22 PLUS, nr. 353 Proiectul inițial al Comisiei Europene

Pe 17 iulie 2013, Comisia Europeană a înaintat Propunerea de Regulament al Consiliului de Instituire a Parchetului European.

Înființarea Procurorului European era ne­cesară pentru o coordonare eficientă a cer­cetărilor și urmăririlor penale legate de fon­durile comunitare.

Sistemul actual, în care statele membre sunt singurele responsabile în domeniu, sus­ținute de Eurojust și Europol, s-a do­vedit a nu fi suficient pentru a face față nivelului ridicat de criminalitate relevantă și cu prejudicii tot mai mari.

Principalele prevederi din proiect

– Misiunea Parchetului European este com­baterea infracțiunilor care aduc atin­gere intereselor financiare ale Uniunii. Are competența de a cerceta, de a urmări penal și de a trimite în judecată autorii și coautorii acestor infracțiuni. Parchetul European coordonează și supraveghează cercetările și întreprinde acte de urmărire penală, inclusiv închiderea cazului.

– Procurorul European exercită în fața instanțelor competente ale statelor mem­bre acțiunea publică în legătură cu in­frac­țiunile privind fondurile comunitare, in­clusiv formulează actul de inculpare și ori­ce cale de atac până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cazul respectiv.

– Procurorul European, adjuncții aces­tu­ia, procurorii europeni delegați și per­so­na­lul lor național sunt in­de­pen­denți, nu so­li­cită și nu acceptă ins­truc­ți­uni de la nicio persoană, stat membru sau instituție, or­ganism, oficiu sau agenție a Uni­unii, în exer­citarea funcțiilor lor.

– Procurorul european răspunde în fața Parlamentului European, Consiliului și a Co­misiei Europene.

Structura și organizarea Parchetului European

– Structura Parchetului European cu­prin­de procurorul european, patru adjuncți ai acestuia, procurorii europeni delegați sta­biliți în statele membre și personalul care îi sprijină în executarea sarcinilor.

– Cercetările și urmăririle penale sunt în­treprinse de procurorii europeni delegați, sub conducerea și supravegherea pro­cu­ro­rului european.

– În fiecare stat membru există cel puțin un procuror european delegat, care face par­te integrantă din Parchetul European. Procurorii europeni delegați sunt complet independenți de organismele naționale și fără obligații față de acestea. Ei sunt nu­miți pentru un mandat de cinci ani, care poate fi reînnoit. Sunt numiți de pro­cu­ro­rul european, dintr-o listă de cel puțin trei candidați prezentată de statul mem­bru. Procurorii europeni delegați își pot exercita și funcția de procurori naționali.

– Procurorul european este numit de Con­siliu, cu aprobarea Parlamentului Eu­ro­pean, pentru un mandat de opt ani, care nu poate fi reînnoit.

Desfășurarea cercetărilor

– Procurorul european delegat desemnat conduce cercetarea în numele și în con­for­mitate cu instrucțiunile procurorului eu­ropean. El poate întreprinde măsurile de cercetare pe cont propriu sau poate ins­trui autoritățile competente de asigurare a respectării legii din statul membru în care se află. Aceste autorități vor respecta ins­trucțiunile procurorului european delegat și vor executa măsurile de cercetare care le sunt atribuite.

Măsuri de cercetare

Parchetul European are competența de a solicita sau de a dispune următoarele mă­suri de cercetare în exercitarea com­pe­ten­țelor sale:

– percheziția oricăror sedii, terenuri, mij­loace de transport, locuințe private, haine și orice alte bunuri personale sau sisteme informatice;

– obținerea oricărui obiect sau document relevant sau a oricăror date informatice sto­cate, inclusiv date privind traficul de te­lecomunicație și date bancare, criptate sau decriptate, în original sau într-o altă for­mă specificată;

– sigilarea sediilor și a mijloacelor de trans­port și înghețarea datelor pentru păs­trarea integrității acestora, evitarea pier­derii sau contaminării probelor sau asi­gurarea posibilității de confiscare;

– înghețarea mijloacelor sau produselor infracțiunii, inclusiv înghețarea activelor;

