Planul lui Dragnea pentru „România mică“

E aproape imposibil să ții ritmul cu ti­că­loșiile, imbecilitățile, grobianismele și gân­găvelile epocii Dragnea, nimeni n-are timp și nervi pentru așa ceva. Oricât de im­plicat ai vrea să fii, oricâtă conștiință civică te-ar mâ­na în luptă, nu poți face fa­ță avalanșei. Te revoltă aproape zilnic ba una, ba alta, te minunezi de can­titatea de mizerie com­bi­nată cu prostie deversată de PSD, te crucești când le auzi obrăzniciile, agra­ma­tismele și țățismele, inte­li­gența și bunul-simț îți sunt torturate sistematic. Totuși, îți lipsește tabloul de ansamblu. Dar, surpriză! în câ­teva cuvinte, inspirate de o credință pro­fundă și o nevoie intimă, tabloul a fost pic­tat chiar de maestrul maeștrilor, Dragnea: „PSD e mai mult decât un partid, e prac­tic România la scară mai mică“. Bine zis! Dragnea are într-un fel strâmb dreptate - a reușit, el și antecesorii lui, să produca un mutant, o „Românie mică“ după chi­pul și asemănarea PSD. Reciproca nu e va­labilă, cum crede el. Și-au făcut o Ro­mâ­nie pentru uzul lor, mică e drept, de doar 18%, dar care, prin forța (ne)prezenței la vot, domină și vrea să înghită România cealaltă. Da, Dragnea are dreptate și când spune că PSD e mai mult decât un partid. E cu mult mai mult, ba chiar nici nu mai are legătură cu un partid în înțelesul de­mocratic al cuvântului. E de fapt auto­cra­ția lui Dragnea. O adunătură - unii îi spun bandă, alții frăție - de indivizi sub­me­dio­cri, cu o cultură și o educație pentru care termenul precar e un compliment (Călin Matei, deputat PSD de Maramureș: „Până la următoarea vacanță, pune-ți [sic!] mâ­na pe carte, fiți cuminți și nu fumați în budă!“ sau ministrul Educației, d-l Pop, zis „Genunche“, în dis­cur­sul de la deschiderea anu­lui școlar: „copii [sic!] dum­neavoastră“), amo­rali, se­toși de bani, putere și im­punitate, încărcați de ură împotriva celeilalte Ro­mâ­nii, pe care ar vrea s-o dea pe brazdă, s-o înge­nun­che­ze, cu forța dacă trebuie.

Pare incredibil că s-a ajuns aici, dar tabloul general ara­tă că s-a declanșat cea mai tenace și agresivă contrarevoluție. Una care vizează toate zonele în care, din diverse și per­verse motive, PSD a pierdut de-a lungul timpului controlul absolut. E vorba de locurile, nu multe, în care se mai pro­du­sese ceva reformă sau, măcar, dăduseră primii mugurași. Așezate cap la cap - de ministru, baron, activist, consultant, mo­gul și jurnalist-baros -, acțiunile urmăresc un Plan: să întoarcă roata istoriei.

Prin repolitizarea totală a justiției, prin transferul Inspecției Judiciare în mâna ministrului și scoaterea președintelui din pro­cesul de numire a procurorilor șefi, se lovește direct în miezul reformelor din jus­tiție: independența. Ceea ce bagă în moar­te clinică statul de drept și democrația liberală. (Cum am mai spus, OUG 13 a fost, prin comparație, doar un test.) Pen­tru asta PSD și anexa au aruncat în luptă toate bateriile propagandistice, manipu­latoare, diversioniste și legislative pe care le au cu prisosință la îndemână. Caricatura de comisie pentru zisa fraudă a alegerilor din 2009 a cerut parlamentului o lege prin care cei care i-au dat cu tifla - adică Kövesi și Lazăr - să-și piardă funcțiile. Ce poate fi mai simplu și mai eficient? Ins­pecția Judiciară e programată să devină o anexă a partidului- stat, prin care se vor organiza execuții publice ale procurorilor și judecătorilor nesupuși. Pe lângă asta, președintelui i se taie din atribuții și până la viitoarele alegeri se va trezi împăiat la Cotroceni, ceea ce schimbă fundamental echi­librul puterilor în stat. Judecătorii, cum e doamna de la ÎCCJ, care s-a pen­sionat la țanc pentru a-l scăpa pe Dragnea de verdict în procesul „Bombonica“, au înțeles cum bate vântul și încep să se metamorfozeze în giruete. De altfel, există suficiente informații că întreg sistemul de justiție e pe cale să accepte fatalitatea pierderii independenței. Ar fi finalul unui proces îndelungat, chinuit și, vedem, ușor reversibil.

În educație, altă zonă în care PSD a decis să taie în carnea vie a puținelor reforme care s-au făcut, ministrul Pop-Genunche e exponentul perfect al epocii Dragnea: servilism tâmp, agramatism țâfnos și pros­tie cu muc și sfârc. Manualul unic și edi­tura de stat, dar mai cu seamă in­ter­zi­cerea auxiliarelor (ceea ce nici Ceaușescu nu îndrăznise) sunt enormități față de care nu am auzit vreun pesedist protes­tând sau cerând demiterea ipochimenului și arată că acțiunea distructivă a educației face parte din Plan. Cred că după pro­testele din februarie și tinerii educați au devenit dușmanii PSD, alături de angajații din privat, în special din multinaționale, de „străini“ și de tot ce e viu, gândește și acționează. Cu cât mai mulți „tâmpiți“ și oameni de valoare puși la index, presați și ti­morați, cu atât mai mare va deveni „Ro­mânia mică“ a oligarhiei lui Dragnea.

Dacă adăugăm acțiunile nemiloase de ju­mulire a banului public, haosul fiscal care pune pe fugă investitorii, devalizarea com­paniilor profitabile pregătită prin Fondul Suveran destinat îndestulării clien­telei și, în general, toate măsurile eco­no­mice fără cap și coadă, observăm că ele cons­tituie, după justiție, cea mai impor­tantă direcție de acțiune a contrarevoluției declanșate în epoca lui Dragnea.

Nimic nu mai pare întâmplător dacă așe­zăm piesele de puzzle și privim imaginea de ansamblu. Planul PSD, de inspirație ru­sească? e să cotropească România cealaltă și s-o croiască pe dimensiunea intereselor lor. S-o facă să arate, toată, ca „România mică“ a lui Dragnea.