22 PLUS, nr. 311: cronologie

• 23 aprilie–13 iunie – Manifestaţie anticomunistă în Piaţa Universităţii. Se cere aplicarea Punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara, adevărul despre revoluţie şi o televiziune independentă.
• 14–15 iunie – A patra mineriadă.
• 13 iulie – Marşul în alb. Sute de mii de oameni demonstrează pe străzile Bucureştiului, cerând eliberarea arestaţilor din Piaţa Universităţii.
• În timpul toamnei – Discuţii pentru organizarea unei mişcări civice în România.
• 7 nov. – Ia fiinţă Academia Civică, printr-o Declaraţie de principii semnată de 216 membri fondatori şi publicată în România liberă.
8 nov. – Conferinţă de presă la care Ana Blandiana, Petre Mihai Băcanu şi Mihai Şora definesc scopurile AC. În lunile următoare se fac înscrieri masive şi se creează filiale locale ale AC.
• 15 nov. – Mari mitinguri, cu ocazia împlinirii a 3 ani de la mişcările muncitoreşti din Braşov, marchează înfiinţarea AC. La Bucureşti, participă 500.000 de persoane.
• 1 dec. – AC organizează la Ateneul Român aniversarea Marii Uniri.
• 14-15 dec. – Convenţia Naţională a AC lansează Carta AC, deviza „Nu putem reuşi decât împreună“ şi alege comitetul de conducere. Puterea şi presa aservită acuză AC de extremism, lansând ideea că se destabilizează ţara şi se pregăteşte o lovitură de stat.
• 16 dec. – Grevă generală la Timişoara la comemorarea unui an de la revoluţie. Miting aniversând un an de la revoluţie.
21 dec. – Miting comemorativ în Piaţa Universităţii. PNŢCD, PNL şi PSDR se unesc în Convenţia Naţională pentru Instaurarea Democraţiei, iar AC aderă la Forumul Democratic Antitotalitar.

1991

• febr. – Continuă formarea filialelor locale în ţară (39), dar şi în străinătate (München, Berlin, New York, Washington).
• mart.-iul. – Sunt elaborate Declaraţia de reconciliere naţională, Carta drepturilor şi libertăţilor fundamentale, Schiţa de program economic, Declaraţia privind drepturile minorităţilor naţionale, lingvistice şi religioase.
• 12 apr. – Mitingul Reformă şi adevăr în Piaţa Palatului.
• mai – La Sibiu se creează un grup de iniţiativă pentru fondarea unui organism politic al AC, cerut de apropiatele alegeri locale şi generale.
• mai-iun. – Elaborarea Statutului AC-op (Alianţa Civică- organism politic); AC-op urma să colaboreze cu AC, având un vicepreşedinte comun.
• 2 iul. – Apare Alianţa Civică, publicaţie scrisă de cititori, cu apariţie cotidiană, apoi săptămânală, până în 1992, când, în septembrie, îşi încetează apariţia.
• 5-7 iul. – Primul Congres al Alianţei Civice. N. Manolescu anunţă „un moment istoric“: crearea PAC. Câţiva delegaţi propuseseră chiar transformarea integrală a AC în partid politic. Cade înţelegerea privind un vicepreşedinte comun, dar PAC declară că va menţine şi va continua linia AC. 81% dintre delegaţi votează pentru crearea PAC, dar numai 18% intră în partid. Preşedinte al AC este aleasă Ana Blandiana; vicepreşedinţi, Emil Constantinescu, P.M. Băcanu, Mircea Diaconu. La PAC este ales ca preşedinte N. Manolescu, secondat de Stelian Tănase, Al. Popovici, N. Constantinescu.
• aug. – Declaraţie comună AC-PAC, după puciul de la Moscova, cerându-se desovietizarea şi decomunizarea structurilor ţării.
• oct. – Se instalează Guvernul Stolojan, la care participă şi PNL, aflat teoretic în opoziţie. Miting AC la Sf. Gheorghe, pentru înţelegere interetnică.
• dec. – AC participă la crearea CDR, având ca obiective unitatea opoziţiei şi liste comune la alegeri. Campanie pentru crearea SOTI ca televiziune independentă; luări de poziţie împotriva autorităţilor care nu-i permit Regelui Mihai intrarea în ţară.

