Pe aceeași temă
Urmărind obiective! Desigur, îmi fixez şi limite de timp. Unul dintre obiectivele pentru care trebuie acţionat încă mult timp este combaterea corupţiei politice. Expresia „combaterea corupţiei politice“ pare a fi o contradicţie în termeni, pentru că legile şi deciziile de combatere a corupţiei sunt exact în mâna politicienilor, inclusiv a celor corupţi. Vrem să eliminăm corupţia politică, cu alte cuvinte, vrem ca politicienii care au furat sau care sunt corupţi să meargă la închisoare, să li se confişte averile dacă nu le-au făcut legal sau, pur şi simplu, să plece acasă. Or, aceşti politiceni nu stau cu mâinile încrucişate, ci, dimpotrivă, atacă pentru a menţine lucrurile neschimbate. Atacă sau se apără inclusiv prin legi şi decizii politice. De la început, e o luptă grea, e greu să construieşti majorităţi reale. Acest obiectiv este esenţial pentru schimbarea ţării şi trebuie continuat.
V-a bântuit vreodată gândul să vă retrageţi din tipul ăsta de joc în care aţi intrat de câţiva ani, să nu-l continuaţi, să-l abandonaţi?
Fiecare dintre noi trebuie să-şi fixeze limite de timp, să măsoare ţintele atinse şi pe cele ratate în raport cu un obiectiv şi să evalueze şansele de reuşită. Cred că aşa se pune problema rămânerii sau nu în politică: în funcţie de obiective, rezultate şi şanse de reuşită. Desigur, sunt obiective pentru care, probabil, o „viaţă politică“ nu ajunge (cum ar fi curăţarea clasei politice), dar şi aici există realizări de etapă.
V-aţi simţit vreodată folosită în câmpul politic? Aţi simţit că faptele dvs. sunt folosite pentru branding de grupare, branding de partid?
Da. În toate campaniile electorale ale partidului.
Mă refer la ideea de „folosit“ într-un alt sens. Ce spuneţi dvs. e neutru. Eu mă refer la aspectul mai negativ: dacă aţi fost folosită şi dacă, după câteva luni, oamenii care clamau principiile pentru care vă bateţi dvs. nu au găsit altceva mai bun de făcut decât să le abandoneze.
Primul exemplu este perioada imediat următoare intrării României în Uniunea Europeană. După 2 zile, pe 2 ianuarie 2007, s-a anunţat o moţiune la Senat împotriva mea, iar după 3 luni am fost dată afară din guvern de către premierul Tăriceanu, în înţelegere cu UDMR şi PSD. A urmat încercarea Guvernului Tăriceanu de a schimba conducerea DNA. Părea pregătit să şi desfiinţeze această instituţie. Chiar dacă s-a schimbat atitudinea politică după intrarea României în UE, iată că DNA a rămas funcţională şi pe primul loc în combaterea corupţiei politice. ANI există şi funcţionează, chiar dacă a primit „şuturi legislative“ în mod periodic. Declaraţiile de avere şi interese sunt, în continuare, publice, putem vedea averile politicienilor şi demnitarilor. Codurile au mers înainte. Mie mi se pare foarte important că le-am făcut şi că sunt acolo. Iată că nu au reuşit să scape de ele. Poate că, până la urmă, nici nu am fost folosită. Ura din partea multor politicieni împotriva mea şi împotriva DNA şi ANI vine tocmai din faptul că aceste instituţii au rămas.
Nu vă deranjează genul ăsta de atitudine care marchează o ipocrizie majoră? Câteva luni sunteţi în aceeaşi echipă şi, după aceea, sunteţi dată deoparte...
E nevoie de realism. Aceasta este politica şi aceştia sunt politicienii. Eu nu le iau ca pe nişte ofense personale. Mi-am asumat riscul să fiu insultată, să fiu făcută în toate felurile. Nu e asta problema. Problema e să atingi nişte obiective şi să schimbi ceva pentru oameni. La asta m-am gândit întotdeauna, şi nu la interesul unui politician sau al unui partid anume.
Cum aţi răspunde celor care, inclusiv din partidul din care faceţi parte, spun în felul următor: Monica Macovei are un discurs anticorupţie excesiv, radical?
Acesta este discursul meu şi nu mă schimb. Cred că, după 20 de ani, în România, dacă mai spunem vorbe ocolite şi fraze încurcate şi lucrăm cu jumătăţi de măsură, e rău pentru politicieni. După 20 de ani, cred că e cazul să fim radicali, foarte hotărâţi şi fermi în propunerile şi în mesajele pe care le dăm. Unde ne-au adus politicile jumătăţilor de măsură?
