Pe aceeași temă
Care este programul unui europarlamentar din România?
Programul nu diferă în funcţie de ţara din care vii. Programul diferă în funcţie de gradul de implicare, de dorinţa şi capacitatea de a munci şi de a construi; şi de viziune.
Pentru toţi europarlamentarii, activitatea este separată între săptămânile plenare care au loc la Strasbourg, săptămânile reuniunilor grupurilor parlamentare şi săptămânile comisiilor de specialitate care au loc la Bruxelles. Acestora li se adaugă săptămânile pentru activităţi parlamentare externe (circa 4 pe an) în care europarlamentarii sunt cu precădere în ţară. În afară de întâlnirile organelor politice ale Parlamentului, avem permanent întâlniri cu reprezentanţi ai Consiliului şi ai Comisiei Europene pentru dosarele în care suntem implicaţi.
În plus, mă bucur că în luna noiembrie voi primi la Bruxelles primul grup de vizitatori din România (primul grup organizat de mine!). Este vorba de un grup de studenţi în relaţii internaţionale de la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj interesaţi să vadă cum funcţionează instituţiile despre care ei învaţă la orele de curs la facultate. Vizita aceasta a pornit de la un e-mail pe care l-am primit de la o studentă (în numele grupului) şi iată că în scurt timp vor fi aici, unde le-am organizat întâlniri la Comisie, Parlament şi NATO. Voi continua să sprijin accesul studenţilor la instituţiile europene. Acesta este viitorul lor şi al nostru.
Trebuie să adaug şi activitatea în delegaţiile interparlamentare. Conduc delegaţia Parlamentului European cu Republica Moldova şi sunt membru (plin) în delegaţia EURONEST (cu ţările din Est, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina) şi membru supleant în delegaţia cu Macedonia.
În ce constă activitatea din comisii a unui europarlamentar?
Activitatea în comisiile de specialitate este pentru mine centrul activităţii de europarlamentar. Acolo putem influenţa concret procesul legislativ. Iar munca noastră se concretizează în rapoarte. Un europarlamentar poate conduce un raport ca raportor al parlamentului sau ca raportor „din umbră“ al grupului politic din care face parte. În fiecare caz, raportorul pe un proiect este dintr-un anume grup politic, iar toate celelalte grupuri politice îşi desemnează raportori „din umbră“ pe proiectul respectiv.
În mod obligatoriu, un europarlamentar este membru al unei comisii de specialitate. Eu am ales să mă implic chiar în trei comisii de specialitate (în două comisii ca membru plin şi în a treia ca membru supleant):
Comisia de Control Buget – care, între altele, este chemată să se pronunţe în fiecare an cu privire la descărcarea bugetului Uniunii Europene; tot această comisie analizează şi activitatea OLAF. Aici voi prelua pentru grupul PPE (ca raportor „din umbră“) coordonarea unui raport pe luptă împotriva fraudei în toate cele 27 de state membre.
În Comisia pentru Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne sunt raportor al comisiei pentru două dosare privitoare la EURODAC. Aceasta este o bază de date ce conţine amprente ale solicitanţilor de azil în statele UE şi ale celor care au traversat ilegal graniţele UE, folosită în exercitarea unei politici comune cu privire la azil. Prin compararea amprentelor, un stat membru poate determina dacă un solicitant de azil sau o persoană aflată ilegal pe teritoriul său a solicitat azil în alt stat membru sau a intrat ilegal pe teritoriul UE. Comisia Europeană a propus recent şi alte funcţii pentru EURODAC, iar Parlamentul, alături de Consiliu, va decide asupra acestei chestiuni. Am avut deja întâlniri tehnice cu Comisia şi experţii. Ele vor continua.
