Pactul Verde este responsabilitatea noastră pentru lumea în care vor trăi copiii noștri

Redactia | 15.12.2020

Interviu cu Nicolae Ștefănuță, europarlamentar USR-PLUS / Renew Europe.

Pe aceeași temă

Nicolae Ștefănuță este europarlamentar USR PLUS/ Renew Europe și vicepreşedinte al Uniunii Salvaţi România. Este vicepreşedinte al Delegaţiei pentru relaţiile cu Statele Unite şi membru al Comisiei pentru Mediu, Sănătate Publică şi Siguranţă Alimentară, al Comisiei pentru Bugete și supleant în Comisia pentru Afaceri Externe din Parlamentul European.

Care sunt marile fronturi/ linii de acțiune ale Pactului Verde European? Care sunt cele mai notabile progrese? Unde sunt marile deficiențe?

Pactul Verde European a apărut dintr-o nevoie acută: aceea de a reduce emisiile cu efect de seră, pentru a atinge neutralitatea climatică în 2050. Specialiștii ne spun de ani buni că, pur și simplu, dacă încălzirea globală depășește 1,5 grade Celsius peste nivelul din era preindustrială, efectele asupra climei vor fi ireversibile. Și, din păcate, suntem în situația în care schimbările climatice le vedem cu ochii noștri și le simțim pe pielea noastră. În fiecare an ne confruntăm cu fenomene meteo extreme precum inundații, incendii, secetă, taifunuri, temperaturi pozitive la Cercul Polar de Nord. Toate acestea costă vieți omenești și au efecte economice devastatoare.

De aceea, Parlamentul European a declarat anul trecut, printr-o rezoluție, că ne aflăm în stare de urgență climatică. Dacă nu acționăm decisiv în următorii 10 ani, viața pe Pământ, așa cum o știm, se va schimba radical și fără întoarcere. Prin urmare, aș vrea să se înțeleagă că Pactul Verde European nu este un moft al unor birocrați din Bruxelles, ci vizează chiar supraviețuirea noastră ca specie pe Pământ.

Parlamentul European și Comisia Europeană au luat în serios avertismentele făcute de cele mai serioase foruri științifice ale lumii în privința consecințelor schimbărilor climatice și au decis să acționeze atât în plan legislativ, cât și prin intervenții financiare țintite, acolo unde este mai mare nevoie.

De aceea, mi se pare că progresul cel mai notabil pe care îl aduce Pactul Verde este crearea unui Fond de Tranziție Echitabilă (Just Transition Fund – JTF) pentru zonele dependente de cărbune, din care România va beneficia de aproximativ 1,5 miliarde de euro. Cu alte cuvinte, nu doar ne angajăm să reducem emisiile de carbon, ci investim fix în acele zone care au mai mare nevoie să se desprindă de această dependență.

Apoi, sunt câteva inițiative legislative care practic rescriu modelul economic al Uniunii: astfel, sunt reforma politicii agricole comune, noua strategie industrială, economia circulară. Avem pentru prima dată o lege europeană a climei, votată deja de Parlament. Prin toate acestea, Uniunea Europeană se poziționează ca lider mondial în lupta contra schimbărilor climatice, schimbări care amenință din temelii modul nostru de viață, așa cum îl cunoaștem.

Cât despre deficiențe, acestea se vor vedea pe parcurs, dar cred că o provocare se anunță de pe acum a fi mobilizarea mediului privat în tranziția spre o economie circulară. În prezent, mediul privat este lovit grav de pandemie și este de așteptat ca în prima etapă să se concentreze pe redresare și abia apoi pe tranziția spre tehnologii verzi.

Care sunt implicațiile Pactului Verde pentru România? Sunt acestea sustenabile financiar? Pentru că prioritățile României par mai degrabă din altă eră. Situația Bucureștiului, unde jumătate din oraș se confruntă cu absența apei calde, este reprezentativă.

Schimbările climatice afectează pe toată lumea. De aceea, ar fi cazul să ne întrebăm dacă nu cumva inacțiunea ne va costa mai mult decât Pactul Verde. Studiile disponibile în prezent ne arată că da.

