De același autor
Liberalii încă nu au înțeles că au pierdut alegerile, nu sunt singuri la guvernare și că într-o coaliție fiind nu ai voie să tai beregata partenerului în somn, sau dacă o faci trebuie măcar să dai dovadă de puțin stil. Nu poți să bagi mașina în copac și apoi să-l ștergi de sânge cu batista pe cel de pe locul mortului spunându-i ”era dreptul meu constituțional”. Nici să fii prost, trufaș și să ți se urce puterea la cap nu interzice Constituția. Iar USR-PLUS nu înțelege să se resemneze să fie vioara a doua în coaliție și să calce la tot pasul pe câte un carnet partid, uneori chiar unul propriu. Alianța nu e vreo fată mare, și-a pus carnetele de partid peste tot pe unde a găsit vreun colțișor neocupat de ”colegi”, iar Voiculescu nu e vreun erou al reformelor. Dar măcar a încercat ceva, nu ca Bode, Câmpeanu și alți miniștri pe care premierul se face că nu-i vede doar pentru că sunt din ”gașcă” și are alegeri în partid. Dacă era să se pornească vreo curățenie în guvern pe criterii de competență și nu de idiosincrazii personale sau de partid cu aceștia ar fi trebuit să se înceapă.
Nu cred că Voiculescu merita să fie demis nici pentru că a publicat ordinul cu noii indicatori de caratinare fără consimțământul lui Cîțu ( pe care nu l-ar fi căpătat oricum), nici pentru evacuarea de la Foișor, decât, eventual, la pachet cu Raed Arafat, și nici pentru că a dat publicițătii datele despre centrele de vaccinare și situația testărilor pe județe. Despre schimbarea indicatorilor se discuta de cel puțin o lună, din momentul în care a devenit evident, în cazul Timișoara și București, că problema carantinării și a incidenței se juca în cheie politică. Parte din ei fuseseră deja anunțați de Andreea Moldovan, se discutase în Grupul Tehnic, experții fuseseră de acord, Arafat îi știa, iar pe fond, decizia era corectă. Este un aspect care, observ, nu este adus în discuție. Trebuia sau nu să fie schimbați indicatorii în așa fel încât să se introducă mai multă rigurozitate și politicul să fie scos din joc, pe cât se poate? Trebuia. Realitatea este că guvernul, în frunte cu Cîțu, cohorta liberală și Grupul (militar) pentru Comunicare Strategică refuzau să respecte propriile reguli, dând satisfacție interesului de partid, negaționiștilor și celor cu balanța morală defectă, pentru care viața oamenilor contează mai puțin decât cifrele economice. A fost bine sau nu că opinia publică a putut afla cum funcționa ”vaccinarea paralelă” a esențialilor? A fost. Fără asta am fi avut și în ziua de azi centre cu circuit închis în care aveau acces doar piloșii neamului. Chestia cu accesarea bazei de date și cu marile secrete de acolo sunt povești spuse fără talent de gradații bolnavi de secretomanie, care bat din pinteni pentru a păstra statu-quo-ul și privilegiile. Ca pedeaspsă pentru gestul de transparentizare, Cîțu a ordonat Corpului de Control să intre în acțiune și apoi s-a deschis un dosar penal. Se face una ca asta între partenerii de coaliție? Nu se face, decât dacă gândești ca Dragnea pe când voia să scape de indezirabilii din partid. Dar publicarea datelor de testare defalcate pe județe? Din perspectiva interesului public ce a fost greșit aici? De ce să nu știm că unele județe fac 10 teste pe zi și altele 3000? Ca să poată vopsi după cum le convine lui Cîțu, Arafat, PNL-ului și faimosului Grup județele în verde sau roșu? Căci asta se întâmpla sub ochii noștri. Ce să mai discutăm despre criticarea sistemului de vaccinare, a amestecului la gramadă a ”vulnerabililor” cu ”esențialii”. A fost sau nu corectă? Rezultatul îl vedem: puțin peste 30% din totalul populației de peste 65 de ani s-a vaccinat. Sunt calculele lui Liviu Iolu, din ale mele ies mai puțini, sub 20% ( populația de peste 65 este de 3.664.411- date INS la 1 ianuarie 2020-, din care se vaccinaseră până pe 6 aprilie aproape 600.000 de persoane, potrivit spuselor lui Valentin Gheorghiță, cordonatorul campaniei).
