Miza referendumului nu este Traian Băsescu. Ce decurge de aici?

Dacă 9 milioane de români nu aleg calea civilizată şi europeană, atunci lamentaţiile nu au rost. Cazul este închis.

Două observaţii privind referendumul. Ele au o temă comună: ne aflăm ca naţiune în faţa unui moment al adevărului. Prin stra­tegia adoptată, echipa Băsescu nu ajută acestei clarificări naţionale. Ne aflăm în faţa unui efort de apărare şi restaurare a statului de drept. Prin strategia adoptată, echipa Băsescu pune în pericol acest obi­ectiv.

Observaţia 1. Referendumul e mai mult decât despre Băsescu. Este mai mult decât despre sta­tul de drept. Este un test cu pri­vire la starea şi viitorul na­ţiunii. Ne place sau nu, dacă privim la re­ce lucrurile, referendumul este un test major pentru România. Este un moment istoric. Avem ocazia în sfârşit să vedem ce e cu noi. Să ieşim din ambiguitate şi să vedem cu adevărat unde stăm ca naţiune, popor, proiect politic. Ora adevărului.

USL a pornit toată această poveste care s-a transformat într-un test major pentru noi toţi. Ei au luat asupra lor sarcina că au ceva de demonstrat. Ar trebui să fim cum­va recunoscători. Datorită lor avem ocazia de a ieşi în sfârşit din ambiguitate. Ei au pornit povestea asta, ei ne vor ajuta pe toţi să o rezolvăm. Cu două variante.

Dacă reuşesc să dovedească că 9 milioane de români sunt de acord cu ceea ce fac, ceea ce sunt, ceea ce reprezintă şi ceea ce vor de la ţară, atunci: asta este. Este ţara lor. Prin ei, românii au liderii, abordarea politică şi proiectul de viitor care îi re­prezintă şi pe care le merită.

Reformiştii şi susţinătorii occiden­talis­mu­lui şi ai statului de drept trebuie să-şi re­gân­dească atunci în mod fundamental re­laţia cu naţiunea şi proiectul politic ro­mânesc. Trist. Dar realitatea este realitate. Nu poţi face ţară occidentală şi stat de drept în con­tra voinţei, atitudinii, valo­rilor şi as­piraţiilor a jumătate dintre cetă­ţenii cu drept de vot.

Nu există scuze sau circumstanţe ate­nu­ante în acest caz. Nimeni nu poate spune că azi, după toate cele întâmplate, ce­tăţeanul român nu ştie cu cine are de a face şi ce înseamnă acest demers pe care e chemat să-l valideze. Dacă liderii oc­ci­dentali nu ar fi vorbit, dacă UE n-ar fi pus piciorul în prag, dacă mass-media oc­ci­dentale şi vocile respectabile din jur­na­lismul şi sfera publică din ţară nu ar fi fost atât de elocvente cu privire la ceea ce se întâmplă, dacă precedentele nu ar fi clare, dacă fişele biografice (sau clinice,. în anu­mite cazuri) ale personajelor nu ar fi atât de cunoscute, am spune că există încă scu­za ambiguităţii, a ignoranţei. Dar această scuză nu mai există.

Pe scurt, dacă 9 milioane de români nu aleg - în ciuda acestor evidenţe - calea ci­vi­lizată şi europeană, atunci lamentaţiile nu au rost. Cazul este închis.

Pe de altă parte, este varianta în care USL nu reuşeşte să dovedească că 9 milioane de români sunt de acord cu ceea ce fac şi ceea ce vor de la ţară. Atunci din nou lu­crurile sunt simple: USL a avut ceva major de demonstrat şi nu a reuşit. Atât. Este un test major pe care ei înşişi l-au propus naţiunii. Dacă, după ce au făcut tot acest circ care a ridicat o întreagă Europă în pi­cioare şi dacă, după ce au făcut acest ma­raton al unei campanii de forţă în­cepută încă de anul trecut şi susţinută sistematic în culise, în stradă şi pe ma­joritatea co­vârşitoare a canalelor media, tot nu au reuşit să convingă jumătate din­tre românii cu drept de vot să iasă la referendum, asta este. Caz închis.

Privind în lumina celor de mai sus, nu putem să nu constatăm sec faptul că, prin strategia adoptată, echipa Băsescu nu aju­tă acestei clarificări naţionale. Din con­tră.

Observaţia 2. Prioritatea stra­tegică a echipei Băsescu şi PDL ar trebui să fie preîntâmpinarea şi/sau documentarea fraudei.

