Macedonia: între europenizare și balcanizare

Macedonia trece prin ample convulsii sociale. Zeci de mii de oameni protestează în capitală împotriva guvernului. În plus, incidente armate au avut loc în regiunile locuite preponderent de populația albaneză, în apropierea graniței cu Kosovo.

Situată în inima Balcanilor, Macedonia a re­prezentat, de-a lungul timpului, un real barometru pentru măsurarea tensiunii so­ciale, economice și politice a întregii re­gi­uni. De asemenea, prin poziția sa, ca nod al prin­cipalelor axe de comunicație ce co­nec­tează Europa Centrală de Orientul Apro­piat (fiind tranzitată de Coridorul Pan-Eu­ropean X, care leagă Salzburgul de Sa­lo­nic, prin Belgrad şi Skopje), a fost un punct de convergență a intereselor sta­telor vecine.

Afirmarea sa ca stat suveran, în 1991, a fost însoțită de numeroase controverse, cu atât mai mult, cu cât vecinii încă mai pri­vesc, cu mult scepticism, renașterea unei identități macedonene, care se revendică de la marele Alexandru Macedon și de la Fi­lip al II-lea. Structura multietnică a po­pu­lației, care cuprinde o minoritate albaneză (peste 30% din cei aproximativ două mi­li­oane de locuitori ai Macedoniei) con­cen­tra­tă în zonele de graniță cu Albania și Ko­sovo, șomajul ridicat, precum și disen­siu­nile cu Grecia și Bulgaria, în special, au fost de la bun început niște provocări ex­trem de serioase pentru viabilitatea aces­tui mic stat balcanic.

14 ani de la Acordul de la Ohrid

Multietnicitatea populaţiei Macedoniei a fost accentuată puternic, la începutul ani­lor 2000, de evenimentele din Kosovo, când un mare număr de kosovari s-au stabilit iniţial în tabere de refugiaţi, iar cei care au refuzat revină în Kosovo s-au sta­bilit în teritoriile din nordul şi vestul ţării, deja lo­cuite la acea dată de către etnici al­banezi. Conform estimărilor, peste 250.000 de kosovari au fost primiţi de Ma­ce­donia în timpul conflictului din Kosovo. Numărul foar­te mare al refugiaţilor a ge­nerat o pre­siune puternică asupra eco­no­miei locale, dar şi asupra relaţiilor interetnice.

Simultan cu aceste temeri, un fenomen ex­trem de periculos, derulat după încheierea confruntărilor din Kosovo, a pus sub sem­nul întrebării stabilitatea Macedoniei. Per­meabilitatea graniţelor acestui nou stat a făcut ca în Republica Macedonia să fie adu­se cantităţi tot mai mari de armament pro­venite din Kosovo, odată cu luptători pro­ve­niţi din destructurarea Armatei de Eli­be­rare a Kosovo (UCK). Au urmat aproa­pe zece luni de confruntări, cu precădere în regiunile Polog şi Kumanovo, între ar­ma­ta macedoneană și insurgenți albanezi.

Intervenţia NATO a adus cele două părţi la masa negocierilor. Documentul care a stat la baza încetării confruntărilor a fost semnat la 13 august 2001, la Ohrid. Prin Acordul de la Ohrid, partea albaneză a fost de acord să renunţe la revendicările de natură secesionistă, să predea armele, să desfiinţeze UCK, dar şi să recunoască ins­tituţiile statului macedonean. De cea­lal­tă parte, limba albaneză devenea cea de-a două limbă oficială a statului macedonean, creştea nivelul de participare a etnicilor al­banezi în structurile guvernamentale.

Statuia lui Alexandru Macedon, inaugurată la Skopje în septembrie 2011, cu prilejul aniversării a 20 de ani de la referendumul pentru independenţa faţă de Iugoslavia

Două incidente din ultimele săptămâni re­amintesc însă de confruntările de la în­ce­putul anilor 2000 și stârnesc îngrijorarea macedonenilor moderați. La 21 aprilie (2015), un grup de 40 de persoane mas­ca­te și înarmate, care vorbeau limba alba­neză și proveneau din Kosovo, au se­ches­trat timp de câteva ore patru polițiști din satul Gošince, la doar 25 de kilometri nord-vest de Skopje.

Al doilea eveniment, de o amploare mult mai mare, a avut loc în perioada 9-10 mai 2015. Astfel, în orașul Kumanovo, forțele speciale macedonene au derulat o ope­ra­țiu­­ne de capturare a membrilor unui grup terorist care ar fi intrat ilegal din Kosovo, cu scopul de a derula acțiuni de des­ta­bi­li­za­re a Macedoniei. O eventuală escaladare a conflictului din Macedonia s-ar putea ex­tin­de și în sudul Serbiei, în Valea Preševo, re­giune locuită majoritar de etnici al­ba­nezi.

Se aprinde și Valea Preševo?

