Obiectivele Facilității de Redresare și Reziliență, utile în contextul războiului din Ucraina

Andreea Pora | 22.03.2022

Interviu cu Siegfried Mureșan, vicelider al Grupului PPE din Parlamentul European

Pe aceeași temă

Domnule Mureșan, PNRR-ul a fost gândit în condiții de pace. Acum avem  războiul pornit de Rusia împotriva Ucrainei. Ce se va întâmpla în noile condiții, va fi afectat sau nu acest mecanism? 

Imediat după începutul crizei generate de coronavirus, Uniunea Europeană a prezentat cel mai mare pachet de ajutor economic din istoria sa - 750 de miliarde de euro pentru toate cele 27 de state membre, dintre care aproximativ 30 de miliarde de euro pentru România. Am spus de la început că acești bani sunt meniți pentru redresarea economică și socială, pentru a-i ajuta pe cei afectați de pandemie, dar și pentru sporirea rezilienței, pentru a ne asigura că, atunci când viitoarea criză ne va lovi, vom fi mai puternici din punct de vedere al administrației publice, din punct de vedere al serviciilor publice și din punct de vedere economic.

Am spus acest lucru știind că o nouă criză va veni la un moment dat. Tocmai de aceea am decis să alocăm o parte importantă din Facilitatea Europeană de Redresare și Reziliență pentru tranziția spre o economie digitală, spre o securitate cibernetică. Vedem acum, în contextul agresiunii dinspre Federația Rusă, cât este de important să avem o economie puternică și o infrastructură informatică capabilă să facă față atacurilor cibernetice.

 

Cea de-a doua mare prioritate a Facilității Europene de Redresare și Reziliență este tranziția spre economia verde, pentru a reduce poluarea, dar și pentru a deveni mai eficienți din punct de vedere energetic. Și vedem acum, în contextul invaziei militare a Rusiei în Ucraina, cât de important este să reducem dependența energetică a Uniunii Europene de Rusia, să fim cât mai puțin dependenți de gazul lor, de petrolul lor. Dacă se poate, deloc. Avem soare, avem vânt, avem apă pentru hidrocentrale în Uniunea Europeană. La Cernavodă avem două reactoare nucleare, vrem să mai construim încă două. Putem să producem suficientă energie în UE fără a fi dependenți de țări și regiuni externe, cu atât mai puțin de regimuri autoritare care vor încerca să-și folosească mica putere politică împotriva noastră.

De aceea, trebuie să implementăm Facilitatea de Redresare și Reziliență exact cum am gândit-o, să întărim fundamentele economice, să întărim sistemele publice. Banii trebuie să meargă în modernizarea administrației publice, în construirea, modernizarea și extinderea spitalelor, dar și modernizarea sistemului de învățământ fiindcă un cetățean educat, informat poate fi manipulat mai greu, nu cade atât de ușor pradă dezinformării, propagandei și știrilor false. Obiectivele facilității europene de redresare și reziliență se potrivesc și în contextul crizei de acum.

Cheltuielile generate de războiul din Ucraina sunt deja mari,  plus creșterile de prețuri la gaze, petrol... Va fi nevoie de ajustări ale proiectelor? De flexibilizări la accesarea fondurilor sau chiar schimbări de destinație?

Fondurile europene trebuie folosite acolo unde avem cea mai mare nevoie de ele acum. În contextul crizei din Ucraina, sunt trei lucruri importante pe care trebuie să le facem.

În primul rând, trebuie să flexibilizăm regulile privind absorbția fondurilor europene structurale și de coeziune aferente perioadei 2014 - 2020 pe care nu le-am cheltuit încă și pe care le mai putem folosi până în 2023. UE va propune în perioada următoare flexibilizarea regulilor pentru a putea utiliza aceste fonduri și pentru gestionarea crizei din Ucraina. Dar, vreau să fiu clar, este vorba de fondurile structurale și de coeziune, care provin din bugetul tradițional multianual al UE 2014 - 2020. Nu este vorba de fondurile din Facilitatea Europeană de Redresare și Reziliență.