În cadrul acestei comisii am fost de asemenea raportor din partea grupului PPE („din umbră“) pentru o opinie a Parlamentului cu privire la comunicarea directă între autorităţile statelor membre pentru prevenirea şi rezolvarea conflictelor de jurisdicţie în procese penale (cu scopul de a se evita ca o persoană să fie cercetată sau judecată pentru aceeaşi faptă în două sau mai multe state membre). Aceasta tocmai a fost adoptată de plen în sesiunea de la începutul lunii octombrie. De asemenea, sunt raportor pentru grupul PPE cu privire la reţeaua europeană de prevenire a criminalităţii, care facilitează cooperarea statelor UE în acest scop. Trebuie spus însă că în situaţii ca cele menţionate mai sus, Parlamentul are doar o opinie, de care Consiliul poate sau nu să ţină seama. Acest lucru se va schimba odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, prin care Parlamentul European dobândeşte putere de codecizie.
În afara dosarelor unde am responsabilităţi de conducere, urmăresc şi dosare cu privire la eliminarea vizelor pentru alte ţări europene şi chestiuni referitoare la transparenţă şi integritate, cum ar fi accesul public la informaţiile UE.
Cea de a treia comisie în care sunt implicată, ca membru supleant, este Comisia pentru Afaceri Constituţionale. Aceasta a avut un rol determinant în elaborarea Tratatului de la Lisabona, care va intra în vigoare în urma ratificării de către cele 27 de state membre ale Uniunii. Acum, Comisia pentru Afaceri Instituţionale începe să discute despre implementarea acestui Tratat. Vă dau un exemplu: Tratatul de la Lisabona propune concentrarea politicii externe a Uniunii Europene în mâna unui Înalt Reprezentant pentru Politică Externă, care va fi în acelaşi timp vicepreşedinte al Comisiei Europene şi preia atribuţii îndeplinite până acum de Comisie şi Consiliu. Noi discutăm acum despre aspectele instituţionale ale înfiinţării serviciului european pentru acţiunea externă: să fie ancorat la Comisie sau la Consiliu? Cum îşi va exercita Parlamentul European funcţia de control? Cine vor fi diplomaţii care vor reprezenta Uniunea Europeană în relaţiile sale externe?
E mai greu să introduci amendamente care se aprobă fiind europarlamentar din România sau contează mai mult forţa familiei politice europene din care faci parte decât ţara din care provii?
Trebuie să încetăm să credem că România este un membru al Uniunii Europene de mâna a doua! Eu nu am gândit niciodată aşa! România a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 şi de atunci este membru cu drepturi depline al Uniunii. Sigur că drepturile aduc cu sine şi obligaţii, iar angajamentele asumate trebuie respectate!
Revenind la întrebarea dumneavoastră: un vot al unui europarlamentar român valorează exact cât al unui german, leton sau maltez. Cea mai importantă este apartenenţa la un grup politic puternic. Aceasta este determinantă spre a crea o majoritate în jurul unui amendament.
Sigur că puterea de penetrare în cadrul propriului grup politic este mai mare cu cât este mai numeroasă delegaţia naţională din acel grup. În momentul de faţă, delegaţia română în cadrul PPE este a şasea delegaţie naţională ca mărime (n. red., ea conţine 14 europarlamentari, egali cu numărul maghiarilor din cadrul PPE). Sintetizând, premisele europarlamentarilor PD-L de a îşi pune amprenta asupra rapoartelor Parlamentului European sunt bune.
Cât este de important lobby-ul politic, economic de la Bruxelles, despre care se scrie puţin, se vorbeşte în general în şoaptă, şi până unde poate merge influenţa lui?
La Bruxelles, politicienii sunt în dialog permanent cu mediul de afaceri, cu mass-media, cu asociaţii profesionale şi alte entităţi. Această activitate este însă foarte bine reglementată. Există un registru al asociaţiilor profesionale şi lobby-ştilor. Acesta a fost elaborat sub coordonarea vicepreşedintelui Comisiei Europene, Siim Kallas, responsabil pentru afaceri administrative, audit şi antifraudă. Acest registru nu are până acum caracter obligatoriu. Este necesar ca în viitorul mandat al Comisiei Europene registrul să devină obligatoriu pentru toate entităţile care intră în contact cu instituţiile europene.
