Într-o vacanță aproape fără sfârșit, elevii mai dau și examene

Săptămâna trecută, Ministerul Educației a publicat noua structură a subiectelor de bacalaureat pentru proba scrisă la limba română, sesiunea 2018. Modificarea s-a fă­cut printr-un ordin al mi­nistrului Educației semnat la 4 ianuarie de Mircea Du­mitru, încă în func­ție (OMENCS 3004/4.1.2017) și face parte din pachetul anunțat în august anul tre­cut. În mod previzibil, schim­­bările anunțate (și trans­mise școlilor printr-o notă a ministerului pe data de 17 ianuarie) au generat deja dezbateri intense, suscitate de ceea ce este con­si­de­rată a fi o hipersimplificare a subiectelor, făcută în detrimentul calității și al selecției corecte.

Despre ce este însă vorba? Proba va fi struc­­turată, ca și până acum, în trei su­bi­ec­te, dar modificările intervin în câteva puncte esențiale. Astfel, Subiectul de tip I, comun tuturor filierelor, profilurilor şi spe­cia­li­ză­rilor, are ca suport un text nonliterar, la prima vedere. Subiectul de tip II (comun şi el tuturor profilelor) pornește de la un text literar la prima vedere, care vizează interpretarea şi/sau comentarea unui text integral sau a unui fragment de text. Su­biectul de tip III, diferenţiat în funcţie de filieră, profiluri şi specializări, constă în elaborarea unui eseu structurat şi vizează aspecte de analiză tematică, structurală, sti­­listică a operelor literare studiate ce apar­ţin autorilor canonici, curentelor cul­turale/literare, perioadelor, speciilor li­te­rare şi/sau a tipurilor de texte menţionate în programa de bacalaureat. Nemul­țu­mi­rile exprimate public de profesori vizează cu precădere eliminarea din programă a unor în­trebări legate de ortografie și gra­dul mic de dificultate a su­biectelor comune tuturor pro­filurilor, care s-ar apro­pia în acest fel de nivelul examenului de la sfârșitul clasei a opta. Consiliul Na­țional al Elevilor (CNE) pri­vește însă ușor diferit su­bi­ectul: președintele CNE, Vlad Ștefan, citat de HotNews, a estimat că noua me­to­do­lo­gie „­va sintetiza o cu totul altă pers­pec­tivă asupra literaturii române și a mo­dului de analiză și interpretare a tex­tu­lui“. Rămâne de văzut care va fi impactul acestei modificări, vizibile în mod real de abia peste un an și jumătate.

În altă ordine de idei, nu a trebuit să trea­că mult până când conducerea Minis­te­ru­lui Educației proaspăt instalată a demarat acțiunea de refacere a rețelelor politizate din sistem. De fapt, acestea nu fuseseră de­fel destructurate, ci numai ușor in­ti­mi­date, prin decizii luate de fostul ministru Mircea Dumitru și de echipa sa. Un bun exemplu de acțiune bine intenționată, dar fără mari șanse de izbândă pe termen lung a fost concursul pentru selectarea pe cri­te­rii de competență, și nu politice, a direc­torilor de școli, desfășurat în luna septem­brie a anului trecut. A lipsit puțin chiar și atunci pentru ca selecția să nu aibă loc: in­tervenția la limita legii a Comisiei de în­vă­țământ a Senatului, menită să amâne con­cursul cu un an (!!), a fost oprită cu un scandal de presă și cu proteste. Mascat atunci sub umbrela confortabilă electoral a preocupării pentru oameni, demersul ini­țiat de senatoarea PSD Ecaterina An­dro­nescu și amânat pentru câteva luni și-a găsit în sfârșit un deznodământ pe măsură prin hotărârea Ministerului Educației din Guvernul Grindeanu de a-i angaja pe cei picați la concursul respectiv.

Decizia luată de actualul ministru al În­vățământului are o dublă semnificație: pe de o parte, este o demonstrație de forță, cum s-a întâmplat la mai multe ministere imediat după instalare (secretari de stat re­aduși imediat în funcții, măsuri an­te­ri­oare anulate în doi timpi și trei mișcări), iar pe de altă parte, conține un mesaj ins­tructiv pentru cine își mai face vreo iluzie privind viitorul unui sistem meritocratic în administrația românească: nu contează că ai luat nota 4 sau 5 la un concurs, exis­tă întotdeauna șanse de promovare pe func­ția temporar pierdută. Chestiunea e cu atât mai serioasă, cu cât are loc într-un domeniu din ce în ce mai fragilizat în argumentele care sprijină munca cinstită, performanța reală, competiția onestă, anu­me învățământul. În timp ce majoritatea profesorilor și elevilor sunt dispuși încă să fie de acord, măcar în principiu, că reușita durabilă stă în munca susținută și în co­rec­titudine, realitatea guvernamentală ara­tă, cu fiecare decizie, că incompetența es­te recompensată, că loialitățile prost în­țe­lese devin înlocuitori pentru criteriile de competență, că arderea etapelor nor­ma­le nu e excepția, ci e chiar condiția pen­tru pro­movare și reușită.

Descurajarea e un sentiment periculos, mai ales când se instalează din cauza unor nereguli majore constatate de tineri chiar în instituția creată să-i formeze, școala. Profesorii și părinții o știu foarte bine: e atât de greu să le explici elevilor (copiilor) că seriozitatea și efortul constant sunt căi­le de reușită într-o societate care exhibă, zi de zi, ceas de ceas, contraexemple fla­gran­te: oameni ajunși în funcții înalte prin corupție și relații clientelare; exa­me­ne luate cu bani, concursuri cu proptele. Evident că nu măsura de angajare a unor perdanți notorii este cea care a făcut să cadă cortina grea a demotivării, dar e lim­pede că nu a ajutat în niciun caz la ri­di­carea acesteia.