Fonduri structurale

THEODOR STOLOJAN

Oportunitate pentru progresul Romaniei

 

Odata cu intrarea in Uniunea Europeana (UE), Romania are un singur obiectiv strategic pe termen lung: atingerea unui standard de via­ta european, prin transformarea economiei intr-una competitiva, bazata pe cunoastere. In pre­zent, venitul intern brut pe locuitor reprezinta numai circa 40% din media UE. Depinde, insa, numai de noi sa valorificam oportunitatea statutului de stat membru al UE.

Pentru a ajunge la nivelul mediu din UE, Ro­mania are nevoie de o crestere economica in rit­muri inalte, pe o perioada lunga de timp. Cel putin in urmatorii 7-10 ani, calea principala pentru realizarea unei astfel de cresteri eco­nomice o reprezinta investitiile masive in ca­pitalul fizic si in resursele umane. Dupa aceas­ta perioada, progresul economic va trebui sus­tinut tot mai mult de deschiderea societatii ro­manesti spre inovatie, de incheierea, putem spune, a unei noi tranzitii spre o economie cu pro­duse si servicii care incapsuleaza o valoare adau­gata ridicata.

Nevoia de investitii a Romaniei este imen­sa, atat in ce priveste investitiile productive, cat si in ce priveste pe cele din domeniile in­­frastructurii, educatiei, sanatatii, mediului si locuintelor. Este cunoscut, de exemplu, ca 80% dintre localitatiile tarii nu indeplinesc ce­rin­tele standard europene, respectiv nu au sis­teme de furnizare a apei potabile, canalizare, sta­tii de epurare, drumuri amenajate.

Pentru finantarea investitiilor, Romania poa­te folosi 4 categorii de surse:

a) efortul propriu, respectiv economiile firmelor si gospodariilor populatiei, inclusiv ale eco­nomiilor romanilor care lucreaza in afara ta­rii;

b) investitiile straine directe;

c) imprumuturile externe;

d) fondurile europene, din bugetul UE.

Deoarece Romania are un nivel redus de eco­nomisire, iar marimea datoriei trebuie men­ti­nuta in limite sustenabile, rezulta ca, cel pu­tin pana la orizontul anilor 2015, volumul in­ves­titiilor straine directe si absorbtia (utilizarea) integrala a fondurilor europene vor juca un rol important in sustinerea efortului de inves­titii.

Este cunoscut ca, in perspectiva financiara 2007-2013, UE a prevazut pentru Romania fon­duri europene in suma de circa 32 de miliarde de euro.

In primul an in UE, Romania a absorbit doar 22% din fondurile europene care i-au fost alocate din bugetul UE (0,44 miliarde de euro, fata de 2,0 mi­liarde de euro alocate). Tari precum Cehia, Un­ga­ria, Slovacia au reusit sa absoarba peste 40% din fondurile europene alocate in anul aderarii. Performanta mai slaba a Romaniei se explica, in principal, prin intarzierile in convenirea cu UE a prioritatilor si problemele existente in agricultura, legate de identificarea suprafetelor de terenuri exigibile la finantare din fondurile europene si de organizarea agentiilor de plati.

Semne de intrebare privind capacitatea Ro­ma­niei de absorbtie integrala a fondurilor europene ra­man in continuare, avand in vedere si ex­pe­rien­ta de pana acum in absorbtia fondurilor alocate in perioada cand Romania era tara candidata.

Pentru a creste performanta in absorbtia fondurilor europene, este necesar sa se faca progrese in special in urmatoarele directii:

a) Cunoasterea mai buna a principiilor si procedurilor UE de utilizare a fondurilor europene;

b) Principiile programarii si concentrarii resur­se­lor impun ca Romania sa convina cu UE prio­ri­ta­tile nationale, in concordanta cu politicile europene, atunci cand doreste sa realizeze proiecte cu fi­nantare din fonduri europene. De exemplu, in ca­drul fondului de coeziune, UE este pregatita sa finanteze autostrada Pitesti-Arad, care face parte din coridorul 4 transeuropean de transport rutier, dar la care Romania intarzie foarte mult in­­ce­perea lucrarilor. In schimb, UE nu participa la fi­nantarea autostrazii Brasov-Oradea, care nu se afla in prioritatile sale, dar unde s-au inceput lu­cra­rile.

Desigur, ar fi interesant daca Guvernul Ro­ma­ni­ei ar incerca sa negocieze cu UE ca si autostrada Brasov-Oradea sa devina o componenta a coridorului 4 (e drept, putin fortata).

Procesul de convenire a prioritatilor necesita un anumit consens national, vointa politica, profe­sio­nalism, perseverenta - atribute in care auto­ri­ta­tile romane nu exceleaza -, precum si timp. De aceea, este necesara imbunatatirea calitativa a coo­perarii dintre autoritatile romane si insti­tu­tii­le UE.

c) Identificarea unui stoc de proiecte prioritare, compatibile cu obiectivele politicilor economice sustinute cu fonduri din bugetul UE, pentru care sa se realizeze studiile de fezabilitate. Acest stoc de proiecte ar trebui sa acopere fiecare perioada de perspectiva financiara, pentru care UE isi fixeaza prioritatile.

d) Construirea de aranjamente si instrumente fi­nanciare care sa permita realizarea cofinantarii. Po­trivit principiului complementaritatii, fondu­ri­le europene pot fi folosite pentru realizarea de pro­iecte numai in masura in care acestea sunt fi­nantate si cu fonduri ale beneficiarilor sau/si cu participarea bugetelor nationale, in diferite pro­por­tii. Respectarea acestui principiu este un ob­sta­col greu de trecut, in special pentru firmele mici si mijlocii, ca si pentru comunitatile locale. In acest sens, Romania are o experienta pozitiva, care ar trebui extinsa ori de cate ori fondurile eu­ro­pene sunt folosite pentru finantarea a mii de pro­iecte de dimensiuni relativ mici. Pentru finan­ta­rea proiectelor din fondul Sapard, Ministerul Agriculturii a format un parteneriat cu parti­ci­pa­rea fermierilor, bancilor si a societatilor de asi­gu­rari. In acest fel, a fost depasit nu numai obsta­co­lul lipsei de fonduri proprii pentru cofinantare, dar si cel al lipsei capacitatii Ministerului Agri­cul­turii de evaluare a mii de proiecte, din punctul de vedere al viabilitatii, si de urmarire in exe­cu­tie.

e) Armonizarea intereselor diferitelor grupuri. Po­trivit principiului participarii, UE impune ca la fundamentarea proiectelor care se finanteaza si cu fondurile UE sa se armonizeze interesele ace­lora asupra carora proiectele respective au un im­pact: comunitati locale, firme, sindicate etc. In acelasi timp, autoritatile publice au datoria sa se opuna acelor interese care urmaresc numai spe­cu­la­tii imobiliare, prin folosirea informatiilor care nu sunt publice, distorsionarea in propriul folos a li­citatiilor publice.

 

Caracteristicile proiectelor de calitate

 

Pentru a fi eligibile pentru fi­nan­tare, prin Instrumentele Struc­turale, proiectele trebuie sa in­­­de­pli­neasca urmatoarele conditii:

• sa contribuie la unul sau mai mul­te dintre obiectivele Pro­gra­mu­lui Operational respectiv;

• sa fie transmise de un be­ne­fi­ciar eligibil, asa cum a fost definit in Ghidul Solicitantului;

• sa cuantifice si sa ofere de­ta­lii privind tinte clare si realizabile;

• sa contribuie la dezvoltarea so­cio-economica durabila a zonei;

• sa dispuna de o finantare si­gura, identificand destinatarii fon­du­rilor si sursele de cofinantare;

• sa respecte reglementarile nationale si comunitare in do­me­niul ajutorului de stat si achizi­tii­lor publice;

• sa nu dubleze activitatea deja existenta sau sa nu se substi­tuie cheltuielilor existente sau pla­ni­ficate.

