Pe aceeași temă
„Ceea ce îi distinge pe Pirații germani de alte forţe populiste este transparenţa fără precedent.“
Dacă majoritatea ţărilor din Europa Occidentală se confruntă cu afirmarea tot mai evidentă a forţelor de extremă dreaptă, eurosceptice şi antiimigraţioniste, noua voce a populismului în Germania vine dinspre stânga, se numeşte Partidul Piraţilor şi a reuşit să arunce în aer scena politică aşezată de la Berlin. Cu rezultate cuprinse între 7,4 şi 8,9 procente, piraţii au reuşit să acceadă în parlamentele a patru landuri (Berlin, Nordrhein-Westfalen, Saarland şi Schleswig-Holstein) şi au toate şansele ca în septembrie 2013 să intre în Legislativul federal. Mesajul central al Partidului Piraţilor este axat pe libertatea în mediul online, ei contestând orice formă de proprietate intelectuală care împiedică accesarea conţinuturilor de pe Internet. Aparent, îndeosebi tinerii bărbaţi sub 25 de ani au fost atraşi de această revendicare – într-atât de mult, încât partidele tradiţionale se întreabă în mod deschis cum să abordeze programatic propria politică faţă de Internet, pentru a capta electoratul dornic de o libertate cât mai mare în a descărca filme, muzică sau cărţi de pe web.
Succesul piraţilor survine pe un fundal familiar în toată Europa – dezamăgirea multor alegători faţă de aleşii în ale căror politici nu se regăsesc. Dar ceea ce îi distinge de alte forţe populiste este maniera cu totul inedită în care înţeleg să activeze ca partid, printr-o transparenţă fără precedent, dublată de un egalitarism ridicat la rang de comandament fundamental. Astfel, şedinţele de partid sunt transmise online, iar documentele interne sunt accesibile oricui, în vreme ce conducerea formaţiunii este obligată să se ţină strict de mandatul acordat de congres, la care, de asemenea, nu există un sistem de delegaţi trimişi din teritoriu să voteze liderii. De altfel, când fostul preşedinte Sebastian Nerz şi-a exprimat dorinţa ca liderii partidului să aibă mai multe atribuţii cu privire la conţinuturile programatice, Internetul a fost invadat de critici vehemente ale membrilor de la bază. În partid este valabilă regula că toţi membrii au drepturi egale şi nu există un decident.
Noul stil de a face politică constituie însă, inevitabil, o barieră aproape insurmontabilă în a formula un program coerent. Astfel, din platforma Partidului Piraţilor lipseşte orice referire la politica financiar-bancară sau la cea fiscală, într-o Europă preocupată obsesiv de aceste subiecte. Iar revendicarea unui „venit de bază necondiţionat“ pentru orice cetăţean – în ideea că oricum acesta va încerca să îşi valorifice potenţialul şi va munci fără să fie obligat – este inclusă în programul piraţilor, fără a fi precizată sursa din care să fie finanţat acest proiect demn de basmele despre Târgul lui Cremene. Noul lider al partidului, Bernd Schlömer, apăra lipsurile doctrinare într-un recent interviu pentru Spiegel.de, întrebând dacă orice partid trebuie să aibă poziţii în toate domeniile. În paranteză fie spus, liderul celui mai antiierarhic partid din Germania este în viaţa de toate zilele... director în Ministerul Federal al Apărării – o structură ierarhică par excellence. În privinţa Europei, cea mai clară poziţionare a piraţilor se referă la migraţie, pe care aceştia o doresc liberă – inclusiv din afara UE – însă o definitivare a programului european este în pregătire abia pentru scrutinul din 2014 pentru un nou Parlament la Bruxelles.
Monotematica mesajului Partidului Piraţilor pare să fi fost dictată şi de raţiuni tactice. Cuprinşi de febra a patru campanii electorale regionale, piraţii nu au avut timp să îşi definească poziţia cu privire la teme ce ţin de zona politicii la nivel federal. Principala provocare pentru tinerii apărători ai libertăţii virtuale va fi să îşi definească programul pentru alegerile parlamentare din toamna lui 2013, când teme precum economia sau chiar politica externă nu vor putea fi ocolite. Mai mult – spre deosebire de primele succese care au prins establishment-ul de la Berlin uşor nepregătit –, oponenţii lor de toate culorile politice îşi vor scoate acum la luptă artileria grea, inclusiv prin poziţionări clare în privinţa libertăţii Internetului. Piraţii ar putea însă profita de pe urma inerţiei actualelor partide politice. După cum spunea profesorul Frank Brettschneider de la Universitatea din Hohenheim, Partidul Piraţilor va exista şi peste zece ani, dacă partidele din Bundestag vor livra în continuare motive de protest. Mingea este, aşadar, pe terenul acestora.
Andrei Avram a obținut un master la Freie Universität Berlin și este cercetător la Fundația Creștin-Democrată.
