Toate astrele se aliniază pentru Cioloș

Înțelegerea mișcării-șoc a președintelui Io­hannis de a-l împinge public pe premierul Cioloș spre PNL devine decisivă pentru decriptarea raportului de forțe din acest în­ceput de campanie elec­to­rală. Șeful statului sur­prin­de prin faptul că se implică atât de evident în jocul po­litic, dar prin asta preia ini­țiativa strategică și arată că refuză să rămână în aș­tep­tarea rezultatului alegerilor pentru a vedea cine trebuie nominalizat ca prim-mi­nis­tru, practic recunoaște pu­blic că dorește să influ­en­țe­ze rezultatul acestor alegeri. Iar această ati­tudine este de înțeles din mai multe mo­tive. În primul rând, viitorul prim-mi­nis­tru, dacă rezistă cel puțin trei ani, până la prezidențialele următoare, va avea un rol decisiv în tentativa lui Iohannis de a câș­ti­ga un nou mandat. În al doilea rând, șeful statului are o responsabilitate față de PNL, partid care, în ciuda contribuției decisive la victoria de la prezidențiale, încă nu e la guvernare. Cine i-ar mai acorda vreun spri­jin politic lui Iohannis dacă nu va pu­tea să-și aducă partidul la guvernare? Io­hannis este condamnat să fie legat de PNL, iar această susținere trebuia să fie cla­ră de pe acum nu numai pentru a avea timp să tragă partidul în sus, ci și pentru a detona de pe acum vocile care critică, in­teresat sau nu, politizarea funcției prezi­den­țiale.

În plus, declarația a fost făcută în con­tex­tul în care PNL își pierdea, forțat de DNA, unul dintre copreședinți. Moment de cri­ză, dar care venea pe fondul unei crize de­ja existente într-un PNL cu o conducere neclară și son­daje proaste. Dar câteodată o criză o rezolvă pe cea­lal­tă. Declarația lui Iohannis a prefațat transformarea Ali­nei Gorghiu în „pre­șe­dintă unică“. Și nu e vorba atât de o dezechilibrare a raportului de forțe din in­teriorul PNL, cât de o cla­ri­ficare publică a dominației prezidențiale asupra PNL.

Alina Gorghiu nu este credibilă în funcția de președinte al PNL decât în măsura în ca­re se poziționează ca o purtătoare de cu­vânt a președintelui. Din poziția formală de șef de partid, aceasta ne-a dat de în­țe­les că nu aspiră la o candidatură la postul de prim-ministru, dar a anunțat că PNL ia în calcul o candidatură a cuiva fără car­net de partid, „care ar declara la un mo­ment dat că se consideră compatibil cu echipa liberală sau cu programul PNL“. Prin declarația inițială a lui Iohannis, re­luată apoi de noul președinte PNL, lui Cio­loș pare că i se face o ofertă care nu poate fi refuzată.

Totuși, o poate acesta refuza? Poate cineva ca­re a fost pus de PNL ministru al Agri­culturii, nominalizat în perioada Băsescu-Boc comisar european, numit prim-mi­nis­tru de Iohannis să spună că nu-l inte­re­sează de soarta marelui PNL? După ce a fost constant susținut din zona non-PSD și PPE, poate să fie, și indirect, artizanul unei victorii a PSD?

Dacian Cioloș nu numai că nu are carnet de partid, dar este și credibil în rolul de in­dependent. În același timp, a avut cel pu­țin trei funcții executive, deci emi­na­men­te politice. Este un om politic, unul ca­­re își îngrijește atent imaginea, de­ve­nind chiar cel mai curtat om politic al mo­mentului. Greu de crezut că, după ce a sim­țit gustul puterii de prim-ministru, du­pă ce a strâns atâția fani, dar și destule obligații morale față de cei care l-au pro­pulsat atât de sus, refuză pe toată lumea. Știe prea bine că scenariul reîntoarcerii sa­le la Bruxelles va fi privit ca o fugă, ca o de­zertare.

Nu vrem aici să spunem că Cioloș nu poa­te refuza oferta pentru că este într-o pos­tură imposibilă, ci pentru că este într-o postură pe care și-a dorit-o, a făcut multe eforturi, a făcut destulă echilibristică pen­tru a ajunge aici.

În ciuda zvonurilor insistente, e greu de crezut că ezită, cel mai probabil, caută mo­mentul potrivit și formula potrivită. Și nu sunt ușor de găsit, dar încet-încet pare că astrele se aliniază. În primul rând, faptul că este curtat direct și încurajat public de șeful statului și de președinta PNL este re­marcabil. E fără precedent ca președintele României să facă o astfel de promisiune implicită în sensul unei nominalizări de prim-ministru, chiar dacă aceasta este con­diționată de rezultatul alegerilor. Cio­loș nu putea primi o garanție publică mai clară că, în cazul unui rezultat decent, va fi nominalizat de președinte. În plus, Cio­loș pare că deja are o coaliție. Pe lângă PNL, pe care trebuie să-l salte în sus, USR al lui Nicușor Dan și-a arătat în repetate rânduri susținerea pentru persoana sa, iar președintele UDMR a declarat că nu ex­clude o asemenea variantă. Nu în ultimul rând, retragerea lui Vasile Blaga a făcut PNL mai ușor de vândut ca parte a unei coaliții informale cu USR, coaliție care să fie pro-DNA, pro-Cioloș și anti-PSD. Un semn e și publicarea de către Nicușor Dan, deci o sursă credibilă după ex­pe­ri­en­ța cu sondajele de la București, a unui son­daj menit să îngrijoreze, deci să mobilizeze și să unească această zonă anti-PSD care acum îl așteaptă cu înfrigurare pe un Da­ci­an Cioloș transformat imagologic în omul indispensabil, omul momentului.