Tudose, premierul blatului Iohannis-Dragnea

După moțiunea de autocenzură care a răs­turnat carul cu miniștri pe autostrada spre paradis, Dragnea a anunțat țara pe­se­distă că „am ieșit întăriți“. Nimeni n-a scă­pat cu viață. Pierdut olim­pian în contemplarea propriului viitor, Dragnea l-a extras din lista cu premieri fan­tomă pregătită pentru ma­rea întâlnire de la Co­tro­ceni exact pe Mihai Tu­do­se, unul dintre cei răpuși de evaluarea lui Vâlcov (scor: 17 bile negre, 1 albă). După vestea că Tudose este alesul, au apărut rapid câ­teva tușe noi: plagiator, cu cerere de re­tragere a titlului de doctor de la Academia SRI și, zice-se, cu dublă comandă – partid și servicii secrete. Cum ceilalți candidați din lista oficială au refuzat strategic onoa­rea de a deveni premieri în Guvernul Drag­nea 2, soluția Tudose s-a impus de la sine și nu prea. Mai exact, dacă ne uităm la CV-ul lui Tudose, care vorbește în gura ma­re despre legături cu SRI, pare că a fost impus de cea de-a doua comandă. Ca do­vadă, câțiva baroni de-ai lui Dragnea, în frunte cu Stănescu, s-au opus propunerii, probabil pe considerentul că gradul bate funcția din partid. Rămâne de văzut cine a avut dreptate până la urmă, pentru că s-ar putea ca supersluga la care visa Drag­nea să-i joace feste chiar mai mari decât Grindeanu.

Deși profilul lui Tudose nu se potrivea de­loc cu cel anunțat de președinte - inte­gri­tate, profesionalism și tot felul de alte lu­cruri care practic au ajuns de negăsit în PSD-ul actualei epoci -, iată că Iohannis a spus totuși da. Criteriile anunțate de Iohannis, în cap cu integritatea, au fost sacrificate și răspunsul a venit cu o ra­pi­ditate care naște în­tre­bări de tot soiul. Să fie vor­ba de o în­țelegere Dragnea-Io­han­nis din tim­pul weekend-ului, când pre­ședintele a avut de ales în­tre trei rele? Nu știm, dar putem pre­su­pune că da după cum arată lucrurile. Președintele este pus în­tr-o situație difi­cilă, pentru că totul duce la un blat cu Dragnea, din spuma căruia s-a întrupat Tudose, om al Sistemului.

Era clar că Iohannis avea toate motivele să nu-l accepte pe Tudose. Ba chiar se poate spune că acestea i-au fost oferite pe tavă cu ostentație, așa încât Tudose să pară doar un balon de încercare. De ce a jucat Iohannis așa, când avea o marjă mai mult decât acoperitoare pentru un refuz? Pe de o parte, au dreptate cei care susțin că „mai rău pentru PSD, mai bine pentru Io­hannis“, filosofie potrivit căreia pre­șe­din­tele trebuie să-l lase pe Dragnea să-și ru­pă gâtul pe mâna unui alt guvern de in­competenți. O filosofie cam păguboasă pentru țara în fruntea căreia aspiră la un al doilea mandat. Pe de altă parte, însă, nu e deloc si­gur că PSD va suferi un eșec de mari pro­porții, așa cum anticipează economiștii, opoziția și parte din presă. PSD poate sal­va din programul de guvernare exact ace­le măsuri care dau satisfacție propriului electorat, poate renunța la cele care sunt cu adevărat abracadabrante și poate trece la mustață pe lângă depășirea deficitului și devalizarea finanțelor țării. Altfel spus, PSD și Dragnea, ajutați de media obe­dien­te, pot împacheta un alt eșec guver­na­men­tal în așa fel încât să nu piardă prea mult din electorat. Nu e deci deloc sigur că Drag­nea, cu un guvern condus de unul ca Tu­do­se, va sfârși atât de dramatic cum se aș­teap­tă probabil președintele și sfătuitorii lui.

Dar mult mai important e că acceptarea fără crâcnire a acestei propuneri departe de integritatea cerută de însuși Iohannis îl în­tă­rește nesperat de mult pe Dragnea, care, iată, izbutește cel puțin pe moment să ia­să cu fața curată din cea mai aberantă cri­ză în care și-a aruncat partidul. E un ba­lon de oxigen oferit șefului PSD într-un mo­ment complicat pentru el. De ce? Nu pu­tem decât să facem presupuneri, nea­vând informații suficiente pentru a decela ra­țiunea gestului prezidențial, dar istoria recentă ne arată că trocurile au netezit arareori drumul spre victoria în alegeri. 

Mult mai grav este însă că președintele își dezamăgește propriul electorat, într-un mo­ment când societatea aștepta de la el im­plicare și acțiune, revenirea la profilul din ianuarie-februarie. Președintele avea în față oportunitatea de a se reconecta la societate, care în primul rând do­rește ca acesta să blocheze atacurile la jus­tiție și banul public ale lui Dragnea și partidului-turmă. Refuzând o propunere de tipul Tu­dose, președintele putea reintra în joc; ac­ceptând-o, lasă senzația că are o agendă as­cunsă.

Un singur lucru era clar: Iohannis trebuia să înceapă să facă opoziție proactivă la PSD, să nu lase lucrurile la voia lui Drag­nea, să taxeze permanent derapajele, inter­venind în forță mai ales în situația ata­cu­ri­lor la justiție. Acestea au primit și ele un ba­lon de oxigen. Președintele a ratat aceas­tă ocazie, și aici nu e vorba doar de res­pin­gerea unuia ca Tudose sau de forțarea unei numiri decente, ci de modul în care în­țe­lege să se raporteze la întreaga situație și la așteptările publicului. Pâ­nă acum, rezerva președintelui a fost atri­buită, pe drept cuvânt, implicării în po­li­tica externă, șirul de întâlniri la nivel înalt - Trump, Merkel, Macron - poziționându-l excelent, dar memoria acestor evenimente nu e lungă, iar exasperarea publicului va atinge, iarăși, cote alarmante. 

Iohannis era văzut ca singura forță de opo­zi­ție și a dezamăgit într-un context care îi era favorabil și în care putea măcar di­mi­nua forța distructivă a acestui Dragnea. Alegând să nu o facă, a greșit grav pentru că este evident că în spate se ascunde o înțelegere cu cel care, teoretic, ar trebui să-i fie adversar. Pentru că Dragnea este dincolo de orice îndoială adversarul statului de drept și al democrației.