Pe aceeași temă
Mai multe organizaţii ale societăţii civile, printre care şi Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul“, s-au reunit în Platforma pentru Bucureşti. Cum a luat ea fiinţă?
Platforma vine din două direcţii. În primul rând, era deja o echipă de reflecţie, coordonată de cei de la Asociaţia pentru Tranziţie Urbană, care a început să funcţioneze prin toamna lui 2007. Erau 10-15 organizaţii care aveau profil fie legat de urbanism, fie de mediu, fie de patrimoniu. A doua direcţie a fost raportul Bucureşti, un dezastru urbanistic, pe care noi, Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul“, l-am publicat în martie 2008 – el a fost reprodus, de altfel, şi în revista 22. În momentul acela, iniţiativele noastre au devenit mai vizibile şi au început să apară şi alte organizaţii. Practic, simţeam că lumea e preocupată de Bucureşti, mai ales că veneau alegerile locale din iunie 2008, dar că identificarea problemelor şi a soluţiilor în opinia publică nu era făcută la nivel profesionist - se oprea la chestiuni de genul că sunt prea multe şantiere deodată, se pun prea multe borduri etc. Prin urmare, raportul nostru şi Pactul pentru Bucureşti, pe care l-am făcut public în aprilie 2008 şi care a fost semnat şi de autorităţi, încercau să fie programe minimale cât mai ştiinţifice, pentru adevăratele probleme ale Bucureştiului.
Este pentru prima dată când s-au adunat la un loc mai multe ONG-uri pentru a se implica în mod organizat în problemele oraşului?
Pentru o platformă completă de probleme, da. Au mai fost coalizări pe chestiuni punctuale, cum a fost problema Parcului Bordei, unde erau 5-6 organizaţii împreună cu mai multe autorităţi locale. Dar, pe o problematică globală, cred că e prima oară.
Care sunt principalele direcţii pe care le urmăreşte Pactul pentru Bucureşti?
Este vorba despre urbanism (incluzând aici şi arhitectura), construcţii, demolări, retrocedări, spaţii verzi, împreună cu poluarea şi protecţia mediului, transparenţa decizională. Mai este un capitol care vorbeşte despre chestiuni specifice Bucureştiului, cum ar fi constituirea unei rezerve de teren sau urmărirea gestiunii terenurilor de la ministerele care au astfel de spaţii în Bucureşti.
Concret, ce face Platforma, care sunt acţiunile ei regulate?
Am avut o reacţie foarte violentă când Pactul pentru Bucureşti a fost încălcat prima oară, în toamna lui 2008, când Comisia tehnică de urbanism, cea care îl ajută pe arhitectul şef să ia deciziile în domeniu, a fost întocmită pe alte criterii decât cele stabilite în Pact. Din păcate, n-am avut câştig de cauză, deşi am vorbit în faţa Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi le-am adus aminte consilierilor că şi ei semnaseră Pactul. Acesta spunea că multe dintre prevederile lui să se transforme în hotărâri de Consiliu General şi să devină legi pentru Bucureşti. A fost o muncă foarte grea de echipă ca să scriem noi aceste hotărâri, în loc ca ele să fie întocmite de consilieri, cum ar fi fost normal. Le-am scris, le-am depus în ianuarie, când au fost o serie de întâlniri cu consilierii de la diferite comisii de specialitate. Ele s-au suprapus, din păcate, pe discuţia foarte lungă şi complexă pe marginea ordonanţei care modifica Legea urbanismului. În momentul acela, toate energiile noastre s-au concentrat către Legea urbanismului, incluzând mitinguri la parlament, la comisie ş.a.m.d. Acum, Pactul, ca document, a rămas în aer, nu s-a mai întâmplat nimic. Am încercat să strângem semnături, pentru ca să-l punem noi, în calitate de cetăţeni individuali, în discuţia Consiliului General.
În afară de Pact în ansamblul lui, organizaţiile din Platformă au făcut mai multe mişcări simbolice, cum ar fi protestul la votul din Consiliul General al proiectului Dâmboviţa Center sau în momentul când la direcţiile judeţene de cultură s-au numit reprezentanţii organizaţiilor locale ale partidelor, în loc să fie numiţi de la centru, şi au fost nişte oameni care n-ar fi trebuit să ajungă. Cea mai recentă acţiune a fost la sfârşitul lui septembrie, când am protestat împotriva a 54 de PUZ-uri care urmau să fie votate în Consiliul General în ultima zi în care funcţiona vechea Lege a urbanismului – şi nu s-au mai votat.
Ce faceţi, practic, când participaţi la o şedinţă de Consiliu General unde urmează să se ia hotărâri cu care nu sunteţi de acord?
