Pe aceeași temă
Când, cum şi în folosul cui se intersectează sfera societăţii civile cu cea a politicului? Monica Macovei, Cristian Preda şi Traian Ungureanu, membri GDS, au decis să facă pasul în politică şi să candideze din partea PD-L pentru un mandat în PE. Lor le-am pus aceste întrebări, într-o dezbatere organizată joi, 14 mai a.c., la sediul GDS, cu susţinerea Fundaţiei „Konrad Adenauer“.
Neîncrederea în clasa politică este esenţa absenteismului la vot: promisiunile vehiculate în campaniile electorale, urmate de nerespectarea lor, i-au făcut pe oameni să stea departe de urne. Oare decizia PD-L de a trimite în Parlamentul European câţiva grei veniţi din societatea civilă este începutul unui proces de împrospătare şi credibilizare a clasei noastre politice?
RADU FILIPESCU
S-a întâmplat de multe ori în cei 20 de ani ca societatea civilă şi politicul să se intersecteze, să existe transferuri de persoane, de subiecte, de teme. Ne interesează ca temele pe care noi, ca societate civilă, le avem să fie transpuse în fapte, care înseamnă legi, iar acest lucru se face prin intermediul politicului, prin intermediul parlamentarilor din Parlamentul României, prin intermediul parlamentarilor europeni. Monica Macovei, Traian Ungureanu şi Cristian Preda sunt trei colegi de-ai noştri care au avut o activitate foarte bogată în societatea civilă. Din câte ştiu, viaţa politică e mai puţin liberă şi mai puţin spectaculoasă decât cea din societatea civilă.
RODICA CULCER
Acum 20 de ani, nu numai un nou regim politic lua naştere în România, ci şi societatea civilă, care a cunoscut toate dificultăţile pe care le-a cunoscut şi România în tranziţie. La început, societatea civilă a fost în mare măsură a şi rămas şi astăzi gruparea intelectualilor implicaţi, a intelectualilor cărora le pasă. De aceea ea a reuşit să dea vieţii politice şi vieţii publice de la noi o coerenţă principială, o consecvenţă şi un set de valori care poate le lipseau politicienilor. De aceea rolul societăţii civile este poate în continuare acela de a construi aceste valori şi spiritul civic. Ce a fost politica pentru societatea civilă? A fost rareori aliat, adesea adversar, uneori chiar agresor. Tranziţia de la societatea civilă către politică s-a făcut uneori şi cu trădarea societăţii civile. Astăzi, constatăm că societatea civilă s-a diversificat. Şi politica s-a diversificat şi aş spune că o trăsătură a politicii astăzi e că poate fi salvată de personalităţi ale societăţii civile. Cetăţenii, alegătorii se îndepărtează de politicienii de profesie şi privesc către outsideri. Poate societatea civilă să mai salveze politica? Poate politica să-şi refacă parteneriatul cu societatea civilă? Invitaţii noştri sunt de fapt contribuţia societăţii civile la politică şi sunt candidaţi în alegerile europarlamentare.
TRAIAN UNGUREANU
Eu cred că există o legătură între societatea civilă şi politică. Cred că marile lecţii politice ale acestui secol sunt lecţii civile prin excelenţă. Acum 30 de ani, Marea Britanie, condusă de d-na Thatcher, intra într-o eră de revoluţie socială şi civilă.
