CAMPIONII INTEGRARII

RODICA PALADE

Provocarile aderarii la UE

 

 Romania a intrat in  Uniunea Europeana cu bune si rele. In loc sa genereze energii nationale care sa contribuie la modernizarea in sens occidental a Romaniei, aderarea a fost, mai degraba, privita ca un sfarsit de drum, si nu ca un inceput. Lipsiti de rigoarea calendarului fixat de Bruxelles, de indeplinirea caruia a depins aderarea, clasa politica a uitat de proiectul de modernizare, dezlantuind un razboi de pe urma caruia va iesi decimata. Noua clasa politica care se va cladi pe ruinele celei de azi va avea poate discernamantul sa puna proiectele nationale deasupra intereselor politice personale. Pana atunci insa, cu sau fara implicarea politicienilor, economia romaneasca are de facut fata provocarilor aderarii la UE.

Revista 22 initiaza, sub genericul Campionii integrarii , o serie de suplimente de prezentare a performantelor unor companii romanesti, la ora aderarii la  UE. Vom incerca o radiografie cat mai exacta a atuurilor pe care le au aceste companii pentru a face fata concurentei crescute pe care le presupune integrarea economiei romanesti in cea a UE.

 

 

TIBERIU URDAREANU, Presedintele Grupului de firme UTI

Accent pe oameni, nu pe masini

 

 Compania dvs. este lider de piata in oferirea unor produse de securitate, produse care se gasesc incepand cu  Aeroportul "Henri Coanda", sisteme bancare, obiective guvernamentale, reactorul nuclear de la Cernavoda, hypermarketuri. Explicati-mi ce sunt aceste produse si de ce au nevoie companiile de ele?

Partea de securitate, care e linia principala de business a companiei noastre, cea cu care de fapt am debutat pe piata romaneasca, raspunde unei nevoi fundamentale a oamenilor, si anume, aceea de securitate. Daca nevoile de baza ale oamenilor sunt in curs de a se rezolva, odata cu cresterea nivelului de trai, lumea spunand tot mai rar "mi-e foame", nevoia de securitate e tot mai mare. Tot mai des lumea spune "mi-e frica", lucru care se vede foarte bine in tarile avansate. Frica este un sentiment la fel de puternic ca si foamea. Cu cat se dezvolta societatea si apar tehnologii noi, servicii noi si produse noi, cu atat apar mai multe vulnerabilitati. Dovada cea mai buna este Internetul, de exemplu, care a revolutionat lumea, dar care, in schimb, a introdus atat de multe vulnerabilitati, incat acum sunt foarte multi cei care fac un business din ceea ce se cheama securitatea afacerilor pe Internet.

O alta problema de securitate pe care noi o asistam este pierderea de bunuri. Cum orice afacere se bazeaza pe castig, ca sa maximizezi castigul trebuie sa diminuezi pierderile.

In lumea fizica avem de-a face cu furturi fizice, normale, dar, odata cu dezvoltarea tehnologiei informatiei, furturile capata o cu totul alta conotatie si importanta. Daca dintr-un hypermarket furi o cutie de bomboane, intrand pe Internet intr-o banca, poti sa furi milioane de lei sau de euro dintr-un cont, intr-o tranzactie on line. Consecintele infractiunilor in lumea virtuala sunt mult mai mari. Problema furturilor dintr-o banca e mai mult o problema de reputatie, nu de pierdere. Pentru o banca este deosebit de grav daca apar infractiuni in domeniul sistemelor informatice sau al tranzactiilor informatice, pentru ca acolo sunt valori mari si acolo sunt adevarate posibilitati de pierderi. Oamenii, in general, sunt preocupati de protectia bunurilor de acasa, dar in lumea institutionala ponderea cea mai mare o au vulnerabilitatile generate de tehnologiile noi, de Internet si de sisteme de comunicatii in general.

 In cazul  Aeroportului "Henri Coanda" sau al unor cladiri guvernamentale, unde  isi gasesc locul sistemele de securitate?

La clientii mentionati de dvs. putem asista orice problema de securitate. De aceea ne si vedeti peste tot. Problematica securitatii e foarte larga si, evident, exista firme care adreseaza numai o parte a acestei problematici si exista firme ca noi, care adreseaza orice posibila problema de securitate. Prin urmare, adresam si rezolvam pentru institutii, dar nu numai institutii de stat, ci si firme private, atat problema securitatii fizice - ceea ce inseamna protectia bunurilor si persoanelor -, cat si problema securitatii informatice - deci toata informatia care este detinuta de clientul respectiv, asigurand conditiile ca ea sa fie manipulata, pastrata si utilizata in siguranta. Practic, noi spunem ca rezolvam integral un sistem de securitate, adica un sistem complet cu multe componente, care fiecare in parte adreseaza o anumita problema. Aparent, se poate spune, de exemplu, ca un hypermarket e un magazin care are niste probleme. Insa in realitate, exista stocuri foarte mari de marfa, exista posibilitati foarte mari de sustragere, atat de catre personalul propriu, cat si de catre clienti, de catre partenerii de afaceri ai hypermarketului s.a. Deci fiecare client in parte are un specific anume si trebuie sa-i intelegi specificul, sa te pui in pielea lui, sa vezi ce pericole sunt si dupa aceea sa-i dai solutia potrivita.

In cazul sistemelor de securitate, ce a intervenit dupa 11 septembrie 2001?

A intervenit constientizarea la nivelul cel mai inalt al factorilor politici ca nu mai e de joaca cu terorismul. Intotdeauna, oamenii ezita sa investeasca intr-un sistem de securitate, pentru ca ezita sa dea niste bani. In loc sa anticipeze niste pericole, oamenii prefera sa astepte sa se intample ceva si dupa aceea sa reactioneze. Din pacate, a trebuit sa apara un 11 septembrie ca guvernele sa-si dea seama ca problema securitatii este o problema globala, a tuturor, indiferent ca e tara mica sau mare, si in orice punct geografic.

Cum terorismul s-a globalizat, si modalitatile de a preintampina atacurile trebuie sa se constituie intr-un raspuns globalizat. Sistemele de securitate de dupa 11 septembrie se refera in principal la aeroporturi, la locurile publice care pot fi atacate?

Un castig foarte mare care a rezultat dupa acele atentate a fost faptul ca s-a constientizat la nivel politic ca fiecare tara are ceva de protejat. Este vorba de anumite resurse, denumite intr-un concept "infrastructura critica". Orice tara are o infrastructura critica, in care intra si ce spuneati dvs. - sisteme de transport: aeroporturi, porturi maritime, gari, metrouri s.a., dar intra si domeniul energiei electrice, spitale, intra o multime de institutii de care depinde o tara. Ei, toate aceste componente ale infrastructurii critice sunt vulnerabile si trebuie protejate. Si pentru asta au inceput, cel putin in tarile mai avansate, sa se elaboreze politici specifice. La noi, aceasta actiune este la inceput, se discuta doar in anumite forumuri de comunicari stiintifice, s-au facut niste primi pasi de informare la nivel politic, insa, din pacate, suntem cu mult in urma altor tari in ceea ce inseamna niste politici coerente de protectie a infrastructurii critice din Romania.

De ce credeti ca Romania intarzie sa puna in opera aceste politici?

E vorba de trecerea concreta de la teorie la fapte. In SUA, dupa 11 septembrie, s-au luat masuri radicale atunci, inclusiv organizatorice, s-a creat ceea ce se cheama Homeland Security Department, adica tot ce inseamna politie de frontiera, vama s.a., care au fost puse sub o singura comanda. S-a constatat cu acel prilej ca una dintre probleme a fost ca erau prea multe institutii care nu erau coordonate si atunci s-a creat o coordonare unica. In Romania insa, din acest punct de vedere, lucrurile treneaza. Aplicarea si punerea in practica a unor politici concrete trebuie sa mai astepte o perioada, nu am vazut semne concrete in acest sens.

 

Cum a inceput UTI

 

 Spuneati mai devreme, cand incercati sa-mi explicati domeniul de care va ocupati, ca ati pornit de la ideea protejarii oamenilor si a bunurilor. Asta a fost ideea care a stat la baza afacerii dvs.?

Va aduceti aminte ca, inainte de revolutie, tot ce era institutional era pazit de armata sau de politie. Dupa schimbarile din 1989, o perioada, un an, doi, a mai continuat sa fie asa, insa dupa aceea, practic, aceasta zona a ramas descoperita. Atat armata, cat si Ministerul de Interne s-au retras din activitatea de paza a intreprinderilor, bancilor, fabricilor s.a., ramanand sa-si faca misiunea care le era specifica. Si a ramas un gol care trebuia acoperit. Practic, am fost la locul potrivit in momentul potrivit, am observat aceasta oportunitate si am actionat.

Ce-ati facut la inceput?

Am inceput sa importam diverse echipamente, sisteme de alarma. Prima data am importat din Israel. Am vazut ca exista astfel de echipamente si, fiind de meserie inginer, impreuna cu colegii mei de la vremea respectiva le-am examinat, ne-am dat seama de potentialul lor si am inceput sa le cumparam. Cumparam din Israel cantitati mici si le vindeam in Romania. Faceam la inceput o activitate de comercializare, dupa care ne-am dat seama ca putem face mai mult si ca putem chiar noi sa le instalam. Afacerea a mers, fapt care ne-a permis sa ne dezvoltam. Adica am inceput sa vindem in cantitati tot mai mari, dupa care am inceput sa instalam noi produsele, sa ne cream echipe proprii de instalare, dupa care am inceput sa facem si proiectare. Atunci cand erau sisteme ceva mai mari, trebuia facut si un proiect si, incet-incet, am reusit sa facem sisteme tot mai mari. Am avut sansa sa avem si niste clienti importanti care ne-au deschis niste drumuri. De exemplu, prima banca la care am realizat sisteme de securitate ne-a deschis un drum foarte prolific in domeniu. Un moment de mare importanta pentru noi a fost anul 1995, cand am realizat primul sistem la Centrala de la Cernavoda si, cu acea ocazie, am vazut cat de mare e potentialul sistemelor de securitate in domeniul industrial. Apoi, o alta oportunitate si o alta piatra de hotar pe parcursul nostru a fost anul 1996-’97, cand am inceput lucrarile la Aeroportul Otopeni. A fost perioada cand am avut primele proiecte mari, din care apoi am deschis domeniile respective si ne-am crescut foarte mult prezenta pe piata. In momentul de fata, eu cred ca avem o experienta care ne permite nu numai sa ne consolidam pozitia in Romania, dar chiar sa mergem si in alte tari, si e parte din planul nostru de dezvoltare sa folosim experienta pe care o avem, pentru ca nu e important numai faptul ca stii sa faci sisteme de securitate, important e ca deja noi avem un know-how extraordinar de detaliat in ceea ce inseamna anumite domenii. De exemplu, spuneati de aeroport: securitatea transporturilor aeriene e o problematica pe care putini o cunosc. Sunt putini specialisti in lume in securitatea transporturilor aeriene. La fel, gasesti foarte putini experti in lume specializati in securitate nucleara s.a. Deci, aceasta combinatie intre a sti sisteme de securitate si a cunoaste specificul unui anumit domeniu e un lucru destul de rar. Si mi-am dat seama ca putem sa folosim foarte bine aceste competente in diverse proiecte care se fac acum peste tot in lume. Sunt investitii uriase in tot ce inseamna securitatea aeroporturilor, a porturilor maritime, a cladirilor publice s.a. Si intentia noastra este sa folosim cat mai mult acest potential.

