De același autor
Fostul ministru de externe, proaspat demisionar, a participat pe 6 iulie la o excursie de lucru la Chequers, resedinta oficiala a premierului din afara Londrei. Cu mai putin de noua luni ramase pana la incheierea oficiala a divortului de Bruxelles, Theresa May si-a propus in sfarsit sa articuleze concret pretentiile pe care le are de la Uniunea Europeana. Avand in vedere ca urmeaza cea mai dificila faza a negocierilor si anume cea legata de parametrii colaborarii UK-UE, solidaritatea intregului cabinet este esentiala. Se presupune ca etapa principiilor s-a incheiat.
In urma workshopului intens de la Chequers, la care prezenta intregului guvern a fost obligatorie, May era convinsa ca lucrurile sunt batute in cuie. Comunicatul publicat vineri seara sparge in sfarsit tiparele unei simple scrisori de intentie si ofera cateva directii clare. Senzatia de coerenta la nivel guvernamental este de asemenea prezenta, chiar daca, expresia colorata a lui Boris au facut deliciul publicatiilor de weekend.
Iluzia de solidaritate a fost insa spulberata duminica seara chiar de catre ministrul pentru Brexit, David Davis care si-a anuntat demisia. I s-a alaturat si adjunctul sau, Steve Baker. Boris Johnson, rebelul de serviciu, n-a fost la fel de hotarat. Cel mai consecvent critic al cabinetului din care el insusi facea parte, s-a decis sa plece abia la trei zile de la publicarea comunicatului. N-ar fi facut-o probabil nici atunci daca Davis ar fi ramas pe functie, avand in vedere ca riscul unei lovituri de palat instrumentata de parlamentari Tory este deocamdata redus. Pana la calculele politice de moment sau de perspectiva, trebuie sa intelegem in ce constau divergentele.
Londra propune Bruxelles-ului o “zona de liber schimb pentru bunuri”. Bunurile reprezinta o preocupare in sine, avand in vedere ca, spre deosebire de servicii, blocajele se resimt instantaneu. Una este sa te trezesti peste noapte cu galantarele pe jumatate goale, alta este sa intarzii accesul unor clienti privati la servicii de wealth management. Criticile exprimate luni in Parlament si care reclama lipsa unui capitol dedicat serviciilor, nu tin cont de faptul ca, cel putin in ceea ce priveste serviciile financiare, discutiile sunt deja in curs. Nici Banca Angliei si nici Banca Centrala Europeana n-au asteptat deznodamantul telenovelelor politice. Cu atat mai putin bancile comerciale, fondurile de investitii sau alte categorii de jucatori din sectorul financiar care si-au mutat deja importante contingente de angajati pe continent sau la Dublin. Astazi, semnalele de alarma nu vin din partea City-ului, ci din zona industriala. Strategia guvernamentala este de altfel menita sa preintampine blocajele din sectorul manufacturier.
De aici si prima divergenta. “Un set de reguli comun, inclusiv in ceea ce priveste produsele agricole”, aflam din comunicatul de la Chequers. Totodata, Marea Britanie se angajeaza la “conformarea continua” cu normele UE, chiar daca Parlamentul britanic are ultimul cuvant in adoptarea acestora. Sustinatorii unui Brexit cat mai categoric, in frunte cu David Davis, considera ca Londra a depus deja armele. Temerile lor sunt justificate. Pe de-o parte, standardele europene sunt printre cele mai restrictive din lume. Multi au sperat ca Brexit inseamna un fel de redescoperire a Vestului Salbatic, unde se produce si se vinde orice si oricum. Pe de alta parte, un comert fluid intre UE si UK din prima clipa, presupune tocmai adoptarea din mers a acestui corp de legi tehnice, de securitate, de sanatate si de protectie a mediului. Prudenta Theresei May este argumentata solid si tine cont de toate elementele de mai sus. Nu schimba insa faptul ca Bruxelles-ul detine toate cartile.
