Pe aceeași temă
• 1976 Comitetul Politic al Partidelor Creştin-Democrate din Comunitatea Europeană, creat în 1972, aprobă în unanimitate statutul Partidului Popular European la 8 iulie în Luxemburg. Leo Tindemans este ales preşedinte al PPE. Următoarele partide sunt membre fondatoare: CDU şi CSU din Germania, PSC şi CVP din Belgia, CDS din Franţa, Fine Gael din Irlanda, DC din Italia, CSV din Luxemburg, KPV, CHU şi ARP din Olanda.
• 1978 Primul Congres, la Bruxelles, se adoptă programul politic al PPE.
• 1979 Cel de-al II-lea Congres hotărăşte platforma electorală a primelor alegeri libere pentru PE. PPE câştigă 107 de locuri din cele 419 ale Parlamentului.
• 1980 Cel de-al III-lea Congres al PPE, la Köln.
• 1981 În urma integrării Greciei în Comunitatea Europeană, numărul locurilor din PE creşte la 434, dintre care 109 sunt deţinute de PPE.
• 1982 În urma alegerilor din Grecia din iunie 1982, numărul parlamentarilor europeni din PPE creşte la 117. Are loc cel de-al IV-lea Congres la Paris.
• 1983 Fuziunea Secretariatului UECD (Uniunii Europene Creştin-Democrate) de la Roma şi a Secretariatului PPE din Bruxelles. Thomas Jansen este numit secretar general al PPE şi UECD. Partidul grec Nea Demokratia se alătură PPE.
• 1984 Cel de-al V-lea Congres de la Roma adoptă un program de acţiune pentru cel de-al doilea mandat electoral al PE. PPE câştigă 110 locuri când au loc pentru a doua oară alegeri directe pentru PE.
• 1985 Piet Bukman (CDA) este ales preşedinte. Thomas Jensen este ales secretar general.
• 1986 Are loc cel de-al VI-lea Congres PPE la Haga. Ca rezultat al integrării Spaniei şi Portugaliei, numărul locurilor din PE creşte la 518. Partidul portughez CDE şi partidul spaniol PDP (ulterior redenumit Democracia Cristiana), partidul catalan UDCF şi partidul basc PNV se alătură PPE. Grupul PPE se măreşte cu 9 membri, ajungând la 119 de locuri.
• 1987 Jacques Santer este ales preşedinte. Thomas Jansen este reales secretar general pentru un al doilea mandat.
• 1988 În urma alegerilor directe pentru PE din iunie, parlamentarii spanioli din Partido Popular se alătură Grupului PPE. Are loc cel de-al VII-lea Congres la Luxemburg, care pregăteşte noi alegeri europene şi aprobă documentul De partea cetăţenilor.
• 1990 Wilfred Martens este ales preşedinte. Thomas Jansen este reales în funcţia de secretar general pentru a treia oară. Are loc cel de-al VIII-lea Congres PPE la Dublin: adoptarea programului PPE pentru UE.
• 1991 Partidul spaniol Partido Popular se alătură PPE. Partidele creştin-democrate din Austria (OVP), Suedia (KDS) şi Malta (PN) primesc statutul de membri asociaţi ai PPE.
• 1992 Parlamentarii conservatori britanici şi danezi (împreună cu unii parlamentari francezi membri ai UDF) se alătură Grupului PPE, numărul membrilor acestuia crescând la 162. Al IX-lea Congres PPE din Atena adoptă Programul fundamental al PPE.
• 1993 Sunt admise în PPE ca membri observatori permanenţi partide conservatoare din ţările nordice. Partidul portughez CDS este exclus. Wilfred Martens este reales preşedinte. Thomas Jansen este reales secretar general pentru un al patrulea mandat. Cel de-al X-lea Congres PPE din Bruxelles adoptă Programul de Acţiune „Europa 2000 – Unitate în diversitate“ pentru cel de-al patrulea mandat al PE.