Mai avem și un fond european pentru azil, migrație și refugiați, iar o parte din acești bani nu sunt alocați niciunei țări, ei sunt în coșul comun al UE și vor fi alocați acolo unde este nevoia cea mai mare. În perioada 2015 - 2016, când au fost valurile de refugiați din Orientul Mijlociu, s-au folosit acești bani din „coșul comun” al acestui fond în Malta, Italia, Grecia, țările din sudul Europei. Din acest fond, România va primi bani în plus, care nu sunt alocați deja țării noastre, fonduri ce sunt disponibile tocmai pentru a fi folosite acolo unde sunt valuri de refugiați.

 

În al doilea rând, trebuie să ne folosim de noul Buget Multianual al UE 2021 - 2027. România și celelalte state membre au trebuit să muncească mult în ultimii doi ani la elaborarea PNRR-ului, de aceea s-au acumulat întârzieri în toată Uniunea Europeană la pregătirea programelor și proiectelor aferente fondurilor UE tradiționale, finanțate din Bugetul UE 2021 - 2027.

Această întârziere este o oportunitate acum fiindcă, atunci când stabilim proiectele și programele de finanțare pentru 2021 - 2027, putem să vedem cum să alocăm banii tocmai pentru a face față mai bine războiului din Vecinătate estică, spre exemplu, pentru a îmbunătăți infrastructura, pentru a ne întări educația și sistemele de sănătate, astfel încât să îi putem ajuta inclusiv pe oamenii care vin din Ucraina, sau pentru a reduce și mai mult dependența energetică de Federația Rusă.

 

În al treilea rând, trebuie să creștem sprijinul pentru Ucraina și Republica Moldova.

Uniunea Europeană a propus deja alocarea a 150 de milioane de euro pentru a ajuta Republica Moldova în contextul acestei crize. Vom adopta acest ajutor săptămâna aceasta în plenul Parlamentului European.

Am aprobat deja în Parlament o asistență macrofinanciară de 1,2 miliarde de euro pentru Ucraina. Vom aloca și mai multe fonduri europene pentru Ucraina ca să facă față crizei umanitare și trebuie să continuăm să ajutăm și Republica Moldova.

 

Cât de mare va fi impactul sancțiunilor aplicate Rusiei pentru economia Europei?

UE a adoptat împotriva Rusiei cel mai mare pachet de sancțiuni economice și politice aplicat vreodată împotriva vreunei țări. Aceste sancțiuni vor avea un cost și pentru economia UE, însă costul este mult mai mare pentru Rusia. În momentul de față, 75% din investițiile directe care intră în Federația Rusă sunt din UE. Acestea au fost cifrele înaintea declanșării războiului. Doar 1,9% din investițiile străine directe ce intră în UE vin din Rusia. Economia Rusiei depinde mult mai mult de economia UE decât depindem noi de economia Rusiei și de aceea sancțiunile acestea vor avea un cost mult mai mare pentru Rusia decât pentru noi.

Am spus-o încă de acum 6 săptămâni în plenul Parlamentul European că invazia militară va însemna imediat izolare politică și economică a Federației Ruse. Vedem în momentul de față că rușii nu mai pot plăti cu cardul, nu mai pot zbura în Uniunea Europeană, marea majoritate a companiilor străine și-au închis rețelele de magazine din Rusia, mulți investitori și-au sistat investițiile în Rusia, rubla a pierdut masiv din valoare, bursa nu funcționează în parametri normali, băncile sunt puternic afectate. Economia Rusiei va intra în colaps în următoarele luni dacă aceste sancțiuni vor persista. Știam că Federația Rusă avea suficiente rezerve pentru a porni acest război, dar nu are suficiente economii pentru a susține acest război.

 

O altă decizie foarte importantă pe care va trebui să o luăm în următoarea perioadă este sistarea tuturor importurilor de gaze, cărbune și petrol dinspre Federația Rusă până la terminarea războiului din Ucraina. Ne aflăm pe finalul iernii, așa că este un moment potrivit să introducem un astfel de embargo. Avem suficiente rezerve pentru a trece peste perioada de primăvară-vară și va trebui să găsim surse alternative de aprovizionare mai ales la gaz pentru a trece peste iarna următoare. Putem acoperi nevoia UE prin importul de gaz din alte state ale lumii, inclusiv gaz lichefiat, astfel încât să nu mai importăm deloc din Rusia, fiindcă, în momentul de față, facturile plătite de unele state membre ale UE Rusiei pentru gaz nu fac decât să finanțeze mașina de război a Kremlinului.

