Pe aceeași temă
Pentru dezvoltarea loisir-ului cultural sunt necesare câteva condiţii minimale: un standing intelectual (şi, într-o anumită măsură, material) al publicului tânăr şi open mind...
Din fericire, există deja o cultură incipientă a loisirului în anumite oraşe „culturale“ din România. Ea începe cu librăriile şi cafenelele culturale din zonele istorice. Să ne gândim, spre exemplu, la reţeaua librăriilor / ceainăriilor Cărtureşti sau la diverse alte librării concurente, între care atrăgătoarele Joc secund din Timişoara şi Cluj. Nu uit, desigur, librăriile Humanitas, Noi ş.a., dar mă refer acum strict la librăriile-ca-spaţii-de-loisir. Un loc special ocupă în această serie cluburile de jazz & blues, adevărate embleme ale sound-ului modern şi rafinat, care găzduiesc uneori şi spectacole teatrale sau expoziţii plastice. În Bucureşti, Green Hours, Art Jazz Club, Cafe Deko sau Big Mamou au devenit de multişor repere ale publicului tânăr, cultural şi alternativ.
Dar şi anumite cluburi rock au intrat, cot la cot cu ele, în zona ştaifului, în pofida unor „concesii“ – Hanul cu Tei sau Club A (cu întâlnirile din seria Poeticile cotidianului) sunt printre cele mai notorii din Capitală. Mai sunt însă şi altele.
Printre cele mai active instituţii de loisir cultural - în sensul larg al termenului - s-a impus, fără doar şi poate, Muzeul Ţăranului Român, cu toate „dependinţele“ sale şi cu manifestările sale creativ-imaginative de tipul târgurilor de obiecte tradiţionale.
Lăptăria lui Enache, organizată de acum peste 15 ani la ultimul etaj al Teatrului Naţional Bucureşti, este deja veterană în domeniu, deşi pare să fi cedat pasul în ultima vreme.
Problema e că, lăsând la o parte Capitala, Timişoara, Sibiul, Clujul, Iaşiul, eventual Braşovul şi alte câteva, oraşele României nu pot spera, încă, la asemenea atracţii şi nici publicul nu se arată prea dornic – cel puţin până la proba contrarie. Pentru asta e nevoie de un anumit standard material şi de un orizont cultural pe care numai tradiţia intelectuală a locului, dacă şi în măsura în care există, îl poate întreţine. Oferta de tip evantai a librăriilor & ceainăriilor din Capitală şi alte câteva mari centre urbane cuprinde, după cum se ştie, pe lângă rafturile cu cărţi şi ceaiuri exotice, CD-uri muzicale, DVD-uri, audio book-uri, albume de artă, reviste de cultură, gadget-uri artizanale şi altele asemenea, fapt ce arată că oferta pentru tinerii consumatori de artă autentică îşi are vadul ei comercial. E totuşi loc de mai bine.
În suferinţă gravă par să se afle mai ales anticariatele noastre: înfloritoare cândva, astăzi ele sunt, după toate aparenţele, pe cale de dispariţie, departe, în orice caz, de bogăţia şi diversitatea de până mai ieri. Şi buchiniştii se descurcă tot mai greu, din motive care pot fi discutate mult şi bine.
Ei, dar pentru dezvoltarea loisir-ului cultural sunt necesare câteva condiţii minimale: un standing intelectual (şi, într-o anumită măsură, material) al publicului tânăr şi open mind... Un anume nivel de dezvoltare, adică. Apoi, existenţa în urbe a unor universităţi şi a unor licee de elită - şi de tradiţie. Înainte-vreme, loisir-ul în speţă era limitat la cenacluri, biblioteci, cluburi studenţeşti, centre culturale străine şi cinemateci. La spaţii închise, adică.
Astăzi, el tinde tot mai mult să iasă „în stradă“, prin multiplicarea târgurilor, festivalurilor şi expoziţiilor în aer liber.
Mai este însă ceva. Asemenea manifestări se integrează într-un anume peisaj sau într-un anume ambient urban: centre istorice, zone vechi recondiţionate, străzi de vară, cafenele şi alte spaţii retro pe care le colorează pop, dar cu gust şi, uneori, cu apetit experimental.
Recondiţionarea inteligentă, imaginativă şi creativă a „vechiului“ se dovedeşte a fi mediul cel mai propice pentru relaxarea „noului“ public cultivat.
