Pe aceeași temă
Constitutia a fost a doua din lume (dupa cea a Statelor Unite ale Americii) care reglementa structura organizatorica a statului si consolida puterea de stat prin interzicerea confederatiilor, abordarea Liberum Veto, libertatea de opozitie si alegerile libere. Stipula totodata dreptul de mostenire a tronului. Lui Stanis³aw August Poniatowski i-ar fi urmat la tron Wettyn, din neamul printilor electori saxoni. Se dorea in felul acesta sa se ingradeasca amestecul continuu al puterilor straine in treburile interne ale Poloniei. Pentru generatiile viitoare, Constitutia de la 3 Mai a capatat o semnificatie simbolica, care transcende cu mult semnificatia ei practica. A reprezentat o hotarare de a promova legi intemeiate pe traditia poloneza, pe tot ceea ce era stralucit si progresist in trecutul Poloniei. A reprezentat vointa natiunii de a trai in neatarnare.
In pofida tuturor lipsurilor sale, aceasta Constitutie a reprezentat cea mai importanta opera a libertatii care a fost creata in Europa de Rasarit in sec. XVIII.
Pentru istoria recenta a Poloniei, la fel ca si pentru istoria recenta a Europei, un eveniment de importanta capitala a fost incheierea celui de-al II-lea razboi mondial. Este adevarat ca, pentru Polonia, eliberarea care a survenit in anul 1945 a avut un caracter foarte limitat, deoarece inumana si distructiva ocupatie hitlerista a fost inlocuita de o perioada de suveranitate restransa, asa cum a fost denumita eufemistic de istorici. Pericolul distrugerii biologice a natiunii a incetat sa mai reprezinte un pericol real. Ma bucur ca, dupa victoria asupra fascismului, dupa caderea comunismului, al carui flagel ne-a atins tarile, astazi, pentru tanara generatie de polonezi si romani, luna mai este asociata in special cu festivitatea de celebrare a Europei Unite.
TADEUSZ KOZEK, subsecretar de stat la Autoritatea Comitetului Integrarii Europene Primul an in Uniunea Europeana
Primul an in Uniunea Europeana a depasit asteptarile multor polonezi si a adus tarii mai multe castiguri decat pierderi. Cel mai mult au beneficiat agricultorii, oamenii de afaceri si autoritatile locale, fapt confirmat atat de datele statistice, cat si de parerile majoritatii societatii poloneze. Iar schimbarile poloneze continua. Autoritatea Comitetului Integrarii Europene inregistreaza cel mai bine transformarea care s-a produs in Polonia de la sfarsitul anilor '90. Toate schimbarile legate de aspiratiile noastre de "intoarcere la Europa" au fost sustinute de catre tarile europene si neeuropene dezvoltate. Una dintre formele acestei sustineri a reprezentat-o programele de ajutorare financiara, create si dezvoltate succesiv, pentru tarile postcomuniste. Ajutorul acordat Poloniei a fost in primul rand un ajutor nerambursabil, desi o parte a proiectelor realizate a fost finantata pe baza imprumuturilor si a creditelor rambursabile.
Una dintre cele mai importante surse de finantare a investitiilor, atat in infrastructura, cat si in capitalul uman, a fost programul PHARE, creat pe baza deciziei Consiliului Europei din 23 decembrie 1989. Din anul 2000 au fost introduse in plus programele ISPA si SAPARD, in scopul intaririi in tarile candidate a infrastructurii transporturilor si a celei legate de ocrotirea mediului, precum si a sprijinirii dezvoltarii regiunilor rurale. In prima perioada, ajutorul a slujit transformarilor formei de guvernamant, precum si a celor economice, iar cu timpul a capatat caracterul prointegrare.
In anul 2000 au fost incepute doua noi programe de preaderare: ISPA - avand ca model Fondul Coeziunii, program de sprijinire a investitiilor in domeniul ocrotirii mediului, precum si al transporturilor, cat si SAPARD - care facea legatura cu Fondul European de Orientare si Garantare Agricola -, program de sprijinire a dezvoltarii agriculturii si a regiunilor rurale. Aceste programe au devenit o sursa importanta a finantarii investitiilor esentiale pentru dezvoltarea tarii ca ansamblu, cat si a diferitelor regiuni. Ele aveau ca scop pregatirea Poloniei in indeplinirea conditiilor care sa permita folosirea fondurilor puse la dispozitie tarilor membre UE. Poloniei ii revenea din bugetul ISPA circa 30-37%, adica, in medie, in jur de 348 milioane euro, anual, in anii 2000-2003. In cadrul Programului SAPARD, Poloniei i-au fost acordate 708 milioane euro.
Sprijinul din fondurile PHARE se concentra in primul rand asupra intaririi capacitatii Poloniei in domeniul implementarii normelor comunitare si al adaptarii la cerintele participarii in structurile comunitatilor europene si ale implementarii bagajului juridic al UE, in domeniul agriculturii, mediului, transporturilor, justitiei si afacerilor interne, finantelor, pietei fortei de munca, pietei interne, coeziunii sociale si economice. In momentul intrarii Poloniei in UE, la 1 mai 2004, dintre toate tarile candidate, Polonia era beneficiara celui mai mare numar de proiecte de colaborare. Implicarea indirecta a proiectelor implementate au reprezentat-o schimbarile foarte vaste din numeroase domenii ale vietii publice, cat si transformarile din sfera institutiilor si a organizatiilor angajate in procesul legislativ, folosirea instrumentelor de ajutor, precum si functionarea administratiei tarii in cadrul structurilor si in procesul decizional al UE.
Asemenea altor tari membre, Polonia a inceput in 2004 folosirea ajutorului financiar, in cadrul politicii agricole comune, a fondurilor structurale si a Fondului Coeziunii I. Fondurile structurale au devenit sursa principala de finantare a regiunilor poloneze. Datorita programelor PHARE, ISPA si SAPARD polonezii au fost bine pregatiti pentru calitatea de membru in UE, exersand in practica anumite mecanisme si instrumente, care sunt actualmente realizate in cadrul politicii structurale a Uniunii. Acest lucru ne da dreptul sa credem ca Polonia foloseste eficient mijloacele acum accesibile, care sunt mult mai consistente decat cele din perioada de preaderare, mijloace care sprijina dezvoltarea tarii noastre.
In realitate, ne-am pregatit pentru calitatea de membru din 1990. Perioada necesara evaluarii functionarii in structurile unionale trebuie sa se intinda pe un interval de cel putin cativa ani, astfel incat, data de 1 mai 2004 trebuie tratata mai degraba ca un simbol si nu ca o granita, dincolo de care tara noastra s-a gasit intr-o realitate economico-sociala cu totul noua. Procesul de integrare este continuu si lung.
Sunt insa domenii care, dupa primul an, au produs efecte atat de clare, incat putem sa facem o recapitulare. In primul rand, au avut de castigat foarte mult oamenii de afaceri, mai ales cei mici si mijlocii, care au capatat acces la fonduri consistente pentru dezvoltare si modernizare. Producatorii agricoli si exportatorii au castigat si ei, pentru ca s-au deschis noi piete de consum. Apoi, studentii si oamenii de stiinta au capatat acces la noile posibilitati de cofinantare. Au avut de castigat si consumatorii, in urma liberalizarii pietelor. Bineinteles, au aparut si fenomene negative. Cresterea exportului si schimbarea tarifelor vamale au atras dupa sine marirea preturilor unor produse in tara, cum ar fi produsele alimentare. Anumiti lucratori, agentii vamali sau pescarii, a trebuit sa isi micsoreze numarul, sa isi schimbe domiciliul in cautarea unui loc de munca sau chiar sa isi schimbe meseria. La categoria nemultumitilor pot fi inclusi si producatorii de cereale, care au avut parte de preturi mai mici pentru produsele lor.