Acum, România este în mai multe proceduri de infringement pe mediu deschise de Comisia Europeană. Cetățenii români respiră aer poluat, uneori de-a dreptul otrăvit, pădurile sunt masacrate, cursurile de apă sunt secate de un management neadecvat. Prin Pactul Verde European, avem ocazia să ne sincronizăm cu schimbările majore globale. Dincolo de mesajul legat de mediu, pe care nimeni serios nu îndrăznește să-l nege, pentru că vedem cu ochiul liber deja schimbările climatice, vorbim despre un nou model economic. România trebuie să prindă acest tren. Sectoare întregi, industria, construcțiile, transporturile, energiile, vor fi afectate de aceste schimbări. De exemplu, una dintre componentele de bază ale Pactului Verde este renovarea clădirilor, pentru că prin pierderea de căldură a clădirilor vechi, prost izolate, se încălzește atmosfera. Iată ce ocazie formidabilă pentru România!

Avem în față o oportunitate economică enormă și trebuie să profităm de ea, altfel decalajul tehnologic care exista între România și Europa se va acutiza exponențial. Referitor la costul acestor schimbări, UE dă tonul prin fonduri europene, iar la dispoziția noastră vor fi circa 80 de miliarde de euro în următorii șapte ani, pentru a ne atinge angajamentele.

Însă puterea adevărată a UE stă în legislație. Prin legislație, ca un dirijor de orchestră, dă tonul și ritmul schimbărilor. Esențial este că Uniunea angajează toți actorii, inclusiv mediul privat, în acest proces. Toți actorii economici, de la întreprinderi mici și mijlocii, la companii mari, la bănci și actorii pe piața de capital, cu toții investesc deja în acțiunile Pactului Verde.

România trebuie urgent să-și identifice prioritățile și urgențele, costul reparațiilor sau ceea ce este de construit, astfel încât tot mai mulți cetățeni să beneficieze de banii europeni. Nu putem să ne permitem să pierdem această ocazie.

Cum vedeți efectele pandemiei asupra priorităților climatice, într-un moment în care multe dintre guvernele europene se află sub asaltul imperativelor războiului sanitar?

Cu siguranță, criza sanitară este prioritatea pe termen scurt, însă iată că în mai puțin de un an avem câteva vaccinuri pe cale de a fi puse pe piață. Prin strategii de vaccinare bine puse la punct și bine comunicate cetățenilor, sper ca la finalul lui 2021 să încheiem această perioadă traumatizantă și să reușim să ne revenim ca societate și ca economie.

Însă nicăieri în lume, politica și guvernarea nu s-au oprit. Așa cum s-a putut, legislația privind prioritățile climatice a avansat. Avem, după cum menționam anterior, prima lege europeană a climei, singulară la nivel mondial.

Dar cea mai bună dovadă că Pactul Verde European nu trenează cred că este fondul de relansare, Next Generation EU, adică acele 750 de miliarde de euro împrumutate de Comisia Europeană de pe piețele financiare pentru a fi investite în viitorul UE, în tehnologii care să reducă emisiile de carbon, în digitalizare și sănătate.

Disparitatea/decalajul de prosperitate dintre vechea și noua Europă rămâne o realitate structurală. Tranziția spre energiile curate costă. Din acest punct de vedere, vestul Europei discută și începe tranziția de pe cu totul alte poziții. Combustibilii fosili rămân, în mare parte, esențiali pentru Europa de Est. Prin ce mecanisme se poate asigura o tranziție echitabilă? Și cât este de fezabilă o tranziție care să nu adâncească și mai mult decalajele dintre Europe?

Din fericire pentru noi, România nu este într-o situație atât de gravă precum este Polonia. Conform cifrelor oficiale, România și-a redus deja emisiile de CO2 cu 58% în 2019 comparativ cu 1990 și are un mix energetic mai variat, în care cărbunele reprezintă 23,3%. Avem proiecte strategice pe energie nucleară, avem posibilitatea exploatării gazelor naturale și s-a început deja dezvoltarea de parcuri eoliene și panouri solare. Va fi important pe viitor să investim în transportul electric și în eficiența energetică a clădirilor.

Așa cum spuneam, Fondul pentru o Tranziție Echitabilă a fost creat anume pentru ca zonele vulnerabile, dependente de cărbune, să se poată desprinde de modelul economic în care au fost captive până în prezent. Aceasta se poate face prin renunțarea la combustibilii fosili și trecerea la energie nepoluantă, dar și, la fel de important, prin investiții în reconversia profesională a oamenilor care trăiesc în aceste zone și care nu sunt puțini.

