Pe aceeași temă
Agenţiile europene au un cuvânt de spus în aproape toate domeniile de activitate ale UE, de la sănătate la relaţii externe, securitatea transporturilor şi politică socială. Agenţiile sunt instituţii cu personalitate juridică şi reglementează şi avizează serviciile şi produsele din Uniunea Europeană.
În ultimii ani, s-a înregistrat o creștere substanțială a numărului de agenții - în 2000 erau doar 3 agenţii, în 2004 numărul lor crescuse la 24, iar în prezent sunt 29 de agenţii europene. În mod firesc, au crescut şi bugetele lor, implicit contribuţia Uniunii Europene. Bugetul agențiilor descentralizate s-a majorat substanțial între 2007 și 2010, de la 1.055.000.000 de euro (pentru 21 de agenții) la 1.658.000.000 de euro (pentru 24 de agenții). Numai în 2010, contribuția Uniunii la bugetul agențiilor descentralizate s-a ridicat la mai bine de 620.000.000 de euro.
O agenţie europeană este un organism înfiinţat în temeiul unei legi comunitare specifice şi nu toate au inclus în titlu cuvântul „agenţie“: ele se pot numi, de exemplu, centru, fundaţie, institut, autoritate sau oficiu.
Exemple de agenţii şi scopul lor
Cele 29 de agenţii comunitare, câte sunt în prezent, au fost create pentru a răspunde unor nevoi specifice, de la avizarea medicamentelor, alimentelor sau a avioanelor, până la consolidarea cooperării judiciare pentru combaterea criminalităţii transfrontaliere, cum este cazul Agenţiei Europene pentru Consolidarea Cooperării Judiciare (Eurojust), care ajută anchetatorii şi procurorii din toate statele UE să conlucreze şi are un rol esenţial în schimbul de informaţii şi extrădări. Tot astfel, Colegiul European de Poliţie (CEPOL) pregăteşte funcţionari de poliţie seniori pentru UE şi elaborează programe de pregătire pentru ofiţerii de grad intermediar, cu accent deosebit pe combaterea criminalităţii transfrontaliere.
În domeniul transporturilor acţionează mai multe organisme. De pildă, Agenţia Europeană pentru Siguranţa Aeriană (AESA) certifică avioane şi piese componente şi promovează cele mai înalte standarde de siguranţă în aviaţia civilă din cadrul UE; Agenţia Europeană pentru Siguranţa Maritimă (EMSA) furnizează Comisiei şi statelor membre UE opinii tehnice şi ştiinţifice pentru îmbunătăţirea siguranţei şi securităţii maritime şi prevenirea poluării marine; Agenţia Feroviară Europeană (AFE) elaborează standarde comune pentru interoperabilitatea reţelelor feroviare pentru a realiza o reţea feroviară complet integrată la nivelul UE.
Cele mai cunoscute sunt Agenţia Europeană pentru Medicamente şi Autoritatea pentru Siguranţa Alimentelor, pentru că activitatea lor este extrem de vizibilă. Agenţia Europeană pentru Medicamente (EMA) are sediul la Londra, iar principala sa responsabilitate o reprezintă protecţia şi promovarea sănătăţii publice şi a animalelor, prin intermediul evaluării şi supravegherii medicamentelor destinate uzului uman şi veterinar. EMA este responsabilă de avizarea intrării pe piaţă a produselor medicinale şi monitorizează permanent siguranţa medicamentelor prin intermediul unei reţele de farmacovigilenţă. Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) are ca principal scop îmbunătăţirea siguranţei alimentare, dar şi să asigure protecţia consumatorilor şi să menţină încrederea publicului în siguranţa alimentelor de pe piaţă, pe care le avizează.
O altă agenţie importantă este Agenţia Europeană pentru Mediu (EEA), singura sursă majoră de furnizare de informaţii independente şi sigure despre mediu. Agenţia, cu un personal permanent de aproximativ 130 de persoane şi un buget anual de 40 de milioane de euro, difuzează o varietate mare de informaţii şi evaluări referitoare la starea mediului înconjurător; tendinţele de mediu, inclusiv evaluările asupra factorilor economici şi sociali care exercită presiuni asupra mediului. Agenţia de Mediu are în prezent 32 de membri – cele 27 de state membre ale UE plus Elveţia, Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Turcia.