Schimbarea conditiilor de munca in agricultura este esentiala si se leaga de dotarile directe, de accesul la mijloacele unionale pentru dezvoltarea regiunilor rurale, de imbunatatirea infrastructurii si a altor conditii de viata. In primul rand, este vorba de atingerea unei stabilitati si sigurante a conditiilor de lucru. Agricultorii au capatat perspective. Efectele acestui lucru sunt vizibile in anul in curs si vor avea cu siguranta influenta asupra cantitatii productiei, asupra muncii pamantului si a planurilor de investitii. A crescut pretul imobilelor si al pamantului. Au crescut preturile produselor agricole vandute de catre gospodarii, a fost introdus sistemul preferential de preturi garantate, de interventie.
Au castigat, de asemenea, oamenii de afaceri si autoritatile locale. Business-ul a folosit posibilitatile aparute pe piata comuna, marind vizibil exportul produselor. Unele firme au pierdut insa, in primul an de apartenenta la UE. Piata Comuna cere dinamism, elasticitate si initiativa. Acest lucru inseamna schimbarea mentalitatii, din una pasiva, in una activa si chiar agresiva. E vorba, in primul rand, de tineri, activi si mult mai dinamici decat cei de varsta lor din tarile "vechii" Europe. Datorita lor, Polonia, alaturi de Tarile Baltice, a devenit una dintre tarile care se dezvolta cel mai rapid in Uniunea Europeana (de doua ori mai repede decat media europeana). In anii urmatori e de asteptat sa se mentina ritmul relativ inalt de crestere economica, intre 4-6 procente.
Comunitatile locale au profitat de fondurile europene. Chiar si oraselele mici pregatesc proiecte pentru sume care depasesc de cateva ori bugetele lor anuale. Multe autoritati locale au incheiat anul trecut cu un surplus financiar. Perspectiva obtinerii unor fonduri mari de la UE elibereaza initiative, trezeste economia locala, iar, in viitor, va duce la rezolvarea multor probleme locale. Importante sunt schimbarile care intervin in modul de gandire, mizandu-se pe o gandire pro-activa si pe actiune.
Polonezii au folosit intr-o mare masura dreptul de participare la piata de munca: multe mii de polonezi lucreaza in Marea Britanie, Irlanda si Suedia si, intr-o masura mai mica, in alte tari. Se estimeaza ca in UE si-au gasit legal de lucru in total circa 450.000 de persoane.
Guvernul polonez foloseste posibilitatile de influentare a deciziilor luate in cadrul UE, atat cele economice, cat si cele politice.
Rezultatele aparute recent in mass-media referitoare la sondarea opiniei publice arata o crestere continua a celor multumiti de apartenenta Poloniei la UE. Conform CBOS, 77% dintre polonezi evalueaza pozitiv acest fapt. Apartenenta la UE este sustinuta de majoritatea alegatorilor, chiar si a gruparilor radicale anti-Uniune.
Odata cu castigarea statutului de membru UE, a venit timpul sa impartasim experienta noastra si altor tari europene candidate la statutul de membru UE. Persoane din cadrul administratiei publice poloneze iau act cu mare interes de proiectele al caror beneficiar va fi, printre altele, si Romania. Pana la ora actuala, institutiile poloneze au pregatit in total 11 oferte de colaborare (independent sau in consortiu cu alte state UE) adresate unitatilor romanesti. In doua proiecte din sectorul mediului, institutiile poloneze au fost alese ca partener de colaborare impreuna cu alta tara UE, iar intr-un caz au fost angajati experti din administratia poloneza pe principii ad-hoc. In perspectiva largirii Uniunii Europene, am speranta ca acest tip de colaborare va fi continuat.
Traducerea Ana Maria Luft
MALGORZATA KACZOROWSKA, analist politic The Polish Voice Politica externa poloneza
O zi mare la Atena: la 10 aprilie 2003, primul ministru de atunci, Leszek Miller, impreuna cu ministrul Afacerilor Externe, W³odzimierz Cimoszewicz, au semnat Tratatul de Aderare al Poloniei la Uniunea Europeana. Un an mai tarziu, Polonia a fost admisa ca membru plin al Uniunii Europene.
Polonia a devenit membru al UE, este membru NATO; a luat parte la interventia din Irak. Este o schimbare majora in comparatie cu perioada de acum cinci ani.
Colapsul socialismului realist in Polonia si in alte tari, la inceputul anilor '90, a dus la trei schimbari calitative in tarile din imediata vecinatate a ei.
In primul rand, s-a produs colapsul Uniunii Sovietice si au fost create noi state pe fostul ei teritoriu. Polonia s-a distantat din punct de vedere geopolitic de Moscova, prin aparitia Lituaniei, Belarusiei si a Ucrainei. Rusia si-a redus aspiratiile in ceea ce priveste dominatia in Europa Centrala, concentrandu-se in schimb asupra propriei probleme interne.
In al doilea rand, a avut loc reunificarea Germaniei. Din punct de vedere geopolitic, acest fapt a adus Polonia mai aproape de Vest, formand o granita cu un stat membru UE. In al treilea rand, structura si functionarea relatiilor internationale s-au schimbat, lucru ce a devenit vizibil la inceputul anilor '90, prin internationalizarea majoritatii aspectelor vietii, facand ca functionarea si dezvoltarea pasnica a unei tari sa fie dependenta de cooperarea cu alte state. Aceasta inseamna de asemenea ca statele sunt expuse atat la consecinte pozitive, cat si negative ale fenomenelor care au loc in alte tari. Escaladarea atacurilor teroriste a avut o importanta majora; la un moment dat, scala acestora a devenit o amenintare la adresa tarilor care se credeau in siguranta, lucru dovedit la 11 septembrie 2001 prin atacul asupra Statelor Unite.
Modificarea conditiilor interne si externe a generat pentru politica externa a Poloniei o schimbare a telurilor, intentiilor si directiilor acestei politici. Politica externa se bazeaza pe protectia a trei valori prioritare: suveranitatea, securitatea si dezvoltarea economica si culturala. Acestea sunt si cele trei scopuri de baza, implementate in relatiile cu alte state, in grade diferite.
Dezvoltarea relatiilor cu statele si institutiile din Vest a devenit cel mai important domeniu pentru politica externa poloneza de dupa 1989. In ultimul timp, Polonia a inceput sa construiasca relatii mai apropiate cu vecinii sai din Est. Directia vestica a dominat politica externa a Poloniei pana acum, datorita credintei si a prezumtiei ca numai dezvoltarea cooperarii cu acest grup de tari va permite Poloniei sa construiasca o politica si un sistem economic moderne. Din acest punct de vedere, relatiile cu Statele Unite, liderul de necontestat al lumii vestice, si cu Germania, cel mai important partener economic al Poloniei, au fost cele mai importante pentru Polonia.
Calitatea de membru in institutiile internationale precum UE si NATO a fost o prioritate pentru Polonia. Dupa atingerea acestor teluri in 1999 si 2004, Polonia a devenit parte a sistemului politic, de aparare si economic din Vest. In ambele cazuri, Polonia a trebuit sa faca fata unor cerinte ridicate din punct de vedere organizatoric si politic, pentru a putea atinge calitatea de membru plin.
In sfarsit in UE
Pentru politica externa poloneza cel mai important eveniment al anului trecut a fost intrarea tarii in UE, lucru care a schimbat complet pozitia Poloniei in relatiile sale internationale. Integrarea in structurile UE a fost indelung asteptata in Polonia. Astazi Polonia este unul dintre cele 25 de state care beneficiaza de politicile comune ale UE si care ocupa o pozitie puternica in relatiile internationale.
Intrand in UE, Polonia nu a uitat de vecinii sai din Est. În cadrul UE a promovat democratizarea Ucrainei, in special atunci cand poporul ucrainean a protestat impotriva fraudarii alegerilor prezidentiale, la sfarsitul anului 2004. Contributia Poloniei in sustinerea schimbarilor democratice din aceasta tara reprezinta expresia aspiratiilor poloneze in construirea unei viitoare politici externe europene.
In prezent, Polonia se confrunta cu noi provocari in cadrul UE, cea mai importanta dintre acestea reprezentand-o lucrul asupra viitorului buget al UE si cooperarea la negocierile de preaderare cu Turcia, care a fost hotarata anul trecut, la 16 decembrie.
