Pe aceeași temă
Modificările aduse sunt de natură să schimbe mentalităţi şi atitudini, iar epoca schimbărilor periferice pare să se fi încheiat. Modificările cuprinse în Legea educaţiei aduc o apropiere a şcolii de elevi, oferindu-le acestora posibilitatea unui traseu cât mai apropiat de necesităţile individuale ale fiecărui elev. Legea educaţiei propune cicluri de studii reconfigurate, educaţie centrată pe elev şi student, precum şi universităţi de prestigiu, clasificate, ierarhizate capabile să intre în circuitul internaţional la nivel de performanţă. Legea educaţiei naţionale produce deja efecte notabile, precum depolitizarea sistemului de învăţământ, organizarea corectă a examenelor de evaluare pentru elevi, alocaţii bugetare în acord cu calitatea actului educaţional, selecţia cadrelor didactice racordată la modelele europene. Vă prezentăm în continuare câteva dintre cele mai importante puncte ale reformei educaţionale din mediul preuniversitar şi învăţământul superior.
Şcoala şi noul ei traseu
Traiectoria educativă a copiilor va începe, conform Legii educaţiei, de la vârsta de 6 ani prin instituirea obligativităţii clasei pregătitoare, începând din anul şcolar 2012/2013. Programul se va desfăşura în spaţiul şcolar şi vine în sprijinul copiilor şi a trecerii moderate a acestora de la un conţinut educativ, adaptat învăţământului preşcolar, la pregătirea prevăzută de ciclul primar. Potrivit studiilor internaţionale, cu cât un copil merge mai devreme la şcoală, cu atât rezultatele învăţării sunt mai bune, iar vulnerabilităţile sale sunt mai mici. O altă modificare în învăţământul preuniversitar prevede trecerea clasei a IX-a la gimnaziu, urmărindu-se, ca o consecinţă directă, reducerea semnificativă a abandonului şcolar. Potrivit datelor statistice de la această oră, cea mai mare rată a abandonului şcolar în România se înregistrează atunci când copiii trec de la clasa a VIII-a în clasa a IX-a. Lipsiţi de resurse materiale, elevii de 14 ani, provenind preponderent din mediul rural, renunţă să se înscrie în clasa a IX-a la liceele din oraşele apropiate, pentru că nu-şi permit cheltuieli de cazare şi transport. Prin urmare, destinul acestor copii este destul de dificil de prevăzut, mulţi rămânând acasă, la muncă, chiar la 14-15 ani. Modificarea prevăzută de Legea educaţiei vine să reducă numărul cazurilor de copii care întrerup brusc şcoala, la o vârstă la care, fără dreptul de a se angaja, se alătură muncii în sânul familiei, în loc să-şi continue traseul educaţional.
Prin urmare, Legea educaţiei prevede că învăţământul general obligatoriu este de 10 clase şi cuprinde învăţământul primar şi pe cel gimnazial. Conform acesteia, reconfigurarea sistemului naţional de învăţământ preuniversitar cuprinde următoarele niveluri: educaţia timpurie (0-6 ani), formată din nivelul antepreşcolar (0-3 ani) şi învăţământul preşcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare, învăţământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I-IV, învăţământul secundar, care cuprinde învăţământul secundar inferior sau gimnazial, ce include clasele V-IX, şi învăţământul secundar superior sau liceal, cu clasele de liceu X-XII/XIII, cu următoarele filiere: teoretică, vocaţională şi tehnologică, învăţământul profesional, cu o durată între 6 luni şi 2 ani, învăţământul terţiar nonuniversitar, care cuprinde învăţământul postliceal. Învăţământul liceal, vocaţional şi tehnologic, învăţământul profesional şi cel postliceal se organizează pentru specializări şi calificări stabilite de Ministerul Educaţiei, în conformitate cu Registrul Naţional al Calificărilor. În scopul realizării finalităţilor educaţiei şi a formării profesionale prin sistemul naţional de învăţământ, învăţământul liceal de stat este generalizat şi gratuit.
