Pe aceeași temă
Europa se confruntă astăzi cu numeroase provocări, fie că ele sunt de natură economică, socială sau ecologică. Agricultura, sector cheie al politicilor europene, este în centrul acestor provocări, datorită numeroaselor legături pe care le întreţine cu majoritatea sectoarelor economice.
Agricultura aduce celor 500 de milioane de cetăţeni europeni mult mai mult decât simpla hrană. Ea furnizează alimente sigure; menţine activitatea economică şi, prin urmare, oferă locuri de muncă în mediul rural; stabilizează pieţele pentru agricultori şi consumatori; contribuie la producerea de energii regenerabile şi la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră; protejează biodiversitatea.
PPE a fost întotdeauna convins că nu există un viitor pentru Europa fără zonele rurale şi că nu există un viitor pentru zonele rurale fără agricultură. De aceea, PPE a fost profund angajat în elaborarea Politicii Agricole Comune (PAC) pentru următorii 10 ani. E o reflecţie ce are loc în acest moment, pentru a răspunde în mod eficace provocărilor.
La începuturile sale, PAC, care a fost creată după cel de-al doilea război mondial, se concentra în principal asupra siguranţei aprovizionării cu alimente, punând accentul pe ajutorul pentru producţie. De-a lungul ultimelor decenii, mai multe reforme s-au succedat şi ´au privit în special ajutorul pentru veniturile agricultorilor şi orientarea pieţelor. Etapa pe care o traversăm acum vizează asigurarea caracterului durabil al unei producţii legate mai strâns de valorile pe care le doreşte societatea.
De aceea, PPE a apreciat iniţiativa Comisiei Europene de a lansa o largă dezbatere publică înainte de a prezenta propunerile de reformă. Agricultorii europeni, principalii interesaţi de deciziile ce vor fi luate până la sfârşitul anului 2012 pentru viitorul PAC către orizontul 2020, trăiesc acum momente dificile. Într-adevăr, criza economică i-a lovit dur: volatilitatea preţurilor materiilor prime la nivel mondial perturbă pieţele, iar fenomenele climatice extreme din ultimii ani (perioade de secete repetate, ploi puternice şi inundaţii neobişnuite) au provocat scăderi puternice ale veniturilor în numeroase sectoare. Mai multe crize sanitare au trebuit, de asemenea, să fie combătute.
În sfârşit, producătorii Uniunii Europene trebuie să facă faţă concurenţei produselor importate din ţările terţe, obţinute cu costuri mai scăzute.
Aşteptările agricultorilor europeni sunt mari pentru o PAC puternică, dotată cu un buget corespunzător, care să le redea încrederea în propria lor meserie, să le permită să trăiască din munca lor fără să fie la mila subvenţiilor şi să faciliteze instalarea tinerilor în condiţii normale.
Agricultorii sunt, înainte de toate, directori de întreprindere care ar prefera ca majoritatea veniturilor lor să fie rezultatul propriei munci, şi nu să provină din ajutoarele directe date de PAC, care reprezintă astăzi, în medie, jumătatea veniturilor pe care le obţin. Agricultorii aşteaptă ca rolul lor în protejarea mediului în lumea rurală să fie recunoscut. Într-adevăr, întreţinerea peisajelor, a siturilor naturale şi ale celorlalte atuuri ale satelor noastre este adesea numai responsabilitatea lor. Agricultorii joacă un rol important în gestiunea apei şi asigurarea calităţii acesteia. El trăieşte în mediul rural împreună cu familia sa şi contează pe o politică de revitalizare a satelor, graţie fondurilor europene. Agricultorii simt în mod acut efectele schimbărilor climatice; ei sunt gata să se adapteze acestora şi să producă energii regenerabile, însă trebuie imaginate diferite stimulente pentru a-i incita să o facă.
Agricultorul european trăieşte de foarte mulţi ani în ritmul deciziilor luate la nivelul Uniunii Europene, care sunt aplicate de administraţiile naţionale. El aspiră la o simplificare a procedurilor şi la o reducere a muncii administrative.
Agricultorii din ţările care s-au alăturat Uniunii Europene în ultimii ani îşi doresc să fie pe un picior de egalitate cu semenii lor dintre „vechii“ membri, atunci când este vorba despre cuantumul subvenţiilor. Într-adevăr, ei au făcut eforturi notabile pentru a-şi moderniza structurile, pentru a introduce norme de calitate în producţia lor şi pentru a moderniza circuitele comerciale.
Contururile reformei PAC pentru următorii 10 ani, propusă de către Comisia Europeană, vor fi cunoscute în câteva zile. PPE, în special în cadrul Comisiei pentru Agricultură, va avea grijă să asigure, la nivelul reglementărilor, o funcţionare mai bună, mai stabilă şi mai transparentă a pieţelor. Vom acorda o importanţă deosebită rolului agricultorilor în lanţul alimentelor, rolului lor în dezvoltarea zonelor rurale şi consolidării competitivităţii lor în raport cu celelalte sectoare economice.
PAC nu trebuie să fie o politică izolată în Uniunea Europeană, chiar dacă este singura cu adevărat integrată. Ea trebuie să mizeze pe o mai bună coerenţă cu celelalte politici comunitare. Nu am să dau aici decât exemplul legăturilor cu politica de cercetare. Potrivit previziunilor, cererea de alimente la nivel mondial ar trebui să se dubleze până în 2050. Cum va fi posibil să răspundem acestei provocări fără o politică de cercetare adaptată?
Voi încheia, exprimându-mi dorinţa ca toate ideile bune care vor să dea un răspuns aşteptărilor agricultorilor noştri şi să perpetueze în Europa o agricultură performantă, care respectă mediul, capabilă să se adapteze schimbărilor climatice, care să producă o alimentaţie suficientă şi de calitate foarte bună, care să menţină vitalitatea teritoriilor noastre rurale să nu rămână sterile din cauza unui buget insuficient, influenţat de situaţia economică dificilă pe care o traversăm. Sunt încrezător, lumea agricolă se va descurca!
Joseph Daul este preşedintele grupului PPE din Parlamentul European. A urmat studii agronomice şi a condus, până în 2007, exploatarea agricolă familială. În 1999 a fost ales la PE, unde a prezidat, între altele, Comisia de agricultură şi dezvoltare rurală în perioada ultimei reforme a Politicii Agricole Comune în 2003.
