Europa trebuie reinventată la nivel de cartier

În Spania, succesul mișcării anti-establishment vine nu doar pe fondul stagnării proiectului european, dar și al crizei elitelor tradiționale, cu o reputație tot mai pătată și măcinate de scandaluri de corupție.

Ascensiunea mișcărilor populiste poate în­semna și mai multă fragmentare politică pen­­tru Europa. Și spun asta pentru că mul­te dintre aceste mișcări sunt partide pro­suveranitate, o noțiune înțeleasă în sen­sul său clasic. Multe dintre ele func­țio­nează pe platforme ce pot fi catalogate drept na­țio­naliste. În Spania, dacă ne ui­tăm la pro­pu­nerile Podemos, atunci când vorbim des­pre NATO și, în general, despre securitatea eu­ropeană, acestea sunt pro­fund na­țio­na­liste, ceea ce plasează Po­de­mos în aceeași tabără cu partidele de ex­tremă dreaptă.

Pe fond, acestea nu sunt vești bune pen­tru Europa, într-un moment în care zone che­ie, precum politica economică sau cea fis­ca­lă au nevoie de și mai multă integrare. Acest pericol al fragmentării trebuie să ne fa­că să realizăm că avem nevoie de con­so­li­­darea proiectului european, ceea ce nu în­seamnă automat mai multă integrare. Mai degrabă, avem nevoie de o nouă po­veste care să inspire, să mobilizeze, să ofe­re o nouă legitimitate construcției eu­ro­pe­ne în secolul XXI. Inițial, integrarea co­mu­nitară a fost un proiect de pacificare a con­tinentului, de depășire a războiului, pen­tru ca mai apoi să se transforme într-un proiect al prosperității economice. Astăzi, ambele legitimități sunt epuizate. Nu mai mobilizează. Trebuie să găsim un discurs al­­ternativ, care să reinventeze agenda eu­ropeană pentru secolul XXI la nivelul opi­niilor publice.

În Spania, succesul mișcării anti-esta­blish­ment vine nu doar pe fondul stagnării pro­iectului european, dar și al crizei elitelor tradiționale, cu o reputație tot mai pătată și măcinate de scandaluri de corupție. Li­derii politici trebuie să aloce timp nu doar managementului crizelor, ci și re­îm­pros­pătării consensului politic aflat în centrul construcției europene. Europa trebuie re­in­ventată la nivel de cartier. Succesul Po­demos provine și din capacitatea sa de a crea platforme locale, din a se afla cât mai aproape de cetățean și de problemele sale ime­diate, o aptitudine pe care partidele tra­diționale au pierdut-o. Practic, Po­de­mos speculează distanța existentă între Bru­­xelles și cetățeni, promovând un dis­curs despre Europa popoarelor, nu doar a elitelor. Un loc aparte în imaginarul său po­litic îl joacă rebeliunea împotriva lui Na­poleon și a ocupației franceze din 1808, alt­fel o metaforă contemporană pentru re­cu­perarea suveranității naționale.

În același timp, ascensiunea mișcărilor po­puliste poate aduce mai multă frag­men­ta­re din perspectiva securității europene. Mul­te dintre aceste partide nu doar că au ori­entări anti-NATO, dar multe sunt și pro-Kremlin sau chiar sunt sprijinite fi­nan­ciar de către Rusia (cazul Frontului Na­țional). Ne aflăm într-un moment în care se­curitatea europeană este amenințată și din interior, nu doar din afară, într-un mo­ment în care avem nevoie de mai mul­tă unitate, nu de mai multă dezbinare. Populiștii au în general o agendă prioritar internă, fiind dezinteresați de probleme de hard power ale Europei. În acest con­text, este de așteptat, inclusiv în Spania, o pre­siu­ne pentru diminuarea anga­ja­men­tu­lui în NATO și reducerea investițiilor în ca­pa­bilitățile relevante pentru Articolul 5.

O repetare a scenariului grecesc de tip Sy­riza în Spania este puțin posibilă. Chiar da­că influența Podemos va crește la nivel lo­cal și regional, datele fundamentale ale sis­temului electoral fac improbabilă o gu­ver­nare exclusivă a Podemos. Așa cum se con­turează acum, Spania va avea un gu­vern de coaliție.

* Francisco de Borja Lasheras este director asociat al biroului din Madrid al European Council on Foreign Relations (ECFR).