PNL, cioara vopsită și premierul providențial

După ce, în vară, după dezastrul din Bu­cu­rești, PNL a încercat să prezinte rezultatele sla­be de la alegerile locale drept un succes, ia­tă că acum partidul se străduiește, cu ceva mai mult talent, să trans­forme dosarul penal al fos­tului său copreședinte, Vasile Blaga, într-un triumf al luptei anticorupție și să-și mas­che­ze criza de cadre și talente prin susținerea lui Dacian Cio­loș. Trebuie să recunoaștem că, spre deosebire de dis­cur­sul ridicol din vară, demersul de limitare a daunelor de săp­tămâna trecută a fost ceva mai bine executat, chiar dacă nici el nu a fost alt­ceva decât o operațiune de imagine.

Să recapitulăm: miercuri, Vasile Blaga a fost pus sub control judiciar de procurorii DNA pen­tru trafic de influență, alături de alt fost li­der al PDL, Gheorghe Ștefan (Pinalti), și a de­misionat aproape instantaneu de la con­du­ce­rea partidului; joi deja președintele Klaus Io­hannis domina titlurile știrilor politice cu in­vitația – sau somația – adresată lui Dacian Cio­loș „să își declare măcar simpatia, sau ade­ziunea, sau preferința pentru partidul cu care ar putea să colaboreze în viitor, după ale­gerile parlamentare“, adică să ajute PNL în cam­pania electorală, dacă vrea să fie no­mi­na­lizat premier și după alegeri; iar sâmbătă, du­pă întâlnirea conducerii PNL cu liderii din fi­lia­le, PDL-iștii capitulau, acceptând să nu de­sem­neze niciun înlocuitor al lui Vasile Blaga pen­tru funcția de copreședinte și s-o accepte pe Alina Gorghiu ca lider unic, în numele uni­tății partidului.

După acest tur de forță al di­versiunii, despre acuzațiile la adresa lui Vasile Blaga nu mai vorbește nimeni, deși ele, și nu alinierea politică a lui Da­cian Cioloș, reprezintă pro­ble­ma de fond. În ciuda reușitei demersului de limitare a dau­nelor de imagine, esențial ră­mâne faptul că PNL a fost con­dus de un personaj acu­zat de DNA că ar fi patronat aceeași schemă co­ruptă de finanțare a partidelor politice pe care a instituit-o PSD: numirea la conducerea companiilor naționale și a instituțiilor de stat a unor oameni de încredere, care atribuie con­tractele de achiziții publice unor firme care cedează apoi partidului, prin diverse ope­ra­țiuni financiare, 10-25% din valoarea con­tractului, asigurându-i astfel o sursă ilegală de finanțare, adică deturnând banii con­tri­bua­bililor către conturile partidului de gu­ver­nă­mânt. În cazul lui Vasile Blaga, procurorii DNA vorbesc de o sumă de 700.000 de euro, pro­venită de la o companie națională din do­me­niul energiei, care a atribuit „prin licitații tru­cate“ mai multe contracte unei firme con­du­se de Horațiu Bruno Berdilă. PNL nu s-a scan­da­lizat de aceste acuzații, ci a înțeles să-l glo­ri­fice pe Vasile Blaga pentru că a demisionat prompt, spre deosebire de personaje ca Liviu Dragnea, condamnat definitiv cu suspendare, sau Victor Ponta, trimis în judecată într-un do­sar de spălare de bani și urmărit penal în al­te dosare de corupție. Sâmbătă, însă, în fa­ța presei, Vasile Blaga era destul de sigur pe sine și promitea să rămână în partid și să aju­te conducerea acestuia – deși ar fi trebuit să dis­pară complet din politică până la solu­țio­narea cazului său în justiție. Putem suspecta că Vasile Blaga va fi eminența cenușie care va coordona din umbră aspectele orga­ni­za­torice, împreună cu Gheorghe Falcă, noul co­or­donator al campaniei electorale, și cu Da­ni­el Buda, împuternicit să semneze listele elec­torale. PNL nu se schimbă fundamental, ci doar de ochii lumii, adică umblă cu cioara vop­sită. Mai mult, probabil că păstrarea lui Va­sile Blaga era necesară pentru a-i convinge pe PDL-iști să capituleze în fața intervenției pre­ședintelui Klaus Iohannis, deși erau în­drep­tățiți la funcția de copreședinte. Căci, dincolo de fațada „unității PNL“, care este iluzorie, mai ales în teritoriu, se află de fapt interesele pre­ședintelui Iohannis, care dorește un pre­șe­dinte obedient al PNL, în persoana Alinei Gor­ghiu, pentru că alegerile din iarnă au o sem­ni­ficație specială pentru el, iar planurile sale nu co­incid cu cele ale vechiului PDL.

Conștient că PNL se află în plină criză de ima­gine, dar și de cadre, fiind populat de oameni uzați, care nu mai au nimic valoros de spus în politică, președintele Iohannis a decis să in­tensifice presiunile asupra lui Dacian Cioloș, de la care așteaptă să salveze PNL în alegerile din decembrie și să-l ajute să câștige al doi­lea mandat prezidențial. Nu există niciun du­biu că un premier PSD-ist ar deveni un con­tra­candidat cu mari șanse al domnului Io­han­nis în 2019. Cum premierul a rămas ferm în re­fuzul său de a se înscrie într-un partid po­li­tic înainte de alegeri, Klaus Iohannis i-a cerut practic să-și asocieze imaginea cu un partid, adi­că să ajute acel partid în campanie, dacă vrea să fie premier, cum dă de înțeles în ul­ti­ma vreme. Prin vocea noului lider absolut, PNL și-a însușit strategia prezidențială, Alina Gorghiu grăbindu-se să declare că premierul sus­ținut de PNL nu trebuie să aibă neapărat car­­net de partid. Implicit, ea recunoștea astfel eșecul PNL de a genera propriii candidați la func­ția de premier. Lipsit de resurse umane proprii, PNL este nevoit să transforme în per­sonaj providențial un premier decent, dar nu genial, competent în domeniul său, dar nu vizionar, onest, dar lipsit de carismă. La urma ur­mei, Klaus Iohannis a devenit președinte în 2014 prin aceeași strategie. Mai rămâne să aflăm unde se află creierul acestei strategii, pentru că sigur el nu se află în PNL, partid ca­re a devenit de mult o formă fără fond sau, în cel mai bun caz, un executant docil. Abia atunci vom afla și încotro ne conduc per­so­na­jele providențiale răsărite în ultimii ani.