De același autor
Credibilitatea Curţii Constituţionale nu a fost nicicând absolută și nu a existat un consens asupra independenţei, bunei-credinţe și profesionalismului acesteia. Nici vorbă de o încredere oarbă și unanimă. CCR nu e o instituţie în abstract, e și ea formată din oameni, numiţi politic de partide și preşedinte, aşa cum e practica în multe ţări europene, oameni cu pregătire și competenţe diferite, cu orgoliile și frustrările lor, cu interesele și dependenţele lor politice. Chiar dacă sunt inamovibili. De-a lungul timpului, CCR a fost criticată și contestată pentru diverse decizii, în special cele cheie, ba de o tabără politica, ba de alta, deşi oficial fiecare spunea ipocrit că o respectă și că nu-i pune la îndoială probitatea.
Momentul de referinţă în credibilitatea CCR a fost referendumul din 2012 pentru suspendarea lui Băsescu. Să ne aducem aminte că atunci Ponta și Antonescu făceau liste negre cu judecătorii CCR catalogaţi drept „băsişti“, puneau o imensă presiune pe oamenii numiţi de USL acolo, pe care îi ameninţau fără ruşine, și au încercat să taie din atribuţiile Curţii. Au fost însă „trădaţi“ chiar de ai lor, iar CCR a reuşit atunci să aducă lucrurile pe făgaşul democratic. Susţinută de opinia publică, de partenerii României, de instituţiile europene, inclusiv de Comisia de la Veneţia, Curtea a câştigat în prestigiu și a fost suită pe un piedestal. Se cuvine a rememora acest episod în care CCR a jucat un rol crucial pentru statul de drept, spre disperarea taberei USL. Dar asta nu ar trebui să ne împiedice a vedea fisurile din soclul pe care stă cocoţată. Tot mai profunde: decizii care se bat cap în cap, depăşiri de competenţe, tentaţia de a legifera, uneori chiar cu caracter retroactiv. Măria sa CCR pare a fi pe drumul greşit.
Ultima decizie a Curţii referitoare la OUG 13 prin care s-a constatat că DNA a încălcat grav, prin ancheta sa, separaţia puterilor în stat, a avut „o conduită abuzivă“ și şi-a „depăşit atribuţiile“ - o premieră a cuvintelor tari! - conţine câteva derapaje nepermise care nu pot fi băgate sub preş. Mă refer doar la oamenii de bună-credinţă, nu la canaliile pe care le vedem defilând zi lumină cu țeapa în care au înfipt deja capetele lui Kövesi și Lazăr. Majoritatea juriştilor este de acord cu faptul că procurorii nu au voie să ancheteze „oportunitatea“ unui act normativ. Dar sunt de acord în acelaşi timp că decizia: 1) conferă o superimunitate miniștrilor care excede cadrul legislativ existent -„niciun ministru nu poate fi tras la răspundere pentru opiniile politice sau acțiunile exercitate în vederea elaborării ori adoptării unui act normativ cu regim de lege“; 2) împiedică anchetele procurorilor asupra unor „acțiuni“ ale miniștrilor care pot fi penale; 3) cenzurează soluția procurorului prin care s-a început urmărirea penală in rem și dă soluții în locul judecătorului de cameră preliminară - „impuneau însă organului judiciar soluția de clasare“. Merită lecturată în acest sens cu atenție opinia separată și unică a judecătoarei Livia Stanciu.
Mi se pare extrem de grav și un precedent periculos, pentru că de acum înainte decizia CCR poate fi folosită drept pavăză de miniștri pentru tot felul de fapte penale și va împiedica bunul mers al justiției. Câte nu pot fi camuflate în „oportunitate și legalitate“! Se sperie gândul! Îmi poate explica și mie cineva cum va decurge o anchetă in rem în urma unei plângeri pe fapte penale - luare de mită sau distrugere de acte, de exemplu -, comise de un ministru în „elaborarea și adoptarea“ unui act normativ fără să chemi ministrul la audieri și fără să riști apoi să fii acuzat de tot ce înșiră CCR în motivare? Oricum, să ne înțelegem, favorizarea făptuitorului în astfel de spețe a fost dezincriminată, exact cum dorea OUG 13.
Cum nu-i pot bănui totuși pe unii judecători CCR de prostie sau crasă icompetență, nu-mi rămân decât variante chiar mai neplăcute. Mărturisesc că printre acestea se numără și traseul parcurs de Daniel Morar, care, iată, a ajuns să împartă podiumul cu un valet politic precum Valer Dorneanu. Lupta lui cu DNA are resorturi pe care sincer doresc să nu le aflu, deși le bănuiesc. Cert este însă că, dacă Dorneanu nu are nimic de pierdut date fiind credibilitatea și onoarea lipsă, Morar încă mai are.