Uniunea Europeană ne pune la dispoziție fonduri, dar va trebui să contribuie și România cu investiții proprii. România ar trebui să vină cu o strategie și pentru tranziția echitabilă, astfel încât să atragă investitorii privați și să folosească chibzuit banii. Este important ca procesul de trecere către energie nepoluantă să aducă cu sine cât mai multe beneficii, nelăsând pe nimeni în urmă și să aibă o perspectivă nu doar pe termen scurt, ci și pe termen mediu și lung.

Anul viitor vom avea o nouă administrație la Casa Albă. Nominalizarea lui John Kerry este un statement simbolic din perspectiva interesului arătat de echipa Biden față de schimbările climatice. Așadar, cât va conta dimensiunea/agenda climatică în refondarea/restabilirea relației transatlantice, într-un moment în care lista urgențelor comune este tot mai extinsă – pandemia, competiția geopolitică?

Președintele Biden a anunțat deja că în prima sa zi de mandat va readuce SUA în Acordul de la Paris, ceea ce, desigur, ne dă speranță că obiectivele asumate prin acesta vor putea fi atinse. Schimbările climatice nu pot fi combătute de nimeni de unul singur, nici chiar de un bloc de 27 de state, ca Uniunea Europeană.

Din fericire, alegerile de pe 3 noiembrie au readus decența și rațiunea în discursul de la cel mai înalt nivel al administrației americane, astfel încât sunt încrezător că agenda climatică va fi sub bune auspicii în cadrul relațiilor transatlantice. În campanie, președintele ales Biden a vorbit despre planul său pentru o „Revoluție a Energiei Curate”, care presupune investirea a 1,7 trilioane de dolari pentru ca SUA să aibă în 2050 o economie bazată 100% pe energie curată, atingând astfel și ținta de zero emisii de carbon.

Ce va putea face Joe Biden fără un Congres cu o majoritate lejeră în favoarea sa? Destul de multe, de la a întoarce o mulțime de acte ale președintelui Trump, care au însemnat reguli mai laxe pentru protecția mediului, dar mai ales ceea ce deja a anunțat: o inițiativă diplomatică, leadership în acțiunea climatică, astfel încât un număr cât mai mare de state ale lumii să își asume serios aceeași luptă. Fără statele asiatice și, mai ales, fără China nu putem vorbi de stoparea schimbărilor climatice.

Una dintre marile probleme ale dezbaterii climatice ține de absența mecanismelor de enforcement la nivel global. Conștiința verde este departe de a fi una globală. Europa, Occidentul în ansamblul său, va face pași spre țintele verzi. Dar de ce ar face asta marii poluatori precum China și Rusia inclusiv pe fondul unei competiții globale tot mai intense? Și apoi acest lucru nu ar fi self defeating pentru Occident?

Tocmai acesta este rolul diplomației și obiectul multilateralismului. Chiar dacă, să spunem, calitatea aerului este ceva ce ține de activitatea industrială sau mobilitatea locală și putem obține un aer mai curat în localitatea sau țara noastră prin măsuri locale sau naționale, schimbările climatice sunt la nivel global, cu efecte uneori paradoxale, precum temperaturile foarte ridicate la poli. Clima este un mecanism foarte complex și destul de sensibil. Iar când dezastrele naturale lovesc, nu aleg după granițe. De aceea, Uniunea Europeană și-a asumat rolul de lider în lupta pentru climă, iar cu un aliat ca Statele Unite, având în vedere cele asumate de președintele Biden, cresc șansele să aducem sub umbrela „verde” cât mai multe state. Mai mult, și Japonia și-a asumat în această toamnă o agendă verde, anunțând că urmărește să ajungă la neutralitatea climatică până în 2050.

Nu vreau să prezint lucrurile în roz și să spun că Rusia și China sunt alături de noi. Mai este mult până acolo. Însă cu cât vom avea mai multe voci care vorbesc la unison, cu atât șansele de reușită cresc.

Ce măsuri se pot lua la nivelul Uniunii Europene – sub umbrela Strategiei Uniunii Europene pentru păduri și sectorul forestier – pentru a proteja pădurile existente, dar și pentru a stopa defrișările și degradarea ecosistemelor naturale și pierderea biodiversității? Am putea vorbi în timp despre un DNA al pădurilor la nivel european?