D-na Thatcher e creatorul unei societăţi de proprietari, de oameni autonomi, care ştiu să-şi cântărească banii şi interesele. Nu cred că există un conflict între societatea civilă şi politică. Exemplele pot continua. Aron, Adenauer, Ronald Reagan. Revenind în România, cred că nu trebuie să facem un obstacol din trecerea noastră în politică. Cred că noi am rămas membri ai societăţii civile şi nu cred că, dacă ai intrat în politică, nu mai poţi fi membru al societăţii civile. Mari politicieni au fost mari personalităţi ale vieţii şi societăţii civile în ţările lor, şi în România, şi în Europa. O altă superstiţie a lumii româneşti este ideea prin care lumea politică e, prin definiţie, murdară şi cine face politică se murdăreşte. Nu cred că e aşa. Cred că în România există oameni care fac politică cu adevărat, asta înseamnă oameni care reuşesc, rezistă, promovează mai departe interesele comune ale românilor. Cred că problema României e asta: interesul comun al românilor nu e slujit de nimeni. Cu câteva excepţii. Pentru mine, aceste excepţii sunt PD-L şi Traian Băsescu. Nu am ascuns niciodată această opţiune. S-a spus deseori că alegerile europene din 7 iunie sunt oarecum contaminate de alegerile prezidenţiale din toamnă. Până la un punct, aşa stau lucrurile. Alegerile europene sunt un preambul la un moment istoric de importanţă critică, aş spune, pentru societatea românească. Asta nu scuză lipsa scandaloasă de substanţă europeană a programelor şi intervenţiilor cu care pretind că intră în competiţie PSD şi PNL. Virtuţile civice ale politicii pe care noi vom încerca să le cultivăm impun şi această detoxificare, care vine pe atâtea canale şi care ne-a sugerat şi a reuşit în mare măsură să inculce multora dintre noi ideea că politica e un lucru minor, că politica e un refugiu şi o sinecură sau un pretext, un nou nexus de afaceri şi atât. Eu sunt mândru să candidez pe o listă care cuprinde oameni ca Theodor Stolojan, Cristian Preda, Monica Macovei şi sunt de părere că nu trebuie să ignorăm meritul unui partid, PD-L, care a reuşit să facă această listă.
R. FILIPESCU
Din punctul de vedere al societăţii civile, poţi să ai preferinţe pentru un partid sau altul, dar cred că prioritatea trebuie să fie proiectul. Poate să fie un partid care pe o anumită temă să aibă un proiect pe care să-l susţii, dar nu e neapărat nevoie ca toate proiectele respectivului partid să te convingă, pe tine, ca membru al societăţii civile.
R. CULCER
Deşi societatea civilă este mai săracă şi mai puţin luată în seamă, pe plan politic ea este mult mai liberă să arunce în faţă adevărurile celor de la putere.
SANDRA PRALONG
Nu cred că o societate civilă, cu tot respectul pe care îl am pentru intelectualitatea română, este un apanaj al intelectualităţii. Cred că societatea civilă sunt cetăţenii, organizaţi în asociaţii mai mult sau mai puţin reprezentative, care nu sunt în funcţia lor oficiali ai statului sau ai politicului, ai clasei de business sau ai mediului sindical. Nu poţi să fii politician şi societate civilă în acelaşi timp, pentru că atunci nu mai avem nicio diferenţiere, totul e totul. Mi se pare că incompatibilitatea asta trebuie să o respectăm. Eu apreciez foarte mult viziunea d-lui Ungureanu asupra potenţialului interes public pe care ar trebui să-l reprezinte politica. Dar pe mine, până în acest moment, nu m-a convins politica românească că e într-adevăr în slujba interesului comun. Singura avere a societăţii civile e că reprezintă potenţiali votanţi care o dată la patru ani se duc la urne, altfel n-are nicio valoare de schimb faţă de clasa politică. De-asta cred că trebuie să ne despărţim de mitul societate civilă egal cu intelectualitate, care era foarte util în timpul comunismului şi în anii ‘90, poate, şi trebuie să ne îmbarcăm în proiectul reprezentativitate şi împuternicirea cetăţenilor.
T. UNGUREANU
Şi eu cred că omologarea societăţii civile cu elita intelectuală e un lucru incomplet, insuficient şi în cele din urmă inexact. Nu cred că sub comunism lucrurile au stat aşa. Societatea civilă a izbândit unde ea nu a fost egală numai cu intelectualitatea. În Polonia, unde societatea civilă a însemnat mult mai mult decât intelectualii, deşi a fost iluminată de intelectuali. Cred, pe de altă parte, în continuare că lucrurile majore în istoria unei societăţi pot fi rezolvate numai prin politică.
R. CULCER
Nimeni nu pune semn de egalitate între societate civilă şi intelectuali. Implicarea în activităţi civice şi în cele care militează pentru anumite principii de politică şi proiecte este în continuare a acestor organizaţii civice, celelalte mergând mult mai încet şi, cum e normal, pe proiecte economice şi sociale. Avem aici oameni care au plecat dintr-o mişcare a societăţii civile şi au ajuns în politică, unde lucrurile trebuie rezolvate, dacă societatea civilă reuşeşte să-şi menţină în continuare controlul asupra lor.