Pretextul numit decizia CCR în decapitarea lui Kövesi și Lazăr face parte, așa cum se vede tot mai limpede, dintr-un scenariu mai amplu post-OUG 13. Lucrurile se leagă. Tudorel Toader, ins a cărui mediocritate și misiune de killer al anticorupției scot flame cu fiecare cuvântare, bate șaua să priceapă stăpânii că prestează cum i se cere. Vorbește de demitere și de analiza activității celor doi. A încercat și Chiuariu cu Doru Țuluș, de ce n-ar încerca și Toader, doar sunt de aceeași extracție politică?
Ghinion, demiterea stă însă în pixul lui Iohannis, care puțin probabil să cedeze presiunilor. Așa că intră în acţiune proiectul lui Tăriceanu, prin care se vrea eliminarea completă a președintelui din numirea și revocarea șefilor Înaltei Curți și a procurorilor șefi. Inițiativa tăricenistă a trecut deja tacit de Camera Deputaților și a ajuns la final în Senat. Nu cred că mai contează că CSM a dat deja anul trecut un raport în care se opune extragerii șefului statului din ecuație, că exista deja o decizie a CCR în acest sens, în două zile se poate convoca plenul și gata. E situația în care vom vedea capul lui Kövesi rostogolindu-se pe treptele DNA în aplauzele penalilor de pretutindeni. Am însă bănuiala că tovarășii iar evaluează greșit situația și că de data asta chiar vor fi măturați de Stradă. Cred că și-o caută cu lumânarea.
Comentarii 10
Rudolf Dedinszky - 05-31-2018
Demiterea lui Kövesi cu data de: rezolvarea dosarelor de catre judecatoria cu sentinta definitiva ,ce Kövesi ce are in cercetare !
RăspundeADAM - 03-20-2017
@Eva. La cine faceti referire cand afirmati "NU aveti chiat nici un pis de rusine" ?
RăspundeEva - 03-20-2017
Eu nu stiam ca Kovesi e o institutie in Romania, dar voi o faceti sa para a fi! Nu aveti chiar nici un pic de rusine?
RăspundeSorin - 03-18-2017
Se poate vorbi de onoare la o institutie bolsevizata, kgbizata? Numai intr-un stat de drept se poate vorbi de onoare a unei institutii iar onoarea nu are jumatati de masura. Adica numai cu Livia Stanciu si Camelia Bogdan care intre timp a fost si eliminata, nu se face stat de drept
RăspundeAlexandru Viorica - 03-17-2017
alo.... cazul Udrea este amanat pentru ca judecatorii nu stiu ce sa faca... sa-i dea 21 de ani cum cere DNA nu se stie de ce... sau sa o achite dupa cum dovedeste lipsa de probe... Creier ....
RăspundeVicentio B. - 03-17-2017
AEQUUM INTER OMNES CIVES IUS SIT! (Seneca) care se poate traduce prin “acelasi drept este valabil intre toti cetatenii”, adica, in sens strict juridic similar cu art. 16 alin 2 – Constitutia Romaniei “Nimeni NU ESTE mai presus de lege”, realitate omisa/contrazisa, vizibil cu INTENTIE, de catre CCR, evident EXCEPTAND pe dna. Judecatoare LIVIA STANCIU – Ex- Presedinta a ICCJ. Ceea ce Andreea Pora, numeste, as spune decent, “onoarea pierduta” si “pretextul numit Decizia CCR (…) , cu referirea clara la Decizia CCR nr. 68/2017 din 27 februarie 2017, etaleaza cum/ in ce fel, ceea ar trebui sa fie UN SIMBOL SUPERLATIV al DEMNITATII NATIONALE, poate in realitatea sa se “insurubeze” la masinaria, de fapt la sistemul “Manus Manum Lavat” (o mana spala pe alta) intr-o maniera chiar ANTICONSTITUTIONALA ! CONCRET 1. Exista Legea nr. Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, care prin art. 1 stipuleaza precis caracteristicile Curtii Constitutionale in sensul ca aceasta este: alin (1) garantul suprematiei Constitutiei. alin (2) unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania. alin. (3) independenta fata de orice alta autoritate publica si se supune numai Constitutiei si prezentei legi. 2. INSA, prin Decizia 68/2017, publicata in Monitorul Oficial nr. 181 din14 martie 2017, CCR demonstreaza ceea ce se poate reconstitui TOTAL si anume ca, Hotararea (citez): “Constată ca a existat si exista un conflict juridic de natura constitutionala intre Ministerul Public - Parchetul de pe langă Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticorupţie ai Guvernul Romaniei, generat de acţiunea Parchetului de pe langă Inalta Curte de Casatie si Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie de a-si aroga atributia de a verifica legalitatea si oportunitatea unui act normativ, respectiv Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2017, cu încalcarea competenţelor constitutionale ale Guvernului si Parlamentului, prevăzute de art. 115 alin. (4) şi (5) din Constituţie, respectiv ale Curţii Constituţionale, prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituţie, se bazeaza EXCLUSIV pe INTENTIONATE OMISIUNI cu privire la elementele prevazute chiar de LEGE, adica: 2.1. DNA a