• 1994 După înfiinţarea Comitetului Regiunilor (CR) ca nou organ consultativ al UE, s-a format în cadrul acestuia Grupul PPE cu aproximativ 85 de membri, sub preşedinţia lui Jos Chabert (CVP-B). Christlichdemokratische Volkspartei (CVP) din Elveţia şi Adunarea Democratică (DISZ) din Cipru sunt admise ca membri asociaţi în PPE. Partidele membre ale PPE câştigă 125 de locuri în cadrul alegerilor europene din iunie. Încorporarea unor europarlamentari cu orientări similare (conservatori britanici şi danezi şi liberali francezi) face ca numărul parlamentarilor grupului PPE să crească la 157. Klaus Welle este ales secretar general al PPE.
• 1995 Europarlamentarii din partidele Kristdemokratiska Samhällspartiet şi Moderata Samling din Suedia, Kansallinen Kokoomus din Finlanda şi Österreichische Volkspartei din Austria se alătură Grupului PPE. Kansallinen Kokoomus (Finlanda), Moderata Samlingspartiet şi Kristdemokratiska Samhällspartiet (Suedia), Det Konservative Folksparti (Danemarca) şi Österreichische Volkspartei (Austria) devin membri cu drepturi depline ai PPE. Høyre (Norvegia) primeşte statutul de membru asociat. Centro Cristiano Democratico (CCD) şi Cristiani Democratici Uniti (CDU) devin membri cu drepturi depline ai PPE. Are loc cel de-al XI-lea Congres al PPE sub titlul PPE – Forţa Unităţii. Este înfiinţată Uniunea Seniorilor Europeni (USE).
• 1996 Se înfiinţează Uniunea Întreprinderilor Mici şi Mijlocii a PPE. În februarie, 7 partide din ţări aflate în procesul de aderare la UE din Europa Centrală şi de Est candidează la statutul de membru observator al PPE: KDU/CSL şi ODS din Republica Cehă, KDH şi MKDM din Slovacia, KDNP şi MDF din Ungaria şi PNŢCD din România.
• 1997 Are loc cel de-al XII-lea Congres al PPE– Aparţinem cu toţii unei singure lumi, la Toulouse.
• 1999 Are loc cel de-al XIII-lea Congres PPE la Bruxelles, este elaborat programul de acţiune Către secolul XXI. Congresul îl realege pe Wilfred Martens în funcţia de preşedinte pentru încă un mandat şi pe Alejandro Agag în funcţia de secretar general, în locul lui Klaus Welle, care este numit secretar general al Grupului PPE-DE din PE. Se încheie oficial fuziunea cu UECD, PPE este recunoscut ca organizaţie regională a Internaţionalei Creştin-Democrate (ICD).
• 2000 Tautas Partija din Letonia, SMK-MKP din Slovacia, US din Republica Cehă, FKGP şi FIDESZ-MPP din Ungaria primesc statutul de membri asociaţi. Are loc fuziunea secretariatului Uniunii Democrate Europene (UDE, până atunci situată la Viena) cu secretariatul PPE din Bruxelles.
• 2001 Are loc cel de-al XIV-lea Congres PPE la Berlin. Este adoptat documentul O uniune de valori. Se acordă statutul de membru asociat partidului MDF din Ungaria şi statutul de membru cu drepturi depline partidelor UDEUR din Italia şi RPR din Franţa.
• 2002 Biroul politic acceptă propunerea de a-l înlocui pe Alejandro Agag în funcţia de secretar general cu António López Istúriz. Se înfiinţează Grupul Convenţiei PPE, la iniţiativa preşedintelui Martens. Se acordă statutul de membru asociat partidelor EVP din Elveţia şi KDH din Slovacia. Se acordă statutul de membru observator partidului SDKU din Slovacia. În octombrie are loc cel de-al XV-lea Congres la Estoril, Portugalia. Congresul aprobă documentul O constituţie pentru o Europă puternică.