MONICA MACOVEI
Teoretic, ca definiţie, orice structură asociativă face parte din societatea civilă, inclusiv partidele politice, sindicatele. Sigur că, în clipa în care ajungi în structurile puterii şi ai puterea de decizie în mână, e altceva. Dar numai apartenenţa de partid politic în sine nu-ţi poate modifica civismul. M-am format în societatea civilă, inclusiv în camera asta de dezbateri a GDS. În acest cadru mi s-au dezvoltat tenacitatea, puterea, încăpăţânarea, capacitatea de a nu renunţa la principii, alături de prieteni din organizaţii neguvernamentale pentru drepturile omului. Pentru că sunt destul de des întrebată despre independenţă, dacă am pierdut-o, dacă o mai am, ţin să vă spun că sunt aceeaşi persoană. După cum vedeţi, vorbesc exact la fel, aşa o să vorbesc şi aşa o să mă port tot timpul. Independenţa înseamnă cum te raportezi tu însuţi la cei din jur, la persoane, situaţii; atitudinea critică pe care o ai, minciuna sau adevărul pe care le spui. Sunt lucruri care nu se schimbă. Ca proiecte, referitor la activitatea din Parlamentul European, bănuiesc că, în linii generale, eu una o să discut şi o să mă preocup în continuare de integritate, de bună guvernare, de transparenţă ale oricărei instituţii. Transparenţa este esenţială. Un loc din care pot face asta în mod particular este Comisia de libertăţi civile şi justiţie şi afaceri interne. Mi-am propus faţă de mine însămi să intru în această comisie şi sigur că o să mă uit la continuarea reformelor reale în justiţie în România, dar şi în celelalte state membre. PD-L, ca membru al Partidului Popular European, susţine între valorile centrale statul de drept, prioritatea legii. Ceea ce mie îmi place şi mi se potriveşte şi este exact acelaşi drum pe care am pornit-o cu mulţi ani în urmă. Vreau să fac politică europeană şi mi se pare absolut normal, onest şi logic să vorbim deschis. Mi-a luat un timp de gândire ca să mă decid, dar, dacă vreau să fac politică europeană, atunci fac acest pas şi cred că ăsta este cel mai important obiectiv pe care mi l-am propus. Voi face politică europeană la fel cum am făcut politică în România în perioada în care am fost ministru al Justiţiei.
R. CULCER
Într-un recent articol din The Economist se spunea că în PE nu pierzi, nu câştigi, totul se rezolvă prin negocierile din culise. Întreb: dacă grupul PPE hotărăşte să voteze altfel decât dictează conştiinţa europarlamentarului Monica Macovei, ce faceţi?
M. MACOVEI
Se negociază totul. Eu am negociat în România, am negociat foarte multe proiecte de legi cu parlamentari din toate partidele. Şi legile justiţiei, inclusiv cu PRM m-am întâlnit şi am negociat textele. Sigur că, pentru orice om de bună-credinţă, trebuie să existe limite de negociere. Eu am lucrat cu europenii, inclusiv cu grupurile politice din PE. În cei doi ani de preaderare, 2005, 2006, am făcut foarte multe vizite în PE, în care le-am explicat ce facem în România, cum stăm, bine-rău, ei ne-au vizitat aici şi ne-am înţeles foarte bine, aşa cum, din păcate, nu m-am înţeles cu cei din România. Aşa că n-am nicio teamă, abia aştept să lucrez cu parlamentarii europeni. La ei negocierea duce spre rezultatul cel bun, acceptat de toate părţile, pentru că, totuşi, sunt 27 de ţări şi trebuie să se ia decizii care să mulţumească, mai mult sau mai puţin, 27 de ţări. Ca informaţie, aş mai vrea să spun că fiecare grup politic îşi decide, împreună cu membrii, votul pe anumite chestiuni în funcţie de interesele naţionale pe care parlamentarii trebuie să le reprezinte. Şi mai există acolo, undeva, şi portiţa de conştiinţă care se numeşte votul liber. Ideea este să faci lucruri împreună. Şi PPE este cel mai mare grup politic în acest moment. Deci, lucrurile bune se pot face împreună. Cu cât mai multe voturi, cu atât rezultatul pe care îl vrei este mai aproape şi mai bun.