Un pas important și necesar este recunoașterea competențelor Uniunii cu privire la protecția pădurilor, care în prezent sunt privite drept o competență națională. În condițiile studiilor și anchetelor jurnalistice care au demonstrat dezastrul în care se află pădurile europene, cu un focus aparte pe România, a început să se pună problema importanței strategice a sectorului forestier pentru Uniunea Europeană în ansamblul ei și pentru obiectivele ei climatice asumate. Momentan, sunt viziuni divergente și inclusiv în rezoluția adoptată de Parlamentul European se recunosc doar competențele statelor membre cu privire la protecția pădurilor.

Prin Strategia Pădurilor, se poate solicita o protecție strictă a pădurilor primare și seculare din UE și o mai bună implementare a Directivelor Habitat și Păsări pentru protecția biodiversității. România, în particular, și-ar putea proteja fauna și flora extrem de prețioase, în contextul despăduririlor agresive.

Mi-aș dori ca, odată cu începerea funcționării Parchetului European (EPPO), și infracțiunile ecologice să fie investigate.

Cum vedeți rolul pe care Banca Europeană de Investiții îl poate juca în implementarea Pactului Verde și a politicilor climatice?

Banca Europeană de Investiții este importantă atât pentru mediul privat, cât și pentru mediul public din Europa. BEI a dat un mesaj important atunci când, în urmă cu un an, a devenit prima bancă multilaterală care a fost de acord să oprească finanțarea tuturor proiectelor de petrol și gaze până la sfârșitul anului 2021 și a promis că va lansa „cea mai ambițioasă strategie de investiții climatice a oricărei instituții financiare publice de oriunde”. Practic, BEI va deveni o bancă climatică, oferind împrumuturi, garanții, investiții în proiecte care vizează întreprinderile mici și mijlocii, mediul, dezvoltarea economică. Guvernele europene au aprobat deja o foaie de parcurs în acest sens, astfel încât un trilion de euro să constituie un pachet de investiții verzi, care urmează să fie cheltuit până în 2030. Prin această foaie de parcurs, BEI s-a angajat să crească împrumuturile pentru acțiuni climatice și activități ecologice la mai mult de jumătate din activitățile sale de finanțare până în 2025.

Sunteți promotor al unui Erasmus pentru sectorul/activismul verde. Vorbiți-ne mai mult despre ideea din spatele BEST BELT și despre eventualele beneficii pentru stakeholderii din România.

Cred cu toată convingerea în puterea educației și în forța tinerilor de a schimba lumea în care trăim. Mai cred că fiecare putem contribui la a face mai verde locul în care trăim. Am pornit de la o inițiativă mai veche, BEST, care este o schemă voluntară pentru biodiversitate și servicii ecosistemice în teritoriile europene de peste mări.

În toamna aceasta, alături de colega mea Jutta Paulus de la Verzi, am scris un proiect-pilot prin care am propus dezvoltarea unui sistem similar de servicii de-a lungul Centurii Verzi Europene pentru tinerii voluntari sau cei care caută un loc de muncă.

Centura Verde Europeană este cea mai lungă rețea verde din Europa, care se desfășoară pe locul unde se întindea fosta Cortină de fier, iar această simbolistică mie îmi este foarte dragă. Pe locul unde o graniță de sârmă ghimpată despica în două Europa crește o emblemă a infrastructurii ecologice, care trebuie protejată și conservată pentru generațiile viitoare – ce frumoasă firmă de reconciliere cu trecutul și cu noi înșine! Centura Verde se desfășoară de-a lungul a șaisprezece țări ale UE, cinci țări candidate, un potențial candidat și două țări din afara UE. Cu ajutorul voluntarilor și al internilor, am vrea să reușim restaurarea și protejarea Centurii Verzi Europene, care să devină parte integrantă din consolidarea infrastructurii verzi din UE.

Centura Verde trece și prin România, mai precis, cuprinde granița noastră sud-vestică. Poate fi o ocazie valoroasă pentru tinerii și organizațiile de mediu din România să învețe despre protejarea biodiversității, despre adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora. Prin colaborare și schimb de experiență cu organizații din alte state europene, putem importa în România modele de bune practici din Europa. Iar părerea mea este că e mare nevoie de asta.

Proiectul a fost evaluat în toamnă de Comisia Europeană și sper ca în anii următori să devină realitate.

De fapt, toate cele spuse până acum aș vrea să le rezum așa: Pactul Verde este despre viitor. Nu este o politică birocratică. Nu este Vest contra Est.

Este responsabilitatea noastră pentru lumea în care vor trăi copiii noștri.

Este pariul nostru, al tuturor, pentru viitor.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22