Pe aceeași temă
Noutatea disciplinei constă în interpretarea datelor istorice cu ajutorul noilor teorii economice, a analizei econometrice şi a
analizei instituţionale. Evoluţia şcolii este marcată de două momente: „revoluţia cliometrică“ sau analiza econometrică şi „sinteza analitică“ sau „noua naraţiune instituţională“.
Revoluţia cliometrică a îmbogăţit istoria economică prin aplicarea principiilor economice neoclasice şi a modelării econometrice şi statistice în studiul creşterilor economice marcante din istoria Americii de Nord şi a Angliei, în secolul al XIX-lea. Noua naraţiune instituţională introduce idei din disciplina predominantă a noilor instituţionalişti – Noua Economie Instituţională (NEI) –, precum importanţa costurilor de tranzacţionare şi a drepturilor de proprietate privată, teoria alegerii publice, teoria firmei şi, în general, rolul instituţiilor în creşterea economică de durată.
Cea mai nouă frontieră a disciplinei include istoricii aderenţi la ideile promovate de laureaţi ai Premiului Nobel pentru economie, precum Ronald Coase, Douglass North, Oliver Williamson, Elinor Ostrom. Aceştia susţin că un mediu instituţional care reduce costurile de tranzacţie este crucial pentru creşterea productivităţii şi coordonarea socială.
Am încercat să arăt în capitolul despre Noua istorie economică de ce insistenţa pe complicaţii reglementative realizate de
„experţi“ guvernamentali mai degrabă mistifică înţelegerea procesului de creştere economică, în lume. Numai facilitând
tranzacţiile şi cooperarea socială liberă, putem descoperi şi beneficia de oportunităţi superioare care ne stau în putinţă.