Şi ce ne puteţi spune despre lobby-ul pe care politicienii trebuie să îl facă în numele României?
La nivelul politicienilor, esenţială este coordonarea. Este esenţial să cunoaştem toţi priorităţile reale pe care România le are pe termen lung pe agenda europeană şi să le comunicăm coerent.
În momentul de faţă, la Bruxelles există cel puţin următoarele voci româneşti: Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană, parlamentarii europeni, funcţionari comunitari în toate instituţiile, municipalităţile, mass-media şi multe asociaţii profesionale. Prin coordonare putem impune teme pe agenda europeană!
Cu ce ar trebui tratată lipsa de interes a clasei politice şi a opiniei publice din România faţă de problemele UE, de dezbaterile care au loc la Bruxelles? Sau această lipsă de interes este îndreptăţită?
Eu înţeleg munca de europarlamentar ca un liant între deciziile luate la Bruxelles şi realităţile cetăţenilor pe care îi reprezint în Parlamentul European. Legislativul european va lua tot mai multe decizii cu impact direct asupra vieţii cetăţenilor, iar acest lucru trebuie comunicat. Nu trebuie să prezentăm Uniunea Europeană ca pe o construcţie abstractă, ci să prezentăm concret politicile europene (obiective, mijloace, rezultate). Eu voi încerca să fac acest lucru. Cu ce se tratează lipsa de interes a clasei politice din ţară? Cu alegători informaţi şi determinaţi să înceapă schimbarea clasei politice.
Pentru a conta ca voce la Bruxelles trebuie să ai expertiză serioasă. Ce credeţi că ar trebui făcut pentru a creşte calitatea expertizei româneşti în problematica UE?
În primul rând, trebuie să renunţăm la paradigma că problematica UE este ceva îndepărtat care ţine de politica externă. Parlamentul României trebuie să transpună în legislaţia naţională multe directive venite de la Bruxelles. Astfel, deciziile luate la nivel comunitar ţin la fel de mult de politica noastră internă. Iar afirmaţia preşedintelui Traian Băsescu că, prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European poate fi comparat cu o cameră a Parlamentului României, este foarte corectă! În plus, potrivit Tratatului, în anumite situaţii şi parlamentul naţional va putea contesta o decizie a Parlamentului European. Pentru asta însă, trebuie ca parlamentarii români să lucreze permanent şi cu agenda instituţiilor europene pe masă, ca să poată reacţiona.
Sunteţi preşedinta grupului parlamentar UE-Republica Moldova. În scurtul timp pe care l-aţi petrecut în Parlamentul European, cum apreciaţi interesul UE faţă de Republica Moldova?
Sigur că evenimentele din prima parte a acestui an au atras atenţia la Bruxelles. S-a generat astfel o fereastră de oportunitate în relaţiile dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Este deopotrivă important ca Uniunea Europeană să îşi sporească angajamentul în Republica Moldova, la fel cum trebuie ca şi factorii de decizie de la Chişinău să comunice permanent cu partenerii de la Bruxelles şi să îşi îndeplinească angajamentele asumate. Poziţia mea este aceea de a sprijini reformele de care Republica Moldova are nevoie în domeniile administraţiei publice, al justiţiei, al poliţiei, al postului public de radio şi televiziune, întărirea statului de drept, precum şi susţinerea societăţii civile. Pentru că aceste reforme schimbă viaţa oamenilor. I-am întâlnit pe primul ministru şi pe preşedintele parlamentului, care au efectuat vizite la instituţiile europene, venind cu mesajul pro-Europa. Am întâlnit şi reprezentanţi ai societăţii civile din Republica Moldova.
Sper ca negocierile pentru un nou acord UE cu Republica Moldova să se finalizeze cât mai curând şi cu succes, pentru a avea un ghid şi un plan pe care să îl urmărim toţi cei interesaţi de împlinirea reformelor. Prima vizită la Chişinău va fi probabil în noiembrie sau decembrie.
* europarlamentar român
Interviu realizat de ARMAND GOŞU
