Concilierea cu trecutul comunist în Germania

În Germania, există deja o infrastructură a reconcilierii cu trecutul comunist: universități, memoriale, cercetări, filme, artă, publicații, dar și o întreagă tradiție de discuții și conștientizare publică asupra dictaturii naziste.

După prăbușirea regimului comunist, po­pu­la­ția din Germania de Est a asaltat sediul STASI, ce­ea ce a generat, chiar atunci, primele ma­ni­fes­tări ale justiției de tranziție. Astfel, destul de repede, fiecare a avut dreptul de a-și con­sul­ta dosarul de urmărire, fiind identificați și co­la­boratorii. Drept urmare, STASI a fost în aten­ția germanilor multă vreme, discuțiile con­cen­trându-se pe colaboratori oficiali sau neo­fi­ci­ali, în timp ce celelalte simboluri/ins­ti­tuții/ideo­logii comuniste au fost oarecum ne­gli­ja­te. Co­mu­niștii au fost aduși în curțile de ju­de­ca­tă, în­să publicul era nemulțumit, pen­tru că a în­țe­les că e greu să folosești me­to­dele de ju­de­ca­tă moderne pentru fapte din pe­rioada totalitară.

Când s-a înființat Fundația pentru Analiza Dic­taturii Partidului Socialist Unit din Germania, scopul ei a fost de a spori conștientizarea la nivelul publicului a acestor aspecte, de a func­ționa ca mediator între spațiul academic și spațiul politic (inclusiv media), de a iniția co­o­pe­rarea la nivel global cu fundații similare ș.a. O concluzie a celor din fundație este că oa­menii sunt aceia care trebuie să învețe care e diferența dintre o dictatură și o democrație; ei trebuie să discute despre vinovăție, res­pon­sabilitate, cooperare cu regimul totalitar și opoziția față de acesta într-un mod deschis și democratic; în acest sens, reconcilierea cu tre­cutul totalitar trebuie făcută, în primul rând, de societate, nu de guvern, dar cu aju­torul și sprijinul guvernului.

În Germania s-a discutat despre construirea unui muzeu al Războiului Rece, dar, evident, acesta nu va fi un muzeu al comunismului; avem un număr impresionant de muzee și me­moriale care reprezintă istoria RDG, mai ales aspectele represiunii și opoziției. Un deza­vantaj îl constituie faptul că siturile muzeale și memorialele sunt distribuite inegal între Ger­mania de Est și cea de Vest. Fundația a încercat să rezolve această problemă prin ex­poziții itinerante. S-au organizat expoziții des­pre comunism în mai multe locuri, doar că, de regulă, ele se referă la partidul comunist și statul german; dar comunismul înseamnă mai mult decât RDG și câteva aspecte sunt neglijate (de exemplu, rolul partidului co­mu­nist în prăbușirea republicii de la Weimar); există expoziții pe această temă, dar co­mu­nismul privit ca o ideologie cu origini în Ru­sia, care a atras mulți oameni, dar a produs și numeroase victime, încă lipsește.

Un muzeu al comunismului ar avea efecte po­zitive asupra viitorului. În Germania de Vest, istoria comunismului e tratată mai degrabă ca un fenomen care aparține de Germania de Est, subiect al istoriei locale a unei părți din țara noastră. Stabilirea unei viziuni unitare a is­toriei țării va fi una dintre provocările anilor următori. Iar la nivel european, situația e mai gra­vă. Memoria celui de al doilea război mon­dial și a Holocaustului e similară pe întregul continent. Dar cea de a doua dictatură a se­colului XX, comunismul, nu face parte din cul­tura unificată a memoriei.

Vestul Europei știe puțin din ce s-a întâmplat în Estul Europei în a doua jumătate a se­co­lu­lui XX. Tehnic, unificarea Europei e foarte avan­sată în termeni de frontiere, economie, mo­nedă. Depășirea acestor diferențe în ceea ce privește memoria față de trecutul recent e o provocare pentru toți în viitor.

* Fundația pentru Analiza Dictaturii Partidului Socialist Unit din Germania