– interceptarea telecomunicațiilor, in­clu­siv a e-mail-urilor către și de la persoana sus­pectată sau a oricărei conexiuni de tele­co­mu­nicații utilizate de persoana sus­pec­tată;

– supravegherea în timp real a te­le­co­mu­ni­cațiilor prin ordonarea transmisiei ins­tan­tanee a datelor privind traficul de tele­co­municații, pentru a localiza persoana sus­pectată și pentru a identifica persoanele care au fost în contact cu aceasta la un anu­mit moment;

– monitorizarea tranzacțiilor financiare și înghețarea tranzacțiilor financiare vii­toa­re;

– efectuarea de măsuri de supraveghere în locuri care nu sunt publice, prin or­do­na­rea supravegherii audio și video sub aco­perire a locurilor care nu sunt publice, ex­cluzând supravegherea video a locuințelor private, și înregistrarea rezultatelor;

– efectuarea de cercetări sub acoperire, prin ordonarea unui agent să acționeze sub acoperire sau sub o identitate falsă;

– confiscarea obiectelor necesare ca pro­b­e;

– obținerea accesului la registrele publice naționale sau europene și a registrelor păs­trate de entități private în interes public;

– interogarea persoanei suspectate și a mar­torilor;

– numirea experților, din oficiu sau la ce­rerea persoanei suspectate, atunci când sunt necesare cunoștințe de specialitate etc.

Măsurile de cercetare se supun autorizării judiciare, dacă această cerință este pre­vă­zută în legislația națională a statului mem­bru unde urmează să fie efectuată cer­ce­tarea.

Parchetul European poate solicita au­to­ri­tății judiciare competente arestarea sau ares­tarea preventivă a persoanei su­spe­c­ta­te, în conformitate cu legislația na­țio­nală.

Procurorul European poate propune per­soanei suspectate, după ce aceasta a re­pa­rat prejudiciul cauzat prin săvârșirea in­fracțiunii, să achite o amendă forfetară ca­re, odată plătită, antrenează închiderea definitivă a cazului (tranzacție). Dacă per­soana suspectată este de acord, aceasta plă­tește amenda forfetară Uniunii.

Confiscarea

În cazul în care, la cererea Parchetului Eu­ropean, instanța națională competentă a dispus printr-o hotărâre definitivă con­fis­carea oricăror bunuri având legătură cu infracțiunea sau venituri derivate dintr-o infracțiune care intră în sfera de com­pe­tență a Parchetului European, valoarea mo­netară a acestor bunuri sau venituri se transferă la bugetul Uniunii, în măsura necesară pentru compensarea pre­ju­di­ciu­lui cauzat Uniunii.

Bruxelles, 17 iulie 2013: Viviane Reading, vicepreşedintele Comisiei Europene, şi Algirdas Šemeta, comisarul european pentru Impozitare şi Uniune Vamală, Audit şi Antifraudă, într-o conferinţă de presă despre Parchetul European (foto: Comisia Europeană)

Garanții procedurale

Activitățile Parchetului European se des­fășoară în deplină conformitate cu drep­tu­rile persoanelor suspectate consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv cu dreptul la un pro­ces echitabil și dreptul la apărare.

Orice persoană suspectată și acuzată im­plicată în procedurile desfășurate de Par­chetul European are, cel puțin, ur­mă­toa­rele drepturi procedurale, astfel cum sunt prevăzute în legislația Uniunii și în le­gis­lația națională a statului membru: dreptul la interpretare și traducere, dreptul la in­formații și accesul la materialele cazului, dreptul la un avocat și dreptul de a co­mu­nica cu părți terțe și de a informa părți terț­e în caz de detenție, dreptul la tăcere și prezumția de nevinovăție, dreptul la asis­tență juridică, dreptul de a prezenta probe, de a numi experți și de a audia martori.

După confirmarea actului de inițiere a ac­țiunii penale de către instanța națională com­petentă, drepturile procedurale ale per­soanelor suspectate și ale persoanelor acuzate se vor baza pe regimul național apli­cabil în cazul relevant.

În cazul în care cercetările Parchetului Eu­ropean implică persoane protejate de pri­vilegii sau imunități, se solicită ridicarea acestora, instituțiilor naționale sau eu­ro­pene competente.