Pe aceeași temă
Obiectivul principal este acela de a deveni un centru de excelenţă în cadrul sistemului public românesc, doar astfel putându-se îndeplini cu succes misiunea încredinţată de lege - protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal prin funcţionarea corectă a pieţelor, în interesul consumatorilor.
Activitatea Consiliului Concurenţei acoperă două arii de interes: concurenţa şi ajutorul de stat.
În calitatea sa de autoritate naţională în domeniul concurenţei, instituţia pune în aplicare şi asigură respectarea prevederilor naţionale (prevăzute de Legea concurenţei nr. 21/1996) şi comunitare (Art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene) de concurenţă.
În acelaşi timp, Consiliul Concurenţei are rolul de autoritate naţională de contact în domeniul ajutorului de stat între Comisia Europeană, pe de o parte, şi instituţiile publice, furnizorii şi beneficiarii de ajutor de stat (conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007), pe de altă parte.
După cum se ştie, după data aderării la Uniunea Europeană, atribuţia de autorizare a ajutoarelor de stat acordate în România a intrat în aria de competenţe a Comisiei Europene.
Existenţa unei concurenţe efective este esenţială pentru menţinerea unei economii funcţionale de piaţă. În acest context şi ţinând cont de misiunea sa, Consiliul Concurenţei îndeplineşte trei funcţii complementare: preventivă, ce presupune supravegherea pieţelor, monitorizarea comportamentului întreprinderilor şi compatibilizarea cu regulile de concurenţă a propunerilor de reglementare, corectivă, realizată prin intervenţia punctuală în cazurile de încălcare a regulilor de concurenţă şi prin eliminarea reglementărilor anticoncurenţiale în vigoare, precum şi de promovare a regulilor de concurenţă.
Scopul comun al acestor acţiuni este de a menţine, proteja şi stimula mediul concurenţial normal, consumatorii fiind beneficiarii finali, deoarece un grad ridicat de concurenţă pe piaţă le asigură posibilitatea de a alege produsele şi serviciile de care au nevoie, la un nivel de preţ cât mai aproape de cel pe care sunt dispuşi să îl plătească şi la o calitate superioară.
Principalele instrumente de natură preventivă sunt: realizarea de analize şi cercetări de piaţă, efectuarea din proprie iniţiativă de investigaţii privind un anumit sector economic sau un anumit tip de acord în diferite sectoare (anchete sectoriale), emiterea avizului conform pentru proiectele de acte normative cu potenţial caracter anticoncurenţial, formularea şi transmiterea de recomandări către instituţiile responsabile pentru luarea de măsuri în vederea unei bune funcţionări a pieţelor.
Cel mai important instrument corectiv este reprezentat de investigaţia privind încălcarea legislaţiei de concurenţă, ce este efectuată în cazul practicilor anticoncurenţiale (înţelegeri şi abuzuri de poziţie dominantă), al concentrărilor economice şi al acţiunilor sau inacţiunilor administraţiei centrale sau locale ce au un efect anticoncurenţial. În vederea restabilirii mediului concurenţial normal, în cadrul acestui tip de investigaţie, Consiliul Concurenţei poate accepta angajamente din partea întreprinderilor implicate, în cazul în care nu are în vedere impunerea de amenzi, impune măsuri interimare, ordonă încetarea practicilor constatate, impune măsuri corective şi poate retrage beneficiul exceptării de la aplicarea interdicţiilor prevăzute de Legea concurenţei în cazul înţelegerilor anticoncurenţiale. De asemenea, poate aplica amenzi, inclusiv cominatorii, pentru nefurnizarea sau furnizarea de informaţii incomplete, inexacte ori care induc în eroare. Inspecţia inopinată este un mijloc des utilizat pentru strângerea de probe privind încălcarea Legii concurenţei.
Refuzul întreprinderilor de a se supune inspecţiilor atrage sancţionarea acestora cu amenzi în sumă de până la 1% din cifra de afaceri, inclusiv cu amenzi de natură cominatorie de până la 5% din cifra de afaceri zilnică medie. Dacă se constată că au fost săvârşite încălcări ale legii, în urma acestor proceduri de investigaţie, Consiliul Concurenţei poate aplica amenzi de până la 10% din cifra de afaceri a întreprinderilor contraveniente.
Politica de clemenţă este o cale eficientă de detectare a înţelegerilor anticoncurenţiale. În esenţă, prin politica de clemenţă, întreprinderile implicate în astfel de practici au posibilitatea de a beneficia de imunitatea totală la amenzi sau de o reducere a cuantumului acestora. Pentru a putea beneficia de acest tratament preferenţial din partea Consiliului Concurenţei, aceste întreprinderi trebuie să iniţieze din proprie iniţiativă colaborarea cu autoritatea română de concurenţă, să pună la dispoziţia acesteia toate informaţiile şi dovezile deţinute şi să colaboreze pe tot parcursul procedurii investigative.
În cazul în care, în urma finalizării investigaţiilor, se constată că organisme ale administraţiei centrale sau locale au încălcat Legea concurenţei prin adoptarea şi punerea în aplicare de reglementări cu efect anticoncurenţial, Consiliul Concurenţei solicită compatibilizarea acestora cu un mediu concurenţial normal. Dacă aceste organisme nu se conformează deciziei Consiliului Concurenţei, autoritatea română de concurenţă poate ataca în contencios administrativ reglementările ce au afectat concurenţa. De asemenea, Consiliul Concurenţei poate aplica amenzi şi organismelor administraţiei centrale sau locale, dacă refuză să furnizeze informaţii sau le furnizează într-o formă incompletă, inexactă sau care induce în eroare.