fost SESIZATA strict LEGAL la 31 ianuarie 2017 prin depunerea de catre doua persoane fizice a unui denunt penal împotriva lui Sorin Grindeanu, Prim Ministru al Guvernului, si impotriva lui Florin Iordache, Ministru al justitiei, pentru comiterea de infractiuni, PRECIS NOMINALIZATE !, motiv pentru care 2.2. DNA trebuia (legiferat) sa treaca la efectuarea de acte procedurale care implica verificarea regularitătii sesizarii dar si administrarea mijloacelor de proba, astfel incât sa fie obtinute informaţiile necesare pentru dispunerea unei solutii; Inceperea urmaririi penale se face NUMAI cu privire la cercetarea faptei adica a ceea ce se numeste IN REM. Procedura din cursul urmăririi penale este – deasemeni strict legiferat – nepublica ! Pe parcursul acestei procedur s-au conturat indiciile savarsirii si a altor infracţiuni ceea ce, prin ordonanţă a procurorului de caz, a determinat extinderea urmăririi penale cu privire la fapte noi si ulterior clasarea pentru parte dintre cele cuprinse in denunt. 2.3. Realitatea incontestabila de SUBSTANTA juridica, consta in faptul ca, in aceasta procedura si perioada, recte stadiul realmente preliminar al anchetei penale o imixtiune a Ministerului Public în exercitarea competenţei Guvernului de adoptare a unui act normativ, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017, era IMPOSIBILA, mai ales asa cum bine se stie, autorul sesizarii CCR, Presedintele Senatului, Calin P. Tariceanu, NU s-a referit la eventuale dovezi, pe care sa le fi atasat demersului. 2.4. Judecatorii CCR, cei semnatarii ai hotararii au OMIS si ESENTIALUL, deasemeni legiferat, in sensul ca obiectul urmaririi penale si activitatea de ancheta a procurorilor sunt NEAPARAT supuse controlului instantelor judecătoresti, existent in cadrul functiei de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii in judecata, funcţie exercitata de judecător in procedura de camera preliminara si NU controlului CCR ! 2.5. DACA judecatorii CCR, repet, semnatari ai Hotarari mentionate de mine la punct 1, NU ar fi indus OMISIUNILE scrise aici strict succint, pe cale de consecinta, ar fi trebuit sa considere sesizarea lui Tariceanu ca fiind INADMISIBILA ! 3. Ca atare, recte in consecinta se poate afirma realitatea ca CCR au realizat un act care se poate numi ABUZ DE DREP prin care s-a realizat o DECIZIE NECONSTITUTIONALA, act care rezulta din insasi art. 2 - Legea 47/1992 ! (citat): alin. (2) Sunt neconstitutionale prevederile actelor prevazute la alin. (1), care incalca dispozitiile sau principiile Constitutiei. alin. (3) Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Astfel se poate explica afirmatia in format CONCLUZIE mentionata CLAR de Andreea Pora (citez): “Pretextul numit decizia CCR în decapitarea lui Kövesi și Lazăr face parte dintr-un scenariu mai amplu post-OUG 13.”
Răspundeionut - 03-16-2017
Mă dezamăgiți profund, doamna Pora. Nu ziceți nimic de plagiatul penibil al dnei Kovesi! Să nu-mi spuneți că nu cunoașteți adevărul, care e atât de simplu... Cu ocazia asta a dispărut din vocabularul dvs. cuvântul plagiat. A scăpat, cu această ocazie, rector LILE de la Arad și alți impostori universitari. Am crezut în dvs., abia apucam să vă citesc articolele, dar acum îmi dau seama cât de balcanic vă este comportamentul.
Răspundemindruta iulian - 03-15-2017
Perfect de acord cu dv..stimata doamna Daca îmi permiteți o singura observatie la alin.3: majoritatea juriștilor este de acord.Va mulțumesc!
RăspundeFLORIAN D. MIREA - 03-15-2017
In mod normal, eficacitatea in lupta anticoruptie dusa de DNA nu ar trebui sa depinda de seful acestei institutii. In mod normal, CCR ar trebui sa nu fie alcatuita din persoane numite politic. In mod normal C.P. Tariceanu nu ar fi trebuit sa fie seful Senatului, ci deja condamnat si la puscarie. In mod normal si altii ca Tariceanu, care beneficiaza fie de condamnari cvu suspendare, fie nesfarsite amanari dupa amanari (vezi sentinta in cazul Udrea). In aceste conditii, cum sa se poata stopa escaladarea coruptiei? Cine fura azi cu sacul din vistieria statului risca un proces cu amanari repetate si care se finalizeaza cu o simboilica condamnare, in timp ce averea facuta prin necinste ii ramane in posesie definitiv. Dar ce este normal in societatea romaneasca de azi, in afara de unele proteste de strada, care nici ele nu se coaguleaza intr-un program, intr-o miscare, intr-un partid anticoruptie?
Răspundeflorian - 03-14-2017
Referendum imediat, initiat de presedinte: presedintele sa poata demite primul ministru si parlamaentul in caz de subminare a luptei anticoruptie
Răspunde