În paralel, trebuie să excludem și ultimele bănci rusești care încă fac parte din sistemul internațional de plăți Swift. Am exclus aproape toate marile bănci rusești din SWIFT astfel încât nu se mai pot transfera bani spre Rusia și bani din Rusia spre restul lumii. Au rămas doar două bănci în SWIFT și sunt fix băncile prin care se plătesc facturile la gaze și petrol. Una din ele este banca Gazpromului. Acestea sunt două măsuri ce se pot lua imediat: delistarea tuturor băncilor rusești din sistemul SWIFT și sistarea importului de petrol și gaze. După aceea, trebuie să realizăm tranziția spre surse de energie regenerabilă, surse de energie pe care le avem pe continentul european și trebuie să facem în sfârșit ceea ce doar vorbim din 2005, reducerea dependenței energetice în totalitate de Federația Rusă. Vorbim din 2005 despre această reducere a dependenței de gazul rusesc, dar vedem astăzi că avem mai multe conducte dinspre Rusia decât aveam în 2005, inclusiv acele două conducte de gaze ce leagă direct Federația Rusă de Germania: Nord Stream 1 și Nord Stream 2.  Construcția acestor gazoducte a fost o greșeală fiindcă a crescut dependența energetică de Federația Rusă. 

Facilitatea Europeană de Redresare și Reziliență este unul dintre instrumentele principale de finanțare pentru această tranziție energetică.

 

Dar vedeți că, totuși, Uniunea nu vorbește pe o  singură voce la acest capitol, privind sistarea importurilor de gaz din Rusia. Germania, de exemplu, se opune.

Am reușit să aplicăm deja trei valuri de sancțiuni împotriva Rusiei și un val de sancțiuni împotriva Belarusului. Înaintea niciunuia dintre aceste valuri de sancțiuni nu a fost unanimitate în rândul statelor membre ale UE. Dar, la final, am ajuns la consens în rândul țărilor UE și am reușit să adoptăm aceste sancțiuni.

 

Nu există riscul ca după încetarea războiului toate aceste frici și discuții să cadă în plan secund, așa cum s-a mai întâmplat? Acum la ordinea zilei sunt independența energetică a Europei și securitatea ei militară.

În urmă cu zece, doisprezece ani, singura temă la nivel european era gestionarea crizei economico-financiare. Am întărit atunci economiile, am consolidat bugetele, am luat o serie de măsuri fără precedent, am ajutat țările aflate în dificultate, dar am și spus că vom face și alte lucruri importante în anii următori. Criza a trecut și din lucrurile pe care trebuia să le facem unele le-am făcut și altele nu. Nu am reformat economiile cât trebuia, nu ne-am consolidtat bugetele cât trebuia. A venit, în anul 2015, criza migrației și a refugiaților. Am acționat în acel domeniu pe termen scurt, dar am spus și că avem nevoie de o reformă a sistemului de azil în UE, reformă pe care nu am încheiat-o nici până în ziua de azi. După acea a venit Brexitul pe care a trebuit să-l gestionăm. În ultimii doi ani ne-am ocupat doar de criza generată de coronavirus. Așadar, când apare o situație de criză ne ocupăm cu toții de acel subiect, facem destul de multe lucruri bune, dar, de îndată ce pericolul trece, amânăm deciziile pe acest subiect.