Un alt instrument corectiv este de a interveni pentru eliminarea prevederilor cu posibil impact anticoncurenţial din actele normative în vigoare. Acest instrument are efecte considerabil mai importante, având în vedere faptul că beneficiile se răsfrâng asupra tuturor întreprinderilor afectate de respectiva reglementare.
Pentru a promova regulile de concurenţă, Consiliul Concurenţei utilizează următoarele instrumente: încheie şi derulează protocoale de colaborare cu instituţii, autorităţi, organisme şi asociaţii din diferite sectoare economice, menţine dialoguri permanente cu toţi factorii interesaţi în domeniu, organizează şi participă la evenimente de promovare a concurenţei, editează publicaţii de specialitate etc.
Fără îndoială, rolul Consiliului Concurenţei este unul foarte important, însă, pentru a putea defini şi implementa o politică marcată de coerenţă în domeniul concurenţei, trebuie implicaţi o serie de alţi factori competenţi. Astfel, de exemplu, puterea decizională de liberalizare a pieţelor sau de eliminare a unor bariere în calea concurenţei este de resortul guvernului sau al autorităţilor de reglementare sectoriale (energie, comunicaţii, utilităţi publice etc.).
Autoritatea română de concurenţă are competenţe şi în domeniul ajutorului de stat, ca parte a politicii concurenţei: reprezintă România în faţa Comisiei Europene în procedurile comunitare privind ajutorul de stat, acordă consultanţă de specialitate în procesul de elaborare a măsurilor de ajutor de stat, emite avize privind conformitatea, corectitudinea şi îndeplinirea obligaţiilor în domeniu pentru noile ajutoare de stat, monitorizează ajutoarele de stat acordate la nivel naţional.
Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, a fost modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 75/2010. Astfel, Consiliul Concurenţei a dobândit noi instrumente prin care poate soluţiona cazurile de concurenţă, similare cu cele ce sunt la îndemâna autorităţilor de concurenţă ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene.
Spre exemplu, în baza noii forme a legii, autoritatea de concurenţă are posibilitatea de a accepta angajamente din partea întreprinderilor implicate în cazuri de concurenţă, menite a înlătura îngrijorările privind afectarea mediului concurenţial, în cazul în care Consiliul Concurenţei nu are în vedere impunerea de amenzi. Un alt element de noutate este introducerea posibilităţii de reducere a cuantumului amenzii cu procente cuprinse între 10 şi 25%, atunci când întreprinderile recunosc expres săvârşirea faptelor anticoncurenţiale ce fac obiectul investigaţiilor în curs. S-a renunţat la certificarea prealabilă a neintervenţiei Consiliului Concurenţei, precum şi la sistemul exceptărilor individuale de la interdicţia acordurilor anticoncurenţiale prevăzută de Legea concurenţei: în lipsa unei decizii a autorităţii de concurenţă, întreprinderile sunt cele care îşi vor autoevalua conformitatea acordurilor la care sunt parte cu prevederile legale aplicabile.
În domeniul analizei concentrărilor economice, s-a trecut de la Testul de dominanţă la Testul privind afectarea semnificativă a concurenţei efective (SIEC). În esenţă, după modificarea legii, pentru a declara o concentrare economică compatibilă cu un mediu concurenţial normal, Consiliul Concurenţei ia în considerare factori suplimentari pe lângă riscul creării şi consolidării unei poziţii dominante pe piaţă - criteriul principal pe care se baza fostul test. Prin urmare, trecerea la Testul SIEC asigură o analiză mai aprofundată şi riguroasă, în acord cu practica comunitară în domeniu.
Modificarea legislaţiei a avut în vedere şi anumite aspecte procedurale. Pentru a evita durata mare a proceselor ce au ca obiect contestarea sancţiunilor aplicate de Consiliul Concurenţei, a fost introdusă prevederea conform căreia o decizie a autorităţii române de concurenţă poate fi suspendată de Curtea de Apel Bucureşti doar cu condiţia plăţii unei cauţiuni de 30% din amenda stabilită prin decizia atacată. În acest fel, soluţionarea litigiilor va fi urgentată prin implicarea efectivă în desfăşurarea procesului a agenţilor economici care au plătit deja cauţiunea.
S-a modificat modalitatea de calcul al taxei de autorizare în domeniul concentrărilor economice, prin raportare la cifra de afaceri totală a părţilor implicate în operaţiuni de concentrare economică şi prin plafonarea acesteia la un anumit nivel.
Modificarea simplifică calculul taxei, în acelaşi timp venind în sprijinul întreprinderilor implicate în operaţiuni de concentrare economică, deoarece fosta formulă de calcul presupunea ca aceste întreprinderi să identifice valoarea cifrei de afaceri obţinute pe piaţa relevantă a operaţiunii.
Noile prevederi permit Consiliului Concurenţei să fie mai flexibil şi să poată interveni cu mai multă celeritate şi eficienţă ori de câte ori este nevoie, astfel încât consumatorii să beneficieze de cele mai bune produse şi servicii la preţuri concurenţiale.
BOGDAN CHIRIŢOIU este preşedintele Consiliului Concurenţei din România
Citeste si despre: piata farmaceutica, consiliul concurentei, legea concurentei, piata libera, dumping.