Criteriile utilizate in selectia pro­iectelor eligibile vor fi diferite de la un Program Operational la al­tul. In general, totusi, proiectele de­puse vor fi apreciate in functie de gradul in care acestea:

• corespund strategiilor natio­na­le, regionale sau locale, sau au le­gatura cu alte proiecte si pro­gra­me ale Uniunii Europene;

• prezinta dovezi ale unui par­te­neriat eficient pentru formularea si implementarea lor;

• ofera o estimare corecta a bu­getului in raport cu rezultatele pla­ni­ficate;

• iau in considerare nevoia de pro­­tectie a mediului pe termen lung;

• promoveaza egalitatea de san­se;

•  au caracter inovator;

• demonstreaza existenta sis­te­me­lor solide de management;

• ofera o strategie credibila de con­tinuitate atunci cand finan­ta­rea din partea Uniunii Europene se va termina.

 

Instrumentele structurale ale Uniunii Europene

 

Politica de Coeziune a Uniunii Europene este finantata prin instrumentele structurale. In termeni financiari, aceste instrumente ocupa al doilea loc ca pondere in bugetul UE, destinat politicilor europene.

Pentru perioada 2007-2013, instrumentele structurale cuprind:

• Fondul European pentru Dezvoltare Regionala (FEDR);

• Fondul Social European (FSE); - cunoscute si sub denumirea de fonduri structurale, si

• Fondul de Coeziune (FC).

 Nivelul alocarilor anuale destinate României pentru acesti  sapte ani de programare este de aproape 3-4 ori mai mare fata de nivelul fondurilor disponibile prin instrumentele de preaderare ale UE - Phare, ISPA si Sapard. Alocarea financiara globala, stabilita prin Decizia Consiliului Europei din decembrie 2005, este de circa 3,8% din PIB (in suma absoluta de 19,7 miliarde de euro).

 

Domenii de interventie

 

Fiecare instrument structural are o destinatie specifica:

• Fondul European pentru Dezvoltare Regionala  (FEDR) sprijina investitii în domenii precum:

- infrastructura, dezvoltarea de facilitati de productie si prelucrare, structuri institutionale pentru noi afaceri, dezvoltarea turismului, regenerare urbana, unitati medicale, unitati de invatamant, imbunatatirea calitatii mediului, precum si dezvoltarea retelelor locale si regionale de transport si a mijloacelor de transport in comun etc.;

- sprijin financiar si consultanta pentru IMM-uri, dezvoltarea de servicii pentru afaceri, cercetare si dezvoltare, initiative de transfer tehnologic, crearea capacitatilor pentru comunitatile locale etc.;

- initiative speciale de cooperare transfrontaliera, transnationala si interregionala in cadrul obiectivului Cooperare Teritoriala Europeana.

• Fondul Social European  (FSE) sprijina o gama larga de investitii in dezvoltarea resurselor umane si formare profesionala, in conformitate cu Strategia Europeana de Ocupare a Fortei de Munca:

- integrarea in munca a somerilor prin formare profesionala si diverse masuri privind piata de munca;

- sprijinirea intreprinzatorilor si masuri de imbunatatire a abilitatilor si productivitatii persoanelor angajate;

- implementarea de actiuni care sa vizeze incluziunea sociala a persoanelor din grupurile dezavantajate;

- imbunatatirea sistemelor de invatamant, inclusiv a invatamantului profesional si tehnic.

• Fondul de Coeziune  (FC) contribuie la realizarea proiectelor mari de infrastructura, cum ar fi constructia si modernizarea coridoarelor transeuropene de transport (TEN-T) si investitiile majore in infrastructura de mediu (apa, canalizare, deseuri etc). FC este disponibil pentru statele membre cu un nivel al venitului national brut mai mic de 90% din nivelul mediu al UE. In prezent, în aceasta categorie se incadreaza atat Grecia, Portugalia si Spania, cat si cele 12 noi state membre, inclusiv Romania.

 

Domenii de investitii neeligibile

 

• FEDR - nu sunt eligibile dobanzile la credite, achizitia de teren pentru o valoare mai mare de 10% din totalul cheltuielilor eligibile la nivelul unui proiect, dezafectarea statiilor nucleare, TVA deductibila;

• FSE - nu sunt eligibile dobanzile, achizitia de mobila, echipamente, vehicule, infrastructura, imobiliare si teren, TVA deductibila;

• FC - nu sunt eligibile dobanzile la credite, achizitia de teren pentru o valoare mai mare de 10% din totalul cheltuielilor eligibile la nivelul unui proiect, interventii in domeniul locativ, dezafectarea statiilor nucleare, TVA deductibila.

 

Fonduri complementare

 

In Romania, investitiile din instrumentele structurale vor fi completate de fondurile Politicii Agricole Comune a Uniunii Europene si cele ale Politicii Comune de Pescuit.

• Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala (FEADR) are ca scop cresterea competitivitatii in sectorul agricol, dezvoltarea mediului rural si imbunatatirea calitatii vietii in zonele rurale prin promovarea diversificarii activitatilor economice si prin actiuni specifice destinate protectiei mediului inconjurator. De asemenea, prin proiecte de tip LEADER, FEADR finanteaza si implementarea strategiilor de dezvoltare ale grupurilor locale de actiune din zonele rurale si a abordarilor experimentale (proiecte pilot) privind dezvoltarea rurala.

• Fondul European pentru Pescuit  (FEP) sprijina investitiile pentru dezvoltarea resurselor acvatice vii, modernizarea ambarcatiunilor de pescuit si imbunatatirea prelucrarii si comercializarii produselor piscicole. De asemenea, FEP sprijina si implementarea strategiilor pentru promovarea dezvoltarii durabile a zonelor de coasta.

 

Glosar de termeni

 

Acquis comunitar = ansamblul de drepturi si obli­gatii comune tuturor statelor membre din ca­drul Uniunii Europene.

 

Autoritate de Certificare si Plata = structura or­ganizatorica responsabila de certificarea su­me­lor cuprinse in declaratiile de cheltuieli trans­mi­se la Comisia Europeana si pentru primirea fon­du­ri­lor transferate Romaniei din Fondul Euro­pean de Dezvoltare Regionala, Fondul Social Eu­ro­pean si Fondul de Coeziune si asigurarea trans­fe­ru­lui acestora catre beneficiari, precum si a su­me­lor de prefinantare si cofinantare afe­ren­te aces­­tora din fonduri alocate de la bugetul de stat.

 

Autoritate de Management = organism public de­semnat de statul membru pentru a gestiona un Program Operational, responsabila de im­ple­men­tarea corecta a acestuia.

 

Asistenta Tehnica = sprijin acordat din Pro­gra­mul Operational Asistenta Tehnica si din axe­le de Asistenta Tehnica ale PO, pentru imple­men­tarea optima a Instrumentelor Structurale.

 

Beneficiar = organismul, autoritatea, in­sti­tu­tia sau societatea comerciala din sectorul public ori privat, unitatea administrativ-teritoriala, or­ga­­nismele prestatoare de servicii publice si de uti­litate publica de interes local sau judetean, res­ponsabile pentru initierea ori initierea si im­ple­mentarea proiectelor aprobate spre finantare in cadrul unui Program Operational.

 

Cadrul Strategic National de Referinta = do­cu­mentul strategic prin care se stabilesc prio­ri­ta­ti­le de interventie ale Fondurilor Structurale si de Coeziune in perioada de referinta si face le­ga­tu­ra intre prioritatile nationale de dezvoltare, stabilite in Planul National de Dezvoltare, si prio­ritatile la nivel european - Orientarile Stra­te­gice Comunitare (OSC) privind Coeziunea 2007-2013 si Liniile Directoare Integrate ale UE pen­tru Crestere Economica si Locuri de Munca 2005-2008.