 

Vladimir Putin ne-a spus încă din 2005 că dispariția Uniunii Sovietice este, în viziunea sa, cea mai mare tragedie a secolului XX. Au existat mai multe semnale  în ultimii ani cu privire la ruperea dintre Rusia și lumea civilizată: invaziile din Georgia, din Crimeea. Ne-am ocupat doar de subiectul care era urgent atunci pentru Europa și am ignorat radicalizarea Rusiei și creșterea dependenței energetice de Moscova. Din punct de vedere militar, al securității, al apărării țărilor NATO, trebuia să facem mai multe, să alocăm mai multe resurse. Nu trebuie să repetăm această greșeală acum. În momentul de față discutăm despre securitate, e foarte bine că România își crește bugetul alocat apărării de la 2 la 2,5% din PIB și alte țări au decis să facă la fel. Este foarte bine, dar trebuie să ne ocupăm de securitate și apărare și după ce pericolul iminent trece și nu trebuie să ignorăm celelalte teme, altfel riscăm să nu întărim fundamentele țărilor noastre, să nu întărim principiile UE, economiile noastre, iar acest lucru ar fi o greșeală.

Trebuie să învățăm să lucrăm la cauzele care au generat o criză și după ce acea criză a trecut, trebuie să învățăm să gestionăm mai mult de o criză în același timp.

 

Care este evaluarea CE, a instituțiilor europene cu privire la mersul PNRR, până acum?

Concluziile în etapa de față sunt cam aceleași în majoritatea statelor UE.

În primul rând, evident, lucrările de investiție trebuie să înceapă cât mai repede, dar nu trebuie uitate nici reformele prevăzute în PNRR. Scopul PNRR este să ne întărim structurile noastre ca state și, pentru asta, reformele sunt esențiale.

 

În al doilea rând, este nevoie de implicarea autorităților locale și regionale din toate statele UE în implementarea planurilor naționale de redresare și reziliență fiindcă ele știu cel mai bine care sunt nevoile de investiții și reforme în teritoriu. În următorii ani, din bugetul tradițional multianual al UE și din Facilitatea de Redresare și Reziliență se vor aloca mai multe fonduri decât oricând în istoria UE. În cadrul PNRR, trebuie să se finalizeze până la sfârșitul anului 2026. Nu putem absorbi cele 30 de miliarde de euro alocate României pentru finanțarea PNRR decât dacă guvernul, autoritățile centrale, locale și cele regionale se implică toate deopotrivă și trag toate în aceeași direcție. Niciun guvern, nici în România, dar nici în vreun alt stat al UE, nu va putea absorbi banii împotriva voinței primarilor, președinților de regiune sau, în cazul nostru, consiliilor județene. Proiectele trebuie să corespundă priorităților de la nivel local respectând evident toate exigențele legislației la nivel european. Vedem deocamdată că guvernele din toate statele membre ale UE încearcă să folosească ele însele acest instrument și nu implică suficient autoritățile locale și regionale.

 

Va fi Consiliul UE mai conciliant în noul context al războiului din Ucraina în ce privește eventualitatea nerespectării unor jaloane, a unor reforme?

O atitudine mai conciliantă din partea unei instituții europene nu va fi posibilă din cauza legislației europene în acest domeniu. Regulamentul european privind Facilitatea de Redresare și Reziliență a fost votat în Consiliul Uniunii Europene cu sprijinul tuturor statelor membre și în Parlamentul European cu sprijinul a mai mult de 600 din cei peste 700 de europarlamentari. Am fost unul dintre cei 3 raportori privind această legislație în Parlamentul European. Legislația a fost făcută extrem de precisă, cu condiții foarte clare tocmai știind că UE alocă mai mulți bani decât oricând și este foarte important ca acești bani să fie bine folosiți conform obiectivelor lor, neregulile să nu fie posibile, frauda să nu fie posibilă și acolo unde apare să fie pedepsită. Tocmai de aceea am introdus condiționarea acestor bani de statul de drept. Am prevăzut un rol extrem de puternic pentru instituția procurorului european, pentru Oficiul european de luptă anti-fraudă, pentru Curtea de conturi a UE. Nimeni, nici Comisia Europeană, care trebuie să implementeze acest proiect, nici Consiliul de Miniștri al UE, care trebuie să aprobe fiecare plată semestrială, nu are un spațiu de manevră pentru acțiune politică. Dacă reformele sunt îndeplinite banii pot fi alocați, dacă reformele nu sunt îndeplinite legea europeană spune foarte clar: Comisia Europeană trebuie să blocheze o parte din bani în concordanță cu importanța reformei neîndeplinite a jalonului neasumat. O măsură foarte importantă înseamnă că o parte mai mare de bani va fi blocată, pentru măsurile mai puțin importante doar o parte mai mică de bani va fi blocată.

