22 PLUS, 298: Conservatorii şi libertarienii cer un singur lucru de la stat: să fie lăsaţi în pace

Grover Norquist* | 01.06.2010

Pe aceeași temă

Mişcarea conservatoare modernă din Statele Unite, adesea numită „republicanism marca Reagan“, e un amestec vital de individualism radical şi respect pentru tradiţie. Acest amestec este mai uşor de realizat decât în Europa. Tradiţia americană, aşa-zisul nostru „naţionalism“, se revendică de la o mişcare radicală constând într-o revoltă cauzată de taxarea excesivă, revoltă care a îmbrăcat şi forma războiului nostru de independenţă de sub tutela britanică. Istoria Americii, tradiţia noastră, întruchipează liberalismul clasic al europenilor. Americanii pot fi în acelaşi timp tradiţionalişti şi individualişti radicali. Aceasta pentru că tradiţia noastră nu este definită de o religie sau de rasă sau de apartenenţa la un trib, cum se întâmplă în multe dintre naţiunile lumii, ci de ataşamentul nostru faţă de libertatea individuală.

Unii disting trei piloni la baza coaliţiei care l-a adus la putere pe Ronald Reagan: conservatorismul social, libertatea economică şi o apărare naţională puternică. Cred că această caracterizare a creat confuzie şi nu este în măsură să explice distribuţia voturilor şi adevăratul motiv pentru care coaliţia Reagan a rezistat de-a lungul anilor.

Cea mai bună cale de a înţelege cum şi de ce în mişcarea conservatoare modernă pot coexista grupuri diverse de indivizi este recunoaşterea faptului că toţi membrii coaliţiei Reagan au vrut şi vor un singur lucru de la guvernul federal, oricare ar fi tema care le determină votul: ei cer pur şi simplu să fie lăsaţi în pace.

Oamenii credincioşi a căror preocupare principală este practicarea religiei şi educarea copiilor în religia părinţilor vor ca statul să-i lase în pace. Nu cer de la stat subvenţii pentru bisericile lor şi nici să-i forţeze pe alţii să se închine la zeii lor. Iată de ce protestanţii evanghelici, catolicii conservatori, evreii ortodocşi, musulmanii şi mormonii pot vota cu inima uşoară pentru candidatul şi partidul care promite să-i lase pe fiecare în pace.

Proprietarii de arme, un segment electoral important în Statele Unite, vor doar să fie lăsaţi în pace să se bucure de drepturile garantate de Al Doilea Amendament. Nu cer subvenţii şi nici nu cer ca în fiecare şcoală publică să se predea după un manual intitulat Heather are două mămici**.

Proprietarii de mici întreprinderi nu vor decât ca statul să le lase întreprinderile în pace. Vor mai puţine taxe şi mai puţine reglementări. Plătitorii de impozite vor pur şi simplu impozite mai mici. Proprietarii vor să le fie respectate drepturile de proprietate. Toţi aceşti votanţi interesaţi de aspectele economice vor să fie lăsaţi în pace.

Mişcarea care vrea un guvernământ limitat nu trebuie confundată cu anarhia sau cu opoziţia faţă de ideea de guvernământ.
Un guvern care obligă la respectarea contractelor, pedepseşte jefuitorii de bănci şi pe criminali şi îi împiedică pe canadieni să treacă graniţa fraudulos sporeşte libertatea. Abia când guvernul depăşeşte aceste atribuţii distruge libertatea individuală.
Chiar şi acei americani care votează cu gândul la politica externă sunt mânaţi de aceeaşi dorinţă de a fi lăsaţi în pace.

Administraţia Bush poate a vrut să creeze un imperiu, dar o astfel de politică n-a reuşit să atragă voturi, după cum a aflat în 2006 şi 2008. În timpul Războiului Rece, când Uniunea Sovietică ameninţa lumea şi libertatea Americii, a existat o mişcare puternică în sprijinul unei apărări naţionale capabile să pună stavilă colonialismului sovietic. Scopul mişcării n-a fost cheltuirea banilor pe înarmare de dragul înarmării: după prăbuşirea Uniunii Sovietice, bugetul alocat apărării în Statele Unite a scăzut de la 6 procente la 3 procente din PIB.

În esenţă, nu există niciun conflict între conservatorii sociali de diferite religii care vor să fie lăsaţi să-şi practice religia şi oamenii de afaceri de diferite tipuri care vor să fie lăsaţi în pace să facă bani şi să creeze avuţie. Poate că au valori sau priorităţi diferite, dar de la stat cer acelaşi lucru: „Lăsaţi-ne în pace“.

Traducere de Tudor Glodeanu

* Grover Norquist este preşedintele fundaţiei Americans for Tax Reform.
** O carte pentru copii despre o fetiţă crescută de două mame lesbiene. (n. tr.)

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22