 

Fondul de Coeziune (FC) = instrument fi­nan­ciar din care se finanteaza proiecte in domeniul pro­tectiei mediului si retelelor de transport trans­europene, proiecte in domeniul dezvoltarii du­rabile, precum si proiecte care vizeaza im­­bu­na­tatirea managementului traficului aerian si rutier, modernizarea transportului urban, dez­voltarea si modernizarea transportului multimo­dal.

Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR) = fond structural care sustine dez­vol­ta­rea economica durabila la nivel regional si local, prin mobilizarea capacitatilor locale si di­ver­si­fi­ca­rea structurilor economice in domenii precum cercetare si dezvoltare tehnologica, inovare si an­tre­prenoriat, societatea informationala, IMM-uri, protectia mediului, turism, energie.

 

Fondul Social European (FSE) = fond struc­tu­ral care contribuie la sporirea adaptabilitatii for­tei de munca si a intreprinderilor, cresterea ac­ce­su­lui pe piata fortei de munca, prevenirea soma­ju­lui, prelungirea vietii active si cresterea gra­du­lui de participare pe piata muncii a femeilor si imigrantilor, sprijinirea incluziunii sociale a per­soa­nelor dezavantajate si combaterea discri­mi­narii.

 

Fonduri Structurale = instrumente financiare prin care Uniunea Europeana actioneaza pentru eli­minarea disparitatilor economice si sociale in­­tre regiuni, in scopul realizarii coeziunii econo­mi­ce si sociale (FEDR si FSE).

 

Instrumente Structurale = asistenta finan­cia­ra nerambursabila primita de Romania, in ca­li­tate de stat membru al Uniunii Europene, prin intermediul Fondului European de Dezvoltare Re­gionala, Fondului Social European si Fon­du­lui de Coeziune.

 

Organism Intermediar = orice organism sau ser­viciu public sau privat, care actioneaza sub responsabilitatea unei Autoritati de Ma­nage­ment sau de Certificare si care in­­de­pli­nes­te atributiile unei astfel de Autoritati fata de be­neficiarii care implementeaza operatiunile.

 

Planul National de Dezvoltare = document de planificare strategica si programare finan­cia­ra care are ca scop orientarea si stimularea dez­voltarii economice si sociale in vederea atin­gerii obiectivului Uniunii Europene, respectiv coe­ziunea economica si sociala.

 

Perioada de Programare = cadru financiar mul­tianual pe o perioada de 7 ani.

 

Program Operational = document pre­zen­tat de un stat membru si adoptat de Comisie, care defineste o strategie de dezvoltare in con­for­mitate cu un ansamblu coerent de prio­ri­tati, pentru a carui realizare se face apel la un Fond sau, in cadrul obiectivului de con­ver­gen­ta, la Fondul de Coeziune si la FEDR.

 

 

BOGDAN M. CHIRITOIU

Fondurile structurale demareaza lent, dar este directia corecta?

 

Bazandu-ne pe experienta tarilor din primul val si pe reputatia de ineficienta a administratiei ro­manesti, ne-am asteptat intotdeauna ca ab­sorb­tia fondurilor europene sa fie lenta. A fost des ci­tat exemplul Ungariei, care in primul an dupa ade­rare a devenit un contributor net la bugetul Uniu­nii - contributia catre UE a fost mai mare de­cat sumele primite de la Bruxelles. Realitatea a fost insa mai dura decat aceste asteptari. Roma­nia nu a reusit in 2007 sa contracteze nici macar un euro din fondurile structurale alocate pentru exer­citiul bugetar 2007-2013. Ramane sa recu­pe­ram intarzierea in anii ramasi.

Lucrurile incep sa se miste, dar cu lentoare. Pe an­samblul tuturor programelor operationale, au fost lansate, pana acum, aproximativ doua treimi din liniile de finantare. Majoritatea celorlalte ur­mea­za a fi lansate pana la sfarsitul anului. De re­marcat ca, pentru apelurile lansate pana acum, soli­citarile de fonduri sunt abundente. Problema pare sa nu fie atat incapacitatea de a genera ce­reri de proiecte, o alta temere des evocata, ci rit­mul extrem de lent in care ministerele au reusit sa elaboreze procedurile (ghidurile solicitantului).

Experienta fondurilor preaderare este, pe an­sam­blu, incurajatoare, privind capacitatea Roma­niei de a cheltui fondurile alocate - intarzierile s-au inregistrat in special in cazul marilor proiecte (programul ISPA), inevitabil publice, care implica proceduri ce s-au dovedit prea complicate pentru ca­pacitatea administratiei noastre. In contrast, pro­gramele care implica proiecte de mai mica an­ver­gura, deci mai usor de gestionat, indiferent daca sunt publice sau private (Phare, Sapard) au fost finalizate in grafic.

Doua temeri par insa mai temeinice, judecand dupa ceea ce s-a intamplat pana acum. In primul rand, accesarea fondurilor pare mai facila pentru sectorul public decat pentru actorii privati (fie ei firme sau asociatii/fundatii). Desigur, mare parte dintre liniile de finantare sunt destinate admi­nis­tra­tiei publice. Din cele noua programe opera­tio­na­le, singurul care se adreseaza prioritar acto­ri­lor privati este Cresterea Competitivitatii Eco­no­mi­ce - intamplator si cel mai ramas in urma din punct de vedere al lansarii liniilor de finantare. Ceea ce este ingrijorator este ca in cadrul unor pro­grame cu adresabilitate mixta, cum este Dez­vol­tarea Resurselor Umane, programele aprobate, pana acum, includ exclusiv solicitanti publici.

Din pacate, nu avem o evaluare asupra modu­lui in care au fost folosite fondurile preaderare. Evi­denta anecdotica sugereaza, insa, ca proce­du­ri­le birocratice consumatoare de timp, restrictive si prea lente, fac finantarile europene putin atrac­ti­ve pentru firmele private - de exemplu, perioada de aproximativ un an care trece de la conceperea unui proiect pana la obtinerea finantarii si apoi in­­ca doi ani pentru implementare este prea lunga pen­tru mediul economic romanesc, relativ instabil, care implica adaptarea rapida la conditii schim­ba­toa­re, greu de anticipat in momentul conceperii pro­iectului: cresteri salariale sau ale pretului ma­te­rialelor de constructii, fluctuatii ale cursului de schimb si ale ratei dobanzilor. Daca aceasta situa­tie se va perpetua si in privinta fondurilor postade­ra­re, apare pericolul de a prejudicia accesul siste­mu­lui privat la aceste fonduri - un dezavantaj pentru economia Romaniei, deoarece sistemul pri­vat este mai capabil, in principiu, decat sistemul pu­blic sa genereze proiecte eficiente. Pentru a con­tra­cara aceste dezavantaje, in cadrul eforturilor guvernului de reducere a presiunilor birocratice asupra companiilor mici si mijlocii (strategie in curs de finalizare) cred ca ar trebui sa se acorde o atentie speciala conditiilor de acces la fondurile europene, simplificand si accelerand procedurile ad­ministrative.