1992

• ian.-febr. – Campanie electorală intensă pentru susţinerea candidaţilor CDR la alegerile locale. PAC îl anunţă unilateral pe N. Manolescu drept candidat al CDR.
• mart. – PNL părăseşte CDR. PAC propune ca AC şi AFDPR să nu aibă drept de participare la decizie în CDR, iar preşedinţia CDR să fie ocupată prin rotaţie de toate partidele. Propunerea cade la vot, dar creează mari tensiuni.
• 26 april. – AC organizează în Piaţa
Palatului un miting-concert pentru
a saluta sosirea Regelui Mihai. În cursul primăverii încep: Programul de educaţie civică, Dialogurile AC, în Bucureşti şi în ţară.
• 23 mai – La Cluj, într-unul din Dialogurile AC, Ana Blandiana anunţă susţinerea de către AC a propunerii de către Solidaritatea Universitară a candidaturii lui Emil Constantinescu la alegerile prezidenţiale; dispute între AC şi PAC.
• 25-26 mai – la invitaţia AC şi a Institutului Goethe, vizita la Bucureşti a pastorului Joachim Gauck, creatorul Oficiului pentru studierea arhivelor Stasi, care ţine conferinţa Cum se lucrează cu dosarele trecutului.
• mai-iun. – Atacuri furibunde în presă la adresa AC pe tema candidaturii lui E. Constantinescu.
• 27 iun. – Emil Constantinescu este desemnat candidatul CDR la prezidenţiale, în urma unei proceduri prin care 67 de electori decid în favoarea lui; ceilalţi candidaţi sunt Ion Raţiu, N. Manolescu, Sergiu Cunescu, Nicu Stăncescu.
• iul.-oct. – Proces de desemnare a candidaţilor la alegerile generale; AC cere standarde de competenţă şi de integritate şi îi susţine pe candidaţii Convenţiei, fiind chiar mai activă decât partidele politice.
• sept. – Organizarea expoziţiei despre Rezistenţă şi victimele comunismului, în ruinele fostei Direcţii a V-a a Securităţii.
• 27 sept-3oct. – Cele două tururi ale alegerilor; CDR iese pe locul II; E. Constantinescu intră în turul 2, obţine 39,8%, dar Ion Iliescu este ales preşedinte.
• oct.-nov. – Conflicte, datorate cererilor PAC şi PL 93 de scoatere a AC şi AFDPR din CDR. AC reia Programul de educaţie civică, prin Dialogurile AC în toată ţara.
• 19-20 dec. – Congresul II al AC, la Bucureşti, la care se discută neînţelegerile cu PAC. Se cere eliberarea lui Ilie Ilaşcu, închis la Tiraspol. Se lansează Apelul Adevărul despre revoluţie. Este ales ca preşedinde al AC Gabriel Andreescu, vicepreşedinţi, P.M. Băcanu, Gh. Ceauşescu, N. Prelipceanu, Valerian Stan şi Laurenţiu Ulici.

1993

• 29 ian. – Ana Blandiana propune Consiliului Europei realizarea la Sighet a unui Memorial al Victimelor Comunismului; CE oferă Memorialului egida sa şi trimite două comisii de experţi în vederea alcătuirii unui raport oficial. Memorialul va fi inaugurat la 20 iun. 1997, organizarea şi dezvoltarea sa fiind preluată de Academia Civică.
• 12-14 febr. – Seminar la Alba Iulia cu tema Spirit creator, spirit civic, ideologie politică.
• 8-10 mart. – Seminar la Sinaia – Noua geopolitică a lumii.
• 1 dec. – Miting CDR în Piaţa Palatului, aniversând 75 de ani de la Marea Unire, organizat de AC.
• 11-12 dec. – Congresul III al AC, la Alba Iulia. Se cere o mai bună organizare a filialelor AC şi CDR.
• 16 dec. – Mari mitinguri ale AC în toată ţara, împotriva condamnării la moarte a lui Ilie Ilaşcu. La Bucureşti, marş la Ambasada Rusă, unde se cere retragerea Armatei a 14-a din Transnistria.