Washington - relatii speciale
Polonia este una dintre putinele natiuni care se bucura de o relatie speciala cu Statele Unite. Timp de multe decenii, polonezii au fost pe primele locuri in sondajele de opinie ale diverselor centre de cercetare internationale, care masurau popularitatea Statelor Unite in cadrul diferitelor natiuni. Afectiunea pentru Statele Unite a fost evidenta chiar si in timpul comunismului, precum si in timpul transformarilor politice ale Poloniei care au urmat, relatiile dintre cele doua tari capatand rapid o dimensiune speciala. Polonia a fost numita "cel mai credincios aliat al Statelor Unite" in Europa continentala sau, uneori chiar cu iritare, "un avion de transport american nescufundabil" in Europa. In timpul vizitei sale recente din Europa, George W. Bush a descris Polonia ca un aliat de incredere al Statelor Unite in multe ocazii.
Consolidarea acestor relatii speciale dintre Varsovia si Washington se afla pe o pozitie superioara in lista de prioritati ale politicii externe poloneze. Recent, aceasta sarcina a fost asociata cu un alt obiectiv - contracararea diferendelor politice serioase dintre Statele Unite si natiunile lidere ale UE, in special Franta si Germania. Diferendele au devenit foarte mari, in special in ceea ce priveste criza din Irak, cand, initial, singurele natiuni din UE care au sprijinit Statele Unite in interventia armata au fost Marea Britanie si Polonia. Exista in continuare diferente mari intre anumite pozitii politice ale Washingtonului, pe de o parte, si cele ale Parisului si Berlinului, pe de alta parte. Recent, critici neasteptate din partea Germaniei, secondata de Franta, cu privire la starea NATO si la nevoia de reforma au dovedit inca o data ca criza continua. Aceste critici au produs ingrijorare nu numai la Washington, dar si la cartierul general NATO de la Bruxelles. Trebuie spus ca politicienii si diplomatii polonezi au avut reactii similare.
"Corpul diplomatic polonez va lucra pentru a reinvia spiritul comunitatii transatlantice", a spus Adam Rotfeld la sfarsitul lunii ianuarie, cand a prezentat Seimului polonez directiile principale ale politicii externe a Poloniei. Cei mai multi politicieni polonezi cred ca natura speciala a relatiilor polono-americane va permite Poloniei sa devina o punte intre perceptiile americane si cele vest-europene referitoare la problemele contemporane, in special la cele privind crearea unui nou sistem de securitate. Initiativele poloneze din NATO, inclusiv propunerea de a forma un Grup de Reflectie, sunt parte a eforturilor tarii in asumarea acestui rol. Diplomatii polonezi sunt activi in incercarile de a rezolva disputele si de a inlocui criticile cu discutii rationale.
"Nu putem accepta incercarile de a defini identitatea noastra europeana in termeni de antiamericanism. Cred ca acest lucru nu conduce nicaieri, in special in timpuri atat de dificile, cand avem de a face cu amenintarea terorismului pe scala globala", a precizat primul ministru Marek Belka pentru Vocea Poloniei, la scurt timp dupa ce si-a preluat postul, anul trecut. "Antiamericanismul european este pur si simplu imprudent", a adaugat premierul si a protestat puternic impotriva numirii Poloniei "calul troian american" din UE, un termen folosit de anumiti politicieni din Europa de Vest. Belka a accentuat ca Europa ar trebui sa depuna mai mult efort pentru a crea structuri de securitate capabile sa faca fata provocarilor lumii contemporane. Din aceasta cauza, de cand a intrat in UE, Polonia, a sustinut puternic dezvoltarea comuna a politicii militare si externe a UE.
Debutul Poloniei in Parlamentul European
Prezenta poloneza in structurile UE include de asemenea participarea deputatilor polonezi la lucrarile Parlamentului European (PE). La putin peste o luna dupa admiterea Poloniei in UE, la 13 iunie 2004, au avut loc alegeri pentru un PE largit pentru prima oara. Au fost alesi 54 de parlamentari din Polonia.
Cea mai mare fractiune din PE, EPL-ED, include 19 polonezi, dintre care 15 parlamentari ai Platformei Civice (PO) si patru parlamentari ai Partidului Taranesc Polonez (PSL). 10 parlamentari ai Ligii Familiilor Poloneze (LPR) au intrat in fractiunea Independenta si Democratie. Printre socialistii din PE, exista 8 polonezi (5 de la Alianta Democrata de Stanga-Partidul Muncii, SLD-UP, si 3 de la Social-Democratia Poloneza, SDPL). 7 parlamentari de la Lege si Dreptate (PiS) au intrat in cadrul fractiunii Uniunea pentru o Europa a Natiunilor.
Parlamentarii polonezi sunt vizibili si activi. Multi dintre ei ocupa posturi importante. De exemplu, Jacek Saryusz-Wolski (PO) este membru al Comisiei pentru Integrare Europeana, iar Janusz Lewandowski (PO) este seful uneia dintre cele mai importante comisii, Comisia pentru Buget.
In PE, europarlamentarii polonezi au sustinut miscarea democrata din Ucraina. Datorita eforturilor lor, politicienii europeni de la Bruxelles au adoptat un ton nou in declaratiile referitoare la Ucraina. Parlamentarii polonezi au trimis chiar o delegatie la Kiev care a pregatit si a prezentat, la inceputul lui decembrie 2004, posibile solutii pentru criza ucraineana. Din delegatie au facut parte Jacek Saryusz-Wolski, Marek Siwiec (SLD), Grazyna Staniszewska (Uniunea Liberala, UW) si Michal Kaminski (PiS). Ideile prezentate de catre PE autoritatilor ucrainene includeau, de exemplu, rezolvarea crizei fara recurgerea la violenta; pastrarea integritatii teritoriale a tarii; precum si un al doilea tur de scrutin onest al alegerilor prezidentiale.
Un alt succes al polonezilor membri ai PE a fost trecerea unei rezolutii in Parlamentul de la Strasbourg, cu ocazia aniversarii a 60 de ani de la eliberarea lagarului de concentrare Auschwitz-Birkenau. Forma adoptata a rezolutiei a fost o initiativa a europarlamentarului Boguslaw Sonik (PO). Parlamentul a fost de acord cu adaugarea informatiei ca lagarul a fost condus de catre nazistii germani.
Aceasta declaratie, sustinuta de catre parlamentarii polonezi, s-a confruntat initial cu o puternica opozitie din partea sefului socialistilor europeni, parlamentarul german Martin Schulz. In timpul dezbaterii, Sonik i-a cerut sa isi schimbe parerea. Cateva minute mai tarziu, Schulz a anuntat in mod neasteptat ca va fi de acord cu cuvintele adaugate de catre polonezi, daca acest lucru va contribui la o comemorare decenta.
Aceasta reprezinta numai inceputul incercarilor de a explica si clarifica parti ale istoriei europene initiate de catre polonezi. Europarlamentarii de la PiS au propus o motiune referitoare la o rezolutie cu prilejul celei de a 60 aniversari a incheierii celui de-al doilea razboi mondial, ca sprijin pentru introducerea unor anumite comentarii din perspectiva poloneza asupra, printre altele, a controverselor legate de Conferinta de la Ialta.
Participarea in Irak
Participarea trupelor poloneze la misiunea de stabilizare din Irak este una dintre prioritatile politicii externe poloneze. Polonia este una dintre cele cateva tari europene care s-au plasat de partea Statelor Unite, inca de la inceputul razboiului din Irak. Soldatii polonezi au fost desfasurati acolo inca din 2002. In prezent, cel de-al treilea val al contingentului militar polonez numara in jur de 2.500 de militari. Cel de-al patrulea va fi de 1.700. In plus, 700 de soldati vor ramane in rezerva in Polonia.