Elevii cu o nouă identitate educaţională
Încă de la intrarea în şcoală, elevii vor avea un portofoliu educaţional în care vor fi trecute toate rezultatele obţinute în parcursul lor şcolar. Portofoliul educaţional va cuprinde toate diplomele, certificatele sau alte înscrisuri obţinute în urma evaluărilor elevilor. Portofoliul va fi completat de şcoală prin intemediul dascălilor şi va avea un rol decisiv pentru elev de-a lungul întregii sale cariere şcolare, reprezentând, practic, o carte de identitate educaţională. Această opţiune de notare vine în sprijinul elevului şi a procesului de îndrumare al acestuia încă de la vârste fragede spre zone în care abilităţile sale sunt notabile. De asemenea, portofoliul educaţional va indica mult mai clar nevoile de pregătire ale elevilor, fiind în acelaşi timp un instrument util părinţilor în monitorizarea evoluţiei copiilor lor. Modelul cărţii de identitate educaţională este preluat în mare parte din învăţământul francez şi german, fiind elementul central al evaluării învăţării.
Evaluarea permanentă a elevilor
Legea educaţiei vine cu o nouă structură a evaluărilor şi a examenelor pe care elevii le vor susţine în învăţământul preuniversitar. Prima evaluare are loc la finalul clasei pregătitoare. Atunci, cadrul didactic responsabil întocmeşte un raport de evaluare a dezvoltării fizice, socio-emoţionale, cognitive, a limbajului şi a comunicării, precum şi a dezvoltării capacităţilor şi atitudinilor de învăţare. O altă evaluare este programată pentru finalul clasei a II-a. Fiecare şcoală este obligată să organizeze evaluarea competenţelor fundamentale: scris-citit şi matematică. La finalul clasei a IV-a, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului realizează, prin eşantionare, o evaluare la nivel naţional a competenţelor fundamentale dobândite în ciclul primar, după modelul testărilor internaţionale, pentru diagnoza sistemului de învăţământ la nivel primar. Finalul clasei a VI-a este marcat de o nouă evaluare: toate şcolile îşi vor testa elevii prin două probe transdisciplinare: limbă şi comunicare, matematică şi ştiinţe. Proba de limbă şi comunicare va cuprinde limba română şi limba modernă I, iar pentru elevii din clasele cu predare în limbile minorităţilor naţionale, şi limba maternă. Legea educaţiei prevede pentru finalul clasei a IX-a o evaluare naţională obligatorie a tuturor elevilor. Rezultatele evaluării se exprimă printr-un punctaj, similar testelor internaţionale.
Evaluarea curpinde: o probă scrisă la limba şi literatura română; o probă scrisă la limba maternă; o probă scrisă transdisciplinară la matematică şi ştiinţe; o probă scrisă la o limbă de circulaţie internaţională; o probă practică de utilizare a calculatorului, susţinută în timpul anului; o probă orală transdisciplinară de evaluare a competenţelor civice şi sociale, susţinută în timpul anului.
În noua Lege a educaţiei, examenul de bacalaureat cuprinde mai multe probe de evaluare a competenţelor într-un bacalaureat de tip diferenţiat. Este vorba despre evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română; de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă, pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale; de evaluare a competenţei lingvistice la două limbi de circulaţie internaţională studiate pe parcursul învăţământului liceal şi de evaluare a competenţelor digitale. Urmează apoi evaluarea competenţelor formate pe durata învăţământului liceal: probă scrisă la limba şi literatura română - probă comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile şi specializările; probă scrisă la limba şi literatura maternă - probă comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile şi specializările, care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale; două probe scrise, diferenţiate, după cum urmează: pentru profilul real din filiera teoretică (matematică; probă transdisciplinară din ştiinţe: fizică, chimie, biologie); pentru profilul umanist din filiera teoretică (o limbă de circulaţie internaţională; probă transdisciplinară din geografie, istorie, ştiinţe socio-umane); pentru filiera tehnologică (probă scrisă disciplinară specifică profilului; probă transdisciplinară specifică domeniului de pregătire); pentru filiera vocaţională (probă practică sau scrisă, după caz, specifică profilului sau specializării; probă transdisciplinară specifică profilului sau specializării).