Cerem cuvântul cu două-trei zile înainte de şedinţe. Printr-un efort care durează şi noaptea, facem o sinteză cu PUZ-urile care urmează să fie votate şi le punem consilierilor în cutia pentru corespondenţă materiale legate de problemele de legalitate şi de oportunitate. Când cerem cuvântul, uneori ni se dă corect, alteori ni se dă la sfârşitul şedinţei, ceea ce este fără efect. Când ni se dă cuvântul, avem trei minute în care trebuie să vorbim despre multe probleme şi, de obicei, discursul nostru este ineficient, deoarece folosim timpul acesta foarte scurt ca să spunem lucruri mai degrabă la un nivel emoţional. Să iei 20 de PUZ-uri şi să vorbeşti despre fiecare ţi-ar lua cel puţin 15 minute… Prin Pactul pentru Bucureşti eu m-am considerat totdeauna partener al consilierilor, în sensul că am căzut de acord asupra unor lucruri pentru binele oraşului. Câteodată afişăm un banner în şedinţa de Consiliu. Cu două excepţii, nu am scos niciun sunet mai mult decât ne era alocat în şedinţa de Consiliu. Odată, consilierii au votat să nu ne dea cuvântul şi atunci am scandat împotriva lor şi am părăsit sala. A doua oară, când un coleg de al meu a cerut cuvântul şi i s-a dat abia la sfârşitul şedinţei şi el a protestat, jandarmii
l-au scos afară. Faptul că afişăm bannere îi nemulţumeşte pe consilieri. Avem mici altercaţii cu jandarmii, care ne spun să le dăm jos, deşi e absolut democratic să afişezi un banner, dacă nu e rasist, nu are conotaţii sexuale şi nu îndeamnă la violenţă. În ultimele două-trei luni am avut chiar probleme să intrăm la şedinţa Consiliului, ceea ce e aberant, pentru că suntem cetăţeni şi şedinţele sunt publice. Jandarmii pretextau că sala e plină, însă jurnaliştii ne spuneau că e goală în locul rezervat publicului.
În afară de lupta asta de uzură, aţi reuşit să influenţaţi decizii ale Consiliului prin luări de cuvânt sau prin materialele pe care le-aţi pus în căsuţa poştală a consilierilor?
La ultimele şedinţe, faptul că reprezentanţii PSD, PNL şi PRM au părăsit sala a fost şi consecinţa presiunii noastre şi a mass-media. În discuţii personale, consilerii de la PD-L mi-au spus că ţin cont de ceea ce spunem noi. Însă pe partea majorităţii, senzaţia mea a fost că ei votează tot timpul după cum li se dictează: în cazul în care sunt două terenuri identice pe aceeaşi stradă, la zece case distanţă, unuia îi dau derogare, celuilalt nu-i dau. Senzaţia mea a fost că votează pe baza unei liste care le vine dinainte. Dar n-am nicio probă în acest sens.
Aţi încercat să vă adresaţi partidelor din care fac parte consilierii?
Am încercat o discuţie cu preşedintele de şedinţă, care vine de la PD-L, dar nu am avut rezultatele pe care le aşteptam şi am întrerupt dialogul. Teoretic, ar trebui să avem o discuţie cu preşedintele PD-L Bucureşti, d-l Negoiţă. Dar Sectorul 3, unde primar este d-l Negoiţă însuşi, este campion la derogări urbanistice. Pur şi simplu, eu am considerat că o astfel de discuţie n-ar fi de vreun folos.
Ce relaţie aveţi cu primarul general al Capitalei?
Primarul spune că se întâlneşte cu foarte multă lume, îşi face un titlu de glorie că vorbeşte cu oamenii ş.a.m.d. De vreme ce a semnat Pactul, considerăm că suntem parteneri cu el, însă avem o cerere de audienţă de prin august 2008 şi nu ne-a primit.
Ne-am întâlnit o singură dată, când a fost tensiunea cu numirea Comisiei tehnice. L-am întrebat când ne vom întâlni ca să discutăm de celelalte probleme din Pact şi ne-a răspuns că mai întâi să rezolvăm problema cu Comisia. Şi aşa a rămas...
Acţiunile dvs. sunt îndreptate în principal asupra autorităţilor. Ce faceţi cu cetăţenii? Aveţi şi acţiuni prin care să-i mobilizaţi împotriva proiectelor dăunătoare oraşului şi lor înşilor?
Un prim proiect este un site care cred că va fi gata în două-trei luni, http://www.lexcivitas.ro/, care va cuprinde toată legislaţia de urbanism, patrimoniu, spaţii verzi şi o să conţină şi metode de acţiune pentru cetăţenii care vor ei înşişi să se implice - dacă vecinul construieşte mai mult şi nu are panou, i se spune cui să se adreseze ş.a.m.d. Site-ul acesta va fi promovat prin nişte evenimente mediatice, deci va fi util oamenilor care sunt deja preocupaţi şi nu au instrumente. Apoi, avem un proiect pentru 20 de zone protejate prin care vrem să îi informăm pe oamenii care locuiesc în aceste spaţii protejate care e regulamentul zonei. În cadrul acestui proiect, pe de o parte, vrem să facem un inventar fotografic al tuturor caselor şi să fie un cort timp de două zile în câte un cartier, la care oamenii să vină să discute direct cu echipele noastre, care să le spună atât informaţii legate de valoarea zonei, cât şi lucruri de acţiune.
