22 PLUS, nr. 310: Procesul constituţional cere înţelegere

Horia Terpe & Ionut Sterpan | 23.11.2010

Pe aceeași temă

Criza economică a îngheţat dezbaterea constituţională într-un moment în care părea că-şi luase avânt. Tehnic vorbind, criza oferea o oportunitate: eliminarea masivă a reglementărilor, a subvenţiilor, a programelor guvernamentale speciale. Decimarea numărului agenţiilor ar fi redus cheltuiala bugetară care le întreţine. Aceste soluţii au fost detaliate în conferinţa noastră din septembrie despre eşecul statului asistenţial în faţa crizei. Dar eliminarea regulilor speciale înseamnă eliminarea privilegiilor grupurilor sau actorilor influenţi cu puterea de a destabiliza.

Nu este o noutate că recomandări ale ştiinţei economice sunt dovedite impracticabile de ştiinţa politică. Urmând limbajul lui Hayek, efortul de formulare a unei constituţii este un efort conştient de construcţie a unei superstructuri menit să organizeze aplicarea unor reguli asupra cărora s-a ajuns deja la un acord colectiv, adică politic. Acest efort este el însuşi un proces de construcţie politică. Contextul de criză a perturbat acordul stabilit anterior şi a introdus riscuri pentru preşedinţie şi partidul de guvernământ. Aceştia nu şi-au putut permite în acelaşi timp un front politic pentru reforma structurală şi altul pentru gestionarea urgenţelor crizei. Faptul că pentru sacrificiu s-a ales clasa pensionarilor, a salariaţilor la stat, antreprenorilor şi consumatorilor în locul anumitor agenţii sau programe publice concrete ne spune ceva despre puterea relativă a celorlalte grupuri care se bucură de privilegiile consacrate în mulţimea reglementărilor speciale. În definitiv, ne spune ceva despre România.

Soluţia aleasă este cel mult temporară. Problemele vor continua să se acumuleze, iar necesitatea unei reforme constituţionale va deveni din ce în ce mai stringentă. Momentul trebuie să ne găsească pregătiţi intelectual, pentru că înţelegerea profundă a fenomenelor instituţionale şi politice de către societatea civilă va fi atunci de ajutor. Acesta este sensul efortului autorilor prezenţi în această colecţie, ajunsă acum la partea a treia.

În ciuda aceleiaşi crize pe care o resimţim şi noi, Ungaria trece printr-un moment favorabil reformei constituţionale. Marion Smith susţine în dezbaterea constituţională a vecinilor noştri idei printre care eliminarea obligaţiei de a fi reprezentat într-un sindicat, libertatea educaţiei şi un plafon constituţional al cheltuielii publice. În cel mai bun caz, un nivel ridicat al cheltuielii publice ne angajează într-un festival al subvenţiilor în care fiecare câştigă o dată şi pierde de mai multe ori (Emanuel-Mihail Socaciu).

Legea fundamentală trebuie să-şi exercite în primul rând funcţia de a limita exuberanţa cu care colectivele democratice legiferează pe bandă tipuri de ajutoare speciale. Constituţia României însăşi suferă de inflaţie de articole. Radu Cristescu recomandă eliminarea din Constituţie a drepturilor susceptibile de a fi ignorate în situaţii politice previzibile, împreună cu privilegiul constituţional de a restrânge drepturi în situaţii „de necesitate într-o societate democratică“. Altfel, rezultatul este devalorizarea nivelului constituţional prin subordonarea lui efectivă la dezbaterile politice obişnuite. Laurenţiu Gheorghe clarifică diferenţa dintre rolul constituţiei statului şi rolul regulamentului firmei. Rolul unei constituţii nu este „eficientizarea activităţii agenţiilor statului“. Acest lucru ar însemna simplificarea fluxului ordinelor generate de grupul aflat la putere. Ceea ce căutăm este un echilibru de putere între facţiuni, în aşa fel încât drepturile şi libertăţile membrilor societăţii să nu fie înlăturate prin ordine ale facţiunii aflate la putere. În acest scop, trebuie avute în vedere şi instituţii de tip ostromian ale separării puterii pe verticală (Horia Terpe şi Vlad Tarko). Rolul centrului ar putea fi exclusiv de garantare a drepturilor indivizilor împotriva abuzurilor autorităţilor locale, în timp ce comunităţile locale ar putea produce şi experimenta cu reguli de gestionare a resurselor.

Eliminarea sistemului ierarhic de redistribuţie fiscală şi a elementelor care restricţionează sistemul electoral ar reduce şi risipa, şi sursa puterii baronilor locali, aflaţi astăzi în poziţia de clienţi şi protejaţi ai puterii de la centru. Rolul parlamentului trebuie şi el delimitat cu grijă. Se bucură oare parlamentul de aura unui organism de reprezentare a naţiunii române, incluzând românii din alte generaţii, apuse sau viitoare, sau este doar un instrument operaţional de execuţie a voinţei cetăţenilor la un moment dat? În primă instanţă, ar trebui clarificat statutul sau juridic (Sorin Cucerai). În ultimă instanţă, pervertirea sistemelor electorale ne poate îndemna la experimente la scară locală cu alte mecanisme de selecţie a reprezentanţilor decât cele de vot. Tragerea la sorţi ar elimina tranzacţiile ilegitime cu drepturi ale cetăţenilor dintre politicieni şi grupurile de interese speciale care le finanţează campaniile electorale (Tudor Glodeanu). Ilegitime sunt şi tranzacţiile colective dintre sindicate şi angajatori, consfinţite astazi de Constituţie sub numele de „drepturi la protecţie socială şi grevă“.

Acestea restrâng activitatea economică şi blochează în şomaj tocmai categoriile defavorizate. Legea muncii trebuie să fie aceeaşi pentru toţi (Şerban Pitic şi David Moscovici). Analiza legii constituţionale şi specifice a răspunderii ministeriale arată cât de departe suntem de idealul general al unei singure legi pentru toţi. Trebuie pur şi simplu renunţat la ideea unui statut special al guvernanţilor faţă de legile Codului Penal (Gabriela Dumitrescu). Însă cine poate duce efectiv stindardul acestor idei? Astăzi, nu ONG-urile. „Garantarea“ unui drept în Constituţie, urmată de deschiderea posibilităţii de a-l restrânge „prin lege“, lasă în fapt neîngrădită puterea statului de a schimba reguli. Atunci, orice grup de interese va găsi mai avantajos să plătească direct statul pentru obţinerea unui privilegiu decât să recurgă la un mijloc indirect de schimbare a opiniei publice precum un ONG. Ascendentul uriaş de putere şi resurse al statului lipseşte de utilitate o piaţă autentică de think tank-uri (Tudor Glodeanu şi Ionuţ Sterpan).

Până la momentul reformei constituţionale, încercăm prin aceste colecţii şi prin alte activităţi ale CADI şi ale Fundaţiei „Konrad Adenauer“ să ne explicăm nouă înşine şi altora acele principii a căror încălcare ne-a adus într-o situaţie pe care o considerăm regretabilă şi acele mecanisme instituţionale care ne menţin aici. După spusa unui coleg, „nu există scurtături“ în studiu şi înţelegere. Aceste lucruri trebuie studiate şi înţelese în profunzimea lor, pentru că sunt multe modalităţile în care ne lăsăm păcăliţi. Le mulţumim partenerilor noştri pentru o colaborare excelentă în ceea ce este, inevitabil, un proiect pe termen lung.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22