Conducerea şcolii şi selecţia cadrelor didactice
Legea educaţiei prevede o accentuată descentralizare administrativă şi managerială prin transferul multor decizii de la centru către comunitatea locală. Astfel, directorii şcolilor vor fi angajaţi / revocaţi de către consiliul de administraţie al şcolii, intervenţia ministerului sau a inspectoratului în acest demers fiind minimală, strict referitoare la metodologia cadru de organizare a concursurilor. Cât priveşte selecţia cadrelor didactice, acestea vor fi selectate şi angajate direct de către şcoli, dar, lucru important, numai după trecerea unui examen naţional extrem de selectiv. Conform Legii educaţiei, persoanele care vor dori să devină profesori vor avea nevoie şi de studii de masterat didactic, care vor dura 2 ani şi vor fi susţinute financiar prin burse echivalente cu salariul de profesor debutant. După terminarea studiilor de masterat, absolvenţii vor face un an de stagiatură, având un profesor mentor, căruia i se va reduce norma didactică cu 2 ore. Dascălii vor fi mult mai atent evaluaţi atât la intrarea în profesie, cât şi pe parcursul carierei. Pentru prima dată, evaluarea cadrelor didactice se va face în funcţie de rezultatele reale obţinute de elevii pe care îi instruiesc. Legea educaţiei responsabilizează cu mult mai mult cadrele didactice şi conducerea şcolii a cărei performanţă va fi cuantificabilă prin prisma traseului educaţional al elevilor. Este important de precizat că programa şcolară va acoperi doar 75% din totalul orelor de şcoală, pentru restul de 25% profesorii fiind la dispoziţia şcolii.
Părinţii, decidenţi în şcoală
Atitudinea parentală poate influenţa rezultatele şcolare ale elevilor. Apropierea părinţilor de şcoală are un rol important în motivarea elevilor în procesul de învăţare, iar Legea educaţiei prevede implicarea părinţilor în decizia şcolii. Astfel, consiliul de administraţie al fiecărei instituţii de învăţământ va fi alcătuit din reprezentanţi ai corpului profesoral, consiliul local, dar şi reprezentanţi ai părinţilor. Este pentru prima dată când reglementările în vigoare implică părintele în procesul decizional al şcolii, acordându-i un rol necesar. Părinţii vor avea un cuvânt greu de spus asupra programului Şcolii de după şcoală, a activităţilor educative ale copiilor, dar şi asupra adaptării programelor şcolare la nevoile locale.
Reforma în învăţământul superior
Prevederile Legii educaţiei în învăţământul superior vin să oprească abuzurile repetate înregistrate în acest domeniu şi atât de cunoscute publicului larg: fabricile de diplome fără conţinut, cumulul de funcţii şi demnităţi publice imorale şi, mai nou, ilegale, finanţarea cantităţii şi nu a calităţii, plagiat etc. Miza: performanţă în pregătirea studenţilor, dar şi recâştigarea prestigiului diplomelor româneşti de licenţă, master sau doctorat. Punctul forte în implementarea reformei educaţiei în învaţământul superior constă în clasificarea şi ierarhizarea universităţilor. Această etapă va reprezenta semnalul intrării într-o normalitate universitară, comparabilă cu cea din statele dezvoltate. Conform Legii educaţiei, universităţile vor fi clasificate în trei categorii: universităţi centrate pe educaţie, în care statul va finanţa preponderent programe până la nivel de licenţă, universităţi de educaţie şi cercetare în care statul va finanţa preponderent programe de licenţă şi master şi universităţi de cercetare unde statul va finanţa studii până la nivel de doctorat. Concret, odată cu realizarea procesului de clasificare, nu vor mai putea fi organizate, de exemplu, doctorate în universităţi care în urma evaluării nu au capacitatea instituţională şi calitatea necesară pentru a merge la un nivel atât de înalt. Totodată, alocaţiile bugetare se vor face în funcţie de aceste ierarhii.
