De același autor
Cazul Tobă are meritul că redeschide un buboi supurând. Flagelul plagiatului trebuie rezolvat, trebuie să fie printre „priorități“.
Într-o reacție rapidă la ultimul scandal de plagiat care îl vizează pe ministrul de Interne, Petre Tobă, scriam că premierul Dacian Cioloș va da primul test în ce privește seriozitatea declarațiilor sale despre integritate. Sper că îl va trece, deși, după părerea mea, a plecat cu stângul în această chestiune. Să mă explic.
Din investigația realizată de jurnalista Emilia Șercan, plagiatul nu este la nivelul „suspiciunilor“, termen folosit pentru a respecta prezumția de nevinovăție, ci al certitudinilor. Pentru că, așa cum spune Gabriel Liiceanu într-o intervenție la RFI, „un elev de clasa a opta şi orice om care, ştiind să citească, poate să compare două pagini puse alături. E vorba de a stabili identitatea a două texte, pur şi simplu“. Făcând acest exercițiu de comparare a textelor, constați că Tobă a copiat ad litteram 250 de pagini din cele 390 ale lucrării sale de doctorat din surse diferite, lucrări de specialitate sau referate postate pe Internet. Ministrul s-a prăbușit în abisul ridicolului hoției prin „detaliul“ cu Apud Joseph Stiglitz și Apud Barry Buzan, despre care și-a spus probabil că or fi frați, d-aia i-a trecut în bibliografie la litera A. Premierul Cioloș ar trebui să-și găsească timp să citească articolul Emiliei Șercan și să facă de unul singur comparația textelor. Pentru orice om de bună-credință, cum nu mă îndoiesc că este premierul, verdictul este de plagiat, indiferent de câte comisii și consilii ar spune altceva, așa cum s-a întâmplat în celebrul și rușinosul caz Ponta, indiferent de „versiunea“ lui Tobă.
Tărăgănarea rezolvării cazului prin așteptarea unui verdict al Consiliului Național de Etică (CNE), instituție pe veci compromisă, populată cu personaje numite politic în contextul plagiatului lui Ponta, nu este de bun augur. Să presupunem că respectivul Consiliu îl spală pe Tobă, așa cum a procedat cu Ponta și Oprea, ce va face Dacian Cioloş, îl va păstra în guvern? Ar fi scandalos, ar fi o reeditare a cazului Ponta într-un context în care de la acest guvern de tehnocrați chiar se așteaptă altceva, măcar la nivel de integritate. Ar fi momentul decredibilizării lui Cioloș. După părerea mea, premierul are datoria morală să ceară demisia lui Tobă „Apud“ înainte de orice verdict al făcăturii numite CNE.
Cazul Tobă are însă meritul că redeschide un buboi supurând. Flagelul plagiatului trebuie rezolvat, trebuie să fie printre „priorități“. Ar fi trebuit să fie și printre prioritățile lui Klaus Iohannis, cadru didactic înainte de a fi președinte, pe care nu l-am auzit în acest prim an de mandat luând o poziție fermă, vorbind apăsat despre necesitatea înăspririi legislației în domeniu, a schimbării normelor și a Consiliului Național de Etică. Tăcerea este cu atât mai ciudată și de neînțeles, cu cât președintele propune reforma educației. Lipsa de preocupare pentru ștergerea acestei pete rușinoase de pe obrazul României - avem fabrici de diplome de licență și doctorat, multe plagiate, de ni s-a dus buhul - poate să fie rezultatul încrengăturilor de interese, inclusiv financiare, din mediul universitar, al presiunii și traficului de influență venit din zona asta. Altfel cum se poate explica indiferența față de subiect? O indiferență de care pare să fie lovit inclusiv noul ministru, domnul Curaj. Întrebat ce are de gând cu titlul de doctor al lui Ponta - ridicarea acestuia depinde de semnătura sa, așa cum a depins la momentul descoperirii faptei de cea a Ecaterinei Andronescu -, a dat un răspuns stupefiant: „acum prioritatea e bugetul“. Serios? Care e legătura dintre buget și diplomele luate prin hoție și ce-l împiedică să semneze cererile Universității București, care zac la minister din 2012, n-a mai detaliat. Sau, poate, domnia sa chiar e convins că Ponta e nevinovat, că nu aflase, bietul, de ghilimele. Păi, dacă e așa, să ne spună verde în față. Să ne spună și Iohannis, și Cioloș. Domnilor, credeți sau nu că Ponta e un plagiator? Dar Tobă și Oprea? Dacă da, ce aveți de gând? Dacă nu, măcar știm pe ce picior al integrității valsați și cum să ne raportăm la voi.
Am spus deja că premierul Cioloș a pornit cu stângul în afacerea Tobă „Apud“, tărăgănând o decizie și dând astfel ocazia acuzelor privind protecția politică de care beneficiază controversatul individ. Dar de aici și până la a pune ștampile de „necinstit“, cum face Sebastian Lăzăroiu, e totuși cale lungă. Doar nu suntem naivi, Lăzăroiu cu atât mai puțin, după experiența cotrocenistă și ministeriabilă, să ne imaginăm că în spatele susținerii guvernului nu se află o negociere politică. În opinia mea și potrivit informațiilor pe care le am la acest moment, ea a vizat două nume care contează: Dâncu și Tobă. Tocmai de aceea, în afară de rigorile de integritate și pentru a nu da credit acestor speculații, cred că Cioloș îl va demite pe Tobă. În această situație, va redeveni cinstit?
Și pentru că tot vorbim despre hoția de idei, cred că merită câteva cuvinte și hoția cealaltă, mai terestră, de la ANRP. Merită, pentru că șpăgarul (cu prezumția de nevinovăție adiacentă) Ioan Oltean completează un capitol aparte în istoria corupției. Ne spun procurorii că liberalul a primit mita – un „mizilic“ de 600.000 euro în contul cărora trebuia să tragă sforile pentru o despăgubire de 25 de milioane – chiar sub privirile Domnului, într-o biserică. S-o fi gândit că ia cu o mână șpaga și cu cealaltă își face cruce, „doamne izbăvește și păzește“, și gata, a scăpat. Na, că nu-i așa, socoteala din biserică nu s-a potrivit cu cea de la DNA. Vedem că frica e creativă, dar nimic nu înfrânge lăcomia. De la șpaga negociată prin cimitire și primită în pungi de plastic (fostul ministru de Finanțe, Darius Vâlcov) la cea în pungă de cadou vârâtă sub perna ornamentală de pe canapea (Sorin Oprescu) la sacoșa din vinilin (Dorin Cocoș) și mapa albastră (Crinuța Dumitrean), observăm o metamorfoză. Plicul a devenit neîncăpător, s-a trecut la sacoșă. De plastic. În schimb, ideile ciordite de Tobă încap pe timbrul unui plic.