CRISTIAN PREDA
Nu poţi să vii de pe Marte în politică. La noi s-a încetăţenit ideea că drumul cel mai bun pentru a intra în politică este dinspre lumea afacerilor. Ei bine, noi suntem o excepţie şi sunt încântat că am intrat alături de Monica şi de Traian în acelaşi moment în PD-L şi în jocul politic tocmai pentru că, dacă suntem trei, putem fi convingători. Există mai multe uşi pe care poţi să intri în politică: una este cea locală, să ne fi propus să fim primari de sector sau consilieri locali. O altă uşă este cea naţională, ca deputaţi sau senatori. Cea de-a treia uşă pe care poţi să intri este cea europeană, pe care am ales-o pentru că, în următorii ani şi decenii, amprenta europeană asupra politicii din diverse state va fi mult mai profundă. Ceea ce va conta va fi mai puţin etajul Piedone şi mai mult etajul Pöttering. Cu credinţa că în anii următori în PE se va lua decizia, vreau să particip la acest proces. În al doilea rând, cred că trebuie intrat pe această uşă pentru a europeniza partidele. A intra într-un partid politic, a asuma un proiect politic nu înseamnă a te schimba de pe o zi pe alta, a deveni cu totul altul decât eşti. Suntem articulaţi, din punctul de vedere al cuvintelor şi al experienţei de viaţă, şi n-o să începem nici să vorbim ca Vanghelie, nici să negociem ca Hrebenciuc şi Piedone. Dăm un alt sens negocierii, care nu e uneltirea şi nu e aranjamentul penibil, ci o negociere raţională, care e proprie politicii europene. Cred că politica postcomunistă de la noi, din cauza unui stil foarte anarhic, din cauza unui delir naţional, care i-a afectat pe politicieni în multe ocazii, a produs constant neîncredere, de la lucrurile cele mai mărunte la lucrurile cele mai importante. Dacă voi fi ales, vreau să lucrez în Comisia de afaceri externe, folosindu-mi experienţa pe care am acumulat-o la Ministerul de Externe doi ani, cât am fost secretar de stat, şi experienţa pe care o am lucrând cu preşedintele Băsescu şi, acum un deceniu, cu preşedintele Constantinescu. Cred că e nevoie în politica externă de o construcţie intelectuală solidă şi intru acolo cu gândul de a participa la elaborarea unei politici externe şi de securitate ceva mai coerente decât până acum.
R. CULCER
Cetăţenii din sectorul lui Piedone cu ce beneficiază că dvs. sunteţi la nivelul lui Pöttering?
C. PREDA
În particular eu sunt foarte ataşat de Berceni, unde am locuit 30 din cei 42 de ani pe care îi am, şi sunt stupefiat să văd că Piedone ia decizia de a cheltui 180.000 euro din banii publici ca să facă dinozauri din verdeaţă. Se ajunge la astfel de aberaţii pentru că nu există un proiect politic şi oamenii aruncă banii pe borduri, pe garduri, pe dinozauri etc. Soluţia constă în separarea clară a atribuţiilor pe care le au aceste diverse etaje ale administraţiei.
MIHAELA MIROIU
Fundamentală în România este problema lipsei de încredere în general şi în special în politică. Încrederea în politică se pierde întotdeauna pe o cale foarte simplă – prin neţinerea promisiunilor. Norocul nostru e că suntem în UE şi de data asta nu ne mai poate costa democraţia, dar, de regulă, când populaţia îşi pierde încrederea în fiecare dintre partide, pe rând, democraţia este în pericol. Pe de altă parte, în momentul în care faci o politică la nivelul UE, ai nevoie de oameni competenţi care să te reprezinte acolo.
T. UNGUREANU
Eu nu am încă o opţiune deja angajată. Mă tentează Comisia de politică externă, dar îi tentează pe mulţi Comisia de politică externă. Şi de asemenea mă tentează Comisia de cultură. Însă Comisia de cultură, să nu ne ascundem după deget, nu e aşa impunătoare şi eficientă. Aşa că o să văd acolo.