 

Și care sunt măsurile mai importante în cazul României?

Măsurile țin evident de întărirea competitivității economice și de modernizarea marilor sisteme publice, măsuri ce țin de consolidarea bugetară, nu avem voie să facem risipa banului public. Dacă am crește deficitul, așa cum l-au crescut guvernele lui Liviu Dragnea în 2017 - 2018, știm că lăsăm pe umerii bugetului public o povară prea mare în viitor. Deci, gestionarea cu atenție a bugetului public, respectarea țintelor de reducere a deficitului, reformarea pieței muncii, a sistemelor de pensii.

A fost o întreagă dezbatere în România privind o renegociere a PNRR, mai ales la capitolul reforma pensiilor. Există această posibilitate, în noua conjunctură?

Legislația europeană este foarte clară aici. Modificarea PNRR este posibilă doar pe baze obiective și doar pe baza unor concluzii trase în etapa de implementare. În cuvinte simple, asta înseamnă nu acum, la începutul implementării, ci după ce începe implementarea și după ce avem primele concluzii privind implementarea. Dacă concluzionăm că banii nu sunt necesari într-un domeniu și sunt necesari într-un alt domeniu, poate așa cum spuneți dvs. datorită contextului schimbat ca urmare a invaziei Rusiei în Ucraina, atunci putem propune modificarea PNRR-ului, dar vă spun că CE nu va face rabat de la reformele pe care trebuie să le implementăm. Putem realoca o parte din bani dintr-un domeniu în altul, dar nu vom putea negocia un rabat la nivel de reforme. Trebuie să fie baze obiective, concluzii ca urmare a implementării în practică, și nu factori politici.

 

Modificarea configurației unui guvern, accederea unui nou partid la guvernare care are alte obiective politice și care nu dorește să îndeplinească ceea ce s-a asumat - astfel de criterii politice nu vor funcționa la nivelul Comisiei Europene. Și, foarte important, orice tentativă de modificarea PNRR înseamnă că va trebui să trecem prin întreaga procedură de evaluare, două luni de evaluare la Comisiei Europene, o lună de evaluare la Consiliul de Miniștri – am sta blocați, timpul oricum este scurt și dacă facem din acest PNRR o țintă mișcătoare riscăm să nu absorbim toți banii. De aceea trebuie să implementăm PNRR așa cum ne-a fost aprobat de către Comisia Europeană și, dacă ajungem la concluzia că ne mai trebuie bani ca urmare a crizei din Ucraina, a fluxurilor de refugiați, eu recomand să accesăm fondurile europene pe care le vom avea la dispoziție din bugetul tradițional al UE, dar nu să modificăm PNRR decât în situații excepționale. Riscăm, altfel, să pierdem bani fiindcă proiectele din PNRR trebuie finalizate până la 31 decembrie 2026.

 

Care credeți că e lecția pe care Uniunea a învățat-o în această perioadă și pe care ar trebui să o țină minte?

Vestea bună este că, în momentul de față, Uniunea Europeană este unită și suntem uniți și cu SUA, cu Canada, cu Japonia,  cu Coreea de Sud, cu Noua Zeelandă, cu Australia, toată lumea democratică, civilizată. UE este unită, NATO este unită. Toată lumea este conștientă de atrocitățile invaziei militare și de discrepanța dintre modelul nostru de viață democratică și pașnică și ceea ce dorește Federația Rusă. Lumea este unită, lumea înțelege pericolul, dar riscul major este ca, dacă la un moment dat conflictul este mai puțin virulent, mai puțin înspăimântător, oamenii să-și vadă de viață, să se relaxeze, iar această unitate la nivelul UE să fie oarecum afectată. Oamenii trebuie, deci, să înțeleagă exact ce se întâmplă, că situația este gravă, că pericolul nu trece și că trebuie să lucrăm în continuare pentru întărirea în domeniul securității, al apărării, al cooperării dintre țările membre UE și NATO.

 

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22