Sfaturi pentru colegii români

În general, asemenea muzee/memoriale sunt, cel puțin la început, controversate, pentru că se stârnesc sau se evită dezbateri politice despre crime politice, deci trebuie hotărâre în a lupta cu conflictele care apar.

Cu o experiență de 15 ani la conducerea Me­mo­rialului STASI, am avea o serie de sfaturi, recomandări pentru colegii din România.

- Aspectul general al muzeului să fie atră­gător, indiferent de locul și subiectul pe care îl tratează, altfel publicul nu e interesat, fapt pentru care multe muzee sunt slab vizitate și în România:

1. Un site autentic atrage prin faptul că „aici s-a întâmplat totul“;

2. Un muzeu nou ar trebui să fie făcut foarte modern, după exemplul expozițiilor notabile de la Muzeul Insurecției Armate din Varșovia, Muzeul „Imperial War“ din Manchester, Mu­zeul „Ground Zero“ din New York;

3. O alternativă de succes ar fi o clădire no­uă, conectată la un site autentic.

- În primul rând, se va alege numele ins­tituției, ceea ce va clarifica despre ce va fi muzeul: despre comunism (atunci se va face o paralelă cu comunismul din toată lumea), despre crimele comunismului sau despre via­ța cotidiană? Cu un bun marketing, se va ela­bora un brand, pentru ca muzeul să se dis­tingă și să fie recunoscut printre instituțiile de profil.

Sursa: Memorialul Berlin-Hohenschőnhausen

- Accesul la muzeu să fie cât mai simplu, în ca­pitala țării, și să fie deschis și în intervalele de timp când potențialii vizitatori au timp li­ber.

- Siturile memoriale trebuie să privească is­toria din punct de vedere al victimelor și să in­cludă victimele. Ele conțin un aspect moral foarte mare, așa cum se întâmplă la me­mo­rialele de la Auschwitz şi Sachsenhausen, dar analiza lor să fie făcută cu instrumente știin­țifice, pentru a nu crea o altă propagandă, a vic­timelor – cu cât discursul este mai obi­ectiv, cu atât publicul este mai convins de me­sajul memorialului.

- Dacă se creează un conflict între instituție și victime, acesta se va repara greu. De aceea, tre­buie cultivată o încredere personală, din­colo de cea instituțională, între cele două en­tități. Desigur că nu se poate spune povestea tuturor, că trebuie focusat pe anumite cazuri, pentru că e mai bine să spui o poveste decât o sută – o muncă profesionistă constă în se­lecția cazurilor sau a poveștilor prezentate.

- Pentru a-i asigura longevitatea, e nevoie de un buget constant, suport de la stat, ONG-uri sau autofinanțare; sau să fie privat - ceea ce va face să depindă mai mult de public decât de stat.

- În general, asemenea muzee/memoriale sunt, cel puțin la început, controversate, pen­tru că se stârnesc sau se evită dezbateri po­litice despre crime politice, deci trebuie ho­tă­râre în a lupta cu conflictele care apar. Pentru ca să nu ajungă instrument al propagandei și să aibă succes, este nevoie de un director independent, curajos și respectat, recunoscut de autorități.

Din buna funcționare a Memorialului Hohen­schőnhausen sunt de reținut pentru noi cel puțin câteva puncte:

- Despre public - desființată în momentul în care Germania s-a unificat, închisoarea a fost declarată monument istoric și protejată de orice intervenție, ceea ce face ca azi succesul pe care îl are la public să vină tocmai din această autenticitate. Ca și în România, tinerii nu știu prea multe despre perioada co­mu­nistă; programele oferite s-au dovedit a-i fa­ce interesați de injustiția și crimele politice, pen­tru că aici ei ating probleme și întrebări vi­tale pentru toți, despre viață și moarte, des­pre trădare și privarea de libertate, lucruri cu care nu se confruntă zilnic.

- Despre administrație – să fie făcută de spe­cia­liști și să ia în considerație importanța acestui domeniu în ansamblul domeniilor de activitate.

- Despre concept – Memorialului Hohen­schőnhausen este produsul inițiativei foștilor deținuți politici. Ghizii sunt foștii deținuți po­litici care conduc grupurile prin fosta în­chi­soare, actualul memorial. A primi informații de la un martor ocular este, pe de o parte, im­presionant pentru vizitator, iar pe de alta, pentru ghid este ca o eliberare și o re­cu­noaș­tere - la sfârșitul turului, el primește aplauze și este mulțumit. De aceea, nu se pune pro­blema că foștii deținuți politici ar suferi în tim­pul acestui ghidaj, care nu este neapărat o terapie, ci mai degrabă o vindecare a rănilor, odată cu aprecierea primită din partea vizi­tatorilor și a societății.

- Despre cercetare – Biroul Martorilor Oculari este un centru de colectare a datelor celor în­carcerați acolo, dar și a victimelor din alte țări europene (pentru că nu se cunosc cifre exacte) și a obiectelor din penitenciarele din Germania, bunuri culturale foarte importante în studierea istoriei în mod concret, dar și în expoziții, unde „ilustrarea“ mărturiilor con­vinge publicul mai mult decât șiruri de pa­nouri încărcate cu texte.

* Directorul Memorialului Berlin-Hohenschőnhausen (muzeul unei foste închisori STASI din Germania de Est)