De același autor
După anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia, Brexit-ul ar putea fi al doilea eveniment european catastrofic, cu un impact major asupra arhitecturii euroatlantice de securitate. Dacă noua politică a Rusiei față de Occident a marcat „sfârșitul vacanței“, Brexit-ul ar putea fi începutul „sfârșitului lumii“, al lumii euroatlantice, al actualei arhitecturi a sistemului internațional, așa cum ne-am obișnuit noi cu ea. Dacă electoratul britanic nu va vota înțelept și demagogia politică, oportunismul și extremismul vor prevala, 23 iunie ar putea fi începutul sfârșitului pentru UE (în forma sa actuală), Marea Britanie (prin revenirea la „mica Anglie“) și NATO și relația transatlantică, respectiv reorientarea masivă a SUA către Asia și Pacific. Deja în acea zonă avem notabile evoluții diplomatice, fie că ne referim la Tratatul de Parteneriat Trans-Pacific, la relansarea relațiilor diplomatice cu Vietnamul sau la emblematica vizită a președintelui Obama la Hiroshima, în Japonia. În timp ce în Pacific SUA inventariază un număr semnificativ de oportunități strategice, în Atlantic interesul pentru americani ar putea scădea.
Dacă Marea Britanie va vota pentru ieșirea din UE, uniunea va fi aruncată într-o nouă situație neprevăzută și greu de controlat. Nu știe nimeni exact ce va însemna practic ieșirea din UE a britanicilor, chiar dacă prin ultimul tratat european s-a prevăzut o posibilitate ca asta. Tocmai în momentul în care Bruxellesul are de gestionat atâtea crize în același timp, viitorul euro, refugiații din Orientul Mijlociu și nordul Africii, amenințarea teroristă a DAESH și amenințarea rusă, UE riscă să fie paralizată de o imensă negociere ce urmează a avea loc între țările rămase și Marea Britanie. Optimiștii spun că aceste negocieri vor dura doi ani, dar mai aproape de adevăr cred că sunt pesimiștii, care spun că ele se pot întinde până la patru-cinci ani. Mai ales că semnalele care vin din anumite capitale europene importante sunt că, dacă Brexit-ul se produce, stilul de negociere va fi mult mai dur, îngăduința și înțelegerea arătate Londrei anterior ieșirii din Uniune nemaiavând rost. Atitudinea antieuropeană demonstrată prin posibilul vot pozitiv acordat Brexit-ului va genera o atitudine antibritanică în multe dintre țările rămase.
Ieșirea Marii Britanii din UE va afecta funcționarea internă a acesteia din urmă, prin griparea motorului franco-german, reducerea relevanței militare a Uniunii și încurajarea extremismului politic. În primul rând, va afecta funcționarea motorului franco-german, demonstrând că istoria nu s-a sfârșit în Europa. Reconcilierea franco-germană este validă doar în triunghiul Franța-Germania–Marea Britanie, cel în care de altfel a și fost negociată unificarea Germaniei după 1990. În fața unei Germanii tot mai puternice și mai active, elita franceză a fost relativ relaxată pentru că la masa marilor puteri europene era și Marea Britanie. Nu este o întâmplare că dimensiunea de securitate a UE a fost dezvoltată prin cooperare franco-britanică, așa după cum s-a văzut începând cu acordul de la St. Malo. Dimensiunea economică și politică franco-germană era completată benefic cu dimensiunea de securitate și apărare franco-britanică, obținând astfel un triunghi al stabilității europene. Plecarea Marii Britanii dezechilibrează strategic UE, afectând atât relația franco-germană, cât și relevanța strategică a Uniunii, din punct de vedere militar Londra și Parisul fiind cele două armate relevante pentru credibilitatea strategică a Bruxellesului. În plus, succesul extremiștilor britanici poate genera un moment prielnic pentru alte partide politice similare, cu cereri la fel de radicale. Deja doamna Marine Le Pen vorbește de un eventual Frexit, o ieșire a Franței din UE, pe care zilele trecute, într-un discurs susținut la Sinaia, a numit-o „un eșec total“.
Pentru ca drama să fie completă, Brexit-ul va afecta negativ și funcționarea NATO. În primul rând, se va altera serios încrederea americanilor în britanici, relație ce stă la baza funcționării NATO. Să nu uităm că, anterior NATO, am avut Declarația Atlanticului din 1941, care a cimentat 75 de ani de solidă cooperare transatlantică. Dacă recentul apel al președintelui Obama către britanici, rugându-i să rămână în UE, nu va avea efect, putem spune că Marea Britanie întoarce spatele SUA. În momentul acela, relevanța Londrei pentru Washington se va reduce semnificativ, americanii mai trăind o dezamagire cu ei, acum doi ani, când parlamentul britanic s-a opus folosirii forței militare în Siria. NATO va fi afectat și de tensiunile ce vor fi generate între Londra și celelalte capitale europene din cauza negocierilor dificile ce vor urma, așa cum ar putea fi afectată însăși performanța britanică în NATO, dacă previziunile pesimiste economice se vor confirma, ulterior Brexit-ului urmând a avea loc o serioasă scădere a monedei britanice și o înrăutățire a situației economice. Nu în ultimul rând, Alianța Nord-Atlantică poate fi afectată negativ de ascensiunea politică a extremei drepte europene, partide politice ce afișează deschis o atitudine anti-NATO, în paralel cu una tot mai prorusă. Deja la momentul la care scriu acest articol, democrații europeni așteaptă cu înfrigurare rezultatele din Austria, pentru a vedea dacă deja suntem martorii alegerii primului extremist de dreapta ca președinte de țară. O altă dovadă a „sfârșitului lumii“.