IOAN STANOMIR
Eu sunt, până la un punct, de acord cu Cristian Preda că europenizarea politicii începe prin acest tip de intrare în politică. Dar această europenizare va avea loc doar dacă prin influenţa acestor candidaţi pe care PD-L i-a plasat pe listă se va schimba ceva la acest nivel, care îl afectează direct pe cetăţean. Pentru că, dacă există o miză a acestor alegeri din iunie, ea, cu siguranţă, nu este europeană. Nu am fost niciodată un eurofil ieşit din pepeni. Sunt mai rezervat prin temperament. Aşa că dacă este o miză, miza este românească. Te duci la vot, de ce? Ca să pui o dată pentru totdeauna capăt acestui mariaj contra naturii care este alianţa PD-L–PSD, care guvernează de câteva luni. Asumându-mi subiectivitatea, cred că dacă vorbeşti de un electorat pe care trebuie să-l atragi, atunci trebuie să te gândeşti la sensibilităţile lui. Eu nu cred că prezenţa acestor trei personalităţi are legătură cu politica europeană, ci cu cea românească, în primul rând. Prezenţa lor pe această listă ne dă un indiciu despre tipul de viziune pe care îl are partidul care le-a oferit această şansă. Şi, bazându-mă pe această viziune, eu cred că primul cui bătut în coşciugul acestei alianţe contra naturii este votul din iunie. Al doilea cui este votul pentru Traian Băsescu. Nu pentru că eu aş fi înscris în PD-L sau pentru că PD-L mi-ar fi oferit foloase materiale. Dacă Traian Ungureanu sau Cristian Preda se află în PE şi Marian Vanghelie devine un simbol al social-democraţiei, înseamnă că alegerile europarlamentare nu au sens. De Piedone scăpăm gradual în momentul în care cantitatea de piedonism din spaţiul public va fi redusă. Şi cred că asta este miza alegerilor europarlamentare.
C. PREDA
Două lucruri aş vrea să spun. Primul: alegerile europarlamentare sunt o ocazie pentru a face o delimitare care s-ar putea să fie foarte utilă nu doar la alegerile prezidenţiale de acum, ci, în genere, pentru spectrul politic românesc. Eu cred că sunt o oportunitate pentru a separa stânga de dreapta. Cred că e necesar să ne asumăm aceste identităţi. Eu sunt un om de dreapta şi sunt un liberal. Şi cred că e sănătos ca în acest peisaj oferit şi de afilierea la diversele familii de pe plan european să vedem ce înseamnă afilierea la stânga şi ce înseamnă socialismul. Le punem cetăţenilor în faţă alegerea între socialismul ilustrat de Geoană, care conduce simbolic echipa PSD pentru parlament, şi Norica Nicolai, ca emblemă a liberalismului. Confuzia pe care o introduce Mircea Geoană în ecuaţia politică de la noi este aceea că respinge orice proiect al guvernului pe care îl girează pentru a spune, până la urmă: da.
M. MIROIU
Eu nu sunt lămurită în ce constau politicile de dreapta ale PD-L şi în ce constau politicile de stânga ale PSD şi de aici marea problemă cu împărţirea între stânga şi dreapta.
C. PREDA
Dau un exemplu foarte concret. Tipul de descentralizare prevăzut în legile educaţiei produse de echipa lui Miclea sunt un tip de opţiune clară pentru o politică de dreapta, educaţie liberală şi de dreapta. Nu pot să opun ceva care vine dinspre partea ministerului condus chiar de un ministru al PSD, pentru că doamna Andronescu, la fel ca şi mulţi colegi de ai ei de partid, nu propune o alternativă.
D.P. ALIGICĂ
Aş vrea să revin la punctul iniţial al acestei conversaţii privind relaţia dintre societatea civilă, pe de o parte, şi politică, pe de altă parte. Încercăm să desluşim relaţia dintre cele două, transferul, tensiunile, comunicarea dintre ele, dar uităm un lucru vital într-un sistem social modern bazat pe democraţie participativă. Este vorba de mass-media, de rolul pe care îl joacă în această ecuaţie. Cum poţi să te manifeşti în spaţiul politic? Cum poţi să comunici ideile către electorat, cum poate să aibă loc relaţia, tensiunea, comunicarea, dialogul între societatea civilă şi sfera politicii altfel decât prin mass-media. Acesta este practic pivotul întregii dezbateri. Trebuie să discutăm despre mass-media şi, mass-media fiind de faţă aici, ar fi păcat ca să se repete aceeaşi ispravă care s-a repetat de atâtea ori când o discuţie are o anumită temă şi mass-media iese cu un titlu fără nici o legătură, dar... şoc.
R. CULCER
Vedeţi o modalitate prin care mass-media poate fi împiedicată să facă asta?
D.P. ALIGICĂ
Foarte pe scurt, rolul societăţii civile este să-i mobilizeze pe cetăţeni astfel încât temele să fie corect tratate în mass-media.
R. CULCER
Îmi permit să spun că asta este o dezbatere pe care ar trebui să o avem separat.