 Dvs. ati dezvoltat in cadrul companiei o linie de cercetare. Cum actionati in aceasta zona?

In primul rand, in Romania, cercetarea cred ca a fost si este in continuare privita cu prea putina atentie. De ce? Pe de o parte, pana acum a fost o focalizare prea mare pe ceea ce se cheama cercetare fundamentala, si prea mica pe ceea ce se cheama cercetare aplicativa. Cercetarea fundamentala ar trebui sa fie mai mult problema guvernelor, universitatilor, a mediului academic. Sigur, si companiile private pot sa intervina aici prin diverse colaborari, insa focusul nostru principal sau concentrarea principala a fost pe cercetare aplicativa, adica cercetare care sa aiba rezultate clare, vandabile. Cercetarea, in cadrul companiilor, deci si in cadrul companiei noastre, face parte dintr-un ciclu care se incheie prin vanzare. Asa cum discutam mai devreme, am inceput ca un comerciant, insa, curand mi-am dat seama ca foarte multe dintre produsele pe care noi le utilizam sau le vindeam in Romania pot fi imbunatatite sau facute aici si, mai mult, mi-am dat seama ca exista anumite elemente, produse, componente care lipsesc, care daca ar exista ar face ca sistemele sa fie mult mai eficiente. De fapt, in asta a constat cercetarea noastra: am plecat de la aceste idei, am investit in ele si am realizat o gama proprie de produse, atat hard, cat si soft, unele sunt acum produse mature, dintre care am vandut multe in Romania si acum incercam sa intram cu ele pe piata internationala.

Aceste produse sunt proprietatea companiei?

Sunt proprietatea companiei, fac parte din ceea ce se cheama proprietatea intelectuala si din setul de branduri si marci pe care le detinem. In felul acesta am creat o cultura interna, in sensul ca am dat prioritate maxima si am creat conditii bune pentru toti cei care vor sa faca o astfel de activitate de cercetare aplicativa. Ne-am extins colaborarea in principal cu mediul universitar.

 

"Never-ending job"

 

De unde va recrutati oamenii?

 Oamenii ii recrutam pe diverse cai, insa tot mai mult din mediul universitar si utilizand colaborarea pe care o avem cu mediul universitar, atat din Romania, cat, de curand, chiar si din Republica Moldova, unde am gasit niste universitati foarte bine dezvoltate si interesante. Privim cercetarea ca avand o finalitate, ca pe o activitate care genereaza business nou, pentru ca se creeaza produse noi care se vand si care, prin vanzarea lor, dezvolta business-ul. Foarte multi ani, pana au venit marile companii la noi in tara, romanii lucrau ca niste artizani: fiecare era bun in sine, ca persoana, dar in momentul in care trebuiau sa lucreze 50 de indivizi impreuna, rezultatele nu mai erau atat de bune. Deci, in echipa, intr-un mediu de lucru bine organizat si structurat, romanii nu se simteau prea bine. Companiile locale au avut un izvor foarte abundent de resurse umane, foarte bine pregatite individual, dar cu mai putine capabilitati colective de a lucra. Si nici noi, companiile romanesti, nu am avut un know-how suficient sa le cream aceste conditii, si atunci boom-ul informaticii romanesti a venit dupa anul 1998-2000. Atunci, companiile romanesti au crescut si au capatat un know-how privind felul in care sa organizezi si sa pui oamenii sa lucreze in echipe mari. In al doilea rand, s-au creat niste conditii speciale pentru informaticieni (prin reglementari legale au fost scutiti de impozite), lucru care i-a facut pe foarte multi informaticieni care emigrasera sa se intoarca in Romania. S-a produs un exod invers dupa anul 2000, cand mii si mii de infomaticieni s-au intors, cu aportul de know-how pe care il dobandisera in strainatate. Acolo au lucrat ani de zile in companii mari si, pe langa faptul ca si-au dezvoltat propriile cunostinte, au venit si cu cunostinte foarte bune de a lucra in echipa si pe baza de metodologii foarte clare. Companiile romanesti sunt acum perfect compatibile cu cele straine, chiar si companiile care au 500-600 sau 1.000 de angajati informaticieni, le vezi ca lucreaza cu aceleasi standarde si metodologii ca si marile companii straine.

As vrea sa ne intoarcem putin la personalul cu care lucrati dvs., personalul tanar, cum ii alegeti pentru companie?

Companiile noastre, cele din cadrul grupului UTI, se bazeaza pe oameni si mai putin pe masini. La noi nu veti vedea nici un fel de utilaje, in orice cladire mergeti, veti vedea numai birouri si oameni lucrand la calculator. Si cateva laboratoare, unde exista niste aparate de masura si mai exista niste mici masinarii, dar nu veti vedea nicaieri utilaje grele, pentru ca nu acesta e specificul nostru. Si atunci, diferenta majora care este? Daca un utilaj, o masina e in proprietatea ta si face ce spui tu si lucreaza cum o programezi, omul nu e in proprietatea ta si nu poti sa-l stapanesti altfel decat prin a-l convinge. Si atunci, concentrarea maxima trebuie sa fie nu numai pentru a-l face sa vina, dar sa si ramana, pentru ca de obicei oamenii care vin necesita un proces de instruire complementara in cadrul companiei, se investeste in instruirea lor, se investeste in a le crea conditii de lucru, dar, daca pleaca, evident ca aceasta investitie se pierde.

Cum ii tineti, cum ii motivati?

Aici este problema. Trebuie sa facem tot posibilul, in primul rand, sa-i selectam, ceea ce nu e totdeauna usor, iar in al doilea rand, sa-i motivam sa ramana. Iar asta e un never-ending job, un lucru pe care il facem permament si pe care speram sa-l facem in viitor din ce in ce mai bine. Tinta noastra este ca in 2-3 ani sa devenim employer of choice. Exista ceea ce se cheama un fel de clasament al firmelor din Romania care ofera angajatilor cele mai bune conditii, care ar fi locul de munca preferat de catre angajati. Exista niste criterii pentru chestiunea asta. Deocamdata, suntem undeva pe la mijlocul clasamentului, mai avem destul de multe de facut, dar este intentia noastra si strategia noastra sa cream acele conditii care sa ne permita sa fim printre primele 5-10 companii in acest top.

Motivarea unui om are doua componente. Pe de o parte, un om bine pregatit doreste sa se realizeze la intreaga sa capacitate intelectuala. Dar el are nevoie si de o motivare de ordin salarial.

Toata lumea ii motiveaza si prin salariu, nu numai noi. Exista niste teorii foarte clare care definesc nevoile unui om, cerintele care trebuie satisfacute. In afara de ceea ce se cheama pachetul salarial, exista si alte multe lucruri de care un angajat e interesat: securitatea locului de munca, stabilitatea lui, cariera pe care o poate avea in viitor, cat e de placut sau de neplacut, de stresant sau de nestresant. Tinem cont de toate astea, am trecut de mult de etapa in care numai salariul motiveaza, suntem la lucruri mult mai sofisticate decat salariul. In momentul de fata, ca sa revenim la tineri, eu cred ca e o conjunctura cum n-a mai fost niciodata in Romania: existenta acestei cresteri economice si a acestei deschideri de piata a creat niste posibilitati extraordinare tinerilor care au o anumita pregatire si au invatat si vor sa lucreze. Eu am fost la cateva targuri de joburi, ocazii cu care compania noastra avea un stand, si am ramas placut surprins de batalia care se duce intre marile companii de a-si atrage tineri de valoare. Un tanar are astazi foarte multe posibilitati de afirmare. Exista posibilitati profesionale certe, exista dorinta de a investi in tineri, dorinta de a le crea conditii, de a-i stabiliza si de a le satisface intr-o masura foarte buna nevoile. M-am bucurat sa vad lucrul acesta: tineri de pe bancile facultatii care deja erau in situatia sa-si negocieze, sa-si discute foarte clar cariera viitoare si parcursul viitor in viata.

Mai exista dorinta tinerilor de a pleca din tara pentru a se realiza?

Exista. Dar despre ce discut eu acum, cazul specialistilor in informatica, in electronica, deocamdata parerea mea este ca ei au in Romania conditii mai bune decat in alta parte. Evident, se poate discuta de la caz la caz, dar, in mare, nu prea au motive sa emigreze, pentru ca avand aceste beneficii in Romania, nu numai ca le compenseaza pe cele din strainatate, dar, in total, situatia devine mult mai avantajoasa pentru ei. Asta este parerea mea in ceea ce priveste categoria informaticienilor. Despre restul specialitatilor, bineinteles, se poate discuta de la caz la caz. Dar exista companii foarte mari, serioase, stabile in Romania, care ofera tinerilor salarii la fel de mari ca in strainatate si conditii de munca la fel de bune. Evident, asta nu inseamna ca tinerii nu vor continua sa emigreze, pentru ca sunt si alte motive de a emigra, poate in cautarea unui mediu diferit, spirit de aventura... Asta e partea frumoasa, ca noi am tinut portile deschise si am constatat ca multi care au plecat de la noi din companie prin anii ’96-’99, s-au reintors in ultima perioada. Avem exemple nu putine in companie. Si ne-am bucurat nu numai ca s-au intors, dar au venit cu o experienta mult mai bogata de acolo.