In curand, Polonia isi va retrage o parte a trupelor din Irak. "La sfarsitul lui februarie, efectivele vor fi reduse cu 800 de militari", a spus ministrul Apararii Nationale, Jerzy Szmajdzinski, accentuand ca acest lucru nu va ameninta in nici un fel implementarea sarcinilor diviziei poloneze. Conform spuselor lui Szmajdzinski, dupa alegerile din Irak, de la 30 ianuarie, misiunea de stabilizare a intrat in faza de ajutor, prin training pentru structurile si fortele de securitate. La inceputul lui martie Polonia va decide asupra perspectivelor prezentei sale militare in Irak, dupa ce va analiza situatia referitoare la alegeri si la intarirea fortelor de securitate irakiene. Guvernul va incerca sa estimeze cat timp vor mai ramane trupele poloneze in Irak pe baza unei analize a situatiei curente, precum si a potentialului uman, financiar si tehnic. Szmajdzinski a subliniat in multe ocazii ca Polonia este pregatita sa isi continue misiunea in Irak pana la sfarsitul lui 2005, cand expira mandatul Consiliului de Securitate al ONU.
Grupul de Reflectie din NATO
De la intrarea sa in Alianta Nord-Atlantica, la 12 martie 1999, Polonia a considerat NATO ca pe un important instrument, nu numai in ceea ce priveste implementarea propriului interes national, dar si a intereselor comunitatii internationale, aratand respect in solutionarea problemelor de securitate. Oamenii de stiinta polonezi au participat la programul stiintific NATO, inca de la inceputul anilor '90, in calitate de participanti la Comitetul NATO privind provocarile societatii moderne. De asemenea, oamenii de afaceri polonezi pot participa la ofertele NATO din cadrul Programului NATO pentru investitii in securitate.
Grupul de Reflectie de la Varsovia a fost stabilit in cadrul NATO, la initiativa Poloniei. Telul sau de baza este dezvoltarea unei strategii de securitate in cadrul NATO. Cea de-a doua intalnire a Grupului a avut loc la Varsovia in perioada 31 ianuarie-1 februarie si a fost dedicata cooperarii dintre institutiile de securitate europene. Sloganul conferintei a fost: "Spre un multilateralism eficace".
Grupul de Reflectie de la Varsovia este format din personalitati remarcabile, oameni de stiinta si practicieni care se specializeaza in securitate internationala. Prima intalnire a avut loc in aprilie 2004 si s-a concentrat asupra cooperarii transatlantice in contextul securitatii internationale.
Largirea NATO
Polonia a fost intotdeauna un sustinator al politicii "usilor deschise" pentru NATO. In opinia diplomatilor polonezi acest lucru reprezinta o contributie importanta la largirea zonei de stabilitate si securitate din Europa, asigurand cresterea capacitatii NATO de a face fata provocarilor secolului 21. Din aceasta cauza, polonezii furnizeaza in mod voluntar sfaturi si participa la proiecte comune care au ca tinta familiarizarea tarilor candidate cu structurile si mecanismele NATO.
De asemenea, Polonia a luat parte la dezvoltarea Planului de Actiune a Membrilor pentru tarile invitate sa adere la NATO acum cativa ani: Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, Romania, Slovacia si Slovenia. Actualmente, Polonia sprijina in mod activ aspiratiile de a deveni membru NATO ale Albaniei, Croatiei si Macedoniei.
Lupta cu terorismul
Polonia face pasi care au ca tinta contracararea terorismului international. Aceste eforturi au devenit foarte importante mai cu seama dupa 11 septembrie 2001. Nu mai este vorba doar despre o forma de solidaritate cu unul dintre cei mai mari aliati ai Poloniei, ci despre o campanie complexa, capabila a limita actiunile teroriste in intreaga lume.
La initiativa Poloniei a avut loc la 6 noiembrie 2001 o conferinta a liderilor central si est-europeni, dedicata luptei impotriva terorismului. La conferinta au participat sefi de stat din Albania, Bosnia si Hertegovina, Bulgaria, Republica Ceha, Croatia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Moldova, Polonia, Romania, Slovacia, Slovenia, Ucraina si Iugoslavia. Au fost de asemenea invitati sa participe observatori din Belarus, Rusia, Turcia, Statele Unite, Uniunea Europeana, Organizatia Natiunilor Unite, Organizatia pentru Cooperare si Securitate in Europa (OSCE) si NATO. Participantii au aprobat o declaratie si un plan de actiune pentru lupta impotriva terorismului. In timpul conferintei, discutiile s-au concentrat asupra crearii unor instrumente utile in lupta impotriva terorismului organizat, in special a acelor instrumente care privesc armata si politia. De asemenea, s-a discutat despre cooperarea dintre serviciile secrete si caile de limitare a finantarii terorismului. O conferinta a membrilor Consiliului Euro-Atlantic (EAPC), dedicata rolului Consiliului in lupta cu terorismul a avut loc la Varsovia in zilele de 22-23 februarie 2002, a fost organizata la initiativa si cu sprijinul Poloniei. Scopul principal al intalnirii a fost gasirea celor mai eficiente solutii la provocarile aduse de terorism.
Polonia sustine in mod constant pozitiile UE privitoare la lupta cu terorismul. Pozitiile comune ale UE cu privire, printre altele, la o lista de teroristi si grupari teroriste sunt actualizate la fiecare sase luni.
De asemenea, la Adunarea Generala a ONU, Polonia a sprijinit propunerea de rezolutie a Statelor Unite referitoare la cultura globala a cyber-securitatii, alaturi de UE.
Triunghiul de la Weimar
Triunghiul de la Weimar, ca for de cooperare dintre Polonia, Germania si Franta, a devenit o organizatie foarte importanta in politica externa a Poloniei. Ea a fost creata in 1991 la initiativa ministrilor de Externe polonez, francez si german: Krzysztof Skubiszewski, Hans-Dietrich Genscher si Roland Dumas. Intentia a fost de a crea un instrument primar care sa serveasca introducerea Poloniei in politica europeana si sa sprijine integrarea acesteia in structurile euro-atlantice. Acesta a fost inceputul procesului de transformare in Europa Centrala si de Est. Uniunea Sovietica exista inca, Armata Rosie stationa in Polonia, iar schimbarile din Europa nu erau inca recunoscute ca fiind ireversibile.
Datorita acestei initiative, Polonia a fost singurul stat din regiune care a avut sentimentul ancorarii in zona tarilor care reprezentau forta motrice a unificarii continentului. Intalnirile regulate ale celor trei ministri au furnizat un for de discutii privitoare la cele mai importante probleme internationale, precum si pentru prezentarea pozitiei Poloniei asupra problemelor-cheie ale continentului.
Anii '90 au fost marcati de o renastere neobisnuita a relatiilor polono-germane, precum si de trecerea peste stereotipurile din trecut. Dupa intrarea Poloniei in NATO si in ajunul aderarii la UE, in afara de schimburile de tineri, cooperarea regionala si contacte interparlamentare, in special colaborarea militara, formula initiala a triunghiului a expirat. Atat summit-ul din vara anului trecut, de la Wroclaw, cat si renasterea care a urmat (de data aceasta de multe ori initiata de Franta) a multor domenii ale dialogului trilateral la nivel inalt furnizeaza baze care dau speranta ca Triunghiul de la Weimar va deveni un instrument important in definirea telurilor strategice ale UE largite. Triunghiul ar putea deveni, de asemenea, un for pentru dezvoltarea solutiilor practice, in vederea accelerarii procesului de consolidare interna a "vechilor" si "noilor" state membre UE.
Reforma poloneza a Natiunilor Unite
Cooperarea Poloniei cu institutiile internationale reprezinta un domeniu politic unic. In dimensiunea politica acest lucru inseamna participarea la lucrarile Natiunilor Unite si ale OSCE. In termeni economici, participarea la Fondul Monetar International, la Grupul Bancii Mondiale si la Organizatia Comertului Mondial este cruciala.
Polonia se straduieste sa sprijine in mod activ dezvoltarea Organizatiei Natiunilor Unite. ONU, care in multe domenii nu reuseste sa indeplineasca cerintele lumii moderne, ramane in continuare un instrument pentru stabilizarea relatiilor internationale din intreaga lume. La peste 50 de ani de existenta a organizatiei, Polonia a prezentat un plan de reformare a ONU.