O alta problema, neadresata pana acum, este prio­ritatea acordata cheltuirii banilor in orice con­ditii (cu respectarea procedurilor), fara o preocu­pa­re prea mare privind impactul/eficienta utiliza­rii acestor fonduri. In principiu, programele opera­tio­­nale sunt gandite pentru a avea un impact fa­vorabil asupra dezvoltarii economice a Romaniei. In practica, perspectiva Programului National de Dezvoltare si a documentelor ce decurg din acesta (precum programele operationale de sector sau re­gio­nale) este mai degraba pasiva, preluand direc­tii­le de finantare ale UE si aducand putine ele­men­­te ce tin de specificul economiei romanesti. Prio­ritatea a fost intotdeauna cheltuirea fondu­ri­lor puse la dispozitie de Uniunea Europeana. Dupa cum am spus mai sus, experienta de pana acum ne poate face mai optimisti privind genera­rea de proiecte si ar trebui sa fim mai preocupati de utilitatea proiectelor propuse spre finantare. Cum finantarile preaderare se apropie de sfarsit (ul­timele programe, demarate in 2006, se apropie de final), este momentul sa evaluam impactul fi­nan­tarilor preaderare si sa tragem concluzii pen­tru a mari eficienta noilor fonduri structurale.

 

 

ANDREEA VASS

Aventurile fondurilor europene in Balcani

 

18 iunie. Sofia. 88 milioane de euro din fondurile europene au fost blocate de catre guvernul bulgar. Sunt vizate zece proiecte Phare din perioada 2001-2005. Modernizarea drumurilor care leaga Bulgaria si Grecia a fost stopata. Au primat interesele particulare. Fratele directorului, care trebuia sa gestioneze fondurile alocate pentru transport si infrastructura, a contractat lucrari publice, in pofida conflictului grosolan de interese. Fir­ma de audit KPMG a semnalat o sumedenie de al­te abateri de la normele europene.

17 iunie. Bucuresti. 80 milioane de euro din fondurile europene au fost absorbite in conditii grave de nereguli si fraude, in ultimii trei ani. De­mas­­carea lor s-a datorat sistemului de control ro­man al fondurilor europene, reprezentat prin De­par­­tamentul de Lupta Antifrauda (DLAF, infiin­tat in 2005), inexistent in cazul bulgarilor. Agen­tii­le de implementare au fost informate si s-a recuperat, pe cale administrativa, suma infima de aproape 4 milioane de euro. In celalte cazuri, procedurile de recuperare sunt in curs. 139 de dosare suspectate de frauda se afla la Directia Na­tio­na­la Anticoruptie (DNA). Dintre acestea, Parche­tul a solutionat aproape o treime. 52 de persoane au fost trimise in judecata pentru infractiuni im­­po­triva intereselor financiare ale Comunitatii Eu­ro­pene (CE). In cinci cauze penale, instantele ju­de­catoresti de fond au pronuntat condamnari cu pedepse ce ajung pana la 10 ani de inchisoare.

CE a sanctionat dur Bulgaria, prin retragerea in­tegrala a fondurilor europene pe anumite programe operationale. Raportul din iulie 2008 va adu­ce noi corectii. Romania nu pare a fi inca vizata, insa atitudinea beneficiarilor si a auto­ri­ta­ti­lor de intermediere dau semnale ingrijoratoare. O dezbatere publica, care sa vizeze direct Ro­ma­nia si Bulgaria, este ceruta cu insistenta in prezent de catre deputatii Parlamentului European. Co­misia Europeana cauta frenetic mijloacele lega­le de a conditiona alocarea fondurilor structurale si de coeziune de reformele juridice. Misiune in apa­renta imposibila, dar simplul mesaj transmis de o astfel de initiativa ar trebui sa ne alarmeze.

 

Metode de fraudare a fondurilor europene

 

 Beneficiarii falsifica adeseori documentele de decontare.

 Intermediarii - care pot sa aiba chiar rol de agen­tie de implementare cu atributii in selectarea, supravegherea si verificarea legalitatii imple­men­tarii proiectelor finantate cu fonduri europene - accepta documente falsificate sau chiar parti­ci­pa la falsificarea documentelor prin persoane sau firme interpuse. Criterii partizane si interese ne­loiale pot interveni pe acest traseu.

 Achizitionarea propriilor utilaje sau servicii - pare banal, dar transferul intre doua firme contro­la­te sau detinute de catre aceeasi persoana, din care una este beneficiara de fonduri, se intalneste in foarte multe cazuri. In acest mod, contributia fon­durilor europene la dezvoltarea unei firme sau a unei comunitati locale este nula. Patrimoniul grupului de firme creste cu valoarea fondurilor pri­mite, fara a dezvolta nicio activitate noua.

 Supraevaluarea achizitiilor - accesarea de pil­da a 1 milion de euro pentru un proiect care ab­soar­be la modul real, prin subcontractari succesive, doar 40-50% din fondurile primite. In astfel de cazuri beneficiarul simuleaza propria contri­bu­tie.

Investigatia dureaza mai mult decat i-a luat hotului sa fure.

Regulile europene sunt clare, banii nu vin gratuit si cu totii trebuie sa dam socoteala. Cazurile-pro­blema ne submineaza nu doar capacitatea de uti­­lizare eficienta a fondurilor europene, dar si per­spectiva alocarilor viitoare de fonduri din bugetul comunitar. Cu riscul de a ne transforma in campioni ai fraudei, avem nevoie de un sistem de control riguros si transparent, dar si de un sistem juridic eficient. In niciun caz, consecintele nedorite nu se vor ivi din cauza demascarilor si a con­dam­narilor, ci tocmai din ignorarea lor perpetua.

Tergiversarea investigatiilor in justitie este, in schimb, extrem de nociva. Sunt lansate semnalele negative, dar cazurile-problema nu sunt solutio­na­te pana la capat. Justificarile legate de termenele necesare finalizarii anchetelor de peste 3 ani, in cazul DNA, sunt hilare, fata de cele 3 sap­ta­mani, pana la 2 luni, in cadrul DLAF. "Unde nu exis­ta promptitudine in reactia statului la o fapta care incalca legea, se dilueaza efectul raspunderii pe­nale. Aici este problema, la termenele de so­lu­tio­na­re (...) Organele judiciare se acopera cu expertize contabile solicitate de procurori si apoi refacute de instante. Expertiza trebuie facuta intr-un singur loc, iar expertul trebuie sa raspunda de rezultate, indiferent daca expertiza este facuta in fata pro­curorilor sau in fata instantei", este doar un ex­­tras din afirmatia sefului DLAF, Ovidiu Do­blea­­ga. DLAF insusi, care afiseaza o eficienta pro­ce­­durala superioara DNA, reuseste sa solutioneze abia jumatate dintre sesizari. Insuficient! Riscul im­plinirii termenului de prescriptie a raspunderii pe­­nale e cu atat mai iminent.

 

Paguba atrage corectii financiare

 

Orice utilizare incorecta a fondurilor europene, atat a celor structurale si de coeziune, cat si a fon­durilor destinate agriculturii, va conduce la co­rec­tii financiare, constand in:

- amanarea platilor;

- reducerea transelor ulterioare de plati;

- recuperarea banilor alocati.

Pentru fondurile structurale, legislatia si stan­dar­dele europene au la dispozitie 4 tipuri de control, care pot duce la corectii financiare:

 1. In primul rand, fiecare stat membru trebuie sa depuna programe operationale, aprobate de catre Comisie, inainte de efectuarea oricarei plati. Pas indeplinit cu succes de catre Romania la finele anului 2007.

2. In al doilea rand, daca Romania nu ges­tio­nea­za corespunzator implementarea lor, nu bene­fi­ciaza de certificare si autoritati de audit adec­va­te. Mai concret, nu se va efectua nicio plata inter­me­diara. Pas indeplinit cu greu de catre Roma­nia.

 3. In al treilea rand, platile pentru programe pot fi intrerupte, suspendate sau anulate, in ca­zul in care Comisia suspecteaza sau descopera ca­zuri de nereguli sau frauda, inclusiv practici corupte.

 4. In final, corectiile financiare se pot aplica in cazul in care neregulile sunt gasite in timpul controlului ex-post obisnuit.

