Bătălia pentru electoratul extremiștilor și prețul său

Sunt acei politicieni declarați „proeuropeni”, în realitate antireformiști, pro-Trump și enervați de exigențele Bruxelles-ului, care nu-i lasă să-și facă de cap pe bani publici.

Spectacolul oferit de ambele tabere în ultimele săptămâni este o farsă grotescă, în care atât extremiștii, cât și „proeuropenii” se bat între ei, cu ochii ațintiți asupra alegătorilor lui Călin Georgescu, de la care speră să obțină voturi. Strategia se dovedește perdantă mai ales pentru candidatul coaliției de guvernare, această monumentală greșeală care poartă numele de Crin Antonescu și care nu putea fi desemnat candidat decât de oameni complet lipsiți de inteligență, inclusiv politică, sau atât de duplicitari încât l-au aruncat în luptă doar pentru a-l vedea eșuând.

Cum spuneam, în tabăra extremist-izolaționistă nu domnește câtuși de puțin armonia: candidatul său, George Simion, este contestat public de un important coleg de partid și cofondator al AUR, Claudiu Târziu; Anamaria Gavrilă, lidera POT, nu se obosește să-l susțină și, ceea ce este crucial, nici Călin Georgescu nu i-a dat binecuvântarea, pentru că, după cum am mai argumentat, prin desemnarea unui succesor și-ar pierde caracterul excepțional și unic, lăsându-se eclipsat de urmașul său, și, în același timp, dacă succesorul pierde alegerile, va fi asociat cu eșecul său.

Dincolo de calculele lui Călin Georgescu, întrezărim profilul lui Claudiu Târziu, care probabil dorește ca George Simion să eșueze pentru a putea conduce campania de înlăturare a sa din fruntea AUR. Mai educat decât George Simion (nici nu este greu), cu un discurs similar cu cel al lui Călin Georgescu, domnul Târziu se profilează de pe acum ca posibil succesor al acestuia din urmă.

Tot cu George Simion se ceartă, retoric, la televiziuni, și Victor Ponta, trumpist declarat care nu ezită să-și prezinte și el omagiile față de spiritus rector al izolaționismului trumpisto-putinist, mergând până acolo încât nu a exclus să-l numească premier, pentru că, spune fostul consilier al lui Ciolacu, după prezidențiale, România are nevoie de un nou guvern. La drept vorbind, ea ar avea nevoie de un nou guvern și acum, dar aritmetica parlamentară ne condamnă la dominația acelorași politicieni cinici, corupți și incompetenți. Din acest motiv, orice ar promite candidații la președinție, Bolojan nu va fi premier, iar un premier extremist ne va duce de râpă definitiv. Tot mai bun Ciolacu, nu-i așa? Nu e, desigur, dar aceasta este o altă discuție. De fapt, candidații nici nu sunt preocupați de calitatea guvernării, ci de atragerea unui număr cât mai mare de votanți, indiferent din ce tabără.

Nu ne mirăm, desigur, că Simion și Ponta vizează electoratul lui Călin Georgescu, dar am fi sperat ca, măcar de formă, candidatul coaliției „proeuropene” să se manifeste ca... pro-european și să promoveze valorile și politicile UE, inclusiv în domeniul apărării și susținerii Ucrainei. Nimeni însă nu l-a auzit pe Crin Antonescu rostind un astfel de discurs, dar afirmă că „problema nu este George Simion”, ci Nicușor Dan. Cu  problemele lui, Nicușor Dan este totuși, la nivel civilizațional, opusul lui George Simion.

Îi vedem, așadar, pe candidații pro-europeni luptându-se între ei înainte să apuce să se lupte cu candidații extremiști și nici nu mai sperăm într-o confruntare politică pe teme esențiale, care ar trebui să separe apele, abordând chestiunile fundamentale ale democrației, corupției și amenințărilor anti-democratice și expansioniste venite sincronizat de la Moscova și de la Washington. Alegătorii educați, democrați, activi și pro-occidentali nu constituie o prioritate pentru nimeni, probabil în ideea că vor fi forțați să voteze împotriva candidaților extremiști, deci nu merită să-ți bați capul cu ei.

Rezultatul acestor blocaje mentale și probabil al unor limite inerente și greu de depășit în gândirea politicienilor și a echipelor lor de campanie este pierderea de teren a candidatului coaliției „proeuropene”, care, atât potrivit unor surse care citează sondajele confidențiale ale partidelor, cât și majorității sondajelor oficiale, pierde masiv teren în fața lui Victor Ponta și a lui Nicușor Dan. Ultimul sondaj Verifield îl situează pe locul 4, la distanță de Ponta și Nicușor Dan, care sunt aproape la egalitate pe locurile 2-3, după George Simion, care domină turul întâi cu 35%.

Riscul este, așadar, ca, din prostia candidatului Crin Antonescu, să ne trezim cu Ponta și Simion în turul doi, deci fără nicio opțiune reală pentru alegătorii proeuropeni. Ei sunt condamnați, potrivit acestui sondaj, să-l voteze pe Nicușor Dan, cel care, cu finanțatorii săi dubioși cu tot, devine singura speranță a europenismului.

Este edificator pentru politica duplicitară și ticăloasă a partidelor toxice și antireformiste care l-au promovat pe Crin Antonescu drept candidat „proeuropean”. Cine are însă nevoie de un iliberal spoit cu culorile europene când are la dispoziție atât un vajnic șef de galerie, cât și un iliberal trumpist declarat autentic – dotat cu șapcă și cravată roșii ca focul? Cum spunea Abraham Lincoln, nu poți să-i păcălești pe toți, tot timpul. De fapt, când vii din partea PSD-PNL-UDMR, nu mai poți să păcălești pe nimeni. Dacă nu aterizează vreo lebădă neagră, sau Sfântul Duh în chip de porumbel, viitorul sună cât se poate de prost pentru românii proeuropeni.