In timpul discutiilor generale la cea de a 57 sesiune a Adunarii Generale a ONU din septembrie 2002, ministrul polonez al Afacerilor Externe, W³odzimierz Cimoszewicz, a prezentat propunerea poloneza a unui document denumit Noul Act Politic pentru Natiunile Unite in secolul 21, care reprezinta o incercare de adaptare a activitatilor organizatiei, fara a revizui principiul sau fondator. Obiectivul documentului va fi sa restabileasca valori inca valabile, teluri si principii ale Natiunilor Unite si sa adapteze corpurile si mecansimele ONU la nevoile de schimbare si la provocarile de pe scena internationala.
Pregatirea acestui document a fost incredintata Grupului de la Sages, format din cateva personalitati remarcabile delegate de catre un grup reprezentativ de state membre si de catre secretarul general al ONU. Aprobat de catre statele membre, Noul Plan de Actiune va deveni, impreuna cu Carta Natiunilor Unite, o platforma pentru activitatile ONU in deceniile urmatoare.
Initiativa poloneza are un caracter politic si nu juridic si este conceputa pentru a pregati bazele schimbarilor juridico-structurale, inclusiv reformarea Consiliului de Securitate, si nu pentru a implementa aceste reforme. Avand in vedere caracterul extrem de complex si adesea controversat al problemelor incluse in acest document, aceasta initiativa a devenit un proiect de lunga durata. Scopul sau de baza este sa asigure intelegerea inventarului de principii care vor fi aplicate de catre comunitatea internationala, ca raspuns la noile amenintari la adresa securitatii. Acest proiect nu urmareste sa prezinte modificarile institutionale si structurale concrete ale ONU, lucru care, pana acum, a ramas in centrul majoritatii discutiilor referitoare la reformarea acestei organizatii.
Initiativa poloneza a tinut cont de consultarea reprezentantilor unui grup ales de state si experti in relatii internationale. Cimoszewicz a trimis guvernelor statelor care ar putea sustine din punct de vedere politic Grupul de la Sages textul Memorandumului Guvernului Polonez, care include ghidul de baza pentru mandatul grupului.
Crearea unui Grup de Reflectie la Nivel Inalt de catre secretarul general, sustinut de un numar insemnat de state, incluzand Polonia, marcheaza sfarsitul primei etape a realizarii si promovarii conceptului polonez de reformare a Natiunilor Unite. Actiunile poloneze sunt acum indreptate spre influentarea muncii Grupului, asa cum s-a remarcat la conferinta regionala pentru reformarea Natiunilor Unite, care a avut loc la Varsovia in zilele de 24-25 mai 2004.
Consiliul Europei
In anul 2004, Polonia a prezidat Consiliul Europei. Pentru prima oara in istoria sa, si-a asumat conducerea timp de sase luni a Consiliului format din 46 de state, incluzand 21 de state din Europa Centrala si de Est. Consiliul Europei este cea mai veche organizatie politica europeana, care se ocupa, in principal, cu intarirea democratiei, guvernarea legii si a drepturilor omului. Consiliul creeaza standarde europene pentru functionarea unui stat democratic. A publicat aproape 200 de conventii, precum si recomandari ale Comitetului de Ministri. Joaca un rol important in politica sociala. Aceasta este o noua directie de activitate a Consiliului, indreptata spre prevenirea marginalizarii societatilor statelor membre.
Polonia a fost prima tara dintre noile state membre UE care a jucat un rol atat de important in Consiliul Europei.
Intoarcerea spre Est
Relatiile cu Rusia si cu tarile aparute dupa colapsul Uniunii Sovietice reprezinta o directie de o importanta strategica pentru politica externa poloneza. Sprijinul pentru schimbarile democratice din Ucraina, Lituania si Belarus sunt legate de interesul vital al Poloniei. O imbunatatire a relatiilor cu Rusia este cea mai mare provocare pentru politica externa a Poloniei, tinand cont de conditiile istorice. Cooperarea economica poate ajuta la formarea unei noi platforme de cooperare dintre Polonia si Rusia si poate contribui la o intelegere mai buna si o reapropiere dintre cele doua tari.
A treia directie: nord-sud
Cea de-a treia directie a politicii externe a Poloniei se refera la relatiile cu tarile vecine pe axa nord-sud din Europa Centrala. Acest lucru se manifesta prin participarea Poloniei la Consiliul Statelor Marii Baltice, Grupul de la Visegrad si Initiativa Central-Europeana.
Grupul de la Visegrad
Incepand din luna iulie 2004, Polonia detine presedintia Grupului, urmand dupa Republica Ceha. La jumatatea lui 2005, presedintia va fi transferata Ungariei. Cooperarea in acest domeniu a debutat la inceputul anilor '90. In timpul intalnirii presedintilor Republicii Cehe si al Poloniei cu primul ministru al Ungariei, la 15 februarie 1991, a fost adoptata Declaratia de la Visegrad. Acest document definea telurile principale ale cooperarii, cu accent pe integrarea in structurile euro-atlantice. S-a hotarat ca teluri asemanatoare in politica externa, experiente istorice similare, precum si vecinatatea geografica sunt fundamente serioase pentru stabilirea unei noi uniuni regionale - Grupul de la Visegrad. Din 1993, Grupul a inclus Polonia, Ungaria, Republica Ceha si Slovacia. De comun acord s-a hotarat ca cele patru state sa colaboreze in domenii precum politica externa, economie, transporturi, protectia mediului si stiinta. Declaratia de la Cracovia, semnata la 6 octombrie 1991, include mentiunea ca intentia tarilor este de a incheia acorduri mutuale privind liberalizarea in domeniul comertului. Aceasta a fost piatra de temelie a Acordului privind Liberul Schimb in Europa Centrala (CEFTA), semnat la 1 martie 1993.
Initiativa de la Visegrad a cunoscut de asemenea si momente mai putin inspirate. Ca rezultat al unor diferente obiective privind implementarea instrumentelor economiei de piata, anumiti sefi de stat au inceput sa se teama de o incetinire a integrarii europene. In consecinta, competitia dintre tarile Grupului de la Visegrad s-a intensificat, lucru care a lovit in unitatea Grupului si a dus la opinia ca el ar trebui desfiintat. Intalnirile dintre 1994 - 1998 nu au fost regulate si nu au avut ca rezultat altceva decat declaratii. O cotitura a avut loc in 1998. Mecanismele de cooperare, in special in termeni de securitate, integrare UE si cooperare regionala, s-au dovedit a fi indeajuns de puternice pentru a depasi dificultatile grupului si pentru a da un nou impuls privind activitatile comune.
In anii 1999 - 2004 cooperarea a devenit mai concreta, iar contactele s-au dezvoltat mai rapid. Grupul de la Visegrad a castigat mai multa importanta, atragand interesul altor tari din regiune, care si-au exprimat vointa de a intra in grup. Cu toate acestea, cei patru membri ai Grupului au cazut de acord ca nu e utila o largire formala. Mai intai trebuie intarite mecanismele si structurile existente si care functioneaza bine.
Fluenta cooperarii a fost facilitata de stabilirea unei presedintii prin rotatie. In fiecare an, in iunie, presedintia ia sfarsit printr-un summit al premierilor Grupului, in timpul caruia sunt trecute in revista activitatile si sunt schitate noi obiective si sarcini. Ministrii de Externe ai celor patru tari joaca, de asemenea, un rol important, coordonand actiunile initiate in cadrul scheletului cooperarii de la Visegrad. Directorii de departamente din ministerele de Externe ale tarilor componente sunt coordonatorii nationali ai Grupului. Grupul de la Visegrad nu are structuri extinse. Singura sa institutie este Secretariatul Fondului International de la Visegrad, care se afla la Bratislava. Cu un buget de 3 milioane de euro implementeaza proiecte comune in diferite domenii, cu participarea atat a institutiilor guvernamentale, cat si a celor non-guvernamentale. Datorita constituirii Fondului, in anul 2000, a devenit posibila finantarea intreprinderilor comune ale Grupului din domenii privind educatia, cultura si schimbul de tineri. In 2002 s-a luat decizia de a se infiinta Bursa Fondului Visegrad.
