Situl Sighisoara - Tarnava Mare

Un tinut care prinde viata

Nu ma indoiesc ca ati trait de multe ori exasperarea ca, mai ales dupa ce Romania a aderat la UE, nu s-au schimbat prea multe lucruri in bine in jurul dumneavoastra. Nu ma indoiesc ca cearta politica izbucnita chiar in timp ce focurile de artificii marcau aderarea v-a obosit si v-a facut sa credeti ca nu suntem in stare sa dam curs unei sanse la care toti am visat. Nu ma indoiesc ca, la acest sfarsit de an, cantarind bilantul realizarilor noastre si facandu-va, fiecare in parte, propriul "raport de tara", nu prea aveti motive de bucurie.

Daca intr-adevar sunteti dezamagit, pesimist si neincrezator, daca blocajul in care ne zbatem v-a scos peri albi, va recomand o calatorie in zona Sighisoara-Tarnava Mare. Veti gasi nu doar un peisaj de vis, "o gura de rai", cum se spune, ci si niste oameni care au pus mana pe treaba, varandu-si adanc nasul in "directivele" UE, ca si in birocratia bruxelleza, din care au extras inteligent solutia pentru dezvoltarea si prosperitatea tinutului lor. Este, ca sa mai dau cateva date, tinutul satelor sasesti din Transilvania, de care s-a indragostit Printul Charles al Marii Britanii, tinut pe care l-a vizitat in repetate randuri si unde s-a hotarat sa ajute la restaurarea unor case traditionale sasesti a caror valoare patrimoniala era ignorata pana atunci. De altfel, la originea big-bang-ului care a pus in miscare mana de oameni constituiti intr-un grup de lucru, intr-o fundatie si care anima acum intreg tinutul, se afla... un englez: Nat Page. Prim-secretar al Ambasadei Marii Britanii la Bucuresti, la inceputul anilor ‘90 (cand noi ne ocupam cu mineriadele), Nat a vazut Transilvania si a regasit in zona frumusetea si bogatia tinuturilor englezesti de dinainte de practicarea unei agriculturi intensive.

La ora actuala, un proiect pilot de conservare a biodiversitatii si dezvoltarii comunitare a "motorizat" intreaga zona. Prin intermediul Companiei Orange Romania, care este partenera acestui proiect, am avut prilejul in luna septembrie 2007 sa vad cum "gura de rai" a Tarnavelor prinde viata.

Suplimentul din acest numar incearca sa surprinda o mica parte din viata de azi a unui tinut condamnat la moarte in "epoca de aur" si la o nedreapta suferinta in tranzitia romaneasca de peste 15 ani.

Zona Tarnava Mare - Sighisoara & Fundatia ADEPT

Si eu am "trecut" prin satele sasesti. Si eu am deplans "apusul" caselor citadela, abandonate, ruinate, desfigurate de timp sau de locuitori nedemni. Aliniate de-a lungul drumului, in asezari cu piatete, dominate de biserica, lipsite de stapanii lor, casele astea spun, mai mult ca oricine, povestea insutit tragica a sasilor din Transilvania. Si eu am avut ocazia ca, din intamplare, sa ma aflu in preajma unei biserici evanghelice dintr-un sat sasesc, pustie si napadita de vegetatie, in care, in dupa-amiaza unei zile de vara, clopotele sa bata, contra unei sume platite, doar pentru morti. Cand, la inceputul anilor ‘90, cautam partizani in zona Fagarasului, am ajuns la Cincu. Un sat ca un orasel, cu biserica somptuoasa dominand de pe o colina, cu piateta in care erau grupate institutiile, scoala, primaria, politia si, bineinteles, casele cetate, construite umar la umar si din care plecau atunci ultimii sasi. Taranul batran pe care il cautam, o fosta "gazda" de partizani, prins de militie, condamnat mai intai la moarte si apoi la inchisoare pe viata, fusese eliberat in 1964. Nu mai gasise aproape nimic din avutul de altadata. Comunistii luasera tot, nu insa si mica semanatoare "nemteasca" de sfecla, pe care o ingropase cu grija in fundul gradinii. O dezgropase de curand. Unsa si dichisita, mergea la fix. Chiar la marele fix. Si de aici incepand, taranul incepea sa spuna povestea sasilor... Si, ca sa ma convinga, la un moment dat a spus: "Eu fara sasi n-as fi fost om!". "Dar ce-ati fi fost?" - l-am intrebat. "Un animal!" - a spus cu tristete batranul taran.