1994

• 21-23 ian. – Dialogurile AC la Vaslui şi Bârlad. La Bârlad, colocviul Cunoaşterea adevărurilor istoriei – o condiţie a regenerării societăţii.
• 2 febr. – Masă rotundă pe tema Legii societăţilor de radio şi televiziune.
• 27 febr. – Împreună cu LADO, AC organizează trimiterea a 66 de observatori la alegerile din Republica Moldova.
• mart. – Dialogurile AC la Piteşti şi în satele judeţului Argeş.
• 8 mart. – Propuneri pentru o nouă Lege electorală, în urma analizei alegerilor din 92.
Pe tot parcursul anului, AC se implică în activitatea CDR, pentru a-i menţine unitatea. AC cere desemnarea din timp a câte trei candidaţi pentru fiecare funcţie, pe baza competenţelor şi a criteriilor de integritate. Propuneri pentru o „grilă valorică“, de care însă partidele din CDR nu ţin seamă.
• 25 nov. – Miting la Sala Palatului „Aşa nu se mai poate, tovarăşi“, cu participarea lui Corneliu Coposu, revenit din Germania, unde suferise o operaţie. Unele partide din CDR boicotează mitingul, pretextând că este încercarea impunerii unui suprapartid.

1995

• ian.-mart. – Criză prelungită în CDR. În martie, PSDR, PAC, PL 93 părăsesc CDR. AC participă cu specialişti la departamentele de studii ale CDR. În vederea alegerilor, PSDR va forma împreună cu PD Uniunea Social-Democrată, iar PAC şi PL 93 se vor uni în Alianţa Naţional Liberală.
• 9-11 iun. – Simpozion la Memorialul Sighet – Instaurarea comunismului – între rezistenţă şi represiune. Până în 2002 vor avea loc zece astfel de simpozioane.
• 5 şi 8 iul. – AC propune CDR din nou un program de organizare a alegerilor şi de selecţie a candidaţilor. Numeroase dialoguri ale AC în toată ţara, privind alegerile. AC pune în discuţie Contractul cu România, care urmează să devină manifestul electoral al CDR.
• 11 nov. – Moare Corneliu Coposu, la Clinica Universitară din Bucureşti. Marele şoc emoţional devine favorabil opoziţiei democratice.

1996

• 24-25 febr. – Congresul IV al AC.
• 27 febr. – Declaraţia AC împotriva manipulării politice a sentimentului naţional.
• mart.-apr.-mai – AC se implică în organizarea campaniei electorale la Bucureşti şi în toată ţara; PNŢCD şi AC îl propun candidat la Primăria Capitalei pe Victor Ciorbea. Deplasări în teritoriu pentru susţinerea candidaţilor CDR: Cluj, Zalău, Şimleul Silvaniei, Năsăud, Bistriţa, Satu Mare.
În oraşele mari şi mijlocii, CDR câştigă alegerile locale.
• În cursul verii şi al toamnei – AC susţine intens CDR şi pe E. Constantinescu la mitinguri, întâlniri, reuniuni, emisiuni radio şi tv în toată ţara. În august, AC propune CDR programul Reforma clasei politice şi a administraţiei, introducând criterii morale în activitatea aleşilor după alegeri.
• 3 nov. – În alegerile parlamentare, CDR obţine 34% din voturi, clasându-se pe primul loc.
• 7 nov. – CDR semnează un acord de guvernare cu PD.
• 17 nov. – Emil Constantinescu este ales preşedinte al României.
• 12 dec. – Victor Ciorbea părăseşte Primăria Generală Bucureşti şi devine premier al unui guvern format din reprezentanţi ai PNŢCD, PNL, PD şi UDMR.

1997

• 29-30 noiembrie – Are loc Congresul V al AC. Se decide ca rămânerea AC în CDR să fie condiţionată de reorganizarea şi reactivarea acesteia din urmă. AC înaintează conducerii CDR un număr de propuneri pentru reorganizarea structurilor funcţionale şi de comunicare la nivel naţional şi teritorial. Prin modificarea Statutului Alianţei, s-a renunţat la sistemul de rotare a preşedintelui, introducându-se în schimb şi funcţia de preşedinte executiv.
• 12 dec. – La întrunirea Comitetului Executiv al CDR, AC prezintă în detaliu condiţiile rămânerii sale ca membru al CDR. Acestea constau în crearea unui secretariat permanent al Convenţiei şi a unor departamente de analiză, strategie şi comunicare-imagine.