NICUŞOR DAN
Într-o societate normală, clasa politică trebuie să fie doar o interfaţă între tot felul de presiuni, de interese legitime şi cred că în momentul de faţă societatea civilă suferă prin faptul că nu şi-a delimitat foarte clar interesele pe care ea le consideră legitime. Societatea civilă trebuie să se manifeste în locuri de la care statul abdică de la datoriile lui: primul este respectul legii. De exemplu, în nicio primărie de sector, nicio hotărâre a consiliului local nu respectă Legea transparenţei şi nu există încă un organism al societăţii civile care să înceapă câteva mii de procese pe chestiunea aceasta. Există mai multe fracţiuni ale societăţii civile care au fiecare urgenţele ei şi, din păcate, ele nu sunt înglobate într-un mare document, instrument de presiune la adresa clasei politice din care partidele să preia bucăţi şi în funcţie de care ele să fie sau nu votate. Există interese, la fel, există cazuri de corupţie pe care fiecare dintre organizaţiile noastre le cunoaşte foarte bine. Nu folosim pârghia UE pentru a asambla un document de o sută de cazuri sau de două sute de mari cazuri de corupţie pe care să i le dăm guvernului: uitaţi, urmăriţi aceste mari cazuri de corupţie.
M. MACOVEI
Sigur, e o idee, dar Comisia Europeană va trimite acele sute de cazuri documentate la autorităţile române şi apoi urmăreşte să vadă rezultatele. Totdeauna cifrele sunt cele mai convingătoare.
M. MIROIU
Eu admir foarte mult PD-L pentru înţelepciunea de a da nişte exemplare la export aşa de extraordinare precum invitaţii de azi. Dar, sincer, nu văd cum aţi transpune această europenizare la nivelul partidelor din România sau al partidului pe care îl reprezentaţi.
DORANA COŞOVEANU
Cum vom şti noi ce veţi face dumneavoastră acolo, pentru că presa nu a relatat ce au făcut patru ani de zile cei care au fost parlamentarii europeni? Altă întrebare: care este puterea dumneavoastră de a-i influenţa pe aceşti orgolioşi din guvernele care
s-au succedat în ţara noastră şi care foarte greu vor accepta influenţele dumneavoastră?
T. UNGUREANU
1) PE nu e alfa şi omega pentru tot ce înseamnă Europa. 2) Parlamentarii europeni nu pot produce miracole nici în Berceni şi nici pe Kisselef. Dar pot face altceva. Parlamentarii europeni intră într-o maşină, într-un tocător birocratic, ceva de neimaginat. PE asta este. E o fabrică uriaşă, care are o influenţă asupra a ceea ce se întâmplă în Europa, a ceea ce se întâmplă dinspre centrul european spre o ţară ca România. Am o mulţime de „nu“-uri referitor la ce nu poate face un parlamentar european. Dar există pericolul, dacă ne punem toţi problema în felul acesta, să intrăm în logica lui Geoană, care ne spune că, de fapt, PE e în stare de un singur lucru: să se lase influenţat de Monica Macovei. Partidele sunt lucruri foarte concrete, cu oameni foarte concreţi. Şi există o relaţie reciprocă în partid, suntem luaţi în serios aşa cum şi noi îi luăm pe ei în serios. Şi un partid care începe să înglobeze, să absoarbă oameni din sectoare la care altădată nici nu se uita începe să devină altceva. Nu aşteptaţi miracole. Aşteptaţi evoluţia.
PETRE IANCU
Fostul preşedinte al Germaniei Roman Herzog deplângea deficitul de democraţie al Europei în PE, care de fapt nu are nicio putere. O Comisie Europeană care nu are, de fapt, nicio putere reală, o Europă în care democraţiile naţionale solide, cel puţin o mare parte din ele, se destramă.
CONSTANTIN FLORIN ŞARI (coordonator de programe la Fundaţia „Adenauer“)
Un rol fundamental pe care îl poate juca un parlamentar european, plecat din România înspre Bruxelles şi Strasbourg, este să vină înapoi cu informaţia de acolo. Ne este necesară.
