Pe aceeași temă
„Am citit multe cărţi despre Bărăgan, dar emoţia pe care am trăit-o timp de două ore vizitând expoziţia nu se compară cu impresia făcută de toate materialele citite, emoţie pe care o dă «nebunia omenească» a acelor vremi.“
FAMILIA DRĂGĂNESCU, martie 2011
„Sunt o fostă dislocată în Bărăgan la vârsta de 4 ani, împreună cu părinţii şi două surori mai mari. Trebuie să ştiţi că mai există tineri care doresc să ne cunoască trecutul, mai ales perioada deportării 1951-1955... Eu gândesc că ar trebui reluată anual, pentru a nu ne uita istoria.“
MARIA ANGHEL, 3 aprilie 2011
„Nu împlinisem 9 ani, fratele meu avea 10, când am fost deportaţi şi expuşi unui regim de exterminare... unde părinţii, vecinii noştri îndureraţi şi îngroziţi repetau întruna «aşa trebuie să fie iadul pe pământ». Şi au avut dreptate!! Oricâţi ar vrea să se îngroape acest trecut îngrozitor, Bunul Dumnezeu nu va îngădui să se întâmple şi această mare nedreptate.“
AMELIA POPESCU, 3 aprilie 2011
„Sunt o fostă deportată din comuna Cenad, Timiş – împreună cu toată familia. Eu aveam 4 ani când ne-au ridicat. M-am bucurat când am citit de prezenta expoziţie, dar am un mare regret că nu am fost la vernisaj, unde puteam să mă întâlnesc cu alţi deportaţi, câţi am mai rămas.“
RODICA ISAC, aprilie 2011
„Surorile Viorica şi Lilica, am fost deportate pe Bărăgan în 1951, cu toată familia. Mulţumim celor care au organizat expoziţia. Noi trăim cu trauma în suflet şi ne rugăm ca să nu se mai întâmple asemenea lucruri abominabile pe care tineretul de astăzi le ignoră complet şi puţin îi pasă!“
SURORILE CIUNGULESCU, 7 aprilie 2011
„Mama mea a fost deportată din Jimbolia în Bărăgan, în comuna Dropia. Era în vârstă de 20 de ani şi mai avea trei fraţi mai mici, între 6 şi 16 ani. Mama lor murise în 1949, iar pe tatăl lor l-au dus în altă parte. Atunci se numea Zlotea Ioana (acum Stroe Ioana) şi are acum 80 de ani. Mulţumesc celor care au făcut cunoscută tragedia de atunci a acelor oameni.“
ELENA TOMA, 10 aprilie 2011
„Mulţumiri şi felicitări organizatorilor. Sunt unul dintre deportaţi, am 70 de ani acum, copilăria mi-am petrecut-o la 10 ani în Valea Viilor, Feteştii Noi, unde am copilărit în mizerie şi frig. Mi-am regăsit copilăria în fotografia Şcoala în Bărăgan.“
NEAGU IONEL, 15 aprilie 2011
„Domnule Rusan, ţin să vă aduc mii de mulţumiri pentru efortul depus în organizarea acestei expoziţii. Ader întru totul şi confirm, în calitate de fost deportat, cele văzute aici. Vă mulţumesc încă o dată, fiind profund impresionat de cele văzute.“
MICŞA CORNEL IOAN, 66 ani, fost deportat în localitatea Salcâmi, având doi bunici morţi acolo, Mioc Ioan şi Mioc Elena, aprilie 2011
„Am fost în comuna Măzăreni, Brăila. Mi-am amintit aici, la expoziţie, de viaţa mea din Bărăgan. Am avut 13 ani, clasa a VII-a am terminat-o acolo. Fratele mea a avut 4 ani şi a trebuit să am grijă de el pentru că părinţii mei lucrau la chirpici, să ne aducă o bucată de mămăligă sau pâine. Eu mă duceam la strâns bumbac să fac şi eu un ban. Mă mai duceam să adun ciulini de pe câmp... Asta a fost copilăria mea.“
AMELIA ŢOGOL, 26 mai 2011
„Am descifrat imaginile cu multă emoţie pentru că n-am uitat nicio clipă cele trăite în copilărie, când am fost deportat cu bunicii, părinţii şi fraţii. Expoziţia este extrem de sugestivă şi va mişca inimile vizitatorilor. Toate aprecierile pentru ideea organizatorilor şi realizarea ei, în concepţie modernă.“
RAFAEL MIRCIOV, mai 2011
„Impresionantă expoziţie! Felicitări iniţiatorilor! Să nu-i uităm nicicând pe cei ce s-au sacrificat! Dumnezeu să îi aibă în pază pe cei care au supravieţuit! Mulţumiri iniţiatorilor acestei expoziţii pentru şansa extraordinară de a afla atâtea lucruri despre cumplita deportare în Bărăgan!“
IONELA RĂDUCAN, 20 mai 2011
„Vă mulţumim pentru profesionalismul cu care aţi tratat problema noastră. Vă mulţumim şi pentru că aţi făcut posibilă expunere ei şi la Turnu Severin, pentru ca noi să înţelegem că nu este ignorată nedreptatea pe care am trăit-o. În egală măsură vă mulţumim pentru că faceţi posibilă cunoaşterea adevărurilor despre acest fenomen de către tânăra generaţie, care priveşte comunismul ca pe ceva
abstract. Expoziţia aceasta le aduce dovezi clare pentru a înţelege acest sistem ca pe o realitate dramatică care a distrus proprietatea, a alterat forma de stat, a inversat valorile, distrugând omul.“
M. TUDOR, fost deportat, 20 mai 2011
„Cât de puţine ştiam despre comunism...!“
ALINA BRATU, Bucureşti
„Cu multă emoţie am retrăit o parte din copilăria petrecută în Bărăgan, în localitatea Movila Gâldăului, pe malul Borcei. Am vărsat o lacrimă pentru bunica mea, Adam Maria, al cărei nume l-am regăsit printre numeroşii decedaţi, departe de casă şi de meleagurile natale, în martie 1954. Mulţumesc celor care s-au străduit să adune aceste documente şi să le reamintească contemporanilor ororile comunismului care au distrus multe vieţi.“
I. ADAM, mai 2011
„Expoziţia ne reaminteşte clipele negre prin care au trecut oamenii harnici, liberi şi curajoşi din această zonă a ţării – Mehedinţi, Caraş, Timiş, Arad. Aceste zile nefericite nu trebuie uitate pentru că altfel ele ar putea reveni. Socrii mei au fost şi ei în Bărăgan şi povestirile lor de acolo nu le pot uita niciodată. Felicitări oamenilor inimoşi care încearcă să lase aceste semne în mintea a cât mai multor oameni.“
VIZITATOR, 24 mai 2011
„Felicitări organizatorilor! Este atât de important să ne amintim; prin asemenea expoziţii îi ajutaţi pe cei tineri să fie conştienţi de trecutul lor.“
LILIANA şi PIOTR POWROZNIK, Polonia, 29 iunie 2011