Rasuflarea rece a UE, in ceafa guvernantilor de la Bucuresti, a obligat introducerea de modi­fi­cari la legile necesare pentru respectarea condi­tii­lor comunitare. Capacitatea noastra de absorbtie a fondurilor europene, fata de anul trecut, a crescut exponential. Avem cel putin cadrul legal, in­sti­tutional si portofoliul de proiecte finantabile. Guvernul si beneficiarii trebuie sa se concentreze acum asupra implementarii eficiente si corecte a aces­tor fonduri, prin evitarea si sanctionarea dras­tica a fraudomaniei.

 

 

RAZVAN COTOVELEA*

Tratam cu responsabilitate toate angajamentele asumate in fata CE

 

Care este stadiul actual al accesarii fondurilor co­mu­nitare? Cum evaluati situatia de ansamblu?

Anul 2007 a fost pentru Romania un an al apro­barii documentelor de programare (CSNR, Programe Operationale) si al pregatirii sistemelor pentru gestionare. Din acest punct de vedere, anul s-a incheiat cu rezultate foarte bune.

Cele sapte Programe Operationale pentru Obiec­tivul Convergenta au fost transmise Co­mi­siei Europene la 30 ianuarie si 7 februarie (dupa 1 ianuarie, pentru ca Romania trebuia sa fie stat mem­bru pentru a putea trimite aceste docu­men­te).

In iulie, Romania a finalizat negocierile pen­tru Cadrul Strategic National de Referinta si pen­tru cinci Programe Operationale. Romania era ast­fel pe locul 2, in ce priveste numarul de Pro­gra­me aprobate (dupa Austria, cu opt programe), avand 70% dintre programe aprobate (cinci din sap­te). Celelalte doua Programe au fost aprobate in noiembrie 2007.

In termen de trei luni de la adoptarea deciziei de aprobare pentru fiecare Program Operational apro­bat (conform Regulamentului Consiliului Uniu­nii Europene nr. 1083/2006, art. 63), Roma­nia a organizat Comitetele de Monitorizare a Pro­gra­melor Operationale, in colaborare cu Comisia Eu­ropeana si cu partenerii sociali. Comitetele de Monitorizare pentru Programele Operationale au aprobat criteriile de selectie pentru proiecte, pe baza carora s-au lansat deja cererile de proiecte.

Din acest punct de vedere, anul 2008 este prin definitie un an al lansarilor de cereri de proiecte. Prin urmare, pregatirea unei absorbtii ridicate si asigurarea se va realiza in cursul anului 2008, prin lansari succesive ale diferitelor componente din Programele Operationale. Astfel, au fost deja lansate cereri de proiecte pentru domenii de in­ter­ventie din sase Programe Operationale (PO Regio­nal, POS Mediu, PO Transport, POS Cresterea Com­petitivitatii Economice, PO Asistenta Teh­nica, POS Dezvoltarea Resurselor Umane).

Acest ritm va continua pana la sfarsitul anu­lui, in paralel cu procesul de evaluare a proiec­te­lor deja depuse. Procesul de evaluare s-a finalizat deja pe componentele avansate, astfel incat acum avem deja contracte de finantare semnate.

Procesul de gestionare a Programelor Ope­ratio­nale, din punctul de vedere al ministerelor cu rol de Autoritate de Management, este marcat de nevoia de a atinge un echilibru intre asigu­ra­rea ritmului accelerat in analizarea propunerilor de proiecte si, ulterior, a cererilor de rambursare, pe de o parte, iar, pe de alta parte, asigurarea unei rigurozitati adecvate in verificare. Aceasta ri­goare este impusa de prevederile Regula­men­te­lor Europene, chiar mai stricte in aceasta perioa­­da decat in perioada de programare anterioara.

Care sunt principalii beneficiari ai fondurilor struc­turale si de ce?

In aceasta perioada de programare s-a pus ac­cen­tul pe dezvoltarea infrastructurii, pornind de la nevoile reale de dezvoltare economico-sociala pen­tru Romania. Astfel, o buna parte din anve­lo­pa Instrumentelor Structurale pentru perioada 2007-2013 este dedicata, intr-o forma sau alta, investitiilor in infrastructura (drumuri, mediu etc.), prin urmare se poate spune ca o proportie ri­di­cata a beneficiarilor, pe aceasta perioada, sunt au­toritatile publice locale.

De asemenea, avand in vedere ca dezvoltarea socio-economica are ca principal actor sistemul an­treprenorial, am acordat o atentie deosebita dez­voltarii intreprinderilor si dezvoltarii resur­se­lor umane.

In plus, s-a pus un accent deosebit si pe dez­vol­ta­rea in continuare a capacitatii administrative, mai ales in zonele in care aceasta are implicatii asu­pra dezvoltarii regiunii (prin accesarea fon­du­ri­lor disponibile pentru dezvoltare), in conditiile in care administratia este interfata intre oameni si sistemul construit pentru a asigura functionarea so­cietatii.

Care sunt principalele angajamente pe care Ro­ma­nia le indeplineste mai greu in ceea ce priveste accesarea fondurilor?

In legatura cu angajamentele asumate de Ro­ma­nia fata de Comisia Europeana (CE), privind ges­tionarea fondurilor structurale si de coeziune, nu exista angajamente pe care sa le indeplinim mai greu si unele pe care sa le indeplinim mai usor. Tratam cu responsabilitate toate angaja­men­tele asumate in fata CE. Mentionam ca Gu­ver­nul Romaniei si-a asumat implicit acele anga­ja­mente care rezulta in mod obligatoriu din res­pec­tarea regulamentelor europene. Dintre aces­tea, cea mai importanta este regula legata de dezan­­gajarea automata a fondurilor (Regula n+3/n+2). Aceasta stipuleaza faptul ca fondurile alo­cate pentru un an de programare vor fi chel­tui­te pana la sfarsitul anului n+3 (pentru alocarile din perioada 2007-2009), respectiv n+2 (pentru alocarile din perioada 2007-2010). De exemplu, fondurile pentru 2007 pot fi cheltuite pana la sfarsitul anului 2010, conform regulii n+3.

Acest angajament este, insa, monitorizat la nivelul administratiei, si nu la nivelul bene­fi­cia­rilor de proiecte, care vor avea doar obligatia res­pec­tarii termenelor stabilite in contractul de finan­tare, indiferent ca sunt autoritate locala, IMM sau ONG. Pentru administratie este impor­tant ca la nivelul Programelor Operationale sa fie fi­nalizate si platite transele de finantare.

Are Autoritatea pentru Coordonarea Instrumen­te­lor Structurale (ACIS) sistem de autoevaluare si mo­ni­to­rizare a propriei activitati?

Sistemul de autoevaluare si de monitorizare a ac­tivitatii ACIS este parte a mecanismului de con­trol managerial specific Ministerului Econo­miei si Finantelor, prin care au fost stabilite obiec­tivele generale ale ministerului, precum si cele specifice ale directiilor generale/directiilor compo­nen­te. Acest sistem este monitorizat trimestrial, con­form unor indicatori stabiliti pentru fiecare an.

In plus, ACIS este beneficiarul unui proiect de in­fratire institutionala, al carui sprijin se mani­fes­ta nu doar in activitatea curenta de coordonare a Instrumentelor Structurale. O contributie impor­tan­ta a acestui proiect este chiar raportarea siste­mului de coordonare a Instrumentelor Structurale din Romania la sistemele care functioneaza in ce­le­lalte state membre. Astfel, ACIS beneficiaza de experienta si expertiza expertilor din Germania, Po­lonia si din celelalte state membre, astfel incat gestionarea Instrumentelor Structurale in Ro­ma­nia sa fie cat mai eficienta si transparenta.

Cum se poate imbunatati activitatea ACIS?

