Pe aceeași temă
Nu există poate un termen mai potrivit pentru a descrie alegerile europene organizate în România, pe 7 iunie 2009, şi campania electorală care le-a precedat decât cel de „anexă“, utilizat de România liberă într-un editorial din 11 mai. Scrutinul din iunie şi lunile de campanie care l-au precedat nu au fost decât o „anexă“ a alegerilor prezidenţiale din această toamnă. Alegerile au părut a fi atât un test pentru partidele politice româneşti, cât şi o primă ocazie de a prezenta candidaţii la cea mai înaltă funcţie a statului român.
În acest context, puţine subiecte au stârnit interesul. Candidatura, ca independentă, a fiicei preşedintelui român, Elena Băsescu, a suscitat, totuşi, un anumit număr de schimburi de replici între aceasta şi diferiţi membri ai partidelor politice. De asemenea, includerea Monicăi Macovei pe lista celor „12 cele mai proaste candidaturi la Parlamentul European“, publicată de Partidul Socialist European, a provocat câteva luări de poziţie. Astfel, o întreagă serie de articole şi declaraţii au speculat asupra veritabililor autori ai acestei nominalizări. Acuzaţiile deputatului european Adrian Severin la adresa Comisiei Europene au reprezentat un alt moment tensionat al campaniei. Aceste acuzaţii au fost urmate de o declaraţie a Partidului Popular European, care i-a solicitat lui Severin să-şi ceară scuze comisarului european Jacques Barrot. Către sfârşitul campaniei, atenţia
s-a îndreptat către chestiunea fraudei electorale. Anumite preocupări în acest sens au fost exprimate atât de organizaţiile societăţii civile, cât şi de reprezentanţii partidelor politice. Aceştia din urmă s-au acuzat reciproc de practici frauduloase şi mai ales de cumpărarea voturilor alegătorilor.
O campanie de informare asupra Parlamentului European, asupra activităţilor, a funcţiilor şi a rolului său, ca şi asupra „vieţii unui deputat european“ a fost întreprinsă de unul dintre cotidianele monitorizate. De asemenea, au fost create rubrici speciale vizând să încurajeze electoratul să participe la scrutinul din 7 iunie: Un motiv pentru a vota pe zi, De ce să mergi la vot?.
Europa nu a fost aproape deloc menţionată în articolele care tratau subiectul campaniei electorale. Termenul Uniunea Europeană nu apare de altfel decât atunci când se rezumă poziţia unui partid sau a unui candidat în raport cu Europa. În cele mai multe cazuri, aceste poziţii nu sunt decât prelungirea preocupărilor de ordin naţional la nivel european, o reflecţie veritabilă asupra tematicilor figurând pe agenda Uniunii fiind cu totul absentă. Astfel, viitorii deputaţi români declară că doresc să acorde prioritate interesului naţional pe subiecte ca agricultura, Moldova, întreprinderile mici şi mijlocii sau statutul românilor în spaţiul comunitar.
Astfel că cititorii cotidianelor româneşti au fost martorii unei campanii terne şi sărace în dezbateri. Cu excepţia celor câteva valuri provocate de certurile politice naţionale şi de atacurile personale între actorii politici, campania a fost searbădă. Analiza atitudinilor actorilor politici în timpul campaniei ne indică lipsa de identificare, de reflecţie şi de interes pentru un nivel european ce pare fără miză: „De ce să investim bani în această campanie? Pentru a câştiga ce? Pentru a trimite zece persoane la Bruxelles? Oricum, nu o să fie decât câţiva alegători care o să se prezinte la vot...“. (Alin Teodorescu, PSD).
* Asistent universitar la Université Libre de Bruxelles