La reintoarcerea lor au contribuit doua lucruri: o data, aceste avantaje care le-au fost date si care au contat foarte mult, pentru ca de multe ori sunt sot si sotie, amandoi informaticieni si, cumulat, rezultatul lor financiar in Romania devine mai palpabil decat in strainatate, unde e adevarat ca salariile sunt mai mari, dar si costurile sunt la fel de mari. In al doilea rand, a contribuit un anume element: prin 1995-2002-2003 in lume au explodat afacerile cu Internetul si s-a considerat ca Internetul va fi un domeniu miraculos. Si Bursa, si alte companii au crescut foarte mult, dar a fost o crestere nesustenabila, dupa care a urmat declinul, incepand cu anul 2000. Si asta a dus si la reducerea numarului de locuri de munca in acest domeniu. Aceste doua lucruri cumulate au determinat ca foarte multi tineri care au plecat sa se intoarca in Romania.

 

Competitie pe piata europeana

 

 Cum a privit compania dvs. proiectul de integrare a Romaniei in  UE? Pentru ca una este sa fii lider pe piata interna si altceva este sa fii competitor pe o piata extinsa, cum este cea europeana.

 E adevarat ca, cel putin teoretic, la inceput diferenta e mare, in sensul ca, teoretic, acum si noi avem acces oriunde in Europa si, tot teoretic, orice firma din Europa are acces in Romania. Si pentru asta ne-am pregatit. Una dintre slabiciunile firmelor romanesti in general si a noastra in particular, comparativ cu companii straine, a fost de natura financiara. Firmele romanesti care s-au format de la zero si au crescut reinvestind propriul profit nu aveau o situatie financiara care sa le permita sa concureze cu firmele mari europene. Si pentru asta ne-am ales un partener financiar, un investitor in companie, cu ajutorul caruia, printr-un aport de capital substantial, am reusit sa ne cream resurse financiare foarte bune, atat pentru a ne dezvolta noi intr-un mod accelerat, dar si pentru a face fata mai bine competitiei care urmeaza. Sa zicem ca noi ne-am luat o astfel de masura. Dar, pe de alta parte, nu inseamna ca, oricand, orice firma poate sa vina in Romania. Nu mai sunt bariere economice, dar este vorba de limbi diferite, de culturi diferite, e un proces care va mai dura. Nu inseamna ca de maine ne trezim aici cu toate firmele din Europa competitori cu noi. Dar evident ca, intr-un viitor nu foarte indepartat, firmele vor fi atrase de cresterea economica si de oportunitatile care sunt aici.

Cine vine acum in Romania e clar ca 10 ani va avea de lucru. Dar sa vii in Romania nu inseamna sa iei avionul si sa aterizezi aici. Inseamna sa infiintezi o companie, sa angajezi oameni, sa iti faci sediul, sa lupti sa cauti proiecte s.a.m.d., inseamna sa te implantezi aici, sa investesti, sa-ti faci parteneri romani, pentru ca, practic, in mare parte lucrul in principal tot cu romani se va face. Deci n-as zice ca e o amenintare foarte mare, dar este un lucru care se va intampla si pentru care si noi, si orice alta companie romaneasca va trebui sa se pregateasca, sa fie mai flexibila, mai agila. Si, de ce nu?, sa ne dezvoltam si noi strategia de a merge in alte tari din Europa, unde am avea sansa sa ne promovam serviciile sau produsele. Suntem in curs sa facem lucrul acesta, ne-am dezvoltat o strategie in acest sens, pentru plasarea produselor si serviciilor. Sa nu uitam ca serviciile pe care le facem noi sunt foarte cautate in Europa, in general peste tot. Si, daca sunt foarte multi romani care merg la munca in Europa, la firme straine, in constructii sau in alte domenii, de ce n-ar putea sa mearga si o firma romaneasca sa faca chiar o instalatie, un sistem sau o constructie de la A la Z, cu alte cuvinte sa exporti forta de munca. Exista o asemenea posibilitate. Ceea ce ne lipseste noua este o anumita coagulare, noi inca suntem prea mici pentru piata europeana si, din pacate, sunt foarte putine firme romanesti care realizeaza lucrul acesta si care au o dorinta de a se coagula. Ar trebui sa fuzionam mai multe firme romanesti si sa cream o entitate mai mare.

Aveti in vedere un asemenea proiect?

Avem discutii pe diverse domenii si chiar sperante, dar, din pacate, lucrurile nu merg chiar asa de simplu.

Pe tot parcursul evolutiei companiei dvs. cum v-ati luptat in hatisul legislativ?

Ne-am descurcat cu iscusinta celor care au trebuit sa supravietuiasca. Sa zicem ca eram obisnuiti cu lipsa unei stabilitati legislative. Problema este ca in continuare lucrurile nu prea s-au rezolvat. In continuare sistemul legislativ este departe de a fi stabil si departe de a fi predictibil. Noi discutam mai inainte, de exemplu, de motivarea angajatilor si n-am spus un lucru, anume ca noi suntem compania care vrem sa facem ceva ce nu prea au facut multi: si anume, 15% din capitalul companiei sa il dam angajatilor.

Asociati?

Da, sa le dam 15% din actiuni. Am vrut sa facem lucrul acesta si am luat consultantii de rigoare, ca sa pregatim tot acest proces, pentru ca are implicatii fiscale, contabile si legale. Desi pe plan european exista o legislatie foarte clara in sensul acesta, desi si in Romania este anuntata intentia de a exista o asemenea legislatie, ea nu s-a implementat sau, daca s-a implementat, nu s-au implementat regulamentele de functionare, prin urmare legea nu poate fi aplicata. A le da actiuni angajatilor inseamna motivare pe termen lung. A le da salariu este motivarea pe termen scurt.

Dar aceste companii de care vorbiti, care au si ele probleme asemanatoare, nu s-au organizat, in asa fel incat sa va adunati pe o lista doleantele si sa vi le prezentati mai departe?

In anumite situatii, da.

Sau ramaneti entitati individuale?

In general, din pacate, asa este. Cateodata, din cate am observat, e destul de greu sa existe o transparenta la nivelul nostru, al companiilor, nici macar intr-un singur lucru, acela de a ne impartasi problemele. Exista tot felul de grupuri de initiativa, cluburi s.a.m.d., deci se fac lucrurile astea, dar in anumite domenii si in special in acesta despre care va vorbeam, nu s-au facut. Evident, ca acolo unde sunt niste interese foarte clare, referitoare la, sa spunem, anumite taxe, companiile se coalizeaza, dar probleme de genul acesta mai sofisticate, mai elaborate, n-au facut obiectul unui interes mai larg. E posibil sa mai existe in Romania si alte companii care sa aiba aceeasi problema si poate intr-un viitor vom ajunge sa ne conjugam aceste eforturi.

 

Interviu realizat de Rodica Palade

 

 

PETRUS CINDEA, Vicepresedinte UTI si Directorul Diviziei Instalatii si Constructii

Dezvoltare in cascada. Cum au aparut diviziile UTI

 

 Cum a intrat  UTI pe piata furnizorilor de servicii de securitate?

 UTI a inceput cu infiintarea, in 1990, a unei firme care se ocupa cu diverse activitati comerciale: cumparam si vindeam antene de satelit, calculatoare si imprimante etc. Primul sistem de securitate a aparut la noi in 1991, ca o cerinta intr-o nisa de piata complet descoperita. Ne-am dat seama ca intram pe o piata nevalorificata, deci business-ul a pornit foarte bine. Intentia UTI a fost sa se plece de la un sistem simplu sau mediu si intotdeauna a existat dorinta interna de a atinge performante din ce in ce mai bune si de a ridica nivelul tehnic. In 1991 am importat sisteme de securitate de capacitate mica si medie. Dupa aceea, am cautat cumparatori pentru sisteme mai complexe. Piata exista, Romania era in plina schimbare, si primul segment pe care l-am abordat a fost cel financiar-bancar. La un moment dat, pana la mijlocul anilor ‘90, probabil ca detineam aproape 80% din sistemele de securitate din banci.

Profitul UTI a fost reinvestit, in mare masura in oameni: am specializat angajatii, i-am trimis sa invete, sa vada ce inseamna urmatoarea etapa in dezvoltarea acestor sisteme, astfel incat, in 1993-1994, eram deja cea mai mare firma de sisteme de securitate din tara. Au urmat apoi proiecte cu adevarat complexe, cum au fost cele de la Centrala Nucleara de la Cernavoda si Aeroportul Otopeni, unde am facut sistemul de securitate fizica; deja intrasem in sedii de banci care aveau dimensiuni din ce in ce mai mari. Apoi, au inceput sa vina in Romania marile banci si companii straine, care stiau exact ce inseamna segmentul acesta de securitate si aveau aceleasi asteptari ca in Vest.

 Cum au aparut celelalte solutii oferite de  UTI, pe langa sistemele de securitate?

Incepand cu 1994-1995, am sesizat oportunitatea pe care ne-o dadea o piata deja formata in domeniul securitatii, din punctul de vedere al relatiilor create. Practic, aveam acces la anumite categorii de investitori si medii de afaceri. Cea mai puternica dezvoltare la momentul respectiv era resimtita in mediul comunicational. La nivelul anilor 1993-1994 au inceput sa apara sistemele integrate de comunicatii, cablarea structurata. Era clar si pentru noi ca acest segment este o oportunitate, deoarece era legat de componenta de securitate, facand parte din acelasi pachet al curentilor slabi. Urmatorul pas pe care l-am facut a fost sa anexam, alaturi de sistemele de securitate, pachetul de comunicatii: partea pasiva, de cablare structurata, la care am adaugat partea activa - centralele telefonice, hub-uri etc. Astfel, puteam oferi un pachet complet de comunicatii-securitate intr-o cladire. In momentul de fata, din punctul de vedere al cablajelor structurate, suntem cea mai mare firma din tara si punem la dispozitia clientilor nostri cea mai recenta tehnologie: nu exista nici o diferenta intre ce poate obtine un client in Occident fata de ceea ce poate obtine in Romania.

Avand acest pachet de curenti slabi, urmatorul pas logic era sa-l completam cu ce mai lipsea: partea de public address, adica sonorizarile si distributia televiziunii comerciale in interiorul unei cladiri. Pachetul de curenti slabi era complet in acel moment: aveam partea de securitate si protectie fizica (la efractie si la incendiu), am mai adaugat sonorizarea si televiziunea comerciala si am obtinut un pachet integrat - "inteligenta" cladirii.