Valea Preševo este denumirea generică acor­dată celor două municipalităţi (Preševo şi Bujanovac) din sudul Serbiei, la graniţa cu Kosovo şi Republica Macedonia. Cu o su­pra­faţă însumată de 725 de kilometri pă­trați, acestea sunt locuite de o populaţie ma­joritar albaneză, slab integrată în socie­tatea sârbă şi asupra căreia independenţa Kosovo exercită o atracţie foarte mare. Lo­cuitorii aşezărilor albaneze din zona de sud a Serbiei, dar şi din regiunea Ku­ma­no­vo care aparţine Republicii Macedonia şi-au manifestat în numeroase rânduri sen­ti­men­tul de apartenenţă la spaţiul cultural, istoric şi economic albanez. După războiul din Kosovo, aici s-a format Armata de Eli­be­rare din Preševo, Bujanovac şi Med­ve­đa (UCPMB), o mișcare de gherilă care a în­cercat să forțeze secesiunea față de Bel­grad.

Poziţia geostrategică a acestor două mu­ni­cipalităţi face însă ca importanţa lor pen­tru Serbia şi pentru întregul spaţiu bal­ca­nic să fie extrem de ridicată. Principalul atu al acestei regiuni îl oferă axa de co­mu­ni­caţie E 75 (care leagă nordul de sudul Eu­ropei), cât şi Coridorul Pan-European X.

Un proiect controversat: Skopje 2014

Evenimentele din Kumanovo și din satul Gošince se suprapun peste o stare de ne­mul­țumire a cetățenilor, generată de gra­dul ridicat al sărăciei și al șomajului, de acuzațiile de corupție la adresa oficialilor gu­vernamentali și de lipsa unor progrese vizibile în încercarea Macedoniei de a de­ve­ni parte a NATO și a Uniunii Europene.

În ultimele săptămâni, mii de cetățeni s-au adunat în centrul orașului Skopje și au ce­rut demisia guvernului. Protestele vin pe fondul unor puternice acuzații de co­rupție și al unor înregistrări care atesta im­plicarea mai multor oficiali ai gu­ver­nului (inclusiv a primului ministru Nikola Gru­evski și ministrului de Interne Gor­da­na Jankulovska) în mușamalizarea cau­zelor care au provocat decesul unui tânăr, în anul 2011.

Și proiectul faraonic Skopje 2014, al cărui scop este reamenajarea urbanistică a ca­pi­talei, a creat mari nemulțumiri în rândul populației. În acest sens, guvernul con­ser­vator condus de premierul Nikola Gru­ev­ski, aflat la putere de nouă ani, a cheltuit sume fabuloase (cifrele estimate variază în­tre 80 de milioane de euro – varianta ofi­cia­lă – și 500 de milioane de euro – varian­ta opoziției).

Macedonia este unul dintre cele mai să­race state balcanice (cu o rată a șomajului de 28% la sfârșitul lui 2014), masiv afectat de criza economică și financiară, astfel că autoritățile ar fi avut ca alternativă să chel­tuiască acești bani pe proiecte generatoare de locuri de muncă și cu o utilitate eco­no­mică și socială mai ridicată. Pe de altă par­te, acest proiect grandios prin care au fost construite zeci de clădiri și statui, fo­lo­sindu-se un stil arhitectural clasic, con­si­de­rat de greci ca făcând parte din pa­tri­mo­niul lor cultural, a subminat discuțiile le­gate de atingerea unui acord între Grecia și Macedonia cu privire la denumirea ofi­cială a statului macedonean. Grecia a ră­mas astfel principalul opozant al aderării Ma­cedoniei la UE și NATO, așa cum a de­monstrat la Summit-ul NATO de la Bu­cu­rești (2008), și apoi, în cadrul discuțiilor din interiorul UE. Nu în ultimul rând, acest proiect naționalist a stârnit în­gri­jo­rare și în rândul comunității albaneze, ca­re nu se simte reprezentată, din punct de vedere identitar, de monumentele și sta­tuile construite în centrul capitalei.

Îngrădirea libertății presei este tot mai pre­zentă. Mai multe trusturi cu o politică edi­torială critică față de guvern au fost în­chise. Legislația de acreditare a jur­na­liș­tilor străini a fost înăsprită, iar rapoartele Freedom House punctează că, în timp ce te­leviziunile de stat tind să promoveze po­liticile guvernamentale, prin închiderea primei și principalei televiziuni private ma­cedonene (A1 TV) și a altor trei ziare na­ționale, piața mediatică a fost puternic alterată în favoarea guvernului.

Macedonia are nevoie mai mult ca ni­cio­dată de o societate civilă puternică, în sta­re să promoveze o agendă reală a ce­tă­țe­ni­lor, de un dialog deschis între principalele comunități etnice în ideea reconcilierii și a păstrării unității acestui stat. Fragilitatea și nereușitele în planul integrării eu­ro­atlan­tice adâncesc și mai mult starea de vul­nerabilitate a societății macedonene, în­tr-un moment în care regiunea tra­ver­sează o stare de confuzie și neîncredere ge­neralizată, iar o eventuală intensificare a conflictului intern poate avea efect de con­tagiune în statele învecinate.

* Adrian Kanovici este asistent universitar în cadrul masterului Geopolitică și Afaceri, Academia de Studii Economice (ASE) şi are un doctorat în geopolitica Balcanilor de Vest.