22 PLUS, nr. 339: PP-DD: succesul electoral al unui partid care de fapt nu există

Radu Carp | 26.06.2012

Pe aceeași temă

„Alegătorii PP-DD sunt femei de vârstă medie, fără şcoală, casnice, pentru care Dan Diaconescu este singurul bărbat ce îşi respectă promisiunile – vine la întâlnire în fiecare seară la televizor.“

Atunci când am acceptat să scriu despre populism, campania electorală se afla în plină desfăşurare, iar rezultatele votului puteau fi anticipate, nu însă şi scorul obţinut de partide. La aflarea rezultatelor, am fost pe punctul de a renunţa să mă exprim pe această temă. Alegerile locale au sancţionat populismul venit din partea PDL, nu însă şi pe cel al USL, iar un partid cu adevărat populist, fără echivalent în istoria noastră recentă, PP-DD, a obţinut un procent la care ar râvni multe partide parlamentare şi extraparlamentare.

Orice tentativă de populism din partea PDL a fost imediat sancţionată şi repudiată. Promisiunea lui Silviu Prigoană că va oferi transport urban gratuit a fost amplu discutată şi catalogată drept o mare fraudă imagologică de cei care se deplasează zilnic cu troleibuzul sau metroul. Fiind vorba de un moment situat foarte aproape de schimbarea de putere generată de moţiunea de cenzură, USL nu a putut promite prea mult fără acoperire, din necunoaşterea situaţiilor concrete, iar PDL nu a mai putut promite, din lipsa sprijinului guvernării. Astfel, tentaţiile populiste s-au echilibrat reciproc. Nici nu aveau, de altfel, cum să se manifeste, în situaţia în care PP-DD nu a negat, ba chiar a afirmat cu mândrie natura sa populistă.

PP-DD este un partid cu totul special, nu numai în România, ci şi în Europa. De obicei, partidele populiste au avut iniţial o orientare ideologică la care au renunţat treptat, datorită polarizării unui câmp politic din care au fost treptat excluse. Rare sunt cazurile în care un partid politic se naşte de la bun început populist şi ocupă o parte destul de semnificativă a câmpului politic. Să ne amintim cum a apărut PP-DD: din strategia unora de a ocupa câmpul politic cu „clone“. UNPR a clonat un partid de stânga, PCM un partid unic al minorităţii maghiare, iar PP-DD a clonat nevoia de populism care nu era canalizată politic. Primele două clone au obţinut împreună aproximativ 2%, însă PP-DD a ieşit din această condiţie, s-a autonomizat şi a început să aibă un discurs primitiv care viza agresarea verbală şi de imagine a tuturor celor aflaţi în funcţie, indiferent de partid. Experimentul a reuşit, dar pacientul a fugit din spital.

Dacă iniţial PDL miza pe o colaborare cu PP-DD într-un viitor parlament, ulterior, odată cu apropierea campaniei electorale pentru alegerile locale, PP-DD s-a identificat cu un discurs vehement la adresa PDL şi USL deopotrivă. În cazul PP-DD, s-a dovedit că instituţiile nu au fost proiectate pentru a face faţă unei campanii agresive de asemenea proporţii. Deşi CNA a încercat să interzică OTV, cu scopul de a tempera campania electorală, acest lucru nu a reuşit. Efectul pervers al regulilor CNA a fost acela că, prin restricţionarea campaniei electorale, au pierdut partidele care au dorit să transmită ceva şi nu au avut la dispoziţie formate de emisiuni atractive, bazate pe confruntare directă.

Reprezintă cei 9% obţinuţi de PP-DD procentul celor seduşi de promisiuni populiste? Răspunsul este negativ. Am asistat, într-o comună uitată de lume, care, datorită unor politici urbane aleatorii, face parte dintr-un mare oraş, la venirea candidatului PP-DD şi a celui PDL. Cel de la PP-DD s-a aşezat efectiv în mijlocul drumului, a produs un casetofon din care răsunau manelele, dansând el însuşi pe aceste ritmuri, timp în care împărţea mici, sarmale şi băutură, pe când cel al PDL a împărţit câteva ziare unei populaţii semianalfabete şi câteva căni, fiind prompt întrebat: „ce punem în ele?“. Candidatul USL nici nu s-a obosit să treacă prin acea comună: a fost suficientă sigla. Rezultatul? USL a luat un număr de voturi dublu față de PDL şi PP-DD la un loc, iar PP-DD cu 3 voturi mai mult decât PDL. Nu au contat sirenele populiste, nici absenţa sau prezenţa în mijlocul oamenilor, ci numărul de maşini pus la dispoziţie de partide pentru populaţia romă. Cine a avut mai multe maşini de transport la secţia de votare, respectiv candidatul USL, a câştigat.

Au fost şi locuri unde maşinile PP-DD au fost în majoritate, iar votul în consecinţă. Alegătorii PP-DD aparțin celei mai vulnerabile categorii sociale: femei de vârstă medie, fără şcoală, condamnate să fie casnice, pentru care Dan Diaconescu este singurul bărbat ce îşi respectă promisiunile – vine la întâlnire în fiecare seară la televizor. Maşini multe pentru alegătorii nerăbdători, mesaj telenovelistic pentru femei, iată ingredientele succesului electoral al unui partid care de fapt nu există.

Radu Carp este doctor al Universității Babeș-Bolyai din Cluj și profesor la Universitatea din București.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22