22 PLUS, nr. 348 - Modelul occidental în domeniul economic şi juridic

Deschiderea spre adoptarea mo­delului occidental de viaţă de care dau dovadă cele trei ge­ne­raţii ale familiei Ştirbey (dom­nitorul Barbu Dimitrie Ştirbey, prințul Alexandru B. Ştirbey şi prințul Bar­bu A. Știrbey) se poate observa şi în do­meniul economic și juridic, nu numai în ce­ea ce priveşte gustul artistic. Exista o po­litică de familie în direcţia adaptării con­textelor socio-economice şi a păstrării ave­rii în cadrul restrâns prin uniuni ma­tri­mo­niale şi pacte de familie. Prietenia şi re­la­ţiile de afaceri cu personalităţi din diferite domenii (bancheri, industriaşi, jurişti, me­dici) nu au putut decât să permită accesul la înnoiri şi au facilitat spiritul com­pe­titiv.

La începutul sec. al XX-lea, membrii fa­miliei Știrbey-Bibescu-Basarab Brân­co­vea­nu dețineau fabrici în domeniul varului și cimentului, zahărului, terenuri petroliere, erau acționari la mari uzine și societăți ban­care și comerciale. Pe de altă parte, pro­speritatea economică se va revărsa asupra comunităţilor unde își aveau mo­șiile, ei fiind ctitori de biserici, fondatori de spitale, dispensare, școli. Se observă cons­tant iniţiative la nivelul ameliorării în­vă­ţământului, sănătăţii, îmbunătăţirii vieţii sătenilor şi muncitorilor¹.

Trebuie remarcate încercările dom­ni­to­ru­lui Barbu D. Ştirbey de a aduce în ţară spe­cii noi de animale, cum ar fi oile merinos din Prusia, şi de a moderniza exploatarea lemnului cu ajutorul forţei de muncă ca­lificate din Franţa².

Studiile juridice făcute la Paris de per­so­na­lităţile masculine ale familiei capătă o apli­cabilitate cu atât mai mare în contextul socio-economic atât de tulbure al în­ce­pu­turilor industriei româneşti şi se poate ob­serva o grijă deosebită pentru lămurirea sta­tutului juridic al proprietăţilor imo­bi­liare şi împărţirea echitabilă, eventual des­păgubirea între rude.

Fabricile de la Buftea

În 1870, Alexandru B. Știrbey înfiinţează fa­brica de conserve ce va aduce pros­pe­ritate familiei, dar şi regiunii Buftea, prin afluxul de forţă de muncă. În 1898, pe mo­șia Știrbey se aflau satele Flămânzești/Flă­mânzeni, Buftea și Bogătești, ocupând 6.500 pogoane de pământ, inclusiv 50 de vii, circa 100 cu grădini și 20 de livezi de pomi roditori.

Fabrica de vată și pansamente, înființată de Barbu A. Știrbey împreună cu asociatul B. Klaesi³, este bine documentată în fon­dul Ministerului Industriilor și Co­mer­țu­lui⁴. Astfel, putem afla că a fost înființată în 1900 și extinsă cu noi clădiri și utilaje în 1910. „În ciuda greutăţilor de care s-a lovit şi a nerentabilităţii dela început, a înfiinţat o fabrică de vată, o fabrică de con­serve, instalaţii de vinificare, şi a dat o dezvoltare remarcabilă exploatării fer­miere şi îndeosebi a floriculturii şi po­miculturii.“⁵ În 1921, cele trei fabrici de la Buftea, cea de conserve, cea de vată și de făină, vor fi grupate în societatea co­mer­cială Întreprinderile Industriale Știrbey Buftea.

Din pepinierele de la Buftea se puteau co­manda în perioada interbelică pomi fruc­tiferi (zeci de soiuri de meri şi peri de va­ră, toamnă şi iarnă, gutui, pruni, caişi, pier­sici, cireşi, vişini, migdali, nuci, agrişi, coacăzi), zmeură, căpşuni, fragi, răchită, sparanghel, puieţi pentru garduri vii, zeci de soiuri de trandafiri (pletoşi, pitici, înalţi, urcători, de dulceaţă), lilieci, arbori or­na­mentali. Mai multe terenuri din apro­pie­rea proprietăţii erau cultivate cu diferite soiuri de viţă de vie. În apropierea lacului se aflau orezării.

Implicarea familiei Știrbey în domeniul cultural

Cu siguranță că inițiativa banului Grigore Brâncoveanu, continuată de soția sa, bă­neasa Safta, de a sprijini Biserica Domnița Bălașa⁶, azilul de văduve, femei bătrâne și sărace și școala primară de băieți (în­fi­in­țată în 1745, desființată în 1898), cons­ti­tu­i­te în Așezămintele Domniței Bălașa Brân­coveanu, urmate de înființarea spitalului⁷, reprezintă un model cu atât mai demn de urmat, cu cât rămâne unic în istoria bu­cu­reșteană. Epitropii Așezămintelor Brân­co­venești vor fi aleși dintre membrii extrem de valoroși ai familiilor direct înrudite, des­cendente ale Basarab Brâncovenilor: Alexandru și Dimitrie D. Știrbey, Barbu A. Știrbey, George G. și Nicolae G. Bibescu, Cons­tantin Basarab Brâncoveanu și alți mem­bri – Băleanu, Moscu, Ghika-Deleni.