Aveţi legături cu reprezentanţi ai societăţii civile din alte oraşe din România?
Din Platforma pentru Bucureşti fac parte şi ONG-uri din provincie, printre care Sighişoara durabilă, Civitas nostra din Tg. Mureş, Pro urbe din Arad şi Drumul potcoavei din Voluntari. Membrii lor au contribuit în momentul scrierii Pactului şi, pe de altă parte, au luptele lor locale, de exemplu cei din Sighişoara, care deja au blocat în instanţă un mall, un hipermarket şi un bloc turn.
Vorbiţi-mi despre noua legislaţie urbanistică intrată efectiv în vigoare de la 1 octombrie.
Legea urbanismului, aşa cum era până la 1 octombrie, lăsa investitorului posibilitatea să-şi plătească singur un urbanist, ceea ce era unic în Europa. Urbanistul făcea un plan după cum voia proprietarul pentru terenul pe care îl deţinea. După aceea începea un joc de presiune cu acest plan în mână, pentru care investitorul lua toate avizele - de la mediu, de la trafic, de la cultură, dacă era o zonă protejată; la fel în Comisia tehnică de la urbanism şi la biroul arhitectului-şef. De la 1 octombrie, sistemul cu investitorul care-şi plăteşte singur urbanistul se aplică numai pentru cazul în care derogarea pe care el o cere e mai mică de 20%, ceea ce nu este un câştig fabulos pentru investitor şi nu justifică mari presiuni. Pentru derogări mai mari de 20% proprietarul poate să solicite primăriei şi arhitectului-şef să dea un aviz de oportunitate şi, în urma acestui aviz, primăria să asigure un urbanist care să facă planul nu numai pentru parcela investitorului, ci pentru toată zona. Deci se pot face derogări peste 20%, dar numai de către primărie, pentru toată zona şi prin licitaţie publică, prin urmare e un mecanism îngreunat. Legea mai prevede, de asemenea, că prin PUZ nu se pot obţine coeficienţi de utilizare a terenului mai mari de 4. Până acum se obţineau şi 5, şi 7! Şi mai prevede un lucru foarte important, şi anume obligaţia autorităţilor să emită nişte norme metodologice de consultare a populaţiei. Asta înseamnă că, în momentul în care o documentaţie de urbanism este propusă, trebuie ca toţi vecinii să vadă pe nişte panouri amplasate chiar în stradă că lucrul ăsta se întâmplă.
Acum, că s-a schimbat Legea urbanismului, multe dintre lucrurile care treceau pe la Consiliu nu pot să mai treacă, pentru că, aşa cum este, totuşi, Consiliul General respectă legea. În schimb, problema rămâne cu sectoarele din Bucureşti. În condiţiile în care verificau cam 15% dintre proiecte, controalele făcute de Inspectoratul de Stat în Construcţii găseau cam 75 de planuri urbanistice de detaliu ilegale. Una peste alta, aş zice că, anual, sunt cam 400 de planuri urbanistice de detaliu ilegale la sectoare, ceea ce e enorm. Deşi chiar şi legea veche prevedea că la sectoare nu se pot aproba decât planuri prin care se modifică aşezarea clădirii pe teren, nicidecum înălţimea, densitatea şi chiar procentul de ocupare a terenului, ei totuşi dădeau derogări şi de înălţime, şi de densitate, în special în sectoarele 2 şi 3. Procentul de ilegalităţi variază mult de la sector la sector. De exemplu, la Sectorul 1 e aproape zero. La Sectorul 2, de bine, de rău, proiectele sunt transparente pe site şi putem să vedem când sunt ilegale din punctul de vedere al Legii urbanismului. Dar la Sectorul 3 nimic nu e disponibil pe site şi nici măcar arhitectul-şef nu ajunge să aibă acces la planurile pe care Sectorul 3 le emite. E incredibil. Din păcate, Inspectoratul, chiar când găseşte chestiuni ilegale, nu are atribuţii nici să suspende lucrările, nici să se adreseze instanţei, nici să le anuleze el singur. Ele pot fi anulate prin acţiune în instanţă, ceea ce e atribuţia prefectului. Din păcate, oricât de binevoitor ar fi prefectul, nu poate face faţă unui asemenea volum de muncă.
Deci, chiar dacă s-a schimbat legea, problema asta rămâne şi urmează să o rezolvăm. Vom merge în Bucureşti şi încă în trei oraşe la toate şedinţele în care se dau avize, vom sta în sală şi vom înregistra tot cu reportofoane şi vom pune totul pe un site, pentru ca, în momentul în care apare o ilegalitate, să fie foarte clar modul în care s-a ajuns acolo.
* preşedintele Asociaţiei „Salvaţi Bucureştiul“
Interviu realizat RĂZVAN BRĂILEANU
