Anul European al Dialogului intercultural

Fara Autor | 04.06.2008

Pe aceeași temă

VLADIMIR SIMON*

O decizie cu valoare de simbol

 

Comisia Europeana a decis sa consacre un an (2008) pentru pro­iecte care vor pu­ne in valoare dialogul intre culturi. Este evident ca un singur an nu poate fi in­­deajuns pentru a im­­plini nevoia de schim­buri de idei si valori intre culturile po­poarelor si co­lec­ti­vi­tatilor Europei. Dialogul intre culturi tre­buie sa se des­fasoare fara sin­cope, neincetat, daca vrem sa aiba o contributie reala in con­struc­tia identitatii eu­ro­­pene. Din aceasta perspectiva, sa fie de prisos Deci­zia 1983i2006iEC a Par­la­men­tului si Consiliului Eu­ro­pean din 18 decembrie 2006? Probabil ca nu. Vom avea posibilitatea sa evaluam mai exact castigurile pro­gramului la finele anului. Cu siguranta, in­­­sa, prin aceasta decizie, con­du­ce­rea unionala n-a avut intentia sa re­zolve intr-un an toate problemele dialogului in­ter­cul­tu­ral, dupa cum nici de­cizia din 2007 nu si-a propus sa elimine dis­­functtio­­nalitatile in asigurarea, la ni­ve­lul societatilor eu­ro­pene, a "egalitatii de sanse", iar cea din 2009 nu va descoperi pro­­cedee mi­ra­culoase pentru sti­mu­la­rea "creativitatii". "Egalita­tea de sanse", "dia­logul intercultural", "creativitatea", pen­tru care s-au dedicat ani, nu sunt teme care se cer exploatate exhaustiv in­­tr-un rastimp scurt si apoi, eventual, abandonate, ci politici comunitare prio­ri­ta­re, cu valoare de simbol, menite sa ge­ne­reze exemple de bune prac­tici. O de­ci­zie adoptata este obli­gatorie pentru toate sta­tele. Altfel spus, prin decizii, te­mele propuse sunt institutionalizate, devin pro­gra­me si pri­mesc, mai mult sau mai putin, un suport financiar din bugetul pu­blic al Uniunii. Initiativele rea­li­zate cu acesti bani si in acest cadru pot constitui premise pentru actiuni vii­toa­re de mai mare an­vergura. Oricum, raman fixate in memoria colectiva a Eu­ro­pei.

Ce s-a preconizat, din acest punct de vedere, sa se intample in fiecare stat mem­bru, deci si in Romania, in cadrul Anului Eu­ropean al Dialogului Inter­cul­tural? S-a hotarat ca fiecare stat membru sa formuleze o strategie nationala pen­tru sustti­ne­rea dialogului in­ter­cul­tural care sa transgreseze limita anu­lui de­dicat. S-a cerut ca fiecare stat in parte sa initieze si sa concretizeze un proiect natio­nal avand drept tema dialogul in­ter­cultural. Vor fi, asadar, 27 de proiecte na­tionale. Pro­iectul romanesc se numeste Puzzle. Fiecare stat membru a de­sem­nat "am­ba­sa­dori" ai dialogului intercultural, personalitati mar­can­te dispuse si capabile sa sustti­na public ideile si valorile temei propuse. Ambasadorii Ro­ma­niei sunt: Sandra Pra­long, Maia Morgenstern, Damian Draghici, Horvath Andor, Ovidiu Pe­cican. Ope­ratorii culturali europeni sunt incurajati sa des­fasoa­re actiuni si sa orga­ni­zeze evenimente consacrate dialo­gu­lui inter­cul­tural. In fine, fiecare stat membru are obligatia de a analiza mo­dul de desfasurare a pro­gramului, rezultatele pe ter­men lung ale acttiunilor.

Coordonarea intregului program al Anului European al Dia­lo­gului In­ter­cul­tu­ral a fost incredintata in Romania Cen­trului de Consultanta pentru Programe Cul­tu­rale Europene. In decembrie, echipa desemnata sa coordoneze atat imple­men­ta­rea strategiei na­tio­nale, cat si proiectul national Puzzle va da seama de ce a facut, in cadrul unei conferinte cu rol con­clu­ziv, cand speram ca se va pu­bli­ca si o ana­li­za, solicitata Insti­tu­tului Intercultural din Timisoara, pri­vind carac­te­risticile ro­ma­­nesti ale dialogului intercultural.

 

* Vladimir Simon este directorul Centrului de Consultanta pentru Programe Culturale Europene.

 

 

RALUCA POP*

Nu monolog despre dialog...

 

Anul European al Dialogului Intercultural este un program al Uniunii Europene, dar o res­pon­sa­bi­li­tate a statelor membre. Uniunea a ofe­rit impulsul, a plasat tema pe agen­­da publica si a oferit sprijinul fi­nanciar pentru proiecte, dez­ba­teri, studii si in­stru­men­te de comunicare.

Ce se va intampla in Romania, in 2008, in acest sens? Poate cel mai important aspect il re­pre­zinta modul in care este abordata aceasta oportunitate europeana de catre institutiile din Ro­­mania: colabo­ra­rea. Cam­pa­nia din Romania nu reprezinta efor­tul unei sin­gu­re insti­tu­tii de a identifica temele prio­ri­tare si modalitatea de a sprijini dialogul inter­cul­tural, ci aduce impreuna organizatii extrem de diferite. Fie­ca­re dintre aceste organizatii par­te­­­nere contribuie la dezbateri si abordeaza dia­lo­gul inter­cultural in ma­niera sa proprie. O scurta prezentare a acti­vi­ta­ti­lor desfasurate in 2008 ar include ur­matoarele eve­­ni­men­te: Caravana dia­lo­gu­lui inter­cultural (Depar­ta­mentul pentru Relatii In­teretnice), Con­fe­rinta de­di­cata Anului Eu­ro­pean al Dialogului Intercultural (ANPCDEFP - Agentia Nationala pentru Programe Comunitare in Domeniul Edu­catiei si Formarii Pro­fe­­sio­na­le), campania Apreciaza diversitatea (Centrul de Re­sur­se pentru Diversitate Et­no­cul­tu­ra­la), pro­iec­tul Talk Down the Walls (Bri­tish Council), studiul pri­­vind adaptarea cul­tu­ra­la a strainilor la speci­fi­cul societatii romanesti (Ofi­ciul Ro­man pentru Imi­grari), se­mi­na­rul Dialog inter­cul­tural si colaborare pen­tru accesul romilor la o educatie de calitate (In­sti­tu­tul Intercultural din Ti­mi­soa­ra).

Bineinteles, la acest efort de comunicare si de creare a unui cadru de respect re­ci­proc pentru rea­li­za­rea unui dialog intercultural real in Ro­ma­nia par­ti­cipa si Repre­zen­tan­ta Comisiei Euro­pe­ne in Ro­ma­nia si Biroul de Informare al Par­la­men­tu­lui Euro­pean in Romania. De asemenea, Mi­nis­te­rul Cultu­rii si Cultelor a organizat o li­ci­ta­tie de pro­­iec­te ce a oferit prioritate la finan­ta­re pro­iec­te­lor care sprijina, in 2008, dialogul in­ter­cul­tural.

Toate aceste eforturi nu ar insemna insa prea mult, daca dialogul intercultural nu ar repre­zen­ta o preocupare zilnica a zeci de alte organizatii care des­fasoara proiecte la ni­­vel local. Ne dorim sin­cer ca dialogul intercultural sa nu fie definit doar la ni­vel ge­ne­ral, ci, in primul rand, sa ascul­tam ce in­­seam­na pentru fiecare comunicarea, pen­tru a trai ar­monios impreuna.

Daca doriti sa aflati mai multe despre acest pro­gram, vizitati www.dialogue2008.eu, iar pen­tru ac­ti­vi­tatile din Romania consultati www.dia­log2008.ro si paginile web ale organizatiilor parte­ne­re.

 

* Raluca Pop este coordonatorul campaniei AEDI 2008 in Romania.

 

 

MONICA URIAN-DE-SOUSA*

Anul European al Dialogului Intercultural 2008:context si semnificatii

 

Europa este un continent-rascruce, un­de se intalnesc si se intrepatrund di­ver­se culturi si civilizatii inca din preis­to­rie. Cum spunea Tvetan Todorov, cand doua cul­turi se intalnesc, nu intra in raz­boi, ci in metisaj. Cum am fi ajuns la ar­ta stilizata, non­figurativa a Evului Mediu, la arta ro­ma­na sau gotica, fara influenta po­poa­re­lor migratoare sau "barbare"? Aces­­te intal­niri sunt sursa unei perpetue re­inventari europene, garantie a evo­lu­ti­ei si deci a su­pravietuirii vechiului nos­tru continent; in sens opus, o cultura stag­nanta este sino­nim de disparitie. Asa­­dar, diversitatea cul­turala, schim­bu­ri­le si dialogul intre aceste diferite cul­turi nu este un fenomen nou pe scena eu­ro­peana, ci unul care o de­fi­neste si care asi­gura bazele integrarii eu­ro­pene. Ro­ma­nia, in acest sens, este un mi­ni­la­bo­ra­tor al diversitatii care se inscrie perfect in contextul continentului.

Daca ne limitam cu intoarcerea in timp si incercam sa punem in perspec­ti­va is­torica doar ultimii 50 de ani de con­struc­tie europeana, vom intelege ambi­ti­oa­sa cale pe care s-au aventurat "parintii fon­da­tori" ai Uniunii Europene, nu nu­mai din punct de vedere economic, ci si din punct de vedere cultural. A uni 6 sta­te si po­poare cu culturi politice, istorii, obi­ce­iuri si moduri de viata diferite este, ina­in­te de toate, un proiect cultural. La bazele acestei integrari stau valorile co­mu­ne - li­ber­tate, democratie, respect pen­tru drep­tu­rile omului si libertatile fun­damentale - si aparitia unui nou sen­ti­ment de apar­te­nenta la o realitate su­pra­nationala - ce­ta­tenia europeana.

In ultimii ani, diversitatea culturala a Uniunii Europene a crescut consi­de­ra­bil, nu numai datorita factorilor interni - ex­tin­derea la 27 de tari, mobilitatea pe piata in­terna -, dar si a unor factori ex­terni care se fac simtiti la nivel mondial: noile flu­xuri migratoare si globalizarea.

Studiul Eurobarometru de la sfarsitul anu­­lui 2007 si-a propus sa analizeze "fo­to­grafia" unei saptamani din viata unui rezi­dent european. Fotografia releva ca doua treimi dintre persoanele care tra­iesc pe teritoriul Uniunii avusesera con­tac­te cu alte persoane de origini diferite - etnice, re­ligioase, lingvistice, nationale. Deci, in­ter­actiunea interculturala se in­­tam­pla deja pe strazile Europei, la locu­ri­le de mun­­ca si in scolile europene sau in timpul liber al europenilor.

Care este semnificatia declararii anu­lui 2008 ca An European al Dialogului In­ter­cultural? Ce inseamna "dialog inter­cul­tu­ral" sau, pentru a incepe cu ince­pu­tul, ce inseamna "intercultural"?

Tarile europene au avut si au diferite ati­­tudini si politici fata de "celalalt", fie el imi­grant, reprezentant al unei mino­ri­tati nationale, al unei alte religii etc. Ina­in­te de 9i11, cel mai reusit model de inte­gra­re a diversitatii culturale era consi­de­rat cel an­glo-saxon, al multiculturalita­tii. Bazata pe toleranta si pe recunoas­te­rea existentei si a drepturilor grupurilor culturale, mul­ti­culturalitatea este o co­existenta (se pre­su­pune pacifica) pasiva - am putea spune o insumare mate­ma­ti­ca a grupurilor pe care le formeaza indi­vi­zii traind pe un anu­mit teritoriu. Limi­tele acestui model au devenit clare dupa uciderea regizorului Van Gogh in Olanda si dupa atacurile din Lon­dra in 2005, care au demonstrat ca a doua si a treia ge­neratie de tineri nascuti din parinti imi­granti nu se identifica nea­pa­rat cu valorile tarii receptoare, ceea ce in­­ten­si­fi­ca atitudini xenofobe, rasiste, is­la­mo­­fo­be etc.

Ca alternativa, Uniunea Europeana pro­­pune evolutia catre un model inter­cul­tu­ral, in care toleranta este "depasita" prin atitudinea activa si respectuoasa a dia­logului. Nu mai este cazul de a ma­ni­fes­ta bu­navointa fata de grupuri minori­ta­re cu zambetul sigur de sine al majori­ta­tii. Un exemplu: intr-un oras ca Am­ster­­dam, olan­dezii sunt in minoritate! Printr-o gim­nas­tica a mintii - e drept, nu usoara - tre­bu­ie sa renuntam la ase­me­nea categorii si sa punem pe primul plan intercul­turali­ta­tea: daca suntem des­chisi unul fata de al­tul, intre viziunea ta si a mea despre lu­me, cu toata com­ple­xi­tatea lor, se va crea o scanteie, care va da nastere unei viziuni noi. Intercul­tu­ra­lul este deci o notiune trans­versala, care include modul de viata si practicile unui individi unei comunitati si reprezentarea acestora in memoria in­di­vi­duala si co­lec­ti­va. In consecinta, Anul Eu­ropean dez­ba­te diverse teme din per­spec­tiva inter­cul­turalitatii: arta si cul­tu­ra, educatie, lo­cul de munca, religie, mul­­tilingvism, imi­gratie si mass-media.

Fiecare individ are mai mult de o cul­tu­ra si apartine mai multor grupuri: fe­me­iei profesoarai mamai spaniolai ama­toa­re de arta preistoricai andaluzai cato­li­ca… si enumerarea ar putea continua. Prin su­pra­punerea diverselor "fatete ale iden­tita­tii" se creeaza identitatea perso­na­la si de grup, dar, in acelasi timp, mul­ti­plicitatea acestora ne permite sa trans­gresam gra­ni­te­le noastre si ale grupului. Doar atunci pu­tem construi cu totii, im­­pre­una, o "iden­ti­tate europeana", inde­pen­dent de originea etnica, convingerea reli­gioa­sa sau de alte ca­racteristici. Par­ti­ci­pa­­rea activa a fieca­ru­ia la dezvoltarea so­cie­­tatii in care traieste este cheia depa­si­­rii eventualelor clivaje si a identificarii cu idealul european, prin crea­rea unor le­ga­­turi din ce in ce mai stran­se in­­tre co­mu­­nitatile dinauntrul si din afara Uniu­nii.

Anul European al Dialogului In­ter­cul­tu­ral este, in acest context, o oportu­ni­tate imensa pentru Uniunea Europeana, ca si pentru fiecare tarai regiunei loca­li­ta­te de pe teritoriul ei si pentru socie­ta­tea civila ac­tiva in acest domeniu. As mer­ge mai de­par­te, spunand: pentru fieca­­re persoana care locuieste pe teritoriul UE. Aceasta da­to­rita faptului ca Anul se adreseaza, in pri­mul rand, persoanelor care traiesc pe te­ritoriul UE, cu intentia de a le facilita in­­te­legerea si integrarea in lumea complexa de azi, prin intermediul dialogului inter­cul­tural. Dialogul nu tre­buie considerat ca un scop in sine, ci ca un mijloc de a ajun­­ge la o mai buna cu­noas­tere a celuilalt si la o convietuire pas­nica si creativa, pen­tru ca integrarea si coeziunea sociala sa spo­reasca in Eu­ro­pa, aducand cu sine si bu­nastare mate­ria­la, stabilitate si progres.

 

* Monica Urian-de-Sousa este responsabila de coordonarea campaniei de comunicare la nivel european si punct de contact cu statele membre si proiectele pan-europene in cadrul Directoratului General pentru Educatie si Cultura, Comisia Europeana.

 

 

RADU MIHAILEANU*

Privilegiile interculturalitatii

 

Ce inseamna dialogul intercultural pen­tru dvs.?

Pentru mine, in privinta dialogul in­ter­cul­tural, exista doua obiective. Primul este de a apara o identitate proprie a fie­ca­rui popor sau etnie din fiecare tara eu­ro­pea­na. Trebuie sa ne desteptam si sa nu ne fie rusine ca suntem europeni din ta­­­­ri­soare mici; sa fim mandri de bogatia noastra si de atatea culturi si subculturi in Europa; sa fim mandri de identitatea cul­tu­rala a fiecaruia si sa nu incercam sa uni­formizam Europa, ci, dimpotriva, sa-i pu­nem in lumina si in valoare toate di­feren­tele culturale. Diversitatea cul­tu­ra­la a Eu­ro­­pei este o mare bogatie. Al doi­lea obiec­­tiv este sa nu ne refugiem in spa­tele aces­tor identitati culturale, ci sa dia­logam, adica sa invatam unii de la al­tii, sa im­­bo­ga­tim identitatea celuilalt, fa­ra a-i cere sa devina ceea ce nu este.

Cand ati inceput sa percepeti ideea de dia­­log intercultural?

Eu sunt roman evreu si am trait la Va­lenii de Munte in contact cu tiganii. Ta­tal meu era unul dintre cei mai buni prie­teni ai lui Miron Radu Paraschi­ves­cu, care ne-a pus in legatura cu tiganii de la Valeni. A fost prima mea sansa de a dialoga inter­cul­tu­ral: eram evreu, eram roman si ma tre­zeam in mijlocul tiga­ni­lor, care m-au inva­tat libertatea, muzica si multe altele. Dupa aceea, emigrand in Franta, iarasi m-am ga­sit, vrand-ne­vrand, intr-un dialog in­ter­cul­tural. Am fost un dezradacinat, un ro­man departe de familia mea, de limba mea, de prie­te­nii mei, de tara mea. Ca sa su­pra­vie­tu­iesc, a trebuit sa intru in dia­log. Cand am inteles ca asta era destinul meu si ca, de fapt, era o bogatie, mi-am dat sea­ma ca sunt un tip foarte privilegiat.

Cum se reflecta ideea dialogului inter­cul­tural in filmele dumneavoastra?

Filmele mele sunt ca o calatorie. Eu am sansa de a fi platit ca sa calatoresc. Ce via­ta mai frumoasa as putea avea de­cat sa merg din tara in tara, din popor in po­por, din satuc in satuc si sa ascult po­vesti? Povestile acelea trec prin mine si devin filme, cu fiecare povestioara sau par­ticu­la­ri­tate culturala pe care am au­zit-o. Eu le pun in legatura una cu alta si incerc sa vad ce energie se naste din acest dialog in­ter­cultural. In filmul Tre­nul vietii este vor­ba despre evrei, tigani, ro­mani si nemti. In Va, vis et deviens avem crestini etiopieni si evrei albi din Israel. Asta e pasiunea vie­tii mele: de a calatori, de a ma indra­gosti de frumusetea celor­lalti, de a fi con­stient si de frumusetea mea si de a spune: "sunt mandru de ceea ce sunt, nu sunt perfect deloc, am multe de­fecte, dar asta e frumusetea mea si ea in­tra in legatura cu frumusetea celor­lalti".

Considerati ca filmul este un vehicul pri­vi­legiat pentru dialogul intercultural?

Da, filmul si audiovizualul, in ge­ne­ral, au devenit, din fericire si din pacate, vec­to­rul cultural cel mai important. Zic "din pa­cate", deoarece tinerii nu mai ci­tesc atat de mult ca inainte, nu mai as­cul­ta toa­te tipurile de muzica, se duc mai putin la teatru, se uita mai ales la fil­me si la te­le­viziune. Cateodata, si ci­ne­ma­tograful, dar mai ales televiziunea si Internetul, care e vectorul de vehiculat ima­ginea in pre­zent si in viitor, raman prea la su­pra­fa­ta. Nu avem timp sa apro­fun­dam subiec­tele, si cunostinta si iden­ti­tatea culturala raman la suprafata. Asa ca ar fi bine sa le cautam.

Ce a presupus pana acum functia de am­ba­­sador european al dialogului intercul­tu­ral?

Rolul nostru este sa mergem din tara in tara, sa propunem activitati, misiuni, in ideea de a pune impreuna diferite iden­titati culturale: calatorim, dam in­ter­viuri, atra­gem atentia asupra acestui An Eu­ropean al Dialogului Intercultural, facem parte din jurii. De exemplu, mie imi place foarte mult un concurs de fotografii pentru copii, care isi vor expune punctul lor de vedere asupra societatii, asupra oa­­menilor din toa­te tarile europene. In septembrie, la Bru­xelles, va fi premiata cea mai buna fotografie, dar pe mine nu ma intereseaza premiul, ci ma inte­re­sea­za sa vad cum acesti copii - unul din Franta, altul din Sue­dia, din Albania, din Romania - per­cep lumea si pe cei care ii inconjoara. Noi vrem sa le spu­nem: "nu incercati sa va uniformizati, nu incercati sa deveniti ame­ricani, fiindca nu suntem americani, ei au cultura lor foar­te bogata, dar si noi avem mari boga­tii". Dorinta Europei este sa nu existe nu­mai o cultura. E unul dintre pe­ri­co­le cir­cuitelor media globalizante - Google, Yahoo, televiziunile care nu mai au fron­tie­­re. Dar, in acelasi timp, cred ca tre­bu­ie sa fim specifici. Asta e bogatia de­mo­cra­tiei: sa am incredere in punctul meu de ve­de­re, chiar daca nu e si al celuilalt, sa res­pect punctul de vedere al celuilalt, chiar daca nu sunt de acord cu el. Acesta e dia­lo­gul intercultural.

 

Interviu realizat de Razvan Braileanu

 

* Radu Mihaileanu este regizor si scenarist francez de origine romana, ambasador al Anului European al Dialogului Intercultural.

 

 

SANDRA PRALONG*

Diversitatea inseamna bogatie

 

Ce inseamna dialogul intercultural?

Ce inseamna dialog? Posibilitatea de a in­tra in lumea celuilalt. In cazul acesta, in lumea unei alte culturi. Iti trebuie, cred, cu­riozitate, deschidere sufleteasca si mai ales multa smerenie. Nu ai decat de inva­tat cand vezi cum privesc altii lumea. Chiar si de la exemplele negative - cum ar fi cul­tu­rile care injosesc femeile - ai de invatat de­spre cum sa pastrezi un ochi critic asu­pra a ceea ce faci.

Care sunt domeniile in care dialogul in­ter­cultural ar trebui sprijinit in Romania? Care sunt beneficiile acestui dialog in plan social?

Ce e "cultura"? Cineva spunea ca este "stra­tegia unui popor pentru adaptare" sau "o lada cu unelte". Imi plac definitiile in­strumentale pentru ca arata rolul cul­tu­rii dintr-o alta perspectiva: nu doar ca ex­pre­sie de sine a unui popor, ci ca pe un rol functional, de supravietuire. In cazul Ro­ma­niei, cred ca trebuie sa ne refacem arse­na­lul de unelte prin care intelegem lumea - aceasta lume a libertatii, lumea globala, di­versa este noua pentru noi. Recent, m-a frapat piesa lui Andrei Serban Spovedanie la Tanacu caci arata cat de induiosatoare, dar si ucigase in acelasi timp sunt unele din­tre uneltele noastre culturale arhaice, cand e vorba de a da sens vietii moderne. Nu mai avem repere culturale (sau etice), sun­tem debusolati. Dialogul intercultural ne poate ajuta sa ne deschidem spre noi in­­si­ne si spre ceilalti - astfel ne constituim un set de valori prin care dam sens lumii in care traim, ne (re)capatam si (re)constru­im o identitate care sa nu fie alcatuita doar din frica si din raspunsuri negative (bigo­tism, arhaism, violenta, delincventa etc.). E bine sa ne utilizam energia creatoare (cul­turala) ca sa ne cream pe noi insine, sa cream lumea noastra si sa contribuim la lumea globala, nu sa ne aparam de ea.

Care sunt obiectivele pe care vi le pro­pu­neti ca ambasador al Dialogului Intercultural in 2008?

Mi-as dori sa contribui la intelegerea ideii ca diversitatea este o bogatie - ca ea nu trebuie sa ne sperie. Frederick Hayek are un mic eseu interesant in care demon­strea­za lucrul acesta, luand un exemplu ba­nal. El spune: daca noi doi suntem la fel si producem, sa zicem, mere, chiar daca le schimbam intre noi, fiecare mancam tot me­re - nimic in plus. Dar daca eu am mere si tu pere, in momentul in care le impartim sun­tem amandoi castigati, ne-am imbo­ga­tit - eu cu pere de la tine, tu cu mere de la mi­ne! Bineinteles, vorbind de cultura, vor­bim de creatie si de lucruri mai abstracte, dar acelasi principiu functioneaza - diver­si­tatea lumii ne imbogateste pe fiecare, spi­ritual sau material.

Care poate fi impactul unui asemenea pro­gram in Romania?

Ne trebuie mai multa deschidere spre ce­­lelalte culturi cu care venim in contact. Nu doar cele exotice, dar si cele apropiate de noi. Ce stim noi despre cultura ungara sau bulgara contemporana, despre ce spun moldovenii sau ucrainenii, despre cum se adapteaza la lumea de azi vecinii nostri, ca­re au trecut prin istorie impreuna cu noi, experimentand sisteme socio-politice si­mi­la­re? Sa invatam din raspunsurile lor la viata - ne-ar imbogati cu siguranta. De ase­menea, Romania nu este doar o tara de emigratie, dar acum si una de imi­gra­tie. Din ce in ce mai multi lucratori chi­nezi si vietnamezi traiesc in Romania. Tre­bu­ie sa stim mai multe despre ei, ca sa nu apara conflicte, caci acestea sunt mereu da­torate ignorantei.

Cum considerati ca poate sustine mul­ti­ling­vismul dialogul intercultural?

Un proverb ceh - repetat adesea de Cio­­­­ran - spune ca "sa inveti o noua limba in­seamna sa traiesti o noua viata". Co­mi­sa­­rul Leonard Orban a creat o comisie pe aceasta tema - a rolului dintre multiling­vism si dialogul intercultural - din care cu onoare am facut parte. Comisia, pre­zi­da­ta de scriitorul franco-libanez Amin Maalouf a produs un raport (http:iiec.europa.euiedu­cationipoliciesilangilanguages_en.html) care arata, printre altele, va­loa­rea patri­mo­niului cultural si lingvistic european. Din aceasta diversitate vine nu doar iden­ti­tatea noastra, dar si bogatia Eu­ropei. Co­mi­sia propune ca fiecare ceta­tean al Eu­ro­pei sa-si insuseasca o "limba per­sonala adop­tiva" alta decat limba ma­ter­na sau cea de circulatie internationala. Caci dialo­gul intre culturi nu este posibil cu adeva­rat in afara cunoasterii lingvis­ti­ce. Nu doar pentru motive practice (daca nu vorbim ace­easi limba nu ne putem inte­le­ge), dar si pentru ca limba ofera o des­chi­de­re spre cul­tura, spre bagajul sufletesc al unui po­por. Fiecare limba reprezinta un alt fel de fe­reastra spre lume, spre o al­ta structura mentala si emotionala. Spre exemplu, lim­ba romana utilizeaza foarte mult condi­tio­na­lul pentru viitor - asta spu­­ne multe de­spre nesigurantele noas­tre, despre temerile care ne opresc sa construim solid pe termen lung. Pe de alta parte, in­dienii Algonquin, din America de Nord, de exemplu, nu au un cuvant pentru notiu­nea de timp si nici pentru ideea de trecut sau viitor, ei tra­iesc doar in prezent. Sau aborigenii aus­tra­­lieni, care nu au cuvinte pentru orien­ta­rea in spatiu, dreaptaistan­ga, si nu con­cep­tualizeaza notiunea de con­secinta. Ideea de "pentru ca" este ab­sen­ta in limba lor si asta a dat mult de fur­ca autoritatilor aus­traliene, pentru ca, spre pilda, la tri­bu­nal, nu se puteau inte­ro­ga corect suspectii aborigeni, caci nu in­­te­legeau conceptul de cauza si efect. S-au facut astfel multe ne­dreptati, pana cand au­toritatile austra­lie­ne au sesizat pro­ble­ma. Deci, iata cum un lucru in aparenta neinsemnat - o fina cu­noas­tere a limbii - poa­te avea consecinte vi­tale. Cred ca ex­pe­rien­ta de a trai este o per­manenta desco­pe­rire, o punere in ches­tiu­ne a propriei exis­tente - astfel, prin ceea ce spunem si fa­cem cream cultura fara sa ne dam sea­ma, asa cum d-l Jourdain facea pro­­­­za. De ace­ea, dialogul intre culturi ne im­­­­bo­ga­tes­te, caci scurteaza timpul de des­co­perire - avem astfel acces la experienta ce­lorlalti si asta ne imbogateste.

 

* Sandra Pralong este presedintele Fundatiei SynergEtica, politolog si expert in comunicare, ambasador din partea Romaniei al Anului European al Dialogului Intercultural.

 

 

OVIDIU PECICAN*

Dialogul intercultural - terapie impotriva maladiilor sociale ale modernitatii

 

Ce inseamna pentru dumneavoastra dia­lo­gul intercultural?

Faptul de a constata existenta mai mul­tor etnii, limbi vorbite si culturi in ace­lasi perimetru nu-mi pare de ajuns pentru a decreta ca un dialog intercultural exista. Sunt vecini de culoar care traverseaza ace­lasi hol adresandu-si - altminteri politicos - doar cate un salut conventional. Uneori, nu survine nici acesta, iar atunci locuirea acelui spatiu produce insingurare, izolare, alienare. Din aceasta perspectiva, dia­lo­gul intercultural poate fi vazut si inteles ca o terapie impotriva acestor boli ale ma­si­ficarii si anonimatului, maladii sociale ale modernitatii. El este, insa, un tra­ta­ment posibil si in cazul bolilor specifice izo­larii in interiorul propriei limbi, culturi si etnii sau confesiuni.

In calitatea sa de dialog, intalnirea cul­tu­rilor nu se rezuma la vorbiri paralele, pe voci diferite si uzand de coduri specifice fie­carui participant si numai lui, fiindca atunci am avea de a face cu niste biete mo­no­loguri paralele, cu tirade lansate in van, cu caderi in retorici ritualizate de conven­tii­le propriului grup si numai ale lui. Ca sa fie un dialog efectiv, participantii tre­bu­ie sa se deplaseze - mental - intr-un topos care lasa in urma centralitatea do­mi­na­toa­re a propriilor ticuri culturale, acceptand medierea ca idee si ca topos, ca procedura si ca pornire genuina.

Care considerati ca sunt domeniile in care dialogul intercultural ar trebui sprijinit in Romania? Care sunt beneficiile acestui dialog in plan social?

Ideea unei majoritati romanesti confor­ta­bile, ca a fi roman inseamna "sange nea­mes­­tecat", o identitate cristalina nemodificata din vremea... dacilor, limba latina pu­­ra, vorbita in provincie si imbogatita is­to­­ric, exclusiv prin elemente latine, o cultura lipsita de trasaturi orientale, european-rasaritene, nordice sau balcanice, fara "urme" central-europene si, in general, suspendata ca si cum ar veni dinspre o civilizatie extraterestra este un construct cul­tural trainic si rezistent la schimbare. Fiindca el se datoreaza politicilor educative ale statului national de la Cuza Voda la Ceausescu, nu numai ca ramane greu de demontat, dar o asemenea operatiune are si aerul ca ar izvori dintr-un "complot" an­ti­­romanesc, dintr-o dorinta de a distruge un orizont identitar sacru. Si nu e asa! Dia­logul identitar este, din acest punct de vedere, un instrument foarte util si pentru redefinirea mai relaxata a identitatii noas­tre etnocultural-lingvistice, prin parasirea viziunii insulare asupra noastra insine, prin readucerea pe pamant a unui tip de me­sianism national limitativ si vanitos, in folosul unei conceptii nu mai putin aureolate, dar mai adaptate la contextele vietii noas­tre. De ce ar fi mai putin interesant ori prestigios sa fi fost plamaditi in istorie din diverse elemente si culturi, preluand de acolo tot ce ne folosea si era viabil in pro­­iectul unui efort autoconstructiv ingenios si cutezator? De ce am subestima abilitatea noastra reala de a gasi limbaje si chiar obiective de etapa comune cu diversi con­locuitori sau dominatori, persistenti ori efemeri? E mai putin pretios sa ai abili­tati de comunicator si intermediar intre di­ver­se radicalisme, antagonisme, ostili­tati chiar, de­cat sa detii un izolationism cand frus­­­trat si umil, cand trufas si artagos? N-as crede.

Care sunt obiectivele pe care vi le pro­pu­neti ca ambasador al Dialogului Intercultural in 2008?

Pentru ca am sansa de a fi profesor, scriitor, publicist si editor, incerc sa folosesc cat mai multe dintre canalele care imi stau la dispozitie, oficiale si neoficiale, pen­­tru a face cunoscuta ideea pe care mi-o fau­resc despre semnificatia plurala a dialogu­lui multicultural. Incerc, de asemenea, sa raspund, atunci cand este posibil, invi­ta­tii­lor pe care le primesc in legatura cu calitatea mea de ambasador national al Anu­lui European al Dialogului Intercultural. Dar si invitatiilor ce-mi parvin ca membru al Team Europe Romania, partici­pa­rile la conferinte nationale si interna­tio­na­le,  dis­cutii private, chiar. Acestea sunt, toa­­te, numai raspunsuri insa. Initiativele me­le se regasesc in ideea de a prelua institutia creata de UE si de a socoti oportune, de aici incolo, in fiecare an, numirea de am­ba­sa­dori nationali de resort, compunand din to­talitatea lor, in anii ce vin, un for de dez­ba­tere si initiere de proiecte benefice nu numai pentru Romania, ci, prin reflex si coo­perare cu omologii din alte tari, si pen­tru Europa Rasariteana, de Sud-Est, Cen­tra­la si Occidentala. Ar mai fi, desigur, si declaratii publice personale sau impreuna cu alti omologi din Romania, iar daca fondurile ne-ar ingadui-o, am putea oferi chiar o conduita permanenta in domeniu, un ca­len­dar de actiuni si cateva piste de actiu­ne concreta. Rezulta de aici ca un lobby prin­tre elitele politice si intelectuale, la ni­ve­lul altor parghii ale societatii - de la sin­dicate la ONG-uri si biserici - ar fi binevenit si ar trebui gandit ca o formula de in­teractiune permanenta din interiorul so­cie­tatii noastre civile pentru a pregati atmosfera de dialog a anilor ce vin.

Care poate fi impactul unui asemenea pro­gram in Romania?

Enorm. Ca societate iesita abia de doua decenii dintr-o dictatura de jumatate de se­­col, ca una evoluata intr-o paradigma pa­tri­­arhala, cu rezerve inca neepuizate de xe­no­fobie, rasism si antisemitism, dar si ca so­cietate cu gustul libertatii, al initia­ti­ve­lor individuale si al aspiratiei catre li­ber­tate, Ro­mania prezinta premise tensio­na­le ce pot fi exploatate in orice directie. Cea solidara cu setul de valori europene si cu aspira­tii­le democrat-liberale, in sensul cel mai larg cu putinta, pare sa fie calea de urmat. Cu mijloace adecvate, un aseme­nea program com­plex ar da roade, preve­nind anomalii de parcurs grave, care in alte parti si in alte momente, s-au mani­fes­tat si continua sa se manifeste uneori dramatic.

 

 

* Ovidiu Pecican este doctor in istorie, prozator si eseist, publicist si traducator, ambasador din partea Romaniei al Anului European al Dialogului Intercultural.

 

 

Puzzle

2008 Proiect Romania

 

Prin programul elaborat de Comisia Europeana se do­res­te o intarire a respectului fata de diversitatea cul­tu­ra­la si o recunoastere a coexistentei unor identitati cul­tu­ra­le di­fe­rite. Totodata, in anul 2008 se pune accentul pe con­tri­bu­tia diferitelor culturi la patrimoniul comun al va­lo­rilor cul­tu­rale europene si recunoasterea dialogului in­ter­cultural ca forma esentiala de a invata sa traim im­­preu­na in ar­mo­nie.

Romania, alaturi de celelalte state membre ale Uniu­nii Europene, participa la acest program comun printr-o serie de initiative la nivel national si la nivel european. Pro­iectul national al Romaniei se numeste Puzzle.

Ideea unui joc in care fiecare are un rol, o piesa in puzzle, da o mare deschidere de abordare a celor cinci te­me de dia­log: legenda; istoria; povestea; memoria; muzica.

Fiecare piesa din joc are unicitatea sa, dar se oglindeste in cealalta piesa printr-un exercitiu liber al al­te­ritatilor in cunoastere. Intregul joc se va constitui intr-o imagine totala atunci cand fiecare isi spune discursul. Urmariti pe par­cur­sul anului 2008 aceste piese ale unui puzzle al creativitatii si comunicarii libere.

Mai multe informatii despre proiect: www.dialog2008.roipuzzle.

 

Mioara Lujanschi, coordonator proiect national

 

 

Legenda: Pelerin spre centru

 

Proiectul, coordonat de Fundatia Toaca, propune, printr-un spectacol de teatru si o in­stalatie video, o introspectie si un dialog al ideilor despre bariere culturale, despre spatiu socio-cultural si spatiu geografic. Regia si conceptul sunt semnate de Nona Cioba­nu.  Prin fuziunea de elemente din artele spectacolului (teatru, dans, muzica, video), care contin o dimensiune inter si transculturala, spectacolul exploreaza teritoriul din­tre tangibil si intangibil. Instalatia video propune o explorare in cotidianul unor spatii geografice diferite - Orientul Mijlociu si Mexic - si aduce in discutie similaritati si di­fe­ren­te cu spatiul culturii romane.

 Coordonator: Nona Ciobanu (Fundatia Toaca).

 

Urmatoarele activitati:

Spectacolul de teatru: 21, 22 si 23 septembrie - Bucuresti.

Instalatia video:

30 iunie: vernisajul instalatiei video la Bucuresti;

1-15 septembrie,

1-15 octombrie: prezentarea instalatiei video la Bucuresti;

2-4 octombrie:  seminarimasa rotunda avand ca tema instalatia video.

 

Istoria: Identitati in dialog

 

La piesele de joc se alatura si crearea unui muzeu virtual care va infatisa elemente com­parative ale istoriei migratiilor, ale vietii private, ale istoriei diferentelor eco­no­mi­ce, politice, religioase si ale istoriei muzicii si artelor vizuale. El va functiona totodata ca platforma de dezbateri si de promovare a traditiilor si artelor minoritatilor din Ro­ma­nia. In dialog se vor afla grupuri de tineri (elevi si studenti), in diferite ateliere or­ga­ni­zate in locatii cu valori de patrimoniu.

Coordonator: Dragos Neamu (Reteaua Nationala a Muzeelor din Romania).

 

Urmatoarele activitati:

Noiembrie - lansarea Muzeului Virtual al Romanului Modern la Bucuresti.

 

 

Muzica: Caffé Festival

 

La sinestezia din Puzzle participa si muzica. Caffé Festival este un spatiu inedit al interactiunii si improvizatiei, care aduce impreuna muzicieni de jazz, blues si muzica clasica din 12 tari. Muzica este aici vector de comunicare, factor de unitate in diversitatea culturilor ce se intalnesc in spatiul Caffé Festivalului, desfiintand orice bariera lingvistica, culturala si de mentalitate, facilitand comunicarea si intelegerea.

 Coordonator: Luigi Gageos (Jeunesses Musicales Romania).

 

Urmatoarele activitati:

Septembrie-octombrie: Caffé Festival in Bucuresti, Sibiu, Constanta si Pitesti.

 

 

Povestea vecinilor: La taifas cu "ceilalti"

 

Bucurestiul cuprinde diversitatea Europei la ea acasa: aromani, armeni, bulgari, evrei, francezi, germani, greci, italieni, maghiari, romani, rromi, turci si multi altii au dat forma orasului de ieri si de azi. Povestea vecinilor este povestea dialogului dintre comunitatile culturale din Bucuresti, care ni se vor arata, pe rand, cu imagine, muzica, dans, teatru, pantomima, bucatarie specifica, povesti, dar si taceri, la taifas in spatii acoperite, dar si pe strada.

Coordonator: Anamaria Iuga (Muzeul Taranului Roman).

 

Urmatoarele activitati: Serile culturale:

1 septembrie: La taifas cu grecii. Seara culturala greceasca;

Octombrie: La taifas cu aromanii. A doua seara culturala aromana.

 

Alteritatea:

6-8 iunie: CUM TE PRIVESC. Povestea vecinilor - participare la STREET DELIVERY pe strada Pictor Arthur Verona: prezentarea transpunerii artistice a cercetarii realizate de voluntari in randul comunitatilor minoritatilor din Bucuresti;

August: prezentarea transpunerii artistice a cercetarii realizate de voluntari in randul comunitatilor minoritatilor din Bucuresti in cadrul Festivalului Hategana;

 

 

Memoria: Dialogul omului cu Pamantul

 

Pamantul ne lasa mesaje in pietre, munti, vai, ape, animale si plante. Noi ii raspundem numindu-le, creand legende, faurind unelte, meserii, case, povesti si teorii. In fiecare loc din lume dialogul este la fel, dar tonul e altul. Am pus in Puzzle trei spatii de dialog cu trei tonuri diferite si ne-am propus sa le ascultam memoriile trecutului

inscrise in patrimoniul tangibil si intangibil: Tara Hategului, Pays Dignois si Chataigneraie Limousine (Franta).

Coordonator: Alexandru Andrasanu (Centrul Geomedia - Universitatea din Bucuresti).

 

Urmatoarele activitati:

6 iunie: vernisajul expozitiei Obiectele din Pamant in Hateg;

20 iunie: Util i Terre - vernisajul expozitiei Obiectele din Pamant in Digne (Franta);

August:  prezentarea Obiectelor din Pamant si a Hartii identitatii locale in cadrul Festivalului Hategana;

Octombrie: eveniment la care vor fi prezentate Obiectele din Pamant si Harta identitatii locale, cu participarea echipelor de elevi si profesori de la scolile partenere din Santamaria Orlea si Rachitova. Evenimentul va avea loc in Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" din Bucuresti.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22