Clasificarea universităţilor va fi urmată de ierarhizarea programelor de studii, în care vor fi implicaţi, la fel ca şi în prima etapă a clasificării, experţi străini independenţi. Rezultatul ierarhizării programelor de studii constă în distincţia clară atât a studentului, cât şi a angajatorului a unui program de studiu performant faţă de unul mai puţin performant.
Universitate centrată pe student
Un capitol disctinct în lege este cel care menţionează explicit „promovarea universităţii centrate pe student“, studenţii fiind consideraţi „parteneri“ ai instituţiilor de învăţământ superior şi membri egali ai comunităţii academice. Legea prevede sancţiuni pentru universităţile care admit în programele lor de studii mai mulţi studenţi decât capacitatea de şcolarizare aprobată. De asemenea, prin Legea educaţiei se constituie Registrul Matricol Unic al Universităţilor din România, o bază de date electronică în care sunt înregistraţi toţi studenţii din România din universităţile de stat sau particulare acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, pentru a se asigura un control riguros al diplomelor. Studenţii pot fi reprezentaţi în toate structurile decizionale şi consultative din universitate. La acelaşi capitol este inclusă şi prevederea conform căreia studenţii care provin din familii cu venituri reduse beneficiază de un sistem de împrumuturi bancare pentru efectuarea studiilor, garantate de stat, în condiţiile legislaţiei în vigoare, prin Agenţia de Credite şi Burse de Studii. Împrumuturile pot acoperi taxele de studii şi costul vieţii pe perioada studiilor. Absolvenţii care vor practica profesia minimum cinci ani în mediul rural vor fi scutiţi de plata a 75% din împrumut, această parte fiind preluată de către stat, în cuantum de maximum 5.000 de lei.
Depolitizarea conducerii universităţilor
Legea educaţiei conţine prevederi clare referitoare la rectori, una dintre acestea fiind că „persoanele care ocupă o funcţie de conducere sau de demnitate publică nu pot exercita funcţia de rector pe perioada îndeplinirii mandatului“. Durata mandatului de rector este de 4 ani. Mandatul poate fi înnoit cel mult o dată, în urma unui nou concurs, conform prevederilor Cartei universităţii.
O persoană nu poate fi rector al aceleiaşi instituţii de învăţământ superior pentru mai mult de 8 ani, indiferent de perioada în care s-au derulat mandatele şi de întreruperile acestora. După împlinirea vârstei de pensionare, ocuparea oricărei funcţii de conducere în universităţile de stat, particulare şi confesionale este interzisă, cu excepţia mandatelor în exerciţiu la data intrării în vigoare a legii. Totodată, persoanele care exercită o funcţie de conducere sau de demnitate publică au dreptul de a li se rezerva postul din sistemul educaţional, dar nu pot exercita funcţia de rector pe perioada îndeplinirii mandatului. Funcţia de rector este incompatibilă cu deţinerea de funcţii de conducere în cadrul unui partid politic, pe perioada exercitării mandatului. O altă prevedere a legii se referă la înfiinţarea Consiliului Naţional de Statistică şi Prognoză a Învăţământului Superior, care are ca atribuţii principale elaborarea şi actualizarea permanentă a indicatorilor de monitorizare a învăţământului superior şi prognoza evoluţiei acestuia în raport cu dinamica pieţei muncii.
Profesorii universitari sub lupa studenţilor
Modalităţile de ocupare a posturilor din învăţământul superior se bazează doar pe calitatea candidatului şi nu ţine cont de vârstă. Legea educaţiei instituie condiţii stricte de studii pentru ocuparea funcţiilor didactice, cei aflaţi în situaţii care nu sunt conforme celor legale având la dispoziţie un termen de patru ani pentru a-şi reglementa situaţia. De asemenea, prevede evaluarea la intervale de maximum cinci ani a rezultatelor şi performanţelor activităţilor didactice şi de cercetare ale personalului didactic şi de cercetare dintr-o universitate. Evaluarea de către studenţi a prestaţiei cadrelor didactice este obligatorie, iar rezultatele evaluărilor sunt informaţii publice.
Sinteză realizată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