Si eu am citit despre sasi, romane si carti de istorie. Dar niciun volum nu m-a facut sa inteleg, sa simt mai bine teribila tragedie a sasilor in vreme de razboi si dupa "eliberarea" din ‘44 ca poemele Ioanei Ieronim din Triumful paparudei. "In noaptea aceea, vara lui ’48, noi tocmai dadeam o masa, povestea mama./ Cineva a batut in poarta. Era tarziu. Il cauta pe Herr Stamm. Stamm/ avea pe strada noastra fabrica de tricotaje. Cand s-a intors in/ sufragerie, parca-l vad si acum - era ca peretele de alb. S-a asezat./ Amutisem cu totii. Intr-un tarziu, a tras aer in piept - se limpezea./ Un om din fabrica i-a spus ca maine avea sa fie Nationalizarea." (Prieteni la nevoie din volumul Triumful paparudei)

Cand, in urma cu cativa ani, faceam un interviu cu unul dintre ambasadorii Germaniei la Bucuresti, eram sub impresia puternica a bisericilor sasesti din jurul Fagarasului - falnice, pustii si ruinate. Niciun indicator, niciun panou, doar confuze informatii ale satenilor de azi care carau cu caruta termopane. L-am intrebat pe d-l ambasador daca a vazut aceste monumente si daca statul german se gandeste sa deruleze programe pentru restaurarea lor. Da, le vazuse. Statul german insa nu are programe de restaurare a bisericilor si cetatilor sasesti din Transilvania. Surazand, diplomatul mi-a spus: "Acum sunt ale voastre". Hm.

Cu asemenea ganduri amestecate am acceptat invitatia de a participa la actiunea Orange-ADEPT work camp din 7-9 septembrie 2007, nu fara a-mi trece prin cap ca voi putea pierde un week-end. Nu numai ca nu l-am pierdut, dar, la intoarcere, am "impuiat" capul oricui era dispus sa ma asculte. In plus, eu si prietena mea Sabina nu am pierdut speranta ca ne vom cumpara o casa saseasca din zona si ca, pe viitor, ne vom ocupa cu facutul vaselor de ceramica...

CRISTIAN GHERGHICEANU, manager consultant al Fundatiei ADEPT

Am venit cu lucruri concrete care sa-i mobilizeze pe oameni

Nu-i place sa fie numit "director". Dar vezi imediat ca are ochiul format sa cuprinda intreaga echipa si sa stie ce are de facut. De asta si prefera sa i se spuna mai degraba "coordonator" sau "administrator" al Fundatiei ADEPT. Cristi Gherghiceanu, caci despre el este vorba, conduce ADEPT din 2004 alaturi de Nat Page si John Akeroyd, impreuna cu inca vreo cativa inimosi au pus pe picioare un proiect asupra caruia merita sa ne oprim.

Cand si cum s-a nascut Fundatia Adept?

In 2004 s-a inregistrat ca entitate juridica. Ideea insa ne-a venit mai de mult. Impreuna cu Nat Page, inainte de 2004, lucram la o alta fundatie, care se ocupa de restaurarea caselor sasesti.

Cum a aparut Nat in zona?

Nat a venit de mai mult timp in zona. El a fost diplomat intre 1991-’95 la Ambasada Marii Britanii, de aceea vorbeste si asa de bine romaneste. Auzise de satele sasesti, a venit sa le vada si i-a placut foarte mult zona. A lucrat impreuna cu mine, incepand cu 1999, la fundatia aceea pentru restaurarea monumentelor istorice si a fatadelor caselor sasesti si am descoperit ca nu prea functiona bine sistemul. Fundatia venea, restaura, dar nu s-a implicat in dezvoltarea locala in zona. Asa s-a nascut ideea sa facem ceva care sa-i ajute pe oameni sa castige niste bani.

Cu ce fonduri se restaura?