In prezent, telurile principale ale acestei cooperari sunt implementate cu succes. Grupul de la Visegrad a reprezentat o platforma eficienta pentru colaborarea pe probleme legate de aspiratiile de integrare ale Poloniei, Republicii Cehe, Slovaciei si Ungariei. Largirea NATO reprezinta un mare succes comun pentru tarile aliate si candidate. Datorita cooperarii din diferite domenii, Cei Patru de la Visegrad au fost promovati, printre alti candidati, pentru calitatea de membru UE.
Actiunile comune ale Celor Patru, in ceea ce priveste promovarea regionala, sunt deosebit de importante. Promovarea ca tari membre ale UE intareste imaginea tarilor de la Visegrad, nu numai ca for de cooperare politica, dar si ca o comunitate regionala cu o identitate culturala si sociala foarte clara.
Vasta cooperare dintre Grupul de la Visegrad si alte tari este deosebit de importanta in relatia cu vecinii cei mai apropiati, dar si cu tarile Vestice ale Europei, incluzand Beneluxul si Consiliul Nordic. Tarile de la Visegrad au granita cu statele Europei de Est, cu care au conexiuni foarte puternice de ordin social, economic si istoric. Ca rezultat, tarile Grupului beneficiaza de oportunitatea de a juca un rol special in crearea si implementarea unei politici in aceasta regiune. Largirea UE necesita dezvoltarea unor repere pentru colaborarea cu vecinii estici - Federatia Rusa, Belarus, Ucraina si Moldova.
Initiativa Central-Europeana
In 2003 Polonia a detinut presedintia Initiativei Central-Europene (ICE). Aceasta reprezinta o forma speciala de colaborare regionala intre tarile din centrul, estul si sudul Europei. A fost initiata la Budapesta, in 1989, cu prilejul intalnirii viceprim-ministrilor si ministrilor de Externe din Austria, Ungaria, Italia si Iugoslavia. Grupul a fost numit "patrulater". Dupa ce a intrat si Cehoslovacia, in 1990, a fost redenumit "pentagon", iar mai tarziu "hexagon", dupa admiterea Poloniei, in 1991. Dupa ce Republica Ceha si Slovacia au devenit state separate si s-au format Croatia si Slovenia, a fost adoptata denumirea de Initiativa Central -Europeana.
Unul dintre cele mai importante repere ale Documentului Politic al ICE a fost facilitarea integrarii tarilor foste comuniste in structurile Europei de Vest. Independent de sarcinile de baza ale organizatiei, cooperarea ei regionala include domenii privind protectia mediului, antreprenoriat si cultura. Proiectele initiativei sunt sprijinite de catre Banca Mondiala, BERD, Programul PHARE si BEI.
In anul 2003, in timpul presedintiei sale, Polonia a initiat un nou domeniu de activitate, concentrandu-se mai mult asupra tarilor care nu sunt membre UE si prevenind pericolul unei noi divizari a Europei.
O intalnire a reprezentantilor statelor membre ICE a avut loc la 13 iunie 2003 la Wroclaw. "Cu toate ca nu toate tarile care participa la ICE si-au exprimat intentia oficiala de a aplica pentru calitatea de membru UE, un lucru a ramas neschimbat: este vorba despre obligatia ICE de a construi legaturi si de a preveni noi divizari in Europa", a spus adjunctul ministrului de Externe, Jan Truszczynski. "Acest lucru va reprezenta scopul principal al Initiativei in viitorul apropiat." Pe aceeasi linie cu actuala pozitie poloneza, centrul activitatilor ICE ar trebui sa se mute spre tarile Europei de Est si Balcani. Polonia poarta discutii referitoare la traficul la granita si vize cu tarile care nu au intrat in UE in 2004. Polonia doreste ca vizele sa nu fie costisitoare, sa fie usor accesibile si pe termen lung, iar procesul de trecere a granitelor sa se optimizeze ca timp. Misiunea ICE este de a crea instrumente pentru sprijinirea tarilor non-UE in drumul lor catre o Europa Unita.
Polonia la Baltica
Odata cu schimbarile politice din centrul si estul Europei, Polonia a manifestat un mare interes pentru cooperarea in regiunea Marii Baltice, prin participarea la lucrarile Consiliului Statelor Marii Baltice (CSMB). Scopul Consiliului este de a sprijini stabilitatea si siguranta in regiune. Principalele domenii de cooperare includ sprijinul pentru institutiile democratice, cooperarea economica, sanatatea, ocrotirea mediului, sectorul energetic, cultura, transporturile si comunicatiile.
La 21 iunie 2004, Polonia si-a asumat cea de-a doua presedintie de un an a Consiliului Statelor Marii Baltice. Prima presedintie poloneza a avut loc in 1994/1995, iar programul polonez a fost trasat de catre primul ministru Marek Belka, in timpul celui de-al cincelea summit CSMB de la Laulasmaa (Estonia). Polonia se concentreaza asupra securitatii statelor din regiune, a cooperarii economice si asupra dimensiunii sociale a contactelor dintre Statele Baltice. Schimbarile conditiilor internationale si avansarea integrarii au avut deja rezultate in deciziile de adaptare a multor structuri de cooperare din reg iunea Marii Baltice. Largirea NATO si UE din 2004 sunt evenimente istorice pentru regiunea Balticii, depasind scopul principal al CSMB, care este cresterea stabilitatii, a securitatii si a bunastarii in regiune. In opinia Poloniei, CSMB ar trebui sa continue sa actioneze ca un for pentru interesele regiunii, precum si ca unul de coordonare si promovare a diferitelor proiecte.
In timpul presedintiei poloneze, continua discutiile privind reformele si noul statut al CSMB, in stransa cooperare cu Comisia Europeana, axandu-se pe folosirea resurselor existente si pe evitarea actiunilor duble, tinand cont de noile provocari si interese ale tuturor participantilor.
Adancirea procesului de integrare a creat noi oportunitati privind cresterea sigurantei cetatenilor, in special in ceea ce priveste combaterea criminalitatii si a terorismului international, in conformitate cu mandatul extins al Fortelor de Combatere a Crimei Organizate in Regiunea Marii Baltice. Activitatile din domeniul securitatii civile sunt indeplinite in special in cadrul Programului Euro-Baltic. Un rol important a jucat in acest sens o conferinta organizata de Polonia si de Comitetul Finlandez pentru Securitate Europeana, la Gdansk, in septembrie 2004.
In opinia Poloniei, CSMB ar trebui sa completeze dialogul dintre UE si Rusia, imbogatindu-l cu teme privind cooperarea regionala. Acest lucru este cerut in special de catre regiunea Kaliningrad si participarea sa la cooperarea regionala, in spiritul intereselor internationale mai largi. CSMB ar putea contribui la discutiile referitoare la implementarea politicii "Vecinatatii Noii Europe Largite". Nevoia de cooperare mai stransa cu Ucraina este foarte evidenta. Solicitarea Belarusiei de obtinere a statutului de observator in cadrul Consiliul va trebui si ea reconsiderata, cu conditia sa existe un progres in ceea ce priveste dezvoltarea democratiei in aceasta tara. Intre timp, cooperarea cu societatea si cu guvernele locale trebuie sprijinita.
Alte directii
Ca tara de dimensiune medie, politica externa a Poloniei se concentreaza asupra contactelor cu Statele Unite si Europa, limitand activitatile sale pe alte continente. Exceptie o fac relatiile cu statele din estul Asiei, Japonia, Coreea de Sud si China. Documentul Strategie a Republicii Polone fata de tarile neeuropene in curs de dezvoltare, schitat anul trecut, in noiembrie, si adoptat mai tarziu de Seim, stabileste un rol important pentru activitatea diplomatiei poloneze in Orientul Mijlociu. Autorii strategiei puncteaza faptul ca importanta regiunii a fost recunoscuta de catre UE si acest lucru trebuie reflectat in politica externa poloneza. Analistii MAE polonez identifica cele mai importante date de stabilitate din regiune in procesul continuu de stabilizare din Irak, conflictul din Orientul Mijlociu si problemele legate de politica Iranului, inclusiv aspiratiile tarii privind posedarea armelor nucleare.
Din acest motiv, sarcinile prioritare ale politicii externe poloneze in regiune implica o prezenta continua in Irak, castigand sprijinul si intelegerea altor tari din Golful Persic, rezolvand conflictul din Orientul Mijlociu, incluzand contacte cu toate partile conflictului, precum si participarea in exercitarea unei presiuni internationale asupra Teheranului pentru a-si opri programul de arme nucleare. În 2003, Polonia a initiat contacte la nivel inalt cu tarile din Peninsula Araba. Au avut loc vizite ale presedintelui si premierului intr-un numar de capitale locale, activitate care va continua in anii urmatori. Polonia intentioneaza sa reduca activitatea militara in Irak, sa stabileasca sau sa restabileasca (in cazul Irakului) legaturile economice in zona. Din punctul de vedere al Varsoviei, regiunea Orientului Mijlociu este foarte atragatoare, atat ca destinatie pentru exporturile poloneze, cat si ca posibile investitii pentru companiile poloneze.
Politica externa a Poloniei se confrunta astazi cu noi oportunitati. Pe de o parte, ele sunt legate de intrarea in UE, pe de alta, de relatiile apropiate cu Statele Unite. Polonia se confrunta cu noi optiuni strategice. In viitorul apropiat trebuie sa raspunda la cateva intrebari: Care este locul si rolul sau intr-o Europa aflata in schimbare? Ce forma ar trebui sa capete relatiile trans-atlantice in contextul amenintarilor globale? Care sunt sarcinile NATO? Care sunt relatiile prezente si viitoare intre NATO si UE? Sunt cele mai importante intrebari, iar raspunsurile vor determina pozitia Poloniei pe arena internationala.
Traducere Ana Maria Luft
Contributia Poloniei si a polonezilor la victoria in cel de-al doilea razboi mondial (1939 - 1945)
Polonia a fost singura tara care a participat activ pe teatrul de lupta european din prima si pana in ultima zi al celui mai mare conflict armat din istoria omenirii. Razboiul a inceput odata cu atacarea Poloniei: mai intai (1 septembrie) de catre Germania hitlerista si, la scurt timp dupa aceea (17 septembrie), de catre Uniunea Sovietica. Pe baza Tratatului Ribbentrop-Molotov (incheiat la 23 august), ambii agresori au actionat pe baza unei intelegeri. Aliatii Poloniei - Marea Britanie si Franta - au declarat razboi Germaniei la 3 septembrie, insa nu au intreprins actiuni armate efective. Uniunea Sovietica s-a alaturat coalitiei antihitleriste de abia in vara lui 1941, cand a fost atacata de catre Germania. Statele Unite, cu toate ca au acordat un ajutor important, sub forma de echipament, s-au alaturat actiunilor armate din cadrul coalitiei, in decembrie 1941, cand au fost atacate de catre Japonia, iar Germania le-a declarat razboi.
In contributia poloneza la infrangerea Germaniei observam, in primul rand, incapatanare si perseverenta: desi au fost infranti in 1939, polonezii au mai format de inca cinci ori armata, din care, de patru ori, in afara granitelor: in Franta in 1939, in Marea Britanie in vara lui 1940 (dupa infrangerea si capitularea Frantei), in URSS, in 1941, armata generalului Anders, care a luptat dupa aceea in sudul Europei, si din nou in URSS, in 1943, cand a luptat alaturi de Armata Rosie. Cea de-a cincea armata poloneza, constituita la finele lui septembrie 1939, a reprezentat-o conspiratia armata de pe teritoriile ocupate. Pe tot parcursul razboiului a existat, de asemenea, un "front secret" foarte important, si anume, serviciile de spionaj. De la 1 septembrie 1939 pana la 8 mai 1945, prin toate formatiile poloneze militare - armata regulata, detasamentele de partizani si conspiratia - s-au perindat cu siguranta in jur de 2 milioane de polonezi. Spre sfarsitul razboiului, se aflau in detasamentele poloneze de pe toate fronturile europene in jur de 600.000 de soldati (infanterie, blindate, aviatie si marina), iar in vara lui 1944, in timpul confruntarilor deschise cu nemtii care se retrageau, conspiratia armata numara peste 300.000 de soldati cu juramantul depus. Se poate astfel afirma ca Polonia a avut a patra armata aliata, din punctul de vedere al numarului de soldati.
Trebuie subliniat ca, in urma actiunilor militare si a terorii autoritatilor de ocupatie, au murit 5.800.000. de cetateni polonezi, dintre care 320.000 de soldati, iar 40% din averea nationala a fost distrusa.
Reflexii cu ocazia celei de a 60-a aniversari a incheierii celui de-al doilea razboi
Soldatii polonezi nu au fost invitati sa participe la festivitatile victoriei, care au avut loc in 1945 la Moscova si la Londra, lucru care demonstra ca Marile Puteri, in relatiile dintre ele, tratau Polonia mai degraba ca obiect decat ca partener. Cu toate acestea, Aliatii din Vest au subliniat de nenumarate ori eroismul si rezistenta soldatilor polonezi, precum si faptul ca Polonia a fost un aliat de mare valoare, asadar face parte din cercul invingatorilor. Multi polonezi au crezut - si cred in continuare - ca a fost o "victorie amara", deoarece statul polonez care s-a format dupa razboi a fost contaminat prin supunerea lui Uniunii Sovietice. Cu toate acestea, probabil nimeni nu are indoieli asupra faptului ca lupta trebuia dusa si toti aduc omagii celor care au luptat.
JERZY BAHR, secretar de stat, seful Biroului Securitatii Nationale
O buna cunoastere reciproca este si un element de securitate
Polonia, ca membru NATO precum si nou membru al UE - cu un stagiu de un an - duce o politica externa activa, al carei element important il constituie problemele de securitate. Care sunt cele mai importante sarcini si prioritati ale acestei politici?
Procesul de aderare a Poloniei la NATO si ulterior la Uniunea Europeana a coincis cu noile amenintari si provocari, care au devenit vizibile, in mod deosebit, dupa atacurile teroriste asupra Statelor Unite de la 11 septembrie 2001. Din aceasta cauza, aderarea la ambele organizatii, Polonia a dorit ca acestea sa slujeasca sigurantei noastre. Acest lucru se refera la esenta functionarii NATO, care o reprezinta asigurarea securitatii militare, dar si a UE, care trebuie sa garanteze siguranta economica.
In ultimul timp gama noilor amenintari s-a largit. De asemenea, s-a largit notiunea de siguranta. Ea nu mai cuprinde doar problemele militare, politice sau economice, ci si elemente sociale, ecologice si multe altele. Fara indoiala ca, la ora actuala, cea mai mare amenintare pentru siguranta statului si a cetatenilor sai o reprezinta terorismul international. Prioritatea noastra ramane sa ne asiguram impotriva acestui fenomen. O alta sarcina de baza a politicii poloneze este imbinarea armonioasa si paralela a securitatii externe si interne, in asa fel incat sa putem face fata amenintarilor si provocarilor.
Polonia joaca un rol important in procesul de stabilizare din Irak. Conform anunturilor recente ale ministrului polonez al Apararii Nationale, marimea contingentului polonez din aceasta tara va fi redusa in mod substantial pana la sfarsitul anului curent. Care este motivul acestei decizii si ce influenta va avea aceasta asupra evolutiei situatiei din aceasta tara? Polonia a hotarat impreuna cu aliatii sai sa participe la misiunea internationala de pace din Irak, care la momentul respectiv era extrem de destabilizat si reprezenta o amenintare atat pentru propriii cetateni, cat si pentru intreaga regiune. Intrarea fortelor internationale in Irak a initiat procese de stabilitate. Actualmente, observam un progres lent, insa permanent si clar in procesul de instalare a stabilitatii si a ordinii publice in aceasta tara. Consideram ca situatia s-a ameliorat intr-atat, incat dificultatea mentinerii stabilitatii poate sa fie transferata in mainile irakienilor.
Noi participam la acest proces. Am luat hotararea ca, treptat, sa ne retragem armata din Irak. Dorim sa ii schimbam functia, din una de stabilizare, in una de instruire. Intentionam sa actionam in conformitate cu asteptarile noilor autoritati irakiene alese in mod democratic si in acord cu aliatii nostri.
Suntem de parere ca Irakul stabilizat poate fi in viitor un partener economic interesant. Oamenii de afaceri polonezi au fost deja prezenti acolo, mai ales in anii '70 si '80. Au stabilit relatii bune si si-au castigat respectul gazdelor irakiene. Avem speranta ca, in conditii de pace, vom reusi sa continuam pe aceasta cale.
Recenta "revolutie portocalie" din Ucraina a aratat cat de importanta este pentru Europa dimensiunea estica a politicii ei. Cum evaluati dvs. perspectivele democratizarii tarilor Europei de Est si care este rolul Poloniei in acest proces? De cativa ani buni au loc pe teritoriul Europei de Est schimbari fundamentale de sistem. Este un fenomen general, insa fiecare stat al regiunii are propria sa dinamica in acest proces. Aceste state, in functie de traditia proprie si de forma politicii, se gasesc in diverse etape de realizare a reformelor. Imboldul pentru aceste reforme il reprezinta perspectiva intrarii statelor din regiune in structurile europene si euro-atlantice, lucru care le obliga la realizarea transformarilor in sfera politica, economica, a legislatiei si in multe alte domenii. Totodata va creste, de asemenea, capacitatea statelor regiunii de a colabora intre ele.
Suntem de parere ca procesul de transformare nu trebuie limitat de granitele actuale ale Uniunii Europene. Este un proces viu, care da tarilor din regiune sansa unei dezvoltari permanente si sigure. De exemplu, tratam Ucraina ca pe o importanta tara europeana, care trebuie sa devina, fara discutie, un actor cu drepturi depline al scenei europene. Din acest motiv, Polonia a sustinut atat de categoric "revolutia portocalie".
Suntem convinsi ca procesele care au loc in ultimul timp, de exemplu in Georgia sau Moldova, arata inca o data ca sansa de construire comuna a politicii estice a Uniunii apartine tuturor tarilor din regiune, mai ales acelora care se afla aproape de granita UE. Pe masura posibilitatilor sale, insa cu consecventa, Polonia doreste sa fie unul dintre coautorii construirii acestei politici. Este in interesul tarii noastre, al regiunii si al intregii UE.
Polonia este o tara care pune un accent puternic pe nevoia intensa de colaborare transatlantica. Cum vedeti dvs. posibilitatea intaririi acestei colaborari, avand in vedere diferentele de pareri dintre anumite tari europene in ceea ce priveste relatia cu Statele Unite?
Este adevarat, sentimentele proamericane din societatea poloneza sunt puternice, fapt care este determinat de istorie. Suntem de parere ca diferenta de pareri dintre tarile europene in ceea ce priveste relatiile cu Statele Unite este un lucru trecator. Este nevoie de a promova cu multa rabdare actiuni conciliante de ambele parti ale Atlanticului, pentru ca aceste relatii sa capete un fagas potrivit.
Suntem de parere ca pentru colaborarea transatlantica nu exista alternativa. In special in ceea ce priveste dimensiunea ei militara, care este esenta securitatii continentului nostru, printre care si cea a Poloniei. Vom face totul pentru ca aceasta colaborare sa fie mentinuta si intarita.
Trebuie sa ne amintim de faptul ca NATO este o alianta a valorilor comun recunoscute, care reprezinta fundamentul democratiei in Europa si America de Nord. Aceasta alianta este necesara astazi si va fi necesara si maine.
Care este aportul politicii poloneze de securitate in actiunile duse in acest sens de catre Uniunea Europeana? In ce fel convinge Polonia tarile membre sa fie de partea convingerilor si a conceptiilor ei cu privire la imbunatatirea sigurantei in Europa si in lume?
Nu de mult timp Polonia este membru al Uniunii Europene si, din aceasta cauza, abia acum face cunostinta cu mecanismele care functioneaza in practica in UE. Invatam cum sa le folosim si vedem ca ele sunt construite in mod democratic: poti sa iti aperi propria parere si sa ii convingi pe partenerii din Uniune de viziunea proprie referitoare la imbunatatirea starii de siguranta in Europa si in lume.
Ne aflam intr-un proces in care suntem convinsi si convingem - in asta consta specificul calitatii de membru al UE. Incercam sa ii convingem pe partenerii din Uniune cu privire la acele aspecte unde ni se pare ca ne pricepem mai bine decat altii. Un astfel de aspect il constituie, de exemplu, dimensiunea estica a UE.
Un exemplu bun si o confirmare practica a acestei forte de convingere este decizia de a plasa in Polonia Agentia Europeana de Administrare a Colaborarii Operative la Granitele Externe ale Tarilor Membre UE. Am convingerea ca vom indeplini sarcina care ne-a fost incredintata de catre Uniune in folosul tuturor.
Cunoasteti, desigur, conceptia romaneasca de deschidere a unui teritoriu de siguranta in bazinul Marii Negre. Cum evaluati dvs. aceasta initiativa si care sunt posibilitatile de participare la ea a tarii dvs.?
Noi am considerat intotdeauna ca siguranta europeana este suma sigurantelor diferitelor regiuni ale Europei, precum si capacitatea tarilor de a colabora puternic intre ele. Avantajele colaborarii regionale le-am cunoscut timp de 15 ani, de exemplu in cadrul Consiliului Statelor Marii Baltice.
Suntem de parere ca o colaborare in bazinul Marii Negre este logica, oportuna si are perspective. Participam ca observatori in cadrul Organizatiei de Colaborare Economica a Statelor Marii Negre (Black Sea Economic Co-operation - BSEC). Suntem de parere ca evenimentele din ultimii ani si luni pun colaborarea in bazinul Marii Negre intr-o lumina noua, iar optimismul creste in fata perspectivei unei astfel de colaborari.
Suntem de parere ca exista o multime de actiuni pe acest teritoriu care pot deveni obiectul unei colaborari speciale, de exemplu problematica transportului de materii prime, rezolvarea problemei separatismului, situatia ecologica pe mare si in jurul ei. Inregistram cu satisfactie aceste actiuni si ne asteptam ca ele sa dea roade concrete. Polonia este gata sa isi impartaseasca experienta participarii in politica regionala, pe masura intaririi colaborarii in bazinul Marii Negre.
Polonia si Romania sunt elemente foarte importante de stabilizare si siguranta europeana. Care este dupa parerea dvs. evaluarea colaborarii de pana acum a celor doua tari in acest domeniu si care sunt perspectivele continuarii si dezvoltarii acesteia?
In Polonia se intareste convingerea referitoare la cresterea importantei Romaniei in regiune si in Europa, lucru care se leaga in primul rand de perspectiva aderarii ei rapide la UE. Intrarea Romaniei in UE o mobilizeaza si mai mult sa duca o politica regionala activa. Aceasta favorizare a stabilitatii regiunii se intalneste cu politica noastra, care a tins intotdeauna in aceasta directie. De aceea credem ca sansele de colaborare polono-romane vor fi mai mari decat la ora actuala.
Sunt de parere ca, in intreaga construire a politicii externe proprii, este prea putin important sa ne vedem fiecare in parte in pozitia de lider. Lucrul cel mai important este nevoia de intensificare clara a politicii externe proprii in numeroase directii si sub multe forme, folosind noile sanse si posibilitati de actiune. Numai o activitate intinsa pe mai multi ani ne poate da raspunsul la intrebarea care grup de tari se deosebeste in mod clar in Europa si in lume.
Exista multe dimensiuni ale relatiilor noastre si multe sanse in ceea ce priveste dezvoltarea lor in continuare. Pe acest fundal, creste in mod deosebit nevoia de cunoastere reciproca nu numai la nivelul elitelor, dar si al unor cercuri cat mai largi ale societatii, al diferitelor medii, institutii, stabilirea de contacte personale. Am putea avansa teza ca o cunoastere reciproca multilaterala este, de asemenea, un element al securitatii in sensul larg al cuvantului. Aceasta sarcina o avem in fata noastra, ca societati libere si tari independente.
Traducerea Ana Maria Luft
