De același autor
Mingea se afla temporar in Parlamentul britanic. In doua saptamani, acordul de retragere va intra in dezbaterea Camerei Comunelor. Parlamentarii vor putea propune amendamente care pot modifica semnificativ documentul care, ulterior, ar trebui sa fie ratificat in 27 de parlamente suverane.
Semnificatia acordului de retragere a Marii Britanii din Uniunea Europeana este interpretata in fel si chip. Ceea ce scapa multora este “elefantul din incapere”, cum ar spune Klaus Iohannis. Mai exact, unitatea de monolit a europenilor. Aceasta unitate nu este remarcabila. Este incredibila! Cu atat mai mult in prag de Brexit, fenomen in care multi au vazut inceputul sfarsitului constructiei europene. In fond, pana si la Bucuresti a inceput sa se vorbeasca de “Ro-exit”. Cei care au impresia ca vad pe catusele DNA marcajul cu “fabricat in UE”, chiar isi doresc asta. De Ungaria sau Italia ce sa mai vorbim? Si sunt doar cele mai recente exemple. Valurile euroscepticismului si ale populismului pareau ca o sa inece Bruxelles-ul. Pericolul nu a trecut. Si totusi, in ciuda a ceea ce unii numesc “forte centrifuge”, 27 de state cu tot atatea interese individuale, au facut front comun in fata Marii Britanii. Inclusiv Spania. Amenintarile cu veto din ceasul al 12-lea tin de impresia artistica, in contextul alegerilor din Andalucia care bat la usa. Liderii madrileni n-au descoperit de cu seara ca nu stiu de fapt ce se semneaza a doua zi. “Divortul” Marii Britanii de Uniunea Europeana nu presupune negocieri la pachet in ceea ce priveste Gibraltarul, ci discutii bilaterale intre Londra si Madrid.
La conferinta de presa care a urmat aprobarii acordului de retragere, o jurnalista de la Die Welt a intrebat-o pe Theresa May daca simte o oarecare tristete. Premierul a raspuns necaracteristic de prompt cu “nu”. A recunoscut insa ca pe alti conationali de-ai ei ii incearca alte sentimente. Stie ce-o asteapta. In momentul de fata, acordul n-are nicio sansa sa fie ratificat in Camera Comunelor. Ca urmare a pierderii majoritatii parlamentare la alegerile anticipate din 2017, Theresa May depinde acum de cele zece voturi ale DUP (Democratic Unionist Party), adica unionistii din Irlanda de Nord. Chiar in timp ce la Bruxelles liderii europeni erau cu documentul in fata si intrebau “unde semnez”, premierul britanic a avut parte de un moment umilitor. Acasa, in platoul emisiunii “The Andrew Marr Show” de la BBC, sefa DUP, Arlene Foster a anuntat ca partidul pe care il conduce n-o sa voteze acordul de retragere.
Problema granitei cu Irlanda a dominat ultimele luni de negocieri. In ultima instanta, n-a fost rezolvata. Cel putin nu asa cum si-au dorit unionistii. Si cum, de altfel, le-a promis la un moment dat Theresa May. Uniunea Europeana urmeaza, intr-adevar, sa trateze Irlanda de Nord diferit de restul Regatului. In cazul ipotezei de “backstop” (daca negocierile pe marginea tratatului de liber schimb se prelungesc dincolo de 2021), regiunea ramane intr-o uniune vamala cu UE. Printre altele, Arlene Foster s-a plans si de perspectiva unui cadru comun in ceea ce priveste ajutorul de stat, precum si de acelasi regim pentru TVA. De asemenea, produsele agricole si bunurile fabricate sunt supuse controlului vamal la intrarea pe teritoriul britanic (Anglia, Tara Galilor si Scotia) si vice versa. Astfel se respecta Acordul din Vinerea Mare care presupune lipsa unei granite fizice intre Irlanda si Irlanda de Nord. Acum, tratatul de retragere poate sa izoleze, prin aplicarea backstopului, Irlanda de Nord de Regatul Unit printr-o granita maritima invizibila.
Temerile nord-irlandezilor au fost oricum proaspat alimentate si de Boris Johnson. Sambata, prezent la congresul DUP, a inflamat spiritele cum numai el se pricepe s-o faca: “Urmeaza sa abandonam Irlanda de Nord, s-o lasam sa devina o semi-colonie europeana si sa afectam integritatea uniunii noastre (…) Daca nu aruncam la gunoi backstop-ul, o sa ne trezim ca am devenit un stat-satelit al Bruxelles-ului, adica exact ce-si doresc ei”. Nimeni nu-si face vreo iluzie cand vine vorba de prezenta lui Boris la congresul DUP. Nici macar gazdele. Pe fostul ministru de externe il intereseaza protestantii din Ulster la fel cum il intereseaza pe Liviu Dragnea soarta romanilor din Cernauti, sa zicem. Doar ca “bestia blonda”, zgaltaie astfel puternic fotoliul de premier pe care inca il ocupa Theresa May. La randul lor, unionistii se simt abandonati si se agata de orice speranta.
Daca acordul de retragere nu este ratificat de Parlament, ipoteza de lucru pentru multi actori politici, se poate intampla orice. Teoretic, premierul poate sa se intoarca la Bruxelles si sa ceara alti termeni. Practic, si-a cam inchis singura usa cand a spus ca singurele alternative la dealul negociat sunt “Hard Brexit” sau “No Brexit”. Donald Tusk a lasat loc de buna ziua, chiar daca Jean-Claude Junker a exclus alta solutie. In acelasi timp, toti sunt constienti de fragilitatea pozitiei primului ministru, inclusiv partenerii europeni. Deocamdata, debarcarea orchestrata de Jacob Rees-Mogg, liderul euroscepticilor Tory, a esuat. Demersul poate fi insa reluat oricand si poate sa conduca la schimbarea primului ministru sau chiar la noi alegeri. Nici Opozitia nu agreeaza acordul, chiar daca motivele difera de la un parlamentar la altul: unii resping termenii, altii spera la un nou referendum care sa pastreze Regatul Unit in Uniunea Europeana.
Exista si o alta posibilitate. Peste aproximativ doua saptamani, acordul de retragere intra in Camera Comunelor la dezbateri. Parlamentarii pot sa propuna amendamente de orice fel, avand in vedere ca au reusit sa impuna guvernului un asa numit “meaningful vote”. Cu alte cuvinte, nu se rezuma doar la “da” sau “nu”. Amendamentele pot sa modifice semnificativ documentul care, ulterior, ar trebui sa fie ratificat in 27 de parlamente suverane. Europenilor le pot veni idei. Daca britanicii adauga tot felul de elemente dupa bunul plac, de ce n-ar face si ei acelasi lucru? Unitatea de monolit a UE pe care o laudam in deschidere ar putea astfel sa cedeze. Liderii europeni si-au declarat duminica “tristetea” la despartirea formala de UK. Intr-un gest cavaleresc chiar le-au permis britanicilor care lucreaza la Comisie sa-si pastreze joburile. Daca scenariul de mai sus prinde contur si apar primele fisuri in frontul comun, o sa aiba un motiv de “tristete” mult mai serios: pierderea unitatii europene
