Colecțiile muzeale, între ideologie și reflecție

Colecțiile create pe baze ideologice reprezintă o provocare deosebită pentru muzeele din medii democratice moderne, căci ele necesită o foarte atentă interpretare și contextualizare.

După cel de-al doilea război mondial și eli­berarea de regimul brutal al forțelor de ocu­pare, guvernele Sloveniei și Iugoslaviei au fost acaparate de către Partidul Co­mu­nist, consolidându-și poziția și dise­mi­nân­du-și ideologia în diverse moduri – mai ales prin instituțiile culturale oficiale, prin­tre care și muzeele, care la vremea res­pectivă jucau un rol important. În întreaga Iugoslavie, din care Slovenia făcea parte atunci, erau înființate muzee ale revoluției. Un astfel de muzeu a fost și Muzeul Re­voluției din Celje, înființat în 1963. Prin­cipalul său scop era prezentarea istoriei regionale și naționale din perioada 1918-1945, cu accent pe istoria mișcării mun­citorești, lupta antifascistă și revoluția so­cialistă. Odată cu democratizarea treptată a societății slovene în anii 1980, pro­fe­sioniștii din muzeu au simțit nevoia de reformă și au devenit din ce în ce mai au­tonomi. Chiar și înainte de schimbarea sis­temului politic, muzeul începuse să-și ex­tindă conținutul și metodologia de lucru. În 1991, a fost redenumit Muzeul de Istorie Recentă din Celje, parcurgând cu succes dru­mul solicitant al restructurării și trans­formării.

În noile condiții sociale și politice, muzeul a trebuit să-și justifice existența, să cre­eze conținut nou, să-și redefinească mi­siunea și, mai presus de toate, să atragă pu­blic nou. Astfel, ne-am concentrat mai ales pe generația tânără și am deschis o aripă specială în muzeu, în 1995, pe care am denumit-o Muzeul Copiilor. Până as­tăzi, este singurul muzeu pentru copii din Slovenia și unul dintre cele mai vizitate. A fost proiectat pentru copii până în 12 ani, care pot învăța lucruri despre moștenirea noastră culturală prin joc și, în același timp, pot cunoaște lumea înconjurătoare și dez­volta atitudini corespunzătoare. Un alt punct de cotitură în oferta modernă a mu­zeului a fost deschiderea unui studio de fo­to­grafie din sticlă complet restaurat, din se­colul XIX, care a aparținut legen­da­rului fo­to­graf urban Josip Pelikan. Pentru acest pro­iect am colecționat peste 20.000 de fo­to­grafii făcute în prima jumătate a se­colului XX – o sursă foarte bună de dovezi isto­rice și un material valoros pentru mu­zeu.

Transformarea conținutului și orientării muzeului au fost definitivate în anul 2000 cu o nouă expoziție permanentă, intitulată Viața în Celje. Expoziția aduce povestea ora­șului și a oamenilor săi în secolul XX, concentrându-se mai mult pe istoria so­cială și culturală decât pe cea politică. A fost extrem de apreciată, și de către pro­fesioniștii, și de către public, fiind una din­tre primele astfel de expoziții con­tem­po­rane permanente din Slovenia. Expoziția es­te înnoită și actualizată constant, reu­șind astfel să atragem grupuri și generații noi de vizitatori.

În ciuda rolului său actual și a noii sale mi­siuni, muzeul caută să-și conserve propria istorie și colecțiile acumulate de-a lungul ani­lor. Aceste colecții nu sunt văzute ca balast ideologic sau rămășițe depășite ale unor vremuri trecute, ci sunt apreciate ca o parte importantă a moștenirii noastre, care are astăzi funcții și semnificații di­ferite. Colecțiile create pe baze ideologice reprezintă o provocare deosebită pentru mu­zeele din medii democratice moderne, căci ele necesită o foarte atentă inter­pre­tare și contextualizare – atât din pers­pectiva validării funcției lor anterioare, cât și din cea a afirmării sau justificării rolului lor actual.

Un exemplu concret în acest sens îl re­prezintă expoziția Arme și scrisori, pre­gă­tită pentru a cincizecea aniversare a mu­zeului, unde am expus cele mai vechi co­lecții de arme și scrisori de adio ale pa­trioților sloveni împușcați de naziști în răz­boi și am scos în evidență esența lor uni­versală și atemporală.

* Muzeul de Istorie Recentă din Celje