Întreprinderile comune (Joint Undertakings)
În prezent, există 7 întreprinderi comune, care sunt parteneriate public-private (ARTEMIS, CLEAN SKY, IMI, ITER, SESAR, ENIAC, Fuel Cells and Hydrogen), cu rol important în buna desfăşurare a programelor de cercetare, de dezvoltare tehnologică şi demonstrative ale Uniunii.
Principiul de la care s-a plecat a fost că, pentru atingerea unor obiective, sectorul public trebuie să lucreze în parteneriat cu sectorul privat, oferind finanţare şi menţinându-şi un cuvânt de spus, dar fără să fie parte în luarea deciziilor strategice esenţiale privind orientările generale. Există, de pildă, întreprinderi comune precum ITER în domeniul fuziunii nucleare şi SESAR pentru gestionarea traficului aerian.
Unde sunt sediile agenţiilor europene şi miza lor
Agenţiile europene din spaţiul comunitar sunt găzduite inegal în ţările membre UE. În Belgia sunt cele mai multe (7), în vreme ce Danemarca, Finlanda, Germania, Suedia şi Austria au câte o agenţie pe teritoriul lor. Ţările recent intrate în UE deţin mai puţine reprezentanţe europene, dar au solicitat în mod constant ca pe teritoriul lor să îşi găsească locul măcar o agenţie europeană. Se poate vorbi chiar de o bătălie între statele nou-venite pentru o agenţie, mai ales că politica Uniunii Europene nu este să înfiinţeze astfel de agenţii în fiecare an sau doar pentru a stabili egalitatea între statele membre.
Voci din cadrul Uniunii Europene, inclusiv europarlamentarul român Monica Macovei, au criticat deciziile privind înființarea și sediul agențiilor luate de Consiliu în ultimii ani, pe motiv că au generat cheltuieli mari și au determinat o funcționare ineficace a agențiilor respective, precum și din cauza alegerii unor sedii costisitoare.
Miza de a avea o astfel de agenţie pe teritoriul unui stat ţine de mai multe aspecte, de la locuri de muncă, interesul găsirii experţilor, la creşterea vizibilităţii ţării-gazdă şi integrarea acesteia într-un aşa-numit circuit al adreselor oficiale.
În 2009, au apărut informaţii că România negociază găzduirea sediului Agenţiei Europene de Cooperare a Autorităţilor de Reglementare în Domeniul Energiei, pentru care mai intraseră în cursă Slovenia şi Slovacia. Agenţia pentru energie are un rol cheie în funcţionarea pieţelor electricităţii şi a gazelor naturale din UE, iar, până la urmă, sediul a fost obţinut de Slovenia, la Ljubljana.
Raportorii şi votul Parlamentului European
Pentru fiecare an financiar, Parlamentul European, ca autoritate de descărcare de gestiune, discută rapoartele specifice pentru agenţiile europene şi ale întreprinderilor comune. Raportele sunt redactate de un raportor care se schimbă în fiecare an şi care poate propune aprobarea sau descărcarea de gestiune a agenţiilor. Raportorul anual este propus de grupurile politice, în urma unor negocieri, şi este flancat de aşa-numiţii raportori din umbră, proveniţi din partea celorlalte grupuri politice. Un raportor din umbră devine în alt an raportor plin.
Propunerea de descărcare de gestiune şi votarea acesteia de către Parlamentul European echivalează cu recunoaşterea faptului că agenţia respectivă şi-a cheltuit bugetul potrivit regulilor din Uniunea Europeană. Cât timp există informaţii că o instituţie nu a procedat corect în cheltuirea fondurilor, o parte însemnată fiind bani publici de la bugetul Uniunii, se poate propune amânarea descărcării de gestiune, care înseamnă neînchiderea conturilor, pentru ca agenţia respectivă să remedieze neregulile. Prin propunerile de amânare de descărcare pentru anul financiar 2010 a 3 agenţii europene – mediu, medicamente şi siguranţa alimentelor –, europarlamentarul Monica Macovei a reuşit să introducă, pentru prima dată în UE, conflictele de interese drept criteriu de evaluare a acestora.