Principala atributie a ACIS este urmarirea con­tinua a crearii si functionarii cadrului insti­tu­tio­nal si procedural pentru implementarea In­stru­mentelor Structurale in Romania, in vederea iden­tificarii si prevenirii potentialelor blocaje. Prin urmare, modalitatea principala prin care activi­ta­tea este sustinuta si imbunatatita este menti­ne­rea unei comunicari continue si constante cu struc­­turile din acest sistem.

Mai mult, ACIS este principalul interlocutor al Comisiei Europene in dialogul cu Romania, in problematica fondurilor structurale. In linii mari, mai are responsabilitati de armonizare a elemen­te­lor ce tin de implementare, de informare, pre­cum si de gestionare eficienta pe linia institutiilor cen­trale. Are un rol extrem de important in ceea ce inseamna raportarea aditionalitatii catre Co­mi­­sia Europeana, adica prezentarea nivelului de investitii din partea Romaniei, colaterale celor de la UE. Asigura raportarea orizontala a progre­su­lui in implementarea Instrumentelor Structurale pentru diferite institutii - Guvern, Parlament, Pre­sedintie. Participa la toate grupurile de lucru si comisiile organizate de CE pe tema Fondurilor Structurale si de Coeziune. Va avea un rol extrem de important in evaluarea tuturor interventiilor - Programe Operationale si proiecte de anver­gu­ra. Are obligatia de a evalua eficienta, sus­te­na­bi­litatea si impactul acestor initiative in atin­gerea indicatorilor, la nivel orizontal. Dupa cum se vede, si din aceasta perspectiva, este extrem de important modul in care functioneaza relatia ACIS atat cu celelalte institutii ale statului (fie ele structuri de gestionare a fondurilor sau din afara acestui sistem), cat si cu Comisia Euro­pea­na.

 

* Director general al Autoritatii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor.

 

 

ADRIAN CIOCANEA*

Domeniul competitivitatii este critic pentru Romania in urmatorii 10 ani

 

Cum apreciati performantele Romaniei la capi­to­lul fonduri structurale?

Fondurile europene alocate României în pe­rioada 2007-2013 sunt de doua categorii: fonduri de coeziune si fonduri structurale (circa 19,7 mi­liar­de de euro). În mare, primele finanteaza pro­iec­­te semnificative de infrastructura, mai precis pentru mediu (23,5%) si transporturi (23,8%), iar cele structurale finanteaza proiecte de anvergura mai redusa in domenii precum dezvoltarea regio­nala (19,4%), competitivitatea (13,3%), resursele umane (18,1%) etc. La cele de mai sus se adauga fon­durile pentru agricultura si pescuit (circa 13,3 miliarde de euro). La intrebarea dvs. raspunsul meu este urmatorul: nu sunt de asteptat plati sem­­nificative din partea CE pentru Romania in pe­rioada 2007-2008, dar estimez solicitari mari de proiecte de infrastructura si, din pacate, mai pu­tine pentru cresterea competitivitatii. Dati-mi acum voie sa explic afirmatia. Pentru ca un be­ne­ficiar sa aiba acces la fondurile europene este ne­cesar sa se treaca peste trei etape, dintre care doua s-au incheiat ori sunt foarte avansate prac­tic pentru toate domeniile: aprobarea de catre CE a asa-numitelor Programe Operationale (iulie-no­iem­brie 2007 si februarie 2008 pentru domeniul agri­culturii), cele care stabilesc cadrul general de fi­nantare, apoi adoptarea in comun cu CE a ghi­du­rilor de finantare (au fost lansate practic toate ghidurile, cu unele exceptii in ceea ce priveste do­me­niul competitivitatii, si deocamdata trei, cele mai relevante, pentru agricultura), fiind docu­men­tele care descriu modul in care se fac cererile pentru finantare, si, in fine, efectuarea de plati din fondurile proprii ale beneficiarilor pentru pri­me­le cheltuieli, urmate de verificarea si decon­ta­rea  lor de catre CE. In anul 2007 Romania a avut practic acelasi parcurs cu cel al noilor state mem­bre care au aderat in anul 2004. S-a parcurs pri­ma etapa pana la jumatatea anului aderarii si s-au definitivat procedurile de finantare pana la sfar­situl acestuia. Se poate spune ca statele membre care au aderat in anul 2004 cu care Romania se poate compara (exemplu: Polonia, Ungaria, Ce­hia) nu au reusit sa realizeze un grad de absorb­tie superior tarii noastre. In anul 2007 Romania a primit circa 450 milioane de euro aferenti In­strumentelor Structurale, la care se adauga pana la concurenta a circa 1,1 miliarde de euro fonduri Phare. Si asta dintr-un motiv foarte simplu: in orice proiect se aplica regula decontarii, adica be­neficiarul face primele plati din surse proprii si abia dupa ce acestea sunt validate se solicita CE de­contarea lor, urmand ca procesul sa se desfa­soa­re mai departe. Deci, primele sume care vor intra in Romania ca plati din partea UE sunt as­tep­tate in partea a doua a anului 2008. Desigur, ramane de discutat daca etapele amintite mai sus ar fi putut fi incheiate mai repede. Cred ca di­fe­renta ar fi putut fi de circa 3-4 luni, nu mai mult. Pentru cine stie cum se elaboreaza proce­du­rile si cum se desfasoara negocierile cu CE, su­biec­tul absorbtiei fondurilor comunitare în 2007 nu este o tema reala. Tema reala este legata de nu­marul de proiecte angajate, cele asa-numite drept "mature", adica apte sa primeasca finan­tare imediat. In acest sens, exista proiecte pentru me­diu in valoare de circa 800 milioane de euro tri­mise CE spre adoptare (sfarsitul anului 2007), exista proiecte cu privire la dezvoltarea regionala de circa 500 milioane de euro (inclusiv din por­to­fo­liul proiectelor Phare, care au fost bine intoc­mi­te, dar pentru care nu au mai fost disponibile fon­duri la vremea respectiva), exista proiecte de cir­ca 80 milioane de euro pentru dezvoltarea resur­se­lor umane si exista proiecte provenite pe filiera Sapard pentru agricultura. Din pacate, in ceea ce priveste infrastructura de transporturi, situatia nu este la fel de buna si pot spune ca un motiv este acela ca in Romania s-a inteles tarziu ca biro­cratia CE, suprapusa peste cea autohtona, si aici ma refer la cerintele exagerate de autorizare, au blo­cat proiecte importante (ISPA este un exemplu nefericit in acest sens, multe proiecte incepute in anii trecuti fiind deblocate abia in anul 2007). In fine, in ceea ce priveste competitivitatea, opinia mea este ca ar fi fost nevoie de o alocare mai ma­re, deoarece lectiile Portugaliei sau Siciliei ne ara­­ta ca infrastructura nu este totul. Domeniul com­pe­titivitatii este, in opinia mea, domeniul critic pentru Romania in urmatorii zece ani. Si tocmai acest domeniu este, practic, in afara dezbaterii publice. Dovada? Sa intrebam lideri de opinie, po­li­ticieni ori parteneri sociali in ce consta Strategia Lisabona si care este rolul lor exact in cresterea competitivitatii societatii romanesti - deoarece exista, pentru fiecare dintre cei de mai sus, roluri bine definite de care nici macar nu au aflat… Vom avea certitudini greu de acceptat.

Sunt complementare obiectivele politicilor publice din Romania si cele de alocare a fondurilor comu­ni­tare?