Repet, Voiculescu nu e un erou, putea să spună răspicat aceste lucruri până acum, inclusiv problema cu diferența de raportare a numărului deceselor, putea să fie mai puțin arogant și să nu se creadă omul providențial în sănătate, să comunice mai des, mai puțin scrâșnit și plictisit ca și cum ar fi făcut cuiva o favoare, să nu-și fi delegat atribuțiile, să fi semnat cu mâna lui ordinul buclucaș, nu să o împingă în față de Andreea Moldovan, și să fi plecat de la minister pe ușa din față, cum a făcut aceasta, și nu pe cea din spate. Nu a rezolvat problema paturilor de la terapie intensivă și nici pe cea a restructurării spitalelor, ca să se termine cu spitalele Covid și non-Covid, soluție de avarie pentru prima fază a pandemiei, așa cum au făcut toate țările europene. În patru luni avea timp să facă măcar aceaste mici reforme. ”Curajul” conferințelor de presă post factum nu mă impresionează și nici victimizarea că l-a răpus ”mafia”. A reușit să se certe cu prea mulți pentru mărgele de sticlă, să se facă nesuferit, nu e un ”diamant” în management spitalicesc și, în general, în ce privește organizarea, dar e de bună-credință și nu a acționat ca un sclav de partid, cum i-ar fi plăcut lui Cîțu și cum s-a obișnuit cu miniștrii liberali.
Din această criză politică majoră, singurul lucru bun e că nici una dintre părți nu își poate permite să rupă coaliția, dar în mod evident PNL vrea să o încalece. Vrea să fie recunoscut ca partidul care ține hățurile în mână, USR PLUS fiind o anexă, un copil pe care îl iei la plimbare pentru că nu poți și nu ai cu cine să-l lași acasă. Declarațiile din ultimele două zile nu au făcut decât să agraveze situația. Cătălin Drulă l-a catalogat pe Florin Cîțu drept un ”zombie politic”, spunând că nu se poate continua cu un premier în care partenerii și-au pierdut încrederea, Orban a avertizat că orice ministru care îl atacă pe premier poate să-și scrie demisia. Iar lui Cîțu i s-a umflat autoritarismul și ego-ul, plusând în fața activului de partid cu o zicere care nu face decât să toarne gaz pe foc: ”coaliția de guvernare, condusă de Partidul Național Liberal, din care fac parte USR-PLUS şi UDMR, cu un premier liberal, cu o politică liberală…” A stabilit carevasăzică subordonările celor două partide-anexă. Chiar e ”imaturitate politică” să te apuci să spui așa ceva într-un moment atât de complicat. Dar, pesemne, pe domnul Cîțu l-a luat valul văzând că PNL, în frunte cu Orban, fac zid în jurul lui. Chiar crede că va putea să taie și spânzure în guvern. Se înșală.
Dacă USR PLUS acceptă această situație, guvernarea va fi una după chipul și asemănarea PNL ( și a UDMR), adică una cu apetit pentru reformă cât un bob de mazăre. Iar lucrul acesta deja a fost probat de la începutul guvernării și până acum. Să luăm de exemplu desființarea Secției speciale, unde liberalii au acceptat cu mare ușurință amendamentul care introduce superimunitatea pentru magistrați la trimiterea în judecată sau încercarea de a pune sub Parchetul General și nu sub DNA anchetarea magistraților. Să luăm refuzul ministrului Lucian Bode și a PNL de a scoate o parte din poliția judiciară de sub autoritatea Ministerului de Interne și a o transfera la parchete, deci de a renunța la ”dubla comandă” și la băgatul nasului în dosarele penale. La fel, incapacitatea ministerului Educației de a elabora planurile-cadru pentru elevii care vor intra în clasa a IX-a și care sunt prima generație care a învățat până acum după programe noi și vor da examenul după modelul PISA. De fapt, România educată e în paragină după anul de pandemie, de școală online și vacanțe lungi și dese. Proiectul alegerilor locale în două tururi de scrutin a fost băgat adând într-un sertar, iar la nesimțitele sporuri salariale se umblă cu penseta. Exact această lipsă de reformism, reproșată în repetate rânduri de cei de la USR PLUS, îl determină pe premierul Cîțu ca la trei vorbe poticnite să repete ”reformă, facem reformă”. Știe că vorbește de funie în casa spânzuratului.
E greu de presupus că USR PLUS va obține îndepărtarea lui Florin Cîțu, așa cum e greu de crezut că aceștia vor accepta pașalâcul pe care vor liberalii să-l instituie în ce-i privește. Problema e însă alta, coaliția care a funcționat prost de la început ( lucru previzibil încă din campania electorală) va funcționa și mai prost în viitor după acest episod. La fel și guvernul, pentru oricât ar vrea PNL și Cîțu să se înfoaie, fără USR PLUS ajung la braț cu PSD, cum s-a mai întâmplat în trecut. La fel, USR PLUS se așează în barca PSD și AUR tot criticând și ridicând coada în sus. Dacă PNL nu înțelege că, oricât ar fi de tentant, nu trebuie să depășească limitele și va încerca să încalece USR PLUS, coaliția va eșua mai devreme sau mai târziu. La fel, USR PLUS trebuie să mai lase orgoliile de-o parte și să vadă unde greșește, căci greșește. Un acord scris care să impună reguli pentru ambele părți se impune.