DANIEL FUNERIU
Este total fals să spunem că PE nu are putere. 1): PE va decide asupra CE. În 2004 au fost doi comisari care au picat. Iar experienţa câştigată atunci a fost integrată. Asta mă duce şi cu gândul la nominalizarea comisarului european: persoana nominalizată nu va beneficia de o numire politică, ci va fi pe bază de competenţă. 2) PE votează bugetul. PE nu mai e un spectator, dimpotrivă, e un jucător major. Aş dori să răspund la întebarea: ce poate face un europarlamentar. În prima zi în care am fost în PE am discutat cu liderul de grup al PPE, care mi-a spus două lucruri: 1) România trebuie să fie foarte atentă la ce se întâmplă în justiţie pentru că, altfel, veţi avea probleme majore. Şi mi-a spus aşa: ţineţi minte! Monica Macovei, Monica Macovei, Monica Macovei. 2) Aveţi grijă pe cine trimiteţi în următorul mandat.
R. CULCER
Cât sunteţi de conştienţi de limitele şi de dificultăţile organismelor europene, cu birocraţia excesivă, şi cum veţi încerca, în mod individual şi ca politicieni democrat-liberali, să le depăşiţi?
T. UNGUREANU
Eu însumi am un pilon eurosceptic foarte puternic, dar România nu are altă şansă decât să fie în UE. Sunt conştient de limitele şi de problemele UE. Pe de altă parte, eu nu pot să accept o altă cale pentru România decât calea europeană.
MIRCEA ILIE
Ca viitori europarlamentari, care sunt provocările pe care le vedeţi pentru UE şi cum o pregătiţi să răspundă la provocările viitorului?
M. MACOVEI
Cum veţi şti ce facem acolo? Informarea este esenţială. Eu, şi cred că şi colegii mei, o să informăm cât putem de mult despre ceea ce se întâmplă acolo: informare şi pe ce spune PE, şi pe puterile pe care le are. Treptat, vom încerca să schimbăm părerea că acolo nu se întâmplă nimic şi nu se exercită puterea. Pe lângă iniţiativele noastre, ca şi ale celorlalte delegaţii naţionale, indiferent de subiect, trebuie să vedem interesul statului român, concordanţa cu legislaţia României, cu practica din România. Vom urmări efectele asupra legislaţiei româneşti, în orice domeniu. Şi dacă sunt ok, şi dacă trebuie schimbate. Cu comunicarea, în general PE nu a stat foarte bine. O să ne străduim şi sper să reuşim.
C. PREDA
Chestiunea cu informarea este cred destul de simplă şi la îndemâna celor cu care discutaţi. Adică suntem oameni care au mânuit stiloul până acum, nu avem nevoie de experţi în comunicare pentru a ne exprima public. Eu am un site pe care scriu mai mult decât scriu în medie jurnaliştii. Mă gândesc la o masivă implicare a Institutului de Studii Populare în parteneriat cu Fundaţia „Konrad Adenauer“, în parteneriat cu toţi cei care sunt interesaţi de dezvoltarea unei culturi democratice în interiorul partidelor. Subestimăm influenţa pe care o au ideile emise prin aceste fundaţii, prin gazete, în locuri pe care nu le frecventează foarte des presa, în organizaţiile partidelor. A doua chestiune e legată de Europa. O provocare importantă, legat de ceea ce se spunea mai devreme, este un eventual eşec al votului irlandez. Pentru că, dacă acest eşec se produce – şi sunt semne îngrijorătoare în această privinţă pentru cei care au fost optimişti –, atunci se intră într-o criză politică foarte gravă.
MIHNEA BERINDEI
Participarea la vot, probabil foarte scăzută, mă face să mă întreb ce face PD-L pentru mobilizarea electoratului. Este important ca echipa PD-L să fie bine reprezentată.
C. PREDA
Eu personal am refuzat şi soluţia micilor şi prezenţa chipului meu pe pungi şi brichete. Nu cred într-un asemenea vot. Este o risipă de energie şi de bani pentru că nu în acest fel se aduc oamenii la urne şi nu în acest fel este fidelizat electoratul. În schimb, împreună cu Monica Macovei şi cu Traian Ungureanu, vom colinda ţara şi ne vom întâlni cu cetăţenii. Vom colinda şi televiziunile, în măsura în care vom fi invitaţi, dar trebuie să fim conştienţi că drumu-i lung. S-ar putea ca, în jobul pe care îl vom asuma, să descoperim că e cea mai bună poziţie şi că e cel mai bun fel în care ne putem servi cetăţenii. S-ar putea ca o carieră politică să însemne o carieră făcută integral pe plan european.