Un raspuns simplu ar fi: da! Si aceasta de­oa­re­ce obiectivele fondurilor structurale si de coeziu­ne sunt de reducere a disparitatilor economice si so­ciale dintre regiuni, cresterea competitivitatii si ocuparea fortei de munca si cooperarea teri­to­ria­la (in sens transnational). Raspunsul simplu, astazi, nu mai este suficient. Daca acceptam ca obiectivul general al Romaniei este cresterea com­pe­titivitatii societatii romanesti, am putea expli­ca de ce! Desi pare o tratare prea larga, competi­ti­vi­tatea poate fi "introdusa" in indicatori statistici: daca infrastructura se va dezvolta, va creste indi­ca­torul cu privire la volumul de marfa transpor­tat, deci va creste competitivitatea; daca numarul de calculatoare, accesul la servicii edilitare, pie­tele financiare vor creste si se vor dezvolta, va fi la fel de bine; daca numarul de studenti, cerce­ta­tori si doctori in stiinte se va mari, competiti­vi­ta­tea se va imbunatati, la fel ca in cazul in care va creste speranta de viata, protejarea mediului etc. Enumerarea de mai sus se suprapune peste prio­ri­tatile domeniilor finantate din fonduri euro­pe­ne. Si, totusi, in ce ar consta eventualele diferente dintre obiective? In modul in care in Romania sunt intelese evolutiile politicilor europene. De exem­plu, in UE se simte deja o lipsa a absol­ven­ti­lor de invatamant superior din domeniul tehnic, re­zultat, asa cum se arata in documentele UE, al unei lungi perioade in care curricula universitara a fost orientata in mod deosebit spre asa-numi­te­le umanioare. Deci, tendintele se schimba in sta­te­le UE. In Romania, inca nu! Iata o oportunitate pierduta! Un alt exemplu este legat de noua poli­ti­ca agricola, in care unele state membre ar dori orientarea catre o agricultura europeana, in care platile directe sa fie mai reduse, deci mai multi bani pentru dezvoltarea rurala si mai putine sub­ven­tii. Romaniei, in prezent, nu ii este favorabila o astfel de solutie, numai ca dezbatarea nu exista in sensul pregatirii agriculturii pentru o astfel de realitate post 2013. In fine, un alt exemplu ar putea fi protejarea resurselor naturale, in special a solului, in contextul, chiar recent, in care CE se repliaza si schimba tintele cu privire la produ­ce­rea de biocombustibil, recunoscand ca siguranta alimentara devine un subiect tot mai vehiculat in conditiile schimbarilor climatice. Aceste subiecte, alaturi de chestiunea energiei, migratiei, politicii de vecinatate etc., sunt inexistente in dezbaterea pu­blica interna si amintite numai in cazuri spec­ta­culoase. Opinia mea este ca Romania se depla­sea­za in urma statelor UE, si nu in directia obiec­ti­velor anuntate de CE. Romania inca se confor­mea­za politicilor UE, in loc sa le anticipeze. Si nici nu are prea multi decidenti care inteleg aceas­­ta diferenta care, pe zi ce trece, se trans­for­ma in risc.

In conditiile existentei Departamentului pentru Afa­ceri Europene (DAE), se justifica Autoritatea pen­tru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS)? Nu era suficient ca DAE sa aiba un departament spe­cia­lizat pentru monitorizarea fondurilor comuni­ta­re?

DAE este o structura specializata in coordo­na­rea pozitiilor Romaniei prezentate in diferitele struc­turi ale UE. De asemenea, DAE are atributii in asigurarea unei transpuneri corecte a acquis-ului comunitar in legislatia nationala si moni­to­ri­za­rea angajamentelor noi sau vechi, precum si coor­donarea strategiilor UE in Romania (Stra­te­gia Lisabona, Piata Interna etc.). In ceea ce pri­ves­te ACIS, aceasta institutie este necesara deoa­rece este nevoie de o interfata cu CE in ceea ce pri­veste ansamblul platilor dinspre UE catre Ro­ma­nia si simultan de o structura care sa previ­zio­neze in interiorul bugetului national sumele ne­ce­sare pentru cofinantare, monitorizarea gradului de indatorare a administratiilor publice, contro­lul eficientei cu care se utilizeaza fondurile etc. De aici rezulta ca, in opinia mea, locul ACIS este la MEF. Si este optim. Ceea ce trebuie discutat, in viitor, este rolul ACIS in simplificarea proce­du­ri­lor la finantare. Este provocarea anului 2008.

 

* Secretar de stat al Departamentului pentru Afaceri Europene al Guvernului Romaniei.

 

 

VLAD TARKO

La ce pot sa strice 9,5 milioane de euro pe zi?

 

Fondurile structurale sunt o cantitate de­li­ran­ta de bani pe care Uniunea Europeana o toar­na peste Romania si peste alte regiuni mai slab dezvoltate, fara sa mai ceara un cent inapoi. Sco­pul principal este reducerea decalajelor de dez­voltare intre regiuni si consolidarea coeziunii eco­nomice si sociale. Cu alte cuvinte, este vorba de­spre o interventie pentru a sustine dezvoltarea eco­nomica si sociala a Romaniei - intr-o prima faza (2007-2014), pentru a aduce tara la un nivel com­patibil cu restul statelor membre si, in faze ul­terioare, pentru a atinge nivelul mediu de dez­vol­tare a Comunitatii. Valorea fondurilor pentru perioada 2007-2014 este de 28-30 miliarde de euro, adica 9,5 milioane de euro zilnic. Articolul de fata exploreaza potentiala discrepanta intre obiec­tivele fondurilor structurale si asteptarile pe care le putem avea in mod realist de la aces­tea, in­­­cercand astfel sa contribuie la diminuarea si/sau prevenirea eventualelor efecte nepre­vazu­te.

Filozofia capitalismului de catifea, din spatele fon­durilor structurale, spune ca una dintre sar­ci­ni­le statului, iar acum a Uniunii, este de a asi­gu­ra si construi infrastructura tarii: cu cat infra­struc­tura este mai buna (drumuri, retele de co­mu­ni­catie, educatie solida etc.), cu atat costurile de tranzactie intre agentii economici privati vor fi mai mici, ceea ce le va permite acestora sa se dez­vol­te mai repede si sa aiba profituri mai mari. Daca firmele private o duc bine, atunci ele vor an­ga­ja mai multi oameni cu salarii mai mari si, dat fiind ca majoritatea profiturilor sunt reinvestite de patroni pentru a extinde afacerile care merg, sec­­toarele profitabile ale economiei vor creste in mod natural, in timp ce acelea care nu mai sunt la moda vor descreste in mod natural. Ideea este deci ca o infrastructura buna implica progres eco­no­mic rapid, pe cand, fara interesul statului pen­tru lucrarile de infrastructura, magia capitalis­mu­lui merge mai incet. Statul incearca acum sa ac­tioneze drept catalizator al economiei de piata, atat in general, cat si in zonele defavorizate din so­cietate, cum ar fi comunitatile romilor. Pro­ble­ma de principiu cu interventia statului in lucrari de infrastructura a fost identificata de Frédéric Bas­tiat inca din secolul XIX, in eseul sau Ceea ce se vede si ceea ce nu se vede, si are de-a face cu ceea ce economistii numesc "costuri de oportunitate". Cos­tul unui lucru nu este cat costa el, ci ce altceva ai fi putut face cu banii. Actiunea ta este efi­cienta daca ceea ce faci este mai bun decat orice altceva ai fi putut face. Ca sa preiau un exem­plu din Bastiat, costul interventiei in Irak nu se masoara in bani, ci in drumurile, spitalele si scolile care ar fi putut fi construite cu banii aceia si in lucrurile productive pe care ar fi putut sa le faca soldatii daca n-ar fi fost soldati. Pro­ble­ma cu statul care construieste drumuri, spitale si scoli este ca nu are cum sa estimeze costurile lor de oportunitate. Ce e mai necesar, un drum in co­mu­na A sau un pod in comuna B? Cum ai putea ras­punde altfel decat arbitrar la asemenea in­­tre­bari? Ironiile cheltuirii de la distanta a banilor sunt exemplificate de o poveste recenta din Arad: oa­menii de-acolo au facut rost de o ambulanta super scumpa (cateva zeci de mii de euro) si ex­tra­or­dinara din punct de vedere tehnologic - proble­ma e doar ca e prea inalta pentru a intra pe foar­te multe strazi din Arad, inclusiv in curtea spi­ta­lu­lui insusi! Asa ceva nu i s-ar fi putut intampla niciodata unui spital privat. De ce nu? Pentru ca se joaca cu banii lui, nu cu ai altora. Dar sa-l la­sam pe domnul Bastiat cu teoriile sale!