Inițiative culturale la Buftea

Implicarea familiei Ştirbey în organizarea învăţământului în Buftea este dovedită în nenumărate rânduri. Prințul Barbu A. Ştir­bey a susţinut înfiinţarea unei şcoli de me­serii și agricultură în Bucoveni. Din do­sarul de la Ministerul Cultelor și Ins­truc­țiunii Publice⁸, avem dovada că încă din 1901 el a donat teren pentru noile cons­trucții ale școlii, amplasat central, în apro­pierea primăriei. În plus, se angaja să chel­tuiască suma de 7.000 lei pentru cons­truc­ția atelierelor și a locuinței maeștrilor, pre­cum și să doneze unelte în valoare de 1.500 lei. Timp de 7 ani, prințul sub­ven­ționa școala cu suma de 2.000 lei. Ținând cont de potențialul agricol al zonei li­mi­trofe Capitalei, prințul Știrbey avea în ve­dere chiar înființarea unei școli de gră­di­nărit. În acest sens, a donat o suprafață de 5 pogoane în centrul comunei, un plug cu o pereche de boi și mici unelte.

În 1903, în localitate funcționau deja ate­lierele de lemnărie și fierărie, precum și cel de grădinărit, prințul îndeplinindu-și promisiunea, și abia ulterior realizându-se procedurile legale de transfer. În 1904 se încheie și actele de donație a terenului de 2.860 m.p. cu construcții și a altor do­uă te­renuri de 11.837 m.p., respectiv 11.520 m.p. În anii următori, prințul Știr­bey a susținut pe cheltuiala sa și pregătirea anu­ală a 20 de învățători în scopul obținerii unor „gos­podării raționale“ și îm­bu­nă­tă­țirea vieții țăranilor.

Gimnaziul devenit liceu-internat a fost o altă iniţiativă a lui Barbu A. Ştirbey, care s-a preocupat de educaţia copiilor ţă­ra­ni­lor, muncitorilor, funcţionarilor satelor în­vecinate moşiei sale. A fost prima ins­ti­tu­ţie de acest gen într-o comunitate atât de mică, anul înfiinţării fiind 1923. Inițial, şcoala a funcţionat în case modeste do­na­te tot de prinț, apoi acesta a alocat un te­ren de 15.000 m.p., aflat în apropierea gă­rii. Sediul impunător, proiectat de arh. To­ma T. Socolescu (1883-1960) în stil na­ţio­nal, a fost construit între 1929-1930. În 1930, tot în stil naţional apare și clădirea clubului copiilor, căminul cultural, de la­tura muzicală şi sprijinirea corului s-a ocupat fiica familiei, Maria Ştirbey.

Biserica Sfânta Varvara a fost construită în­tre 1934 şi 1939, proiectul aparţinând arhitectului Dimitrie Ionescu-Berechet (1896-1969), terenul fiind tot o donaţie a lui Barbu A. Ştirbey.

NOTE:
1. Cel puţin la nivelul familiei Barbu şi Nadeja Ştirbey a existat o grijă permanentă pentru înzestrarea personalului, a copiilor botezaţi sau cuplurilor cununate de ei.

2. Cezara Mucenic, Palatul Ştirbei de pe Calea Victoriei, în Bucureşti, materiale de istorie şi muzeografie, nr. XX, Muzeul Municipiului Bucureşti, 2006, p. 74.

3. În 1920, Hans Klaesi vinde partea sa, prințul Știrbey rămânând unicul proprietar.

4. A.N.R., Fond Ministerul Industriilor și Comerțului, Industria Textilă, dosar 15/ 1912-1929, fond documentar al utilajelor importate din Ungaria, Germania.

5. Universul, nr. 71, 27 martie 1946, p. 1.

6. 1744-1745, prima ctitorie la inițiativa Domniței Bălașa, Biserica cu hramul Botezul Domnului, ruinată, reparată în 1842, dărâmată în 1871; 1750-1753, Biserica cu hramul Înălțarea; rectitorită în 1831 de Grigore Brâncoveanu, dar avariată de cutremur, rectitorită între 1838-1842 de către Safta, stil neogotic, ruinată în 1881, demolată; reconstruită sub patronajul epitropilor Bibescu-Știrbey în 1880–1885, după planurile arh. Alexandru Orăscu, arh. Carol Benesch și arh. Friedrich Hartmann, avizați de arh. Lecomte de Nouy, antrepriz Dobre Nicolau, sub coordonarea arh. Carol Benesch.

7. 1835-1985, cu diferite reconfigurări și adăugări de pavilioane.

8. A.N.R., Casa Școalelor, dosar 143/1904.