• 2003 În noiembrie, în urma aprobării Regulamentului UE pentru partide politice la nivel european şi regulile referitoare la finanţarea acestora, PPE, precum şi alte partide de nivel european sunt recunoscute oficial de instituţiile europene.
• 2004 Are loc la Bruxelles al XVI-lea Congres PPE, unde se aprobă Programul de acţiune 2004-2009 pentru alegerile din iunie 2004. În urma aderării a 10 noi state membre la UE, toate partidele membre asociate la PPE din aceste ţări devin membre cu drepturi depline. PPE câştigă alegerile europene. Grupul PPE-DE este din nou cel mai mare grup parlamentar din PE, cu 268 parlamentari. O consecinţă a acestei victorii este numirea de către Consiliul European a lui José Manuel Barroso în funcţia de preşedinte al Comisiei Europene. HDZ din Croaţia trece de la statutul de membru observator la cel de membru asociat. Trei partide bosniace, PDP, SDA şi HDZBiH, primesc statutul de membru observator.
• 2005 Partidul turc AK şi blocul ucrainean „Ucraina Noastră“ primesc statutul de membru observator. PPE lansează jurnalul academic European View. Partidul român PD primeşte statutul de membru observator.
• 2006 Are loc cel de-al XVII-lea Congres PPE la Roma, între 30 şi 31 martie. Preşedintele Wilfred Martens şi secretarul general António López Istúriz sunt realeşi. Două partide din Belarus primesc statutul de membru observator – Frontul Popular Belarus şi Partidul Civil Unit. Partidul român PD avansează la statutul de membru asociat.
• 2007 Odată cu integrarea României şi Bulgariei, partidele PDL, UDMR şi PNŢCD din România şi DSB, UDF, BANU-PU şi DP din Bulgaria avansează la statutul de membru cu drepturi depline. Partidul maghiar KDNP devine membru cu drepturi depline, iar VMRO-DPMNE din fosta Republică Iugoslavă Macedonia devine membru observator. HSS din Croaţia avansează de la statutul de membru observator la cel de membru asociat. Modificarea Regulamentului UE pentru partide politice la nivel european şi regulile referitoare la finanţarea acestora permite PPE şi tuturor partidelor europene să participe la campanii electorale pentru alegeri europene. De asemenea, modificarea permite crearea de fundaţii politice legate de partide politice. Se înfiinţează Centrul pentru Studii Politice (CES) ca fundaţie oficială a PPE.
• 2008 GERB din Bulgaria devine membru cu puteri depline, Batkivshchzna din Ucraina devine membru observator. UNM din Georgia este acceptat ca membru observator.
• 2009 Cel de-al XVIII-lea Congres de la Varşovia adoptă manifestul Puternici pentru popor. În urma alegerilor parlamentare europene, PPE este cel mai puternic partid politic. José Manuel Barroso este reales în funcţia de preşedinte al Comisiei Europene pentru un al doilea mandat. CDS-PP din Portugalia şi PDL din Italia devin membri cu drepturi depline. Apartenenţa partidului MFD din Ungaria la PPE este suspendată. Cel de-al XIX-lea Congres de la Bonn adoptă documentul Economia socială de piaţă într-o lume globalizată şi îi realege pe Wilfred Martens în funcţia de preşedinte şi pe António López Istúriz în funcţia de secretar general.
• 2010 La 1 ianuarie fostul prim-ministru belgian şi candidat PPE, Herman Van Rompuy, devine primul preşedinte al Consiliului European. Uniunea Civică din Letonia este acceptată ca membru cu drepturi depline.
• 2011 În februarie, partidul TOP09 din Republica Cehă primeşte statutul de membru cu drepturi depline, iar partidul PLDM din Moldova primeşte statutul de membru observator. În marja Summitului PPE din iunie, partidul a găzduit un eveniment special dedicat sărbătoririi a 35 de ani de activitate.
• 2012 Cel de-al XX-lea Congres al PPE va avea loc la Bucureşti.
Cronologia este preluată din European Factbook 2011. The European People´s Party and Centre-Right Politics. Centre for European Studies, 2011.