De obicei cu fonduri din afara, nu din Romania, fonduri externe. Noi am incercat sa prezentam toate aceste aspecte sefilor fundatiei, si anume ca ar trebui sa existe o mai mare dezvoltare economica, pentru ca, in momentul in care oamenii castiga bani, sunt si ei dispusi sa-si repare casele si fatadele. Dar n-am gasit intelegere si atunci am decis sa pornim pe cont propriu in aceasta aventura. Am pornit pe partea de conservare a biodiversitatii. Nat impreuna cu John Akeroyd au fost foarte interesati de conservarea biodiversitatii si in acelasi timp am legat acest obiectiv de dezvoltarea rurala. Pe acest subiect de dezvoltare rurala colegul Jim Turnbull este specialist. In noiembrie 2004 am infiintat Fundatia ADEPT, iar in 2005, tot anul, am incercat sa identificam proiecte, sa pregatim o strategie de actiune pentru zona si dupa aceea am inceput sa cautam bani pentru a finanta aceste actiuni. In septembrie sau octombrie am pregatit un program pentru DEFRA, guvernul Angliei, care a fost acceptat. Ulterior, am gasit cofinantarea la Orange Romania.

Cum ati ajuns la Orange si cum i-ati convins?

Cei de la Orange cautau un nou proiect pentru programul lor de responsabilitate sociala corporativa, iar noi am venit cu o initiativa care s-a incadrat in acest program.

Ati facut o prezentare?

 A fost o scurta prezentare despre ceea ce vrem sa facem in zona. Si ce am pus la punct in 2005 s-a materializat.

Ce suprafata are si cum ati stabilit conturul ariei cuprinse in proiectul vostru?

Suprafata este de aproximativ 95.000 ha si sunt comune din 3 judete: Bunesti din Brasov, Saschiz, Vanatori, Albesti, Apold, Danes din Mures, Biertan, Laslea si partial Bradeni si Hoghilag din Sibiu. Stabilirea acestei suprafete nu a tinut cont de delimitarile administrative, ci s-a facut din punct de vedere al biodiversitatii. John Akeroyd, Andrew Jones si multi alti specialisti, universitatile de la Sibiu, Cluj, Tg. Mures ne-au ajutat in delimitarea acestei zone, strict din punct de vedere al biodiversitatii, pentru ca ideea a fost sa putem include zona in sit Natura 2000, ca sa putem accesa fonduri de agromediu, fonduri care tin de biodiversitate.

Cate fonduri ati accesat pana acum si in ce valoare?

Initiativa Darwin inseamna 300.000 de lire sterline pe o perioada de 3 ani. Orange a venit cu aceeasi suma in cofinantare. Am mai obtinut fonduri de la Environment for Europe (EfE) de 2 ori. Acum suntem in proces de implementare a unui proiect pe care l-am castigat la Administratia Fondului pentru Mediu. Au mai fost cateva donatii din Anglia, inclusiv de la Prince's Charity a Printului Charles.

Deci, lucrati si cu statul, dar si cu parteneri privati.

Incercam sa lucram cu statul, dar este foarte dificil. Sa va dau un exemplu. Banii de la Darwin si banii de la Orange nu sunt veniti pe niste bugete stricte. Vorbim de dezvoltare rurala si aici lucrurile se schimba de la o zi la alta. Daca nu functioneaza un sistem, incerci altceva, ca sa poti sa dezvolti. S-ar putea sa identifici pe parcurs anumite lucruri care pot sa fie promovate. Si atunci, pe bugetul pe care il avem cu Orange si cu Darwin noi putem sa schimbam activitatile, sa mutam banii de pe o categorie de buget pe alta. In schimb, cu banii veniti pe proiectele din bani publici, daca s-a stabilit planul dinainte, acela este.

Adica, este vorba de o executie rigida...

Foarte rigida.

Si o executie flexibila a bugetului.

Cu banii de la Administratia Fondului pentru Mediu trebuie organizate licitatii, trebuie sa te inscrii pe serviciul electronic de achizitii publice, trebuie sa faci o mie si o suta de hartii. Daca vezi pe parcurs ca ar mai trebui sa modifici ceva sau ar mai trebui sa faci ceva, nu se poate. Daca in contract a fost trecut un anumit lucru, pe ala il faci, pe ei nu-i intereseaza. Ca e bine, ca e rau, trebuie sa respecti exact, cuvant cu cuvant ce s-a trecut in proiectul respectiv.

Agentiile de plati au inceput sa functioneze in zona?

Ele functioneaza foarte bine pe partea de plati directe. Am inteles ca a existat un program national de pregatire a tuturor angajatilor acestor agentii, pentru ca se pare ca prin ei se vor derula si alte fonduri, cum ar fi fondul de agro-mediu, dar si alte fonduri.