De la momentul inchiderii pachetului de curenti slabi, a venit pasul urmator: sa ne ocupam si de partea electrica de joasa tensiune. Ne-am gandit ca mergem intr-o cladire, facem partea de curenti slabi, care presupune fire si echipamente. Dar tot acolo existau si instalatiile de joasa tensiune - iluminat, prize etc. -, deci era normal sa incercam sa oferim tot pachetul de electrice intr-o cladire, ceea ce s-a si intamplat  prin 1997-1998.

Am adaugat rapid o alta componenta - ce-i drept, pe aceasta o aveam deja dezvoltata: cand ii livram clientului pachetul de curenti slabi, ii ofeream si partea de solutie tehnica, adica proiectarea. La UTI, componenta de proiectare a aparut in 1992, dar a crescut semnificativ ulterior. La asta am adaugat si partea mecanica, pasul spre a prelua intreg pachetul de instalatii. Intai am oferit  sprinklere, hidranti si partea de sanitare (teava de intins, statie de pompare s.a.m.d.), dupa care a venit in mod natural si partea de ventilatie, climatizare, instalatii termice. In momentul acela am inchis pachetul de antrepriza de instalatii.

 Cum au aparut diviziile din cadrul  UTI?

La un moment dat, luptam cu imaginea pe care o aveam inainte, pentru ca toata lumea stia ca UTI este o firma de securitate, pe cand noi, de fapt, vindeam pachete de electricitate complete intr-o cladire. Atunci a aparut  necesitatea despartirii competentelor si a directiilor de dezvoltare. La inceput s-a separat partea de securitate, deoarece brandul si piata de securitate erau deja formate. Asta insemna ca, daca mergeam undeva si vindeam securitate, nu trebuia neaparat sa vindem si electrice si retele de date. Partea de comunicatii s-a separat ulterior, pentru ca piata este cu adevarat mare si merita sa dezvolti o structura efectiv axata pe segmentul respectiv de piata. Ulterior, comunicatiilor li s-a adaugat si partea de tehnologia informatiei. Comunicatiile si tehnologia informatiei trebuiau sa fie un domeniu separat al companiei, pentru ca viteza de dezvoltare si oamenii care lucreaza pe segmentul respectiv sunt de o anumita natura. Si atunci partea  de antrepriza de instalatii a ramas separat. Undeva spre sfarsitul anului 2000, cand erau conturate deja domeniile de activitate, am definit aceste structuri intr-o forma coerenta si dupa un model corporatist. Atunci au aparut aceste notiuni de "divizii".

Mai e un moment definitoriu in dezvoltarea companiei, cand, in interiorul firmei de antrepriza de instalatii, trebuia dezvoltata partea de service. Pe masura ce trecea timpul, am vazut ca personalul pe care il alocam pentru acest tip de activitate si cifrele care se rulau aici incepeau sa devina semnificative. Si atunci ne-am hotarat ca, in interiorul diviziei de antrepriza de instalatii, sa separam practic departamentul de mentenanta si service. Uitandu-ne pe piata, ne-am dat seama ca acest tip de activitate este de sine statator si cu un anumit specific. In continuare, dupa doi ani si jumatate de dezvoltare, am ajuns la o masa critica, astfel incat, din aceasta antrepriza generala de instalatii, am despartit a patra componenta, Divizia Mentenanta si Administrare.

In prezent, s-a ajuns la o strucura foarte stabila si echilibrata, oamenii si-au definit foarte clar obiectul de activitate, exista 4 divizii, dintre care trei au ponderi egale in business-ul Grupului UTI, Divizia Mentenanta si Administrare fiind inca la inceput de drum. In momentul de fata, eu conduc Divizia Instalatii si Constructii.

A mai aparut notiunea de constructii.

Nu putem sa spunem ca suntem o mare firma de constructii. Dar, in paralel, in lucrarile pe care le-am avut, am inceput sa luam antrepriza si pe partea de constructii - de exemplu, o cladire de 15.000 de metri patrati in strada Vasile Lascar. Nu ne propunem sa devenim cea mai mare firma de constructii din tara la ora actuala, dar vrem sa oferim clientilor, atunci cand este oportun, un pachet complet, care sa contina si constructiile, nu numai instalatiile.

Cum este organizata divizia dvs.?

Avem o parte de proiectare, o parte de antrepriza generala (cea mai mare componenta a diviziei), avem 6 filiale in tara si 3 business unit-uri (firme de produs): automatizari,  protectie la foc si curenti slabi. La partea de antrepriza avem consultanta, inginerie, proiectare, livrare de echipamente, instalare, punere in functiune, mentenanta si service.

Cati oameni lucreaza in divizie?

In momentul de fata sunt undeva in jur de 500 de angajati, dar in total, cand avem antreprize, cu subcontracte, probabil ca depasim 1.500 de oameni.

Care a fost principala provocare cu care v-ati confruntat?

In plan personal, prima pozitie pe care am avut-o aici a fost director de marketing, dupa aceea director de proiectare, director tehnic, director de directie, director general de companie, director de divizie si vicepresedinte. Pentru mine, ca dezvoltare profesionala, a fost interesant ca, practic, am plecat de la management intr-o firma cu 12 angajati si am ajuns acum in managementul unei companii de 3.000 de oameni. Aceasta a fost o provocare profesionala continua, in care fiecare trebuie sa isi doreasca schimbarea personala, pe masura ce compania evolueaza. Este o chestie pe care i-o urez oricarui tanar la inceput de cariera: sa poata sa treaca prin asemenea faze si sa si le doreasca, pentru ca, la un moment dat, lupti sa faci schimbarea in interiorul tau, ceea ce nu e usor.

 

Interviu realizat de Razvan Braileanu

 

 

Comunitatile de Cercetare-Dezvoltare si Dezvoltare Afaceri

Un catalizator al succesului

 

Grupul UTI se imparte in patru divizii: Divizia Tehnologia Informatiei si Comunicatii, Divizia Sisteme de Securitate si Militare, Divizia Instalatii si Constructii si Divizia Mentenanta si Administrare. Odata cu dezvoltarea economica a UTI si cu cresterea implicita a numarului de salariati, compania a fost nevoita sa gaseasca solutii eficiente pentru coordonarea, integrarea si eficientizarea activitatii celor patru unitati. Necesitatea unei structuri care sa se ocupe de coordonarea celor patru divizii se explica, asadar, prin dimensiunea impresionanta a companiei, cel putin la nivelul pietei romanesti. Ca sa folosim o analogie, sa ne inchipuim diferenta dintre un cvartet si o orchestra simfonica. Un cvartet sau o orchestra de dimensiuni foarte mici nu necesita un dirijor, deoarece toti interpretii se aud unul pe celalalt. In cazul unei orchestre simfonice, acest lucru nu mai este posibil. De aici si nevoia unei structuri de coordonare, armonizare si eficientizare a activitatii angajatilor firmei, care sa corespunda evolutiei UTI de la dimensiunile unei firme cu 3 angajati la statutul de holding ce reuneste 3.893 de angajati.

Solutia adoptata de UTI este una inedita pentru mediul de afaceri romanesc, dupa cum ne declara Cristian Radu, Speaker al Comunitatii de Cercetare-Dezvoltare si Director - Unitatea de Business Solutii de Management al Afacerii din cadrul UTI. Pentru coordonarea si eficientizarea activitatii economice, in cadrul UTI au fost create pana in momentul de fata doua comunitati, cea de Cercetare-Dezvoltare si cea de Dezvoltare Afaceri. Comunitatile sunt entitati informale, trans-divizionale. Fiecare divizie a UTI are propriul departament de Cercetare-Dezvoltare sau de Dezvoltare Afaceri, carora le revin deciziile operative. Cele doua comunitati trans-divizionale reunesc, pe baza de voluntariat, angajati ai fiecaruia dintre cele patru departamente de Cercetare-Dezvoltare sau Dezvoltare Afaceri din cadrul celor patru divizii ale UTI. Desi sunt sustinute de firma si au un buget propriu finantat de divizii, cele doua comunitati nu reprezinta structuri oficiale ale firmei. Sefii si consiliile comunitatilor nu sunt numiti de catre management, ci sunt alesi de catre membrii voluntari ai comunitatilor.

 

Avantajul experientei anterioare

 

Diviziile, desi distincte, se suprapun in multe aspecte. Spre exemplu, specialistii in dezvoltare software de la Divizia de Sisteme de Securitate lucreaza in principiu cu aceleasi tehnologii ca si cei de la Tehnologia Informatiei si Comunicatii. In cadrul comunitatilor, voluntarii reuniti au ocazia sa invete din experienta pozitiva sau negativa a angajatilor din departamentele omoloage ce functioneaza in cadrul altor divizii. Astfel, principalele avantaje sunt evitarea suprapunerilor si eliminarea redundantelor, precum si exploatarea unor sinergii. Cu alte cuvinte, specialistii dintr-un departament evita sa cheltuiasca resurse inutile de energie, bani si timp, pentru a reface parcursul deja efectuat de colegi de-ai lor dintr-o alta divizie. Dupa cum afirma Cristian Radu, "a-ti impartasi un coleg din experienta sa este o chestie foarte utila, care te face sa nu te lovesti cu capul acolo unde s-a lovit altcineva inaintea ta".

 UTI are posibilitatea de a exploata resursele de diversitate presupuse de existenta unui grup de companii cu valente multiple pe piata de bunuri si servicii care asigura securitatea. Angajatii invata unii de la altii, reduc costurile prin eliminarea cazurilor in care aceeasi munca se face de doua ori, iar noii angajati beneficiaza de o integrare mai rapida si mai eficienta in colectivul UTI.

In cadrul UTI a luat fiinta mai intai comunitatea de Cercetare-Dezvoltare, in octombrie 2005. Comunitatea de Dezvoltare Afaceri a aparut un pic mai tarziu, in februarie 2006, implinind luna precedenta un an de existenta. Dupa cum afirma Alina Costea, Speaker al Comunitatii de Cercetare Dezvoltare si Manager de Marketing al Diviziei Tehnologia Informatiei si Comunicatii, comunitatea pe care o reprezinta si care reuneste specialisti in vanzari, marketing si comunicare din cele patru divizii ale UTI, a beneficiat de oportunitatea de a invata din experienta celor de la Cercetare-Dezvoltare: "Au fost ca niste frati mai mari". Tot ea ne informeaza asupra faptului ca membrii celor doua comunitati se intalnesc periodic, comunica si colaboreaza in viata de zi cu zi. Exista un proces de coordonare a activitatii celor doua comunitati, care functioneaza in ambele sensuri. Cei de la Dezvoltare Afaceri le ofera celor de la Cercetare-Dezvoltare informatii cu privire la cerintele pietei, orientandu-i catre tipurile de produse competitive pe piata. In mod similar, atunci cand vin cu idei si proiecte in aria cercetarii si a inovatiei tehnologice, cei de la Cercetare-Dezvoltare le solicita celor de la Dezvoltare Afaceri un feed-back din piata. Trebuie remarcata, de asemenea, implicarea si sustinerea ce vine din partea managementului. In cadrul consiliilor comunitatilor UTI se formuleaza propuneri care sunt directionate catre management, cele doua comunitati reprezentand adevarate laboratoare in care iau nastere proiecte. In acelasi timp, presedintele companiei comunica periodic cu angajatii si este prezent regulat la intruniriile comunitatilor, oferind un permanent feed-back in ceea ce priveste activitatea acestora. Dupa cum afirma Alina Costea, "presedintele este foarte implicat in activitatea comunitatilor, ne acorda foarte mult sprijin, nu este nicidecum o persoana pe care nu o vede nimeni si care sta intr-un birou, de unde da directive".

 

O modalitate inedita de eficientizare a activitatii

 

Comunitatea de Cercetare-Dezvoltare, care a reprezentat modelul pentru comunitatea constituita ulterior in aria de Dezvoltare Afaceri, a luat nastere la initiativa unui consultant extern, persoana cu experienta internationala in domeniul Cercetare-Dezvoltare, care a ocupat pozitia de conducere in acest domeniu in cadrul unui gigant economic pe plan international in industria chimica. Aceasta solutie, noua pentru Romania, preluata dupa modelul corporatist al companiilor din strainatate, reprezinta, potrivit lui Cristian Radu, o alternativa la birocratia rigida si lipsita de eficienta care apare atunci cand se creeaza o noua structura ierarhica menita sa se ocupe cu coordonarea activitatii diviziilor. Dupa cum afirma Speakerul Comunitatii Cercetare-Dezvoltare, din pacate, multe companii din tara copiaza inca modelul specific statului si ministerelor, unde mai multe directii operative care isi impart un domeniu sunt corelate prin crearea unei noi directii de coordonare. Apar astfel confuzii, suprapuneri, dificultati in definirea normelor si responsabilitatilor, care duc la blocaje in procesul decizional. In schimb, modelul adoptat de UTI nu vizeaza formarea unei structuri paralele, ci simpla creare a unui cadru care se umple relativ spontan prin autoagregarea voluntara a initiativelor angajatilor. Modelul este unul de jos in sus. Bineinteles, acest lucru devine posibil si datorita faptului ca UTI stie cum sa-si motiveze angajatii, atat la nivel retributiv, cat si la nivelul evolutiei profesionale. Spre exemplu, exista in cadrul UTI un bonus plan care prevede ca, odata recuperate costurile de productie ale unui produs lansat pe piata, angajatii care au participat la realizarea si promovarea produsului in cauza beneficiaza de o cota parte din profitul obtinut pe piata de acel produs. Activitatea voluntara in cadrul comunitatilor ce vizeaza eficientizarea procesului economic se reflecta astfel si la nivelul venitului real al celui care a contribuit la eficientizarea procesului. De asemenea, oportunitatile de promovare cresc odata cu implicarea in activitatea comunitatilor trans-divizionale. Dupa cum declara Cristian Radu, in general, UTI nu angajeaza oameni din afara direct pe pozitia de sef: "Cu cat esti mai vechi, cu atat ai mai multe sanse sa promovezi in firma; se prefera promovarea propriilor oameni, a oamenilor care cunosc bine interiorul organizatiei". Prin aceste initiative care materializeaza la nivel individual succesul de piata al produselor UTI, se reuseste si spargerea unor bariere care tin de mentalitatea deficitara, predominanta in tarile foste comuniste, unde ideea ca succesul general este si succesul fiecaruia a fost compromisa de esecul economiei de stat.

 

Triplare a cifrei de afaceri in trei ani

 

Obiectivul definit al UTI este de a atinge, pana in 2010, o cifra de afaceri de 300 de milioane de euro. Avand in vedere faptul ca, in prezent, UTI are o cifra de afaceri de aproximativ 83 de milioane de euro, concluzionam ca targetul presupune o triplare a cifrei de afaceri in decurs de trei ani. Potrivit lui Cristian Radu, acesta este ritmul de crestere care s-a mentinut de la inceputul anilor 90’, UTI inregistrand un progres economic constant de aproximativ 40-50% pe an. Tot Cristian Radu afirma ca mentinerea acestui ritm de crestere devine mai dificila odata ce compania atinge dimensiuni mari, din momentul in care UTI intra in randul primelor cincizeci de companii din tara. Motiv pentru care UTI vine cu solutii noi, cum ar fi planificarea strategica sau modelul de organizare bazat pe cooperarea trans-divizionala in cadrul comunitatilor de Cercetare-Dezvoltare si de Dezvoltare Afaceri. De altfel, necesitatea insasi a unor comunitati de acest tip pentru UTI indica ascensiunea companiei pe piata, dupa cum afirma Speakerul Comunitatii de Cercetare-Dezvoltare. Tot el sustine ca modelul comunitatilor trans-divizionale reprezinta un "catalizator al succesului economic" si anticipeaza crearea pe viitor de noi comunitati de acest gen in cadrul UTI, spre exemplu in aria de management al proiectelor sau in domeniul comunicarii.

 

Alexandru Racu

 

 

Activitatea de cercetare in cadrul UTI si colaborarea cu mediul universitar

 

Colaborarea cu mediul universitar este o initiativa de traditie a grupului de firme UTI si dateaza, practic, de la infiintarea firmei. Colaborarea s-a manifestat initial prin implicarea profesorilor si a specialistilor din mediul academic in diverse proiecte comune. De la inceputul anilor 2000, activitatea de cooperare s-a intensificat in mod deosebit, prin cooptarea mai multor studenti din anii terminali, in vederea realizarii de proiecte de diploma ce vizeaza aplicatii practice in domeniul securitatii. Pana de curand, tinerii absolventi ai facultatilor de profil tehnic din Romania care isi doreau sa lucreze in domeniul cercetarii aveau ca unica alternativa emigrarea. Lucrurile s-au schimbat odata cu cresterea economica sustinuta din ultimii sapte ani, crestere de care a beneficiat in mod special sectorul industriei de IT si comunicatii. Relatia de interdependenta care leaga cercetarea de dezvoltarea economica este explicata de Cristian Radu, Speaker al Comunitatii de Cercetare-Dezvoltare din cadrul UTI. Potrivit acestuia, investitia in cercetare este o caracteristica a firmelor mari: "Nu prea merge sa faci cercetare intr-o firma cu 20 de persoane; ai nevoie de o investitie sustinuta din partea cuiva". In momentul de fata, continua el, in Romania exista firme mari si fonduri disponibile pentru investitii in domeniul cercetarii, iar UTI si-a asumat un rol bine definit in acest cadru.

Potrivit Alinei Costea, Speaker al Comunitatii de Dezvoltare Afaceri, exista in cadrul UTI o adevarata cultura ce vizeaza dezvoltarea propriilor talente. In domeniul cercetarii, UTI "a fost unul dintre pionieri si chiar de la inceput a incurajat tot ceea ce inseamna talent romanesc". Afirmatiile Alinei Costea sunt confirmate de Enis Arif, Dezvoltator Software Senior in cadrul certSIGN, firma ce s-a desprins in urma cu sase luni din cadrul Diviziei Tehonogia Informatiei si Comunicatii a UTI. Enis Arif subliniaza faptul ca directorul diviziei, Mihai Ianciu, i-a acordat o incredere deosebita pe cand era inca student in anul II de facultate, fara nici un fel de experienta dovedita. "Nu stiu cati directori de divizie ar fi procedat la fel", adauga Enis. De altfel, la certSIGN pot fi intalniti astazi o serie de angajati care au demarat colaborarea cu UTI inca de pe cand erau studenti in anii I sau II de facultate. Acestia au reusit pana in anul IV sa-si dezvolte propriile lor produse in cadrul firmei, performanta de-a dreptul impresionanta, avand in vedere varsta si nivelul oficial de scolarizare al angajatilor. Dupa cum afirma Madalina Teodorescu, Specialist Resurse Umane la Divizia Tehonogia Informatiei si Comunicatii, "UTI a dezvoltat de-a lungul timpului o relatie cu si pentru tineri, fie ca este vorba despre targuri de joburi, colaborari pentru proiecte de diploma, stagii de practica sau laboratoare de cercetare".

 

Student UTI

 

Programul Student UTI, demarat in 2006, isi propune realizarea unui protocol-cadru de colaborare cu universitatile, pentru extinderea mediilor de recrutare si pentru formarea unor specialisti in domeniile de interes UTI. In urma analizei proiectelor deja implementate si a nevoilor identificate la nivelul departamentelor, au fost elaborate patru tipuri de programe. Primul dintre ele este programul de practica universitara. Acesta se adreseaza tuturor studentilor care au prevazut in programa scolara stagiul de practica. Studentii au acces la proiecte din cadrul grupului UTI, pe o perioada determinata de timp, la finalul careia elaboreaza o lucrare de practica. Cel de-al doilea program are in vedere lucrarile de diploma, este adresat studentilor din anii terminali si vizeaza implicarea acestora in programe de interes pentru UTI. Finalitatea acestui program este definitivarea unei lucrari de diploma, corect documentata si cu caracter practic. Al treilea tip de program este cel de internship si se adreseaza tuturor studentilor si masteranzilor care doresc acumularea de experienta profesionala, in paralel cu definitivarea studiilor. In fine, programul de laboratoare de cercetare se adreseaza studentilor recomandati de profesori, tineri cu rezultate remarcabile in domeniul cercetarii-dezvoltarii.

In momentul de fata, UTI colaboreaza cu Universitatea Politehnica din Bucuresti (mai precis, cu Facultatea de Automatica si Calculatoare, Facultatea de Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei), cu Facultatea de Constructii si cu Academia Tehnica Militara. UTI isi propune ca, pe viitor, sa colaboreze si cu alte centre de invatamant superior din Bucuresti si din tara. Mai mult decat atat, incepand cu anul acesta, odata cu extinderea activitatii UTI in Republica Moldova, urmeaza sa se initieze o colaborare si cu universitatile din Chisinau. In acest sens, exista deja un program stabilit ce urmeaza sa fie implementat. Dupa cum declara Madalina Teodorescu, "importanta pe care UTI o acorda tinerelor talente si experientei practice atat de necesare studentilor nu se limiteaza la granitele tarii". Trebuie, de asemenea, mentionata si participarea UTI la targurile de joburi. Pe parcursul anului 2006, UTI, prin Divizia Sisteme de Securitate si Divizia Tehonogia Informatiei si Comunicatii, a participat la nu mai putin de sase targuri de joburi. Anul acesta, UTI are in vedere participarea la noi targuri de joburi, cu mentiunea faptului ca, in 2007, compania se va orienta si catre alte centre universitare din tara, cum ar fi, spre exemplu, Timisoara.

 UTI este implicata in programele europene FP 6 si FP 7, care stimuleaza inovatia si cercetarea, si a avut o serie de proiecte premiate la nivel national pentru gradul de inovatie tehnologica. Implicarea UTI în proiecte de cercetare are deja rezultate concrete. Un bun exemplu este participarea la Programul National de Cercetare, Dezvoltare si Inovare. Astfel, la sectiunea Securitate, UTI a avut opt proiecte în derulare, în parteneriate cu institutii de învatamânt superior, cum este Universitatea Politehnica din Bucuresti, institute de cercetare, precum Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrica, sau fundatii cu activitati în domeniul cercetarii, cum este EURISC. In momentul de fata, UTI se alatura partenerilor din mediul academic si de cercetare din România, pentru constituirea de consortii, alaturi de alte tari membre UE, privind afilierea la cel de-al saptelea Program Cadru pentru cercetare si dezvoltare tehnologica (PC 7) al Uniunii.

Primul partener universitar al UTI a fost Academia Tehnica Militara, prima institutie de invatamant superior care a introdus Criptografia si Securitatea Informatica ca materie de studiu in anul V. UTI a introdus in materia de laborator aferenta cursului respectiv prezentari practice ale diferitelor produse de securitate informatica. Ulterior a demarat si colaborarea cu Universitatea Politehnica, unde s-a creat un laborator de securitate IT, in jurul caruia s-a reunit un cerc de studenti interesati de acest domeniu. Atat in cadrul Academiei Tehnice Militare, cat si in cadrul Politehnicii, specialisti in cercetare ai UTI se ocupa, impreuna cu profesorii universitari, de coordonarea proiectelor de licenta, masterat sau doctorat. Exista, asadar, laboratoare comune ale UTI si ale diferitelor universitati care beneficiaza de sponsorizarea companiei. In cadrul Politehnicii exista in momentul de fata doua astfel de laboratoare si se prevede ca, in conformitate cu programul Student UTI, sa se deschida un nou laborator in 2007 la Facultatea de Electronica, destinat studiului micro-controlerelor. Tot pentru 2007 este prevazuta acordarea a patru burse de an si a trei burse pentru proiecte de licenta, precum si continuarea organizarii de stagii de practica în cadrul companiei. Are loc astfel un continuu schimb de experienta, iar o mare parte dintre studentii care-si fac proiectele de cercetare in colaborare cu cercetatori din firma raman ulterior in cadrul UTI ca angajati. In fiecare an a existat cel putin un student care si-a facut proiectul de diploma pe un subiect ce tine de securitatea informatica, dupa cum ne declara Costin Burdun, director adjunct al certSIGN. UTI a fost prima firma din tara care a initiat o colaborare cu mediul universitar in domeniul securitatii informatice si in domeniul PKI (Public Key Infrastructure). Urmandu-se acelasi model, colaborarea cu mediul universitar a UTI va ingloba de anul acesta si Academia de Studii Economice, mai exact Facultatea de Informatica Economica din cadrul ASE.

 

UTI nu este o agentie de vanatori de capete

 

Dupa cum declara prof. univ. dr. ing. Corneliu Burileanu, prodecanul Facultatii de Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei din cadrul Universitatii Politehnice din Bucuresti, facultatea pe care o reprezinta si-a stabilit ca strategie de dezvoltare o colaborare cu diverse companii din domeniul electronica si IT. Ambele parti sunt avantajate de aceasta colaborare - atat companiile, care au posibilitatea sa recruteze cei mai buni angajati, cat si universitatile, care isi maximizeaza astfel capacitatile educationale si de formare profesionala. Prof. Burileanu enumera o serie de astfel de avantaje de care beneficiaza facultatile din cadrul Politehnicii: acordarea planurilor de învatamânt cu cerintele industriei de electronica, telecomunicatii si IT; posibilitatea de a-i mentine în facultate pe cei mai buni absolventi, prin implicarea lor în contracte de cooperare cu companii din domeniu, de o maniera care sa le permita si îndeplinirea sarcinilor academice; posibilitatea de a optimiza încadrarea temporara în companii a unor studenti, pe baza unor întelegeri reciproce, pentru ca orarul studentilor sa se armonizeze cu programul de lucru impus de companie; obtinerea unor burse pentru studenti, care sa completeze subventiile din fonduri publice; dotarea si amenajarea unor laboratoare de cercetare sau a altor spatii de învatamânt, în completarea fondurilor (foarte precare) primite din partea ministerului de resort. Burileanu adauga ca o colaborare care aduce astfel de beneficii presupune "nu numai o totala deschidere din partea universitatilor, dar si o strategie pe termen mediu si lung a companiilor de profil care sa nu se limiteze la interesul imediat de a racola pe cei mai buni absolventi. Din fericire, compania UTI se numara printre firmele care au înteles ca o colaborare cu adevarat fructuoasa cu învatamântul superior trebuie sa aiba în vedere aspectele descrise anterior. UTI nu se reduce la o simpla agentie de vanatori de capete".

Dupa cum afirma Adina Lisandru, Manager de recrutari si selectie in cadrul UTI, "avem nevoie de oameni valorosi: oameni cu spirit de echipa si potential de lider, capabili sa-si îmbunatateasca permanent rezultatele si sa contribuie la crearea unei pozitii cât mai bune pe piata pentru firma în care lucreaza". Adina Lisandru spune ca, alaturi de oportunitatile oferite tinerilor absolventi in aria cercetarii, UTI isi propune ca la nivel general sa se concentreze asupra urmatoarelor aspecte: "sa-i tratam pe angajatii nostri echitabil, sa platim salarii competitive, sa cream un mediu de lucru placut, sa implementam si sa mentinem un program atractiv de motivare a performantei; sa implementam si sa mentinem un proces transparent de evaluare a performantelor angajatilor, sa ne maximizam eforturile in scopul pregatirii si educarii suplimentare in cadrul Universitatii UTI".

 

Alexandru Racu

 

 

Pas cu pas

Evolutia profesionala in cadrul UTI

 

 Redam in continuare parerile personale a trei angajati ai  UTI, impresii ce privesc, printre altele, mediul de lucru din cadrul companiei, oportunitatile profesionale oferite de firma sau maniera de relationare la nivelul colectivului de angajati ai UTI. Cei trei angajati prezinta un background divers. Prima persoana intervievata este un angajat cu vechime in cadrul companiei, cea de-a doua persoana este un angajat foarte recent, in timp ce a treia persoana este un angajat al UTI care a plecat in strainatate, unde a avut ocazia sa lucreze

 in domeniul cercetarii, intorcandu-se ulterior in Romania si reangajandu-se in cadrul  UTI.

 

ROXANA TUDOSESCU

Am crescut odata cu cresterea companiei

 

 Roxana Tudosescu este Manager la Departamentul Dezvoltare Afaceri din cadrul Diviziei de Instalatii si Constructii si lucreaza in cadrul  UTI din mai 1998.

 

 Cum era  UTI atunci cand ati venit dumneavoastra si cum este acum? Ce s-a schimbat intre timp?

 Oho, s-au schimbat foarte multe! Atunci era o firma de cateva zeci de angajati, acum este o firma cu mii de angajati. Functionam ca o firma mica, in care unul facea mai multe activitati. Intre timp, crescand, ne-am structurat mult mai bine pe departamente si activitatea este mult mai bine conturata. Ce-i drept, inainte aveai si avantajul unei firme mici. Eram probabil mult mai apropiati fiecare cu fiecare. Acum, pe undeva, ca intr-o firma mare, fiecare isi vede de business-ul lui si atat.

 Cum ati evoluat in cadrul  UTI? Ce pozitii ati ocupat de-a lungul timpului?

M-am angajat ca responsabil de vanzari, dupa care o perioada am preluat si partea de project management. De un an si jumatate am trecut iarasi pe partea de vanzari, conducand acest departament, in urma restructurarii companiei.

 Este  UTI genul de companie care ofera posibilitatea unei evolutii de lunga durata in cariera? V-a oferit UTI posibilitatea de a evolua profesional?

Evident. Fiecare schimbare de activitate a fost un pas inainte. E drept ca si activitatea era alta, mult mai simpla as putea sa spun, privind-o de acum. Faceam numai sisteme de securitate cand m-am angajat, dupa care, in momentul cand am inceput sa fac si project management, am pornit sa facem si alte tipuri de instalatii, electrice sau mecanice. Deja activitatea era mult mai complexa. Iar acum, cand am trecut din nou pe partea de vanzari, am preluat chiar si partea de constructii. Am crescut pas cu pas, dar am crescut odata cu cresterea companiei, nu neaparat numai ca simplu individ. A existat insa si posibilitatea sa te dezvolti ca individ si sa ocupi si alte pozitii, nu doar cea de simplu angajat. Daca ai dovedit ca poti sa faci si esti loial companiei, ti s-a oferit posibilitatea sa evoluezi.

 Cum a reusit  UTI sa va castige fidelitatea? Ce v-a determinat sa ramaneti in aceasta companie o perioada de noua ani?

Cred ca, in primul rand, oamenii care conduc aceasta companie, incepand cu domnul presedinte Urdareanu, dar si seful pe care l-am avut in mod direct de la angajare si pana acum, directorul de divizie. Acesta este lucrul cel mai important, in afara faptului ca si ceea ce am facut a fost un lucru care mi-a placut si imi place. Tot timpul am avut un colectiv unit si cred ca asta de fapt m-a tinut aici.

Care ar fi cele mai mari realizari si cele mai mari esecuri ale dumneavoastra de cand sunteti in companie?

 Hai sa incep cu esecurile, de care nu-mi aduc aminte. Efectiv, nu mi-aduc aminte de ceva despre care sa zic "uite, aia nu mi-a iesit". Bun, poate ca nu mi-au iesit anumite vanzari sau anumite contracte, dar asta este natura activitatii. Atunci cand esti vanzator, nu poti sa ai procent de realizare 100%. Nu-i nimic, daca n-am putut de data asta, pot data viitoare, vad de ce n-am putut si ma perfectionez, ca in orice alta activitate. Iar ca realizare, poate faptul ca mi-am castigat un respect printre colegi. Nu neaparat ca am obtinut sau ca am reusit sa derulez nu stiu ce contract, ci faptul ca am reusit, prin felul meu de a fi si de a-mi vedea de treaba, sa-mi castig un respect in companie, respectul celor din jur.

 Per ansamblu, ce ati spune ca inseamna  UTI pentru dumneavoastra, atat din punct de vedere profesional, cat si din punct de vedere uman?

Cred ca este mai mult decat a doua casa, intrucat petrec la UTI mai mult timp decat acasa. Mi-am format prieteni aici, persoane cu care stau zilnic opt, zece ore si cu care ma vad si in afara programului. E o a doua familie, sa-i zicem. Din punct de vedere profesional, trebuie sa te implinesti undeva, dar trebuie sa te si simti bine acolo unde lucrezi, sa fii multumit de ceea ce faci.

 

RAZVAN GHINESCU

Oamenii sunt cei care fac diferenta

 

 Razvan Ghinescu este Specialist Marketing in cadrul Diviziei Tehnologia Informatiei si Comunicatii a  UTI. Este angajat al companiei din octombrie 2006.

 

Ce te-a determinat sa alegi aceasta companie ca loc de munca?

M-a determinat in primul rand vocea multimii din lumea aceasta a IT&C-ului. In comparatie cu acum trei ani, spre exemplu, am auzit in ultimul an lucruri bune despre UTI, am avut mai multe contacte cu oameni care lucrau aici. Inainte de a veni in UTI, am lucrat tot intr-o companie mare de IT&C din Romania. Fiind in acelasi tip de companii, participand la aceleasi evenimente si la aceleasi actiuni, ai ocazia sa cunosti oameni care activeaza in aceeasi industrie. Feedback-ul despre UTI era foarte bun. Asta era ceea ce stiam inainte de a veni aici la interviu, inainte de a ma prezenta pentru angajare. Ulterior, mi-am dat seama de posibilitatile UTI, de potentialul de evolutie al acestei companii, de strategia pe care o are aceasta companie pentru urmatorii cinci ani.

Personal, ce speri sa realizezi in cadrul companiei?

Sper sa fiu una dintre acele caramizi micute care fac un zid mare, puternic si de nedaramat.

 Ce anume crezi ca diferentiaza  UTI in raport cu alte companii din domeniu?

In primul rand mentalitatea, comunicarea si relatia dintre oameni. Poti sa te duci la un nou job, sa fie extraordinara compania, dar sa nu te intelegi cu oamenii. Apoi potentialul. Vad UTI ca pe un "mamut", cu un extraordinar potential de dezvoltare, atat pe piata romaneasca, cat si pe cea internationala.

 Poti sa-mi descrii pe larg mediul de lucru din cadrul  UTI?

Mediul de lucru este placut, pe de-o parte, si foarte dinamic, pe de alta parte. Nu se merge la relanti, se merge cu o viteza foarte mare. Operam intr-un mediu unde ceea ce este valabil azi nu mai este valabil si maine. Iar pentru a face fata acestui mediu este nevoie de viteza.

 Ce strategie ar trebui sa urmeze in cariera un tanar absolvent, astfel incat sa poata obtine intr-o buna zi un job intr-o companie de succes precum  UTI?

In primul rand trebuie sa stie ce vrea de la viata si sa aiba un obiectiv foarte bine stabilit. Trebuie sa stie sa-si atinga obiectivul, sa fie un om dinamic, sa fie un om curajos si care sa aiba foarte mare incredere in sine. Asta in ceea ce priveste calitatile extracurriculare. Cu privire la calitatile curriculare, este necesar sa fie un om extraordinar de bine pregatit in domeniul sau de activitate.

 

TUDOR RADULESCU

E timpul sa ne "vindem" tara pe bani mai buni

 

 Tudor Radulescu este Manager al Departamentului de Ingineria Sistemelor, Divizia Sisteme de Securitate. S-a angajat initial la  UTI in 1999, a plecat in Scotia in 2001 si a revenit la UTI in 2005.

 

Cum vedeai Romania cand ai plecat din tara si cum o vezi astazi?

Romania a mai crescut. A crescut in ochii celor de acasa - aud mai putine voci de tineri care vor sa plece definitiv din tara. A crescut si mai mult in ochii mei. Timpul petrecut in afara tarii m-a facut sa privesc altfel Romania. Am trait trei ani si jumatate in Scotia si am calatorit pentru perioade mai scurte in multe alte tari. In acest timp am ajuns sa ii cunosc destul de bine pe scotieni (si pe ceilalti britanici) si sa vad dincolo de suprafata, de elementele de PR care sunt vandute turistilor. Am vazut cum stiu altii sa isi "vanda" tara, vorbind, desigur, de PR, si nu de tradare. Cred ca e momentul sa incepem si noi sa invatam sa ne "vindem" tara pe bani mai buni.

Ce anume ai acumulat in Occident si cum ai reusit sa valorizezi asta in cadrul firmei unde esti angajat acum?

Pana la plecarea mea din tara, am lucrat in domeniul sistemelor de securitate. Simteam nevoia unei schimbari si am vazut oportunitatea de a lucra in cercetare pe domeniul IT ca o potentiala schimbare in cariera. S-a dovedit ca ceea ce am facut acolo (aplicatii pentru "wearable computers") mi-a largit orizonturile si am revenit in domeniul sistemelor de securitate aducand experienta din domenii conexe, domeniul securitatii fizice incepand sa se impleteasca din ce in ce mai mult cu tehnologia informatiilor si cu retelele de date.

Ce te-a determinat sa te intorci in tara?

Am avut mai multe motive sa imi doresc sa ma intorc in tara. Dorinta de a fi aproape de prietena mea si de familie a avut o pondere importanta. A existat si un sentiment de alienare creat de statutul de "imigrant", de constiinta faptului ca un strain nu beneficiaza de aceleasi drepturi ca populatia locala. Nu in ultimul rand, a fost solicitarea fostului (si actualului) meu sef de la UTI, care m-a contactat pentru a reinnoda colaborarea.

 Care sunt avantajele care te-au determinat sa alegi si sa ramai la  UTI?

 Cred ca pe primul loc sunt oamenii. Mi-am facut prieteni in UTI si mi-ar fi mai greu sa o iau de la capat cu un colectiv nou. Un al doilea element este provocarea data de proiectele mari pe care le poti aborda numai in companii de marimea Grupului UTI.

Care sunt cele mai mari realizari si cele mai mari esecuri ale tale de cand lucrezi in companie?

Ma pot mandri cu castigarea unor proiecte importante, la care consider ca am adus o contributie insemnata, impreuna cu echipa pe care o conduc. Nu am trait inca sentimentul esecului in UTI.

Cum ai descrie mediul de lucru la UTI?

 UTI e o firma cu multi profesionisti. Imaginea pe care o avem in fata partenerilor din tara si din afara tarii este dovada standardului la care se lucreaza in firma. In UTI se munceste mult, se lucreaza in foc continuu. Nu poti face performanta lucrand numai in timpul orelor de program, de aceea oamenii care au succes in UTI sunt aceia care pun pasiune si investesc, chiar din timpul personal, in meseria lor.

Ce strategie i-ai recomanda unui tanar absolvent care-si doreste sa ajunga sa ocupe o pozitie importanta intr-o companie de succes?

Cred ca o experienta in afara tarii pentru o perioada intre 6 luni si cativa ani este benefica pentru maturizarea si responsabilizarea absolventilor. Alti factori importanti sunt efortul continuu pentru perfectionare profesionala si fluenta in cel putin o limba straina.

 

Interviuri realizate de Alexandru Racu

 

 

certSIGN - o poveste de succes

 

In cadrul UTI, certSIGN reprezinta o poveste de succes ce evidentiaza aptitudinile inovatoare ale membrilor unei echipe de ingineri de software, precum si capacitatea de a sesiza la timp noile cerinte ale pietei. Cu sase luni in urma, certSIGN s-a desprins din cadrul Diviziei Tehnologia Informatiei si Comunicatii a UTI, devenind o firma autonoma care furnizeaza inclusiv servicii, pe baza produselor pe care le-a dezvoltat. certSIGN a devenit furnizor public de servicii de certificare, in baza Legii semnaturii electronice, care prevede ca publicul larg poate folosi certificate de semnatura digitala atunci cand le cumpara de la un furnizor public.

 "Proiectul initial in jurul caruia s-a construit certSIGN a fost shellSAFE, o suita completa de aplicatii pentru crearea de semnaturi electronice si protejarea informatiilor pe statiile de lucru si in comunicarea cu partenerii. Ideea de baza a fost aceea de a dezvolta un produs de semnatura electronica, in principal in mediul office. In perioada 2000-2001, proiectul a reprezentat o dovada de pionierat nu numai la nivel national, unde nu exista inca nici o firma producatoare de profil, ci chiar si la nivel international, unde existau inca putine firme", spune Costin Burdun, Director general adjunct. Ceea ce a diferentiat certSIGN dintru inceput, in raport cu celelalte firme de pe piata romaneasca, a fost faptul ca si-a dezvoltat propriile produse, pe cand celelalte firme au activat strict ca importatori. Piata s-a deschis in 2001 cand, la initiativa Guvernului Romaniei, a fost promovata Legea semnaturii electronice. Demarat initial de trei persoane, shellSAFE a reprezentat vectorul de coagulare al noii companii, care in prezent numara in jur de patruzeci de angajati. Dupa cum ne-a declarat Enis Arif, Dezvoltator Software Senior si Team Leader in cadrul certSIGN, "povestea departamentului de securitate informatica al UTI a început cu shellSAFE si pot spune ca s-a muncit foarte mult ca sa se ajunga aici, la ce este certSIGN în prezent. Si înca se munceste la fel de mult. Toti cei care suntem mai vechi în echipa am facut multe, multe nopti albe pentru rezultatele de acum". De altfel, certSIGN se evidentiaza si prin faptul ca reprezinta o echipa foarte omogena si foarte bine inchegata. Dintr-un nucleu initial de zece persoane care activeaza impreuna de mai mult de cinci ani, au parasit echipa pana in momentul de fata doar doua persoane. Enis Arif considera ca oamenii pe care i-a întâlnit în UTI "au fost cel mai interesant lucru, mai ales în perioada de început. Am avut sansa sa am colegi niste oameni extraordinari de la care am avut ce învata si am putut sa îmi formez un drum alaturi de ei. Despre majoritatea celor din departament as spune ca suntem prieteni, nu doar colegi. Si e normal, având în vedere ca ne petrecem zilnic împreuna mai mult timp decat cu propriile familii."

 

Produsele si serviciille oferite de certSIGN

 

 certSIGN furnizeaza clientilor sai atat pachete care ofera posibilitatea de a semna documente electronice, cat si produse software care asigura criptarea informatiilor, pentru ca acestea sa poata fi accesate numai de persoanele autorizate. "Solutiile dezvoltate de certSIGN se adreseaza atat marilor companii, cat si persoanelor private. Semnatura electronica reprezinta pur si simplu transpunerea semnaturii obisnuite, olografe, in mediu electronic. Orice document electronic, spre exemplu un e-mail sau un contract in format electronic, poate fi semnat in urma unei proceduri foarte simple, ce presupune introducerea unui cod PIN intr-o aplicatie", spune Ionut Florea, Analist Securitatea Sistemelor Informatice.

Utilizarea Internetului implica o serie de riscuri la capitolul confidentialitate, si nu numai. Spre exemplu, un e-mail trimis de pe un calculator trece prin mai multe calculatoare pana ajunge la destinatar, iar calculatoarele de tranzit pot fi mai mult sau mai putin protejate. Drept consecinta, daca e-mailul este lipsit de un mecanism de protectie, poate fi citit de terti, spre exemplu de un administrator de sistem de la un provider de Internet. Mai mult decat atat, e-mailul poate fi chiar modificat. Criptarea documentului il asigura pe client ca e-mailul trimis nu va fi citit de nici o alta persoana, cu exceptia destinatarului, iar semnatura electronica ofera certitudinea ca documentul nu va fi modificat. Dupa cum afirma Adrian Floarea, Manager al Departamentului Dezvoltare Afaceri in cadrul certSIGN, procedura semnaturii electronice este mult mai simpla si mult mai sigura decat procedura clasica a semnarii si stampilarii documentelor. In ciuda unei reticente la nou care inca exista la multi potentiali clienti, tot mai multe firme si persoane private incep sa se convinga de utilitatea si eficacitatea acestui gen de solutie, care te ajuta, printre altele, sa scapi de hartiile care ocupa prea mult spatiu si sunt prea greu de manevrat. Un exemplu ce vizeaza utilitatea solutiilor oferite de certSIGN, conform lui Adrian Floarea, se refera la societatile de investitii financiare, care sunt autorizate sa joace la bursa in numele clientilor. Cu toate ca ordinul de achizitionare a actiunilor se face printr-un simplu telefon adresat agentului de bursa de catre client, actiunea trebuie completata si de semnarea efectiva a unui ordin de achizitie. In aceste conditii, societatea de investitii financiare se vede nevoita ca, periodic, sa tipareasca fie o suta, fie cinci, fie o mie de formulare de achizitie, iar apoi sa se deplaseze cu ele pretutindeni pentru a fi semnate de clienti. Evident, aceasta actiune este deopotriva extrem de costisitoare si obositoare. Semnatura electronica rezolva aceasta problema mult mai simplu. O risipa foarte mare de timp este eliminata prin simpla expediere a unui e-mail.

 

Colegi la serviciu si prieteni in timpul liber

 

Conform lui Adrian Floarea, certSIGN este o poveste de succes in primul rand datorita clientilor pe care i-a castigat de-a lungul timpului. Printre acestia se numara Ministerul Apararii Nationale, Raiffeisen Bank sau Vodafone Romania. Mai mult decat atat, este o poveste de succes si datorita faptului ca formeaza efectiv o echipa. Colectivul din cadrul firmei, alcatuit din oameni care sunt colegi la serviciu si prieteni in timpul liber, este deopotriva omogen si solidar. certSIGN se pregateste sa lanseze pe piata o serie de noi produse si servicii, iar Adrian Floarea ne instiinteaza in incheiere: "O sa mai auziti de noi si o sa auziti din ce in ce mai des!".

 

Alexandru Racu

 

 

Parerea beneficiarilor

 

EUGEN BEZDEDEANU

 Department Manager - Security Directorate,  Raiffeisen Bank

 

Incredere si respect reciproc

 

Colaborarea cu Grupul UTI am inceput-o in anul 1992, atunci sub numele de Banca Agricola, in prezent Raiffeisen Bank - succesoarea acesteia.

Inca de la primele lucrari am avut surpriza unei abordari profesionale a proiectelor sistemelor de securitate, ce au fost instalate la cateva sucursale ale bancii. In cadrul unor intalniri care i-au avut ca invitati pe parteneri - reprezentanti ai beneficiarilor -, specialistii UTI au impartasit din experienta lor si au facut cunoscute noutati tehnice in domeniul sistemelor de securitate, standardele si normele internationale ce guvernau domeniul securitatii, cu referiri directe la mediul bancar, principii si politici de securitate institutionala de ultima ora practicate in tarile dezvoltate. Colaborarea bancii cu Grupul UTI a luat amploare incepand cu anul 1996, cu o lucrare de mare complexitate pentru centrul informatic al bancii, iar in anul 2002, ca urmare a experientei, seriozitatii si profesionalismului echipei de la UTI Systems, aceasta a fost declarata castigatoarea concursului de oferte pentru realizarea sistemelor de securitate la toate unitatile si locatiile bancii din retea. Un an mai tarziu, in 2003, Electroproiect SA, o alta componenta a grupului UTI, a devenit furnizoarea serviciilor de mentenanta si intretinere a sistemelor de securitate din intreaga retea.

Colaborarea noastra continua la aceasta scara si in prezent. In plus, din aceleasi considerente, dar si datorita apropierii si stabilirii, in timp, a unor relatii de colegialitate intre persoanele din banca si cele din Grupul UTI, implicate in programele de securitate ale bancii, colaborarea cu UTI a fost extinsa la noi proiecte de securitate, de mare amploare si complexitate, unul dintre acestea reprezentand o premiera la nivel national. Parteneriatul cu UTI, privit din perspectiva politicii de securitate a bancii, ne asigura nu numai siguranta necesara mediului de securitate bancar, dar si eficienta in exploatarea sistemelor de securitate.

Relatia de colaborare dintre  Raiffeisen Bank si UTI se bazeaza pe incredere, respect reciproc, intelegere, intrajutorare, dar si pe relatiile de colegialitate stabilite intre persoane din cele doua societati. Colaborarea foarte buna a fost consolidata in numeroase proiecte nu numai din domeniul securitatii bancare, ci si din cel al comunicatiilor si IT. Dominante in aceasta relatie sunt seriozitatea, dorinta de implicare in proiecte cat mai complexe, promptitudinea, profesionalismul si performanta echipei UTI atat la nivelul managementului, cat si al executivului, precum si faptul ca asteptarile partenerului nu au fost inselate.

 

COSTEL COSTINEANU

 Director IT,  Agen tia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliar a

 

Disponibilitate, flexibilitate, proceduri

 

Lucrand in sectorul public, in piata interna, ajungi sa cunosti companii si oamenii din spatele acestora in urma unor lungi si complicate proceduri de achizitii. De cele mai multe ori esti deja obosit si plictisit de barierele - interne si externe - de care trebuie sa treci pentru a putea sa oferi clientilor, de altfel contribuabili la bugetul statului, servicii decente.

Lucrand in sectorul public, in zona proiectelor internationale finantate de Banca Mondiala sau de UE, lucrurile stau oarecum diferit: mai multa flexibilitate, proiecte construite mai bine, obiective mai clare. Totusi, la sfarsitul procedurilor de achizitie, te afli in aceeasi stare: obosit de presiunile carora trebuie sa le faci fata, sumele mari puse in joc si, de multe ori, de miza politica.

Ce am vrut sa spun cu toate astea? Nici nu ai inceput sa muncesti la proiectul mai mult sau mai putin visat si esti deja stresat. Odata contractul semnat - sunt termene de respectat acum, doamne si domni vin sa inceapa munca.

Asa am cunoscut UTI Systems, in cadrul unor proiecte nationale si internationale, incepand cu anul 2004. Ce am gasit in aceste colaborari? Disponibilitate, flexibilitate, proceduri! Disponibilitatea nu consta numai in a raspunde la telefon, atunci cand te suna clientul. Este dorinta partenerului de a se implica in proiectul tau ca institutie, de a imparti cu tine si, de ce nu, cu societatea, posibilul succes. Pana la urma partenerul, in cazul de fata UTI, este parte a societatii in care traim cu totii; si ei vor sa fie mai bine...

 Flexibilitatea este despre schimbare, ca singura constanta din lumea asta. La o scara rezonabila, schimbarea exista in orice proiect, iar rezultatul proiectului in sine este de presupus ca va aduce o schimbare. Nimeni nu este perfect. Facem greseli, alegem drumuri gresite. Avem nevoie de parteneri care sa fie flexibili, care sa te sprijine, sa faca schimbarea cand ceva nu merge in directia care trebuie si sa nu o faca prea tarziu, chiar daca... "am semnat hartii".

Am lucrat 15 ani in si cu foarte multe firme, majoritatea internationale, si, ma credeti sau nu, UTI este intre primele doua la acest capitol si, dintre acestea doua, este singura romaneasca. Desigur, flexibilitatea trebuie sa vina din ambele parti.

 Procedurile ne dau dureri de cap. Nu le vrem, dar avem nevoie de ele! Birocratie? Da, daca vrei sa fie asa, nu daca le folosesti creativ. Poti sa spui ce vrei despre UTI, dar, credeti-ma, oamenii au proceduri pentru tot... si le folosesc creativ.

Lucram prea mult... Atat de mult, ca lasam deoparte chiar si viata personala, familia, pasiunile... Ajungem sa petrecem mult timp cu niste oameni care la inceput ne erau straini, cateodata ii consideram dusmani. De ce? Ei erau cei care aduceau schimbarea, schimbarea reala, nu cea din propaganda! Ore lungi petrecute in analize si sedinte de proiect, bucuria de a descoperi impreuna solutii, multa cafea, cola, apa, ceva pauze, momente de destindere si... aflam unii despre altii... ce ne place, cum suntem cand nu ne incruntam asupra hartiilor si unii la altii si ce facem in timpul liber.