1998

• 18 ian. – Apel către preşedinţii celor două Camere ale parlamentului, cerându-se modificarea legii privitoare la salariile demnitarilor, în sensul adoptării unei baze de calcul identice cu cea a altor categorii salariale.
• 6 aprilie – Din cauza neluării în discuţie a propunerilor făcute pentru reactivarea CDR, Comitetul Naţional de Coordonare a decis autosuspendarea AC din Convenţia Democratică.
• 14 aprilie – O dezbatere cu tema: Prevenirea violenţei în şcoală şi în familie, desfăşurată cu participarea elevilor şi profesorilor din Capitală.
• 4 iunie – La Târgul de Carte de la Bucureşti este lansată Cartea neagră a comunismului (coord. Stéphane Courtois), rezultat al colaborării între Fundaţia Academia Civică şi Editura Humanitas (versiunea românească a cărţii apărute la 7 noiembrie 1997 la Paris).
• 9 sept. – AC şi principalele organizaţii ale societăţii civile fac un apel în presă pentru susţinerea, prin semnături adresate parlamentului şi preşedintelui României, a Legii pentru deconspirarea fostei Securităţi, în varianta ei iniţială, cea propusă de senatorul Constantin Ticu Dumitrescu. Apelul a stârnit un mare interes, la sediul AC sosind numeroase tabele completate cu semnături, nu numai din Bucureşti sau din mari localităţi ale ţării, ci şi din cele mai neaşteptate locuri, comune şi sate. De asemenea, românii care aveau domiciliul în străinătate au trimis numeroase semnături prin care susţineau şi ei legea în discuţie.
• 23 oct. – La sediul Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO a avut loc, în prezenţa presei, seminarul cu tema: Legea accesului la dosare - o cheie a vieţii politice româneşti. Dezbaterea a fost organizată de Alianţa Civică, revista 22 şi UNESCO.
• 25 oct. – Cu ocazia Zilei Armatei, printre veteranii de război decoraţi de preşedintele Emil Constantinescu se află şi foşti torţionari din vremea comunismului, cea mai flagrantă dintre prezenţe fiind aceea a lui Vasile Ciolpan, fostul comandant al închisorii de la Sighet între anii 1950-1954. La protestul energic al AC, la 11 decembrie distincţia atribuită lui Vasile Ciolpan a fost retrasă de către Preşedinţie.
• 29 noiembrie – Adunare solemnă, organizată de AC la Ateneul Român, pentru aniversarea a optzeci de ani de la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Ţinuta desfăşurării, calitatea oaspeţilor au făcut ca adunarea să se constituie într-una dintre puţinele atitudini decente, potrivite momentului solemn, din noianul de manifestări festiviste care au însoţit această aniversare. La finalul întrunirii a fost citit un Apel către clasa politică, document conceput ca o chemare la strângerea energiilor politice în vederea depăşirii crizei grave din ţară, aşa cum se întâmplase în urmă cu optzeci de ani. Specificându-se că „este târziu, dar încă nu prea târziu“, sunt reamintite şi reformele urgente de care va depinde „reintegrarea ţării în nucleul de civilizaţie şi raţionalitate al Europei“. Din păcate, Apelul a fost ignorat sau minimalizat de oamenii politici, iar un partid extremist a cerut scoaterea Alianţei Civice în afara legii. Televiziunea publică a ignorat ostentativ evenimentul.