Ion Cristoiu a explicat foarte clar că lovitura de stat nu cuprinde doar sus­pendarea, ci și referendumul, tentativa de demitere și înlocuire a lui Marcel Opriș de la STS, „mașinăria pusă la cale de ad­ministrația USL-istă în provincie“ etc. Acest referendum este perceput peste tot în lume ca având loc sub semnul în­trebării, la graniţele vagi dintre anti­cons­tituţional, ilegitimitate şi fraudă. În aceste condiţii, prioritatea strategică a echipei Bă­sescu şi PDL ar trebui să fie preîn­tâm­pinarea şi/sau documentarea şi devoalarea publică a fraudei. Dar dacă tot vor să joace pe partitura USL, tot e bine. Datorită aces­tui efort, rezultă un referendum curat şi co­rect, şi atunci, indiferent de rezultat, toată lumea va fi cu conştiinţa împăcată. Dacă USL obţine validare în cvorumul cons­tituţional, asta es­te. Vezi observaţia 1.

Oricum, pare evident că echipa Băsescu tre­­buie să îşi organizeze campania cu ac­cent prioritar pe monitorizarea şi do­cu­mentarea sistematică a metodelor, ca­zu­rilor şi situaţiilor de fraudare. Asta este datoria lor primă, dincolo de orice. E o datorie faţă de toţi românii, nu doar faţă de susţinătorii lor. Să asigure prin mo­nitorizare agresivă corectitudinea ale­ge­rilor, dacă tot vrea atât de mult să le­gi­ti­mizeze aceste alegeri până la capăt. Dacă ei reuşesc să producă: a) un raport zilnic asupra situaţiei pe acest front, care să fie adus zilnic la cunoştinţa publicului, can­celariilor occidentale şi mass-media şi b) la sfârşit, un dosar solid cu evidenţa sis­tematică privind natura şi dimensiunile fenomenului fraudei, o miză majoră a bă­tăliei referendumului este atinsă de ei, indiferent de rezultat.

Pentru aceasta însă, au nevoie să-şi organizeze un mecanism bine pus la punct. Cu o co­or­do­nare la nivel naţional, unităţi în fiecare judeţ şi agregare de date pe Internet în mod spontan, prin reţelele de socializare etc. În plus, mecanisme de selectare şi verificare a cazurilor relevante – de la situaţia mass-media la folosirea abu­zivă a mecanismelor administrative -, pas cu pas, pe durata întregului proces, nu doar în ziua votului. La care se adaugă cons­tituirea dosarului şi diseminarea sa către şi în relaţie cu organismele şi auto­rităţile internaţionale şi occidentale re­le­vante. Pe scurt, o operaţie, în sine, pa­ra­lelă cu cea legată de vot şi mobilizarea sau demobilizarea la vot, după gust. Or, echi­pa Băsescu pare preocupată de orice nu­mai de fraudă şi organizarea împotriva ei, nu. Din contră. Aflăm că d-l Băsescu în persoană declara senin că nu crede că va fi fraudă. Excelent.

Nu trebuie uitat însă: de data asta, do­cumentarea fraudei este centrală stra­te­giei. Nu ceva accidental, secundar. Nu o externalitate a procesului electoral. Nu ceva de exernalizat „societăţii civile“ etc. Este pivotul întregii strategii. Acest dosar, acest sistem de cartografiere şi con­ta­bi­lizare a fraudei, bazat pe un mecanism na­ţional organizat în acest scop, va fi baza pe care va avea loc delegitimarea finală a pro­cesului de instaurare a statului oli­gar­hic, a metodelor şi a liderilor săi.

Când acest referendum va fi privit re­tro­s­pectiv, se vor vedea următoarele. Fie un referendum pornit sub suspiciunea de fra­udă, organizat sub evidenţa de fraudă, încheiat sub demonstraţia documentată de fraudă. Fie, alternativ, se va dovedi că totul a fost corect şi că decizia colectivă es­te perfect validă şi legitimă.

Condiţia pentru abordarea de mai sus este însă una singură. Echipa Băsescu să pri­vească referendumul ca pe ceva serios, des­pre statul de drept, naţiune şi viitorul ace­stora. Nu despre Traian Băsescu şi au­reola sa politic-electorală. Or, tocmai asta se întâmplă, din păcate, acum. Totul pare a fi despre Traian Băsescu şi voturile adu­nate de el. Este greşit şi periculos. Po­pu­lismul ciudat al d-lui Băsescu şi al echipei dumnealui ne pot costa statul de drept. //