Conceptul de infrastructura a fost extins. Exis­ta, pe de o parte, infrastructura fizica - dru­muri, comunicatii. Apoi exista "infrastructura in­sti­tutionala", ceea ce inseamna ca Uniunea Euro­pea­na va plati si pentru lucruri precum consoli­da­rea sistemului administrativ roman, protectia me­diului, imbunatatirea sistemului de educatie si de sanatate si, nu in ultimul rand, dezvoltarea spi­ritului antreprenorial al populatiei.

In ce sens sunt aceste lucruri infrastructura? Ideea este, de pilda, ca, daca oamenii ar avea mai mul­ta grija de sanatatea lor, s-ar cheltui mai pu­tin pe incercarile de a-i vindeca si, nu in ultimul rand, ei ar putea avea o viata activa mai lunga prin faptul ca ar fi "in vigoare" mai multa vreme; o forta de munca sanatoasa este o forta de munca mai eficienta. Sau, daca sistemul de educatie ar fi bun, firmele ar consuma mai putini bani cu trai­ning-urile. Acesta e un alt cost pe care ar putea in principiu sa-l reduca activitatea statului - cel pu­tin in teorie. De ce oare, insa, este sistemul de in­­va­tamant de stat atat de prost, elevii iesind din scoli si facultati fara competentele necesare pe pia­ta muncii sau pentru a deveni antreprenori efi­cienti? Cu siguranta, unul dintre motive este fap­tul ca statul a avut grija sa-si submineze compe­ti­tia, obligand, de pilda, scolile si universitatile pri­vate sa aiba aproape exact aceeasi programa ca scolile de stat. Iar acum vin fondurile europene pen­tru educatie si, surpriza-surpriza, sunt acor­da­te numai celor care respecta programa de stat! Este problema sistemului de invatamant doar lip­sa de bani?

Fiind niste sume atat de mari, este greu de cre­zut ca nu va iesi nimic bun din fondurile struc­tu­ra­le. Exista insa si niste probleme:

1. Pe de o parte, pentru majoritatea progra­me­lor, singurii recipienti eligibili sunt organizatii pu­blice (de stat). In Romania cu greu am putea spu­ne ca problema e ca avem un stat prea mic si timid, iar modul de alocare a acestor fonduri, in mod inevitabil, va conduce la o "ingrasare" a sta­tu­lui: acesta isi va extinde activitatile si dimen­siu­nile in dauna mediului privat. Din pacate, un lucru care nu este finantat este tocmai reforma sis­temului administrativ bazata pe o analiza a felului in care structura de stimulente pe care o instaureaza un anumit aranjament institutional (re­gulile de functionare, plus felul in care sunt ve­ri­ficate si implementate regulile) favorizeaza iro­si­rea resurselor - ceea ce se finanteaza fiind, de fapt, consolidarea sistemului administrativ ac­tual. Aceasta schimbare de abordare ar fi, insa, esen­tiala pentru a ne apropia de rezolvarea unor probleme publice, ca, de exemplu, problemele eco­lo­gice sau coruptia.

Abordarea politicilor publice anticoruptie este paradigmatica din acest punct de vedere, ea fiind eminamente una autoritara: ca sa scapam de co­rup­tie, ne trebuie pedepse mai mari si controale mai severe. Aceasta abordare, presupunand ca func­tioneaza, actioneaza asupra efectelor si pen­tru a functiona necesita un consum suplimentar de bani de la buget. Mai mult: este o abordare ne­sus­tenabila - cum ai scapat problema din vedere, ea reapare. Abordarea corecta este, dimpotriva, sa ne intrebam de ce dau oamenii mita. (De ce pri­mesc e mai simplu!) Raspunsul e ca mita ii scu­tes­te de birocratie si de interactia cu statul, in gene­ral. Oamenii dau mita pentru ca acest lucru le scade costurile de tranzactie. Aceasta strategie de a analiza problemele institutionale, mergand la cauzele lor, a fost dezvoltata initial in Statele Uni­te si, din pacate, ramane inca o raritate in Eu­ro­pa, lucru manifest, inclusiv in felul in care sunt formulate cererile europene de aplicatii pentru dezvoltarea capacitatii administrative.

2. A doua problema, si poate cea mai impor­tan­ta, este ca, dupa cum observa un coleg, fondu­rile structurale "creeaza gauri". Fiind atat de mari, fondurile structurale atrag pe toata lumea care este in masura sa analizeze si sa rezolve pro­blemele sociale din Romania - autoritati de stat, ONG-uri, firme private; insa nu numai ca le atrag, ci le si directioneaza spre niste tinte clare. Daca, si un "daca" extrem de mic, exista probleme care au fost trecute cu vederea de autorii acestor cereri de proiecte (care sunt destul de specifice), atunci mai mult ca sigur ca ele vor ramane ne­so­lu­tionate - cei care le-ar fi putut solutiona se in­­gra­madesc cu totii pe problemele si solutiile finan­tate. Mai mult, daca exista vreo modalitate sau strategie mai buna, si care nu a fost anticipata de UE, de a rezolva o anumita problema, atunci ea nu va fi pusa in practica pentru ca in aplicatiile pen­tru fondurile structurale sunt identificate clar nu numai obiectivele eligibile, ci si activi­ta­tile eligibile - activitati prin care sa atingi obiec­ti­vele.

Exista deci posibilitatea ca acest cadou urias pe care-l primim sa nu isi faca pe deplin efectele. Ar fi insa exagerat sa vedem aceasta abordare a Uniunii Europene drept o politica de tip dirijist, asa cum in mod inevitabil a fost sugerat, pentru sim­plul motiv ca scopul ei, nu neaparat si efectul con­cret pe care-l va avea, este de a face capi­ta­lis­mul si antreprenoriatul sa infloreasca. De aceea, aceste fonduri sunt orientate inspre infrastruc­tu­ra, inteleasa intr-un sens larg, poate mult prea larg.

Pentru a incheia pe o nota pozitiva, sa spun ca exista un lucru care ar putea fi facut pentru a di­minua fenomenul de "creare a gaurilor", si anume sa existe bani alocati in mod explicit si pentru apli­catii nesolicitate. Exista si in prezent posi­bi­litatea de a trimite proiecte nesolicitate, insa pro­babilitatea ca ele sa fie acceptate este mica; ar fi un lucru bun daca acest lucru s-ar schimba. Inte­re­sant este ca si Consiliul Europei pare constient, cel putin in alt context, de acest fenomen. In Stra­tegia de la Lisabona, imbunatatita, programul de reforma a Romaniei este laudat, dar este si cri­ti­cat pentru anumite "lipsuri". De pilda, Comisia apreciaza faptul ca in programul nostru national de reforma (PNR) este recunoscuta importanta teh­nologiilor informatice si de comunicatii, insa se plange ca PNR ramane doar la un nivel retoric, fara a prezenta nimic concret. Se simte din text frus­trarea, de parca ar fi vrut sa ne zica "hei, noi avem aceste idei grozave si voi nu le-ati inclus in pro­gramul de reforma!". Tot cam aceeasi frus­tra­re o are si cineva care incearca sa faca o aplicatie la fondurile structurale.