1999

• 22 ian. – Minerii ameninţă din nou cu venirea la Bucureşti şi cu schimbarea guvernului. Partidele de sorginte comunistă, în special PRM, sprijină prin declaraţii incitante anunţata invazie, în speranţa unei lovituri de stat prin care să devină posibilă revenirea la putere. Instituţiile statului dau dovada unei derute totale şi a incapacităţii de a apăra ordinea de drept. Alianţa Civică, împreună cu alte asociaţii şi organizaţii, au chemat bucureştenii la un Marş al tăcerii şi al solidarizării cu instituţiile statului de drept, un marş în care solidarizarea cu aceste instituţii însemna şi obligarea lor implicită de a începe să funcţioneze potrivit statutului fiecăreia. Participarea la marş a fost apreciată la 50.000 de persoane. Mitinguri şi marşuri asemănătoare au fost organizate de AC şi la Timişoara, Arad, Râmnicu Vâlcea.
• 10 febr. – Dezbatere organizată de Alianţa Civică, Fundaţia „Konrad Adenauer“ şi Comisia Naţională a României pentru UNESCO. AC a propus reprezentanţilor partidelor, prezenţi la întâlnire, scrutinul mixt (o combinaţie între votul uninominal şi votul pe listă de partid). „Glisarea accentului electoral înspre definiţia persoanei care reprezintă partidul este un mijloc de a convinge partidele să dea mai multă importanţă calităţii (politice, morale, profesionale) a oamenilor şi, în acelaşi timp, o metodă de a-i pune pe parlamentari în situaţia de a răspunde în viitor nu numai în faţa partidelor, ci şi în faţa celor care i-au ales.“
• 18 mai – Într-o scrisoare deschisă către CDR, Alianţa Civică precizează că nu va reveni în Convenţie din cauza lipsei de coerenţă şi a lipsei de voinţă politică pe care le-a generat nefuncţionarea, după alegeri, a Convenţiei. „Ca şi până acum, nu vom obosi să insistăm asupra necesităţii reformei în toate domeniile, asupra condiţiilor şi mijloacelor care duc la îndeplinirea ei, ca şi asupra convingerii că, în răstimpul care a mai rămas până la alegeri, multe dintre acestea pot fi încă realizate. Chiar nemaifăcând parte din Convenţia Democrată, Alianţa Civică va sprijini punctual persoane şi iniţiative politice, atunci când ele sunt concordante cu programul său de acţiune şi de idei.“
• 18 iulie – La reuniunea de la Tulcea a Consiliului Naţional Director al Alianţei Civice sunt enumerate legile pe care AC le consideră necesare unei reforme morale a clasei politice şi a societăţii în ansamblul ei: legi drastice împotriva corupţiei şi reglementări care să oprească amestecul dintre politică şi afaceri, Statutul funcţionarului public, Legea răspunderii ministeriale, Legea accesului la dosare şi a deconspirării fostei Securităţi, Legea lustraţiei, anularea prin lege a condamnărilor politice din anii comunismului, o lege electorală bazată pe sistemul de vot mixt, care ar permite partidelor să promoveze candidaţii parlamentari cei mai competenţi, iar Alianţei Civice să-i sprijine în mod special pe aceştia.
• 13 sept. – Alianţa Civică protestează faţă de anularea, prin Ordonanţa nr. 73/1999, a unor drepturi dobândite de foştii deţinuţi şi deportaţi politici prin Decretul-lege nr. 118/1990.
• 22 sept. – Masă rotundă pe problemele proprietăţii, organizată de AC. Participă oameni politici şi jurişti, care analizează motivele şi consecinţele amânării adoptării unei legi adecvate.
• 6 oct. – În legătură cu intenţia ministrului Justiţiei, d-l Valeriu Stoica, de a iniţia un proiect de ordonanţă de urgenţă privind încetarea consecinţelor condamnărilor politice şi a măsurilor administrative abuzive, AC precizează că anularea numai a consecinţelor este ineficientă, un adevărat act de justiţie fiind acela al anulării în bloc a condamnărilor în substanţa lor, fapt care ar atrage după sine şi anularea consecinţelor.
• 9 dec. – Ca urmare a numeroaselor demersuri bilaterale făcute după Consiliul Director Naţional din 18 iulie 1999, Alianţa Civică reuneşte pentru prima dată la sediul său patru partide făcând parte sau desprinse din CDR: PNŢCD, PNL, UFD, ANCD, propunându-le să înceteze atacurile reciproce şi să găsească o strategie comună de colaborare pre şi postelectorală.

2000

• 10 ian. – A doua întâlnire PNŢCD, PNL, UFD, ANCD, la sediul AC. Se cade de acord asupra conjugării eforturilor în vederea aplicării corecte a legilor esenţiale deja votate (Legea proprietăţii funciare, Legea accesului la dosare şi a deconspirării Securităţii), ca şi pentru adoptarea Legii caselor naţionalizate şi îmbunătăţirea legilor electorale. S-a hotărât, de asemenea, să fie organizate întâlniri bilaterale între partide, având ca scop discutarea unor probleme punctuale şi îmbunătăţirea relaţiilor dintre ele.
• 16 februarie – A treia întâlnire a partidelor de centru-dreapta, mediată de AC. Iniţiativa Alianţei Civice a suscitat reacţiile furioase ale unor reprezentanţi de frunte ai PDSR (Ion Iliescu, Ioan Mircea Paşcu). Alianţa Civică, potrivit lui Ion Iliesscu, era o formaţiune extremistă, asemenea celor care, în anii 30 (sic!) „fluturau drapelele anticomunismului şi anticominternismului“.
• 7 martie – A patra întâlnire la sediul AC. Participă reprezentanţi ai PNŢCD, PNL, UFD, FER şi PER. Partidele sunt de acord cu oferta şi condiţiile Alianţei Civice şi propun, în plus, un cod de conduită pentru alegerile locale. Se hotărăşte ca următoarele întâlniri să fie convocate în viitor de către partide şi ele vor avea loc la 21 martie, la sediul PNŢCD, şi la 4 aprilie, la sediul PNL. Dar, prin faptul că, în urma menţinerii deciziei PNL, partidele Convenţiei candidează pe liste separate, impresia este că rezultatele rundei de întâlniri rămân aproape formale.
• 8 martie – Un grup important de membri ai AC participă la lucrările Camerelor reunite, în semn de solidaritate cu Şerban Rădulescu-Zoner, aflat în grevă parlamentară pentru urgentarea votării componenţei Colegiului CNSAS.
Totodată, AC a făcut demersuri către preşedinţii partidelor din CDR pentru a interveni în vederea includerii CNSAS în bugetul anului 2000, astfel încât verificarea candidaţilor să poată funcţiona încă înainte de alegeri.
• 17 aprilie – După şedinţa în care parlamentarii şi-au votat majorarea salariilor, pentru ca ulterior liderii de partide să declare că nu exista această intenţie, AC a cerut reluarea nominală a votului. Totodată, AC a revenit asupra solicitării mai vechi de a se legifera un raport decent între salariile cadrelor de conducere şi salariile medii (minime), acolo unde retribuirea se face din banii publici, inclusiv în regiile de stat.
• 26 aprilie – În vederea alegerilor din Congresul al VI-lea, candidaţii pentru Consiliul Naţional al Alianţei Civice semnează în faţa notarului o declaraţie că nu au colaborat cu fosta Securitate.
• 6-7 mai – Are loc al VI-lea Congres al Alianţei Civice. Controversă între Ana Blandiana şi preşedintele Emil Constantinescu, care s-a plâns membrilor Alianţei că nu i-au susţinut eforturile.
• 17 iulie – Declaraţie a preşedintelui Emil Constantinescu prin care anunţă că nu va mai participa la alegerile din iarnă. În realitate, gestul urmează unei înţelegeri între Valeriu Stoica şi Adrian Năstase, prin care preşedintele PNL convine să retragă partidul din Convenţie şi Coaliţie.
• 26 noiembrie-10 decembrie – La alegerile prezidenţiale, candidează din partea partidelor de centru dreapta trei candidaţi: Theodor Stolojan (PNL), Mugur Isărescu (independent susţinut de PNŢCD) şi Frunda György (UDMR). În urma dispersării voturilor, în finala prezidenţială ajung Ion Iliescu şi Corneliu Vadim Tudor, acesta din urmă fiind surclasat de preşedintele PDSR, care, cu 66,83% din voturi, preia conducerea României, într-un al treilea mandat.
• Decembrie – PDSR semnează protocoale de colaborare cu PNL şi UDMR.