22 PLUS, nr. 301: O constituţie pentru libertate în Ungaria

Marion Smith | 23.11.2010

Pe aceeași temă

În Ungaria, în România şi pretutindeni în lumea civilizată, există oameni care împărtăşesc o înţelegere a principiilor capabile să susţină libertatea. Unii dintre ei au o înţelegere comună nu doar a principiilor, ci şi a faptului că, în anumite momente istorice, cetăţenii unei ţări au oportunitatea de a stabili instituţii care să protejeze şi să conserve aceste principii. Ungaria se află într-un astfel de moment: conjunctura politică a unei supermajorităţi parlamentare suficiente pentru ratificare îi permite să înlocuiască Constituţia comunistă din 1949 şi doar amendată după Revoluţie. Oportunitatea este comparabilă în importanţă cu cea care a permis schimbarea în 1989.

În dezbaterea asupra reformei constituţionale, Common Sense Society (CSS) susţine principiile instituţionale ale unui stat cu puteri limitate care să protejeze libertatea individuală. Proiectul Constituţia Libertăţii al CSS include o serie de dezbateri publice, evenimente educaţionale, cercetări, publicaţii şi întâlniri de advocacy care promovează libertatea în discursul public şi în procesul de redactare a noii Constituţii. Scopul general este de a ne asigura că noua Constituţie a Ungariei nu va fi o simplă extensie legislativă, nici un document partizan, ci o Constituţie legitimă a libertăţii pentru toţi.

De ce este important ca Ungaria să aibă o nouă Constituţie? Istoria ne arată că oricând pot veni momente în care elementele de bază ale libertăţii sunt puse în diferite feluri la încercare. În asemenea situaţii, nu putem avea încredere în opinia publică majoritară, ci va trebui să ne bizuim pe voinţa poporului maghiar exprimată anterior într-o cartă ce întruchipează consimţământul dat domniei legii şi drepturilor fundamentale. Aici stă cheia constituţionalismului: oferă un standard al domniei legii care stă mai presus de valurile schimbătoare ale argumentelor ce conturează opinia publică.

Ungaria a fost singură ţara din blocul de Est care nu a adoptat oficial o nouă Constituţie după 1989. O critică majoră a schimbării paşnice a fost coordonarea ei de către o elită şi realizarea prea multor compromisuri. Ca urmare, Constituţia curentă a Ungariei este considerată a fi o peticire cu amendamente ce suferă de lipsa unui ataşament popular şi a unei legitimări mai profunde, caracteristice unui stat democratic. De altfel, cum ar putea cetăţenii maghiari să aibă vreun ataşament faţă de un document plin de compromisuri nenecesare, care conţin mai degrabă umbrele unui trecut politic de coşmar decât principiile politice ale viitorului? Viitorul politic al Ungariei nu ar trebui determinat de episoadele nefericite ale istoriei sale. Constituţia nu se mai poate autolegitima, indiferent de cât de mult efort s-a depus pentru amendarea ei, iar problema nu poate fi caracterizată drept o pură tehnicalitate. Pentru că, din perspectivă legală, actuala Constituţie confruntă Curtea Constituţională cu articole contradictorii şi deci cu un risc intolerabil de arbitrar în interpretare.

Există acum oportunitatea care permite naţiunii maghiare şi reprezentanţilor ei să îşi rafineze instituţiile de guvernământ pe baza unei filosofii a libertăţii de presiunile coercitive externe. Noul proces constituţional ar trebui înţeles în spiritul schimbării de regim din 1989, nu un efort de erodare a reformelor democratice care au avut loc între timp. Majoritatea maghiarilor înţeleg lucrurile astfel: 67% dintre ei se declară în favoarea unei noi constituţii.

Am să punctez câteva idei fundamentale ce trebuie avute în vedere în procesul constituţional particularizat la circumstanţele din Ungaria.

Prima idee este de separare a puterilor. Cel mai evident mod de a asigura un sistem echilibrat al puterilor este stabilirea unui sector judiciar puternic şi independent, cu puterea de a revizui deciziile Legislativului şi Executivului pe baza noii Constituţii. Membrii Curţii Constituţionale vor fi desemnaţi de Cabinetul guvernamental şi confirmaţi de parlament. Detaliile acestui aranjament sunt importante, dar greu de rezumat aici. Ele privesc structura Curţilor, procedura de apel, procesul de numire şi confirmare, lungimea mandatelor judecătoreşti. Principiul este însă acela al punerii în balanţă a organizaţiilor din sistemul de guvernământ.

A doua este eliminarea obligaţiei de a fi reprezentat într-un sindicat. Unul dintre elementele Constituţiei actuale impregnat puternic de ideile comuniste despre proprietate, afaceri şi stat este obligaţia antreprenorilor de a fi reprezentaţi în sindicate ale muncii. Nu este de mirare că Eurobarometrul din 2007 descoperea că Ungaria avea cea mai scăzută activitate antreprenorială bazată pe oportunitate dintre cele 25 de state din spaţiul Schengen. Unii opozanţi ai reformei constituţionale spun că articolul nu este aplicat cu stricteţe. Bine, dar atunci de ce l-am avea acolo? Este o armă care mai târziu va putea fi folosită împotriva libertăţilor economice, politice şi civile. Libertăţile sunt legate între ele şi nu ar trebui să fie lăsate la cheremul statului.

Păstrarea articolelor inactive în Constituţie lipseşte de forţă şi articolele legitime. De pildă, Constituţia actuală stabileşte că părinţii sunt îndreptăţiţi să aleagă educaţia pe care o primesc copiii lor, însă în practica juridică acest drept nu este întotdeauna respectat. Autorităţile locale determină, de la caz la caz, dacă o familie îşi poate educa copiii la domiciliu. Aceasta este a treia idee care trebuie avută în vedere: protejarea libertăţii educaţiei. Dreptul la o educaţie diferită de cea furnizată de stat este crucial pentru pluralism. El ar trebui reluat explicit în noua Constituţie.

A patra idee este de limitare constituţională a nivelului cheltuielii publice. Indicele Libertăţii Economice din 2010, calculat de Fundaţia Heritage şi de Wall Street Journal, arată un nivel al cheltuielii publice de 49,7% din PIB, printre cele mai mari în Europa. O mare parte dintre aceste cheltuieli întreţin un sistem de pensii falimentar. Indexul calculat de jurnalul LAnglophone din Bruxelles a identificat Ungaria ca având cea mai mare povară fiscală din Uniunea Europeană, iar, în 2009, revista Forbes a clasat-o ca având a 13-a cea mai mare din toată lumea. De la începutul mandatului, în mai 2010, cabinetul FIDESZ-KDNP (Alianţa Tinerilor Democraţi - Partidul Popular Creştin-Democrat) a făcut paşi semnificativi către scăderea nivelului impozitării şi s-a angajat să introducă o cotă unică de 16% începând cu anul viitor. Dar aceste eforturi nu îşi vor arăta utilitatea fără o reducere a nivelului cheltuielii publice. Desigur că pentru o dinamizare autentică a economiei şi reducere a cheltuielilor este nevoie de curaj politic.

Avântul va fi cu atât mai dificil, cu cât recentul dezastru ecologic din Vestul Ungariei anunţă cheltuieli infrastructurale serioase. Totuşi, Cabinetul guvernamental care redactează în acest moment o Constituţie nu trebuie să piardă oportunitatea de a limita nivelul viitor al cheltuielii publice prin introducerea unui plafon anual exprimat ca procent din PIB. Pentru că cel mai sigur mod de a ridica Ungaria din starea de paralizie economică a ultimilor ani este punerea accentului pe răspunderea individuală în investiţii. Acest principiu nu a fost infirmat de ştiinţa economică, dincolo de regretabila modă de a împrăştia costurile falimentelor.

În fine, o a cincea idee este protejarea suveranităţii naţionale. Ungaria este membră a Uniunii Europene, ceea ce complică încercarea de a reforma Constituţia. Trebuie totuşi decis dacă Ungaria este un stat suveran care îşi creează o Constituţie naţională a cărei legitimitate este derivată din consimţământul cetăţenilor ei sau este un membru al unei Uniuni angajat într-un exerciţiu steril. Dacă încă credem că statul-naţiune este cel mai bun mecanism de garantare a domniei legii, noua Constituţie a Ungariei ar trebui să-şi protejeze suveranitatea în relaţiile cu Uniunea. Acest lucru poate fi realizat printr-o clauză constituţională care să stipuleze că toate tratatele, legile şi reglementările îşi capătă forţa legală prin aprobarea de către parlament.

Procesele constituţionale sunt în primul rând chestiuni politice, nu legale. Totuşi, procedura contează. În Ungaria ne confruntăm deja cu critici ale eforturilor de reformă constituţională duse de guvern. Anumite organizaţii ale societăţii civile şi-au anunţat public refuzul de a fi parte a procesului de reformă. Criticii spun că procesul este nedemocratic, întrucât cetăţenii nu au ales FIDESZ-KDNP pentru a ratifica o nouă Constituţie şi că deci va fi un document partizan. Dincolo de exagerări, guvernul va trebui să ia în serios procesul constituţional. Opţiunile procedurale sunt: 1) ratificarea noii Constituţii prin mecanismele obişnuite ale parlamentului, unde FIDESZ-KDNP deţine supermajoritatea necesară pentru ratificare; 2) apelul la un referendum naţional, care probabil va avea şi funcţia unui vot naţional de încredere pentru guvernul Orban sau 3) formarea unei convenţii naţionale de ratificare. Formarea unei convenţii naţionale ar fi de departe opţiunea preferabilă. Ar reflecta, în primul rând, faptul că acest proces este mai presus de operaţiunile obişnuite de guvernământ. Apoi, ar furniza legitimitate naţională, fără a subordona o chestiune constituţională unui proces populist precum un referendum.

La două decenii după căderea comunismului, Ungaria poate încheia oficial acest episod şi reda încrederea în principiile libertăţii şi responsabilităţii individuale, renunţând la toate formele de paternalism. Este prea devreme pentru a prezice rezultatul procesului şi cât de mult va reflecta noua Constituţie aceste principii. Ceea ce este clar acum este că Ungaria are o şansă fără precedent de a stabili instituţii care să garanteze drepturile individuale şi, în particular, să încurajeze libera concurenţă, care să genereze o economie prosperă.

Domnia legii în Ungaria şi pretutindeni trebuie rafinată şi întărită. Sentimentul că orice se poate întâmpla mâine este încă răspândit în ţările postcomuniste şi otrăveşte inovaţia economică, sectorul de afaceri şi societatea civilă. Starea perpetuă de incertitudine trebuie înlocuită de încrederea cetăţenilor într-un guvernământ limitat constituţional.

Proiectul Constituţia Libertăţii al Common Sense Society şi proiectul geamăn derulat de CADI şi Fundaţia „Konrad Adenauer“ în România încearcă să angajeze un public larg într-o dezbatere care, mai mult decât oricare alta, ne priveşte pe toţi. Încercăm fiecare să facem înţelese principiile unei societăţi juste şi să promovăm o constituţie care să ofere temelia unui viitor în care indivizii să se bucure de libertate politică, egalitate în faţa legii şi prosperitate economică.

MARION SMITH, preşedintele Common Sense Society, Budapesta

Traducere de IONUŢ STERPAN

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22