De același autor
De curând, domnul Mădălin Hodor a dat publicității o descoperire de tot interesul din arhiva CNSAS. E vorba, cum se știe, de efortul fostei Securități de a manipula mai ales vârfurile diasporei prin mijlocirea unor personalități aflate în țară, cărora diverse activități științifice ori culturale le dădeau ocazia să călătorească frecvent în Occident. Se adăugau la aceștia intelectuali care, rămânând în țară, veneau în contact cu vizitatori străini. În ambele situații scopul era de a-i influență pe cei vizați în așa fel încât să renunțe la mefiența cu care priviseră regimul politic ceaușist.
Domnul Mădălin Hodor a dat publicității descoperirea sa – și bine a făcut. Am aflat cu acest prilej încă un aspect al mijloacelor prin care Securitatea încerca să-i tragă pe sfoară pe cei plecați din țară, ca și pe străinii care ne vizitau. Domnia sa a făcut cunoscute și listele cu numele celor care colaboraseră în acest scop. Însă în privința aceasta mă despart categoric de punctul de vedere și de procedeul domnului Hodor. După părerea mea nimeni nu trebuie prezentat societății drept informator, colaborator sau agent de influentă decât pe baza unor probe indubitabile, cum ar fi angajamente semnate sau altele de acest fel. A ne limita la afirmațiile sau documentele Securității ar însemna să nu ne luăm nicio precauție când încercăm să-i dăm în vileag pe colaboratori, adică să luăm de bun tot ce ne oferă, cu voie sau fără voie, odioasa instituție. Prin urmare, în calitatea sa de cercetător domnul Hodor ar fi trebuit să-și dea silința de a găsi cât mai multe probe ale jalnicei ocupații la care mulți intelectuali s-au dedat. Sigur, rezultatul ar fi fost regretabil de modest, cu atât mai mult că, așa cum aflu, cei din categoria lor nu semnau angajamente, ca informatorii.. De aici, riscul vădit de a stigmatiza oameni nevinovați. Admit că cei mai mulți din cei ce apar pe liste au colaborat. Ar fi foarte bine să nu ne înșelăm asupra lor. Sunt însă la fel de convins că listele cuprind și erori. Să ne gândim o clipă la cei nedreptățiți. Din punctul meu de vedere, unul singur sa fie mi s-ar părea mai grav decât este de mare beneficiul identificării celorlalți. E adevărat că astăzi a fi fost colaborator, informator, este un fapt demonetizat. Nimeni n-a avut nimic de suferit. Altfel vedeam lucrurile noi cei care am avut vârsta de a fi fost expuși.
A lua de bune, fără alte probe, documentele Securității e mai mult decât imprudent. Dau un exemplu provenit din propria mea experiență. Dosarul meu cuprinde aproape o mie de pagini. Nu fiindcă aș fi fost vreun erou ci pentru că, din prostie, m-au crezut spion. În dosar găsești tot ce vrei și ce nu vrei. Până și înregistrarea telefoanelor fetei mele de unsprezece ani.
Din vraful acela de foi nu lipsește decât episodul cel mai tensionat. Timp de trei zile au făcut eforturi considerabile pentru a-mi schimba ținta și în loc de a-i mai spiona pe ai noștri în colaborare cu lectorii francezi, sa-i spionez pe aceștia, devenind informator. Istoria s-a încheiat cu declarația mea că nu mai stau de vorbă decât arestat. Replica lor a fost că ei nu mai vor să aibă de-a face cu unul care nu e patriot. Repet, episodul lipsește din dosar. Pesemne, nu le-a convenit să consemneze un insucces. Dar atunci, cu această mentalitate, de ce n-ar fi mărit ei lista colaboratorilor ca să dea bine față de superiorii lor ? Asta, cu atât mai mult cu cât nu era nevoie de semnături.
Nu le iau apărarea celor care apar pe liste și pe care nu-i cunosc pentru că n-am probe că ar fi nevinovați, cum nu are nici domnul Hodor, în multe cazuri, probe ale colaborării lor cu Securitatea. Mă închipui însă în locul unor nevinovați știind că eu nu din curaj n-am cedat, ci fiindcă îmi spuneam că dacă aș accepta să fiu informator, după aceea ar trebui să mă sinucid.
Dacă am ieșit astăzi din letargie este din cauză că am luat cunoștință de un caz scandalos. E vorba de un om a cărui disidență e recunoscută și despre care există o probă greu de contestat întrucât alte multe probe o confirmă. În biroul unui înalt activist de partid de la Iași s-a găsit după revolta din decembrie un raport trimis de Securitate și în care, după o analiză amănunțită, se ajunge la concluzia că prin activitatea sa contestatară un cadru didactic ieșean devenise trădător și unealtă a cercurilor reacționare din Occident. Fusese arestat și anchetat. Adaug că acesta s-a declarat public de partea lui Mircea Dinescu și mai adaug în treacăt că, deși făcea parte din elita specialiștilor din domeniul său de muncă, era menținut într-un grad subaltern. Și totuși omul acesta apare într-una din listele domnului Hodor. Mă întreb ce simte cel incriminat, după ce a luptat pe față cu regimul ceaușist, ceea ce noi, majoritatea n-am îndrăznit, deci ce simte astăzi când e “demascat” - pe baza unei liste a aceleiași Securități care îl acuzase de trădare - drept colaborator.
