO ca la o afacere: SUA nu câștigă atât de mulți bani din Alianță, iar anumite state ar trebui să-i plătească pe americani pentru prezența militară în respectivele regiuni. Sau cum scriam la începutul anului, un fel de libertarianism în care cei mari negociază în cerc restrâns dosarele momentului, iar statele din rândul doi trebuie să plătească pentru accesul la securitatea americană.
Dar să luăm câteva fragmente din transcriptul discuției:
Întrebat despre modul în care vede viitorul NATO, Donald Trump explica: “Percep NATO ca pe un lucru bun – mă uit la Ucraina și spun că e o țară care ne afectează mai puțin decât afectează alte state din NATO și totuși noi ducem greul, ei nu fac nimic. De ce nu cooperează Germania cu NATO în dosarul Ucrainei? De ce alte state aflate în vecinătatea Ucrainei nu se ocupă de acest lucru – de ce suntem noi cei care conducem un potențial război mondial cu Rusia?”. Înțelegem de aici că nu riscul în sine asupra unui conflict armat deschis cu rușii îl deranjează pe Donald Trump, ci faptul că SUA ar purta responsabilitatea asupra acțiunii.
În continuare Trump: “Cred că ideea și conceptul NATO este bun, dar mai cred că Statele Unite au nevoie de ajutor. Nu suntem ajutați”. Afirmații de acest tip nu susțin sloganul de campanie al magnatului. Dacă vrea să facă America măreață din nou (“Make America great again!” – sloganul lui Trump, în engleză), Donald Trump nu are atitudinea potrivită.
Iată un alt fragment: “NATO a fost lansată într-o perioadă diferită. NATO a apărut când noi eram o țară mai bogată. Nu suntem o țară bogată. Împrumutăm o grămadă de bani, împrumutăm bani din China. Lucrurile sunt diferite acum. NATO ne costă o avere și, deși protejăm Europa, cheltuim mulți bani. Cred că NATO e bună ca și concept, dar nu e la fel de bună ca atunci când a apărut. Iar noi ducem greul în Alianță. Obama a fost mai ferm în privința Ucrainei decât toate celelalte țări membre la un loc, acele state care se află în vecinătatea Ucrainei. Și nu cred că e corect, nu suntem tratați corect. Nu suntem tratați corect nicăieri”.
Pentru ca, la un moment dat, unul dintre jurnaliștii WP să îi spună lui Trump că, spre exemplul Coreea de Sud și Japonia – două dintre aliatele de bază ale SUA – plătesc 50% din costurile non-personale ale prezenței militare americane în regiune. Răspunsul lui Trump: “50%? De ce nu 100%?” Ideea de la care a plecat Alianța Nord Atlantică a fost de a menține SUA implicate pe termen lung în Europa ca echilibru la noi potențiale crize, pentru a promova o balanță de putere pe un continent care a lansat două războaie mondiale. Iar o asemenea abordare mercantilă era de neimaginat după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, când statele europene nici dacă ar fi vrut nu aveau de unde să cotizeze la securitatea SUA, cum vrea Trump, fiind măcinate de război.
Faptul că un personaj politic care candidează la președinția Statelor Unite cu un asemenea mesaj de politică externă are cifre solide în sondaje și toate șansele să primească nominalizarea republicană pentru cursa finală arată că o bună parte din societatea americană rezonează cu ceea ce spune Trump. Și că susține acest timp de politici. România, având un parteneriat strategic cu SUA, o prezență militară americană pe teritoriul ei și o contribuție netă la scutul antirachetă – proiect ce irită Rusia – trebuie să urmărească foarte atentă modul în care decurg alegerile prezidențiale din SUA. Pentru că, în funcție de cine merge la Casa Albă, putem sesiza în mod direct posibile modificări în structura de securitate din imediata noastră vecinătate, acolo unde tensiunile și o Rusie agresivă sunt prezente.