Un alt punct nevralgic il reprezinta influenta Curtii Europene de Justitie (CJEU) de care, spre furia taberei Hard Brexit, britanicii nu scapa nici acum. CJEU va arbitra, alaturi de curtile britanice (nu se stie in ce formula), deraierile de la setul comun de reguli. Si aici, temerile contestatarilor sunt justificate. Reinstaurarea suveranitatii la nivelul justitiei britanice nu inseamna ca nu va mai conta CJEU.
Dezbateri aprinse au avut loc si pe marginea asa numitului “mobility framework” care urmeaza sa stabileasca in ce conditii europenii vor putea sa calatoreasca, sa studieze sau chiar sa munceasca in Marea Britanie. In documentul de la Chequers, guvernul vorbeste despre o formula “similara cu ceea ce oferim altor parteneri comerciali apropiati”. May a trebuit sa-i asigure in repetate randuri pe parlamentarii conservatori ca renuntarea la libera circulatie a fortei de munca reprezinta un principiu sacrosanct al Brexit care nu va fi incalcat sub nicio forma. Deocamdata partidul o crede pe cuvant. Este totusi vorba despre principalul element care a decis soarta referendumului din 2016. Niciun executiv Tory nu ar indrazi sa-l ingnore.
Nu in ultimul rand, problema nerezolvabila a granitei europene cu Irlanda de Nord, genereaza noi divergente. Pentru ca frontiera sa ramane deschisa, UK va trebui sa monitorizeze produsele non-EU care intra in tara. Se anagajeaza sa aplice si sa ramburseze tarifele europene daca este vorba despre exporturi catre continent. Gruparea Hard Brexit insista pe ideea potrivit careia intreg exercitiul este mult prea costisitor si ca monitorizarea electronica (neinventata inca) este mai eficienta.
Una peste alta, dependenta de Uniunea Europeana, atat sub aspectul comercial cat si sub cel al justitiei, l-au determinat pe David Davis sa plece. Boris Johnson merge mai departe. In scrisoarea de demisie deplange “moartea visului Brexit”, lipsa de dinamism in abordare si vorbeste despre statutul de “colonie” a Uniunii Europene. Cuvintele lui Boris rezoneaza puternic in randul activistilor conservatori si al votantilor Brexit. De altfel, Peter Bone, unul dintre cei mai inversunati dusmani ai Bruxelles-ului a marturisit luni in Parlament ca militantii conservatori grassroots se simt tradati. In propria constituenta chiar ar fi refuzat sa-l mai sprijine in activitatile politice. Pe deasupra, doi dintre vicepresedintii partidului deja au demisionat. Sentimentul de frustrare este real. Doar ca forta politica a taberei “Hard Brexit” s-a diminuat considerabil dupa alegerile anticipate pe care, practic, le-au pierdut. In mod paradoxal, Theresa May a ajuns astazi sa conteze pe voturile parlamentarilor laburisti pentru a-si implementa strategia. O rebeliune in stilul traditional Tory la adresa propriului cabinet nu reprezinta o amenintare reala, cel putin nu acum. De aici si ezitarea lui Boris Johnson. Drumul sau catre 10 Downing Street este poate mai anevoios ca niciodata. Demisia nu-l ajuta decat in sensul credibilitatii de anti-european, calitate pe care nimeni nu i-a contestat-o vreodata.
Planul guvernamental de la Chequers nu este perfect si, intr-adevar, invita la concesii suplimentare din partea britanica. Poate fi criticat, interpretat sau caracterizat in fel si chip, asa cum de altfel a facut-o si Boris atunci cand a folosit metafora biciului. Trebuie de asemenea precizat ca strategia urmeaza sa fie expusa pe larg, intr-un “white paper” de 120 de pagini in urmatoarele zile. Pana una alta, la doi ani de la referendum este singurul plan.