Am observat ca aveti o relatie foarte buna cu primaria, cu administratia locala.

In momentul in care ajungi sa lucrezi in zone rurale, cred ca este foarte bine sa te concentrezi pe relatia cu autoritatile, pentru ca ele sunt reprezentantele comunitatii. Ai nevoie de ei pentru ca ei te pot ajuta, ei te pot indruma, iar in Romania, din punct de vedere al birocratiei, orice hartie trebuie aprobata, semnata, stampilata.

Dincolo de asta, exista o intelegere speciala din partea primariei pentru Fundatia ADEPT, un lucru mai rar, as putea spune. Ce sprijin concret va da?

Ei au realizat ca au nevoie de slujbe pentru oameni, ca au nevoie de activitati pentru ca oamenii sa castige banii din diverse surse. Acesta este motivul pentru care sprijina orice activitate sau proiect care ar putea sa aduca beneficii zonei in general. Va dau un exemplu. La inceput, pana sa pregatim biroul de la Saschiz, aveam nevoie de copii xerox, de un loc unde sa putem sa lucram, de o sala de conferinta. Puteam sa anuntam primaria cu numai o ora inainte si se rezolva totul ad-hoc. Am lucrat foarte bine cu Agentia Nationala de Consultanta Agricola, ei ne-au oferit informatiile legate de fermierii care au anumite culturi, ca sa putem lua legatura cu ei pentru training, pentru informare cu privire la anumite actiuni derulate de Ministerul Agriculturii. Am avut o colaborare stransa. Daca au fost cazuri in care trebuia sa pregatim un document de parteneriat si trebuia semnat, stampilat, seara la ora 11, il sunam pe primarul de la Saschiz si la 11 venea, deschidea primaria si stampila hartiile. Era constient de faptul ca vrem sa facem ceva si atunci a zis: daca vor sa faca, hai sa-i ajut. Si conteza foarte mult.

Ce personal are fundatia?

Initial, fundatia a avut 3 persoane. A fost d-l Nat Page, Jim Turnbull si cu mine. Pe parcurs, in momentul in care am reusit sa deschidem biroul si centrul de informare la Saschiz, am inceput sa angajam personal din zona. Am gasit niste tineri entuziasti si cu ei am plecat la drum. E vorba de 6 persoane angajate full time. Este de lucru suficient, discutam despre o zona destul de mare.

Ce proiecte aveti?

Multe. Pe partea de conservarea biodiversitatii, lucram in continuare cu universitatile din Cluj, Sibiu si Tg. Mures, pentru cartare, cartografiere, delimitarea habitatului, delimitarea speciilor, inventariere, pentru a cunoaste exact ceea ce avem in zona si pentru a sti cum sa promovam zona. Iar pe partea de zona rurala, agroturism, produse traditionale, activitati noi, cum ar fi branza maturata, uscatoare solare pentru uscare de fructe si legume.

Cand deschideti un magazin cu produse traditionale la Bucuresti?

Ca urmare a evenimentelor care au avut loc la Bucuresti cu ocazia Festivalului de Film European, noi am avut cativa producatori acolo pentru a promova produse traditionale din zona si am avut un succes enorm. Ca urmare, am initiat un proiect interesant: vrem sa facem o piata a fermierului la Bucuresti, in colaborare cu Muzeul Taranului Roman. Ei au fost foarte deschisi la aceasta idee si au spus ca partea aceasta de produse traditionale ar completa imaginea muzeului. Sa speram ca anul acesta vom reusi sa definitivam toate hartiile necesare si la anul sa incepem deja cu primele piete, piete ale fermierului care se vor exclusiv pentru producatori. Aceasta piata nu va accepta intermediari, pentru ca vrem sa fie prezent producatorul ca sa poata spune povesti despre produse.

Vad ca aveti o colaborare si cu cei de la Slow Food.

Da. Ei ne-au ajutat foarte mult pe partea de promovare a produselor traditionale. In momentul in care am inceput acest obiectiv de dezvoltare rurala, ne-am gandit ce am putea sa promovam in zona. Feed-backul turistilor ne-a aratat ca produsele si mancarurile sunt foarte gustoase in zona si atunci am incercat sa promovam produsele din zona. Dar nu prea aveam experienta in acest domeniu si atunci am cautat pe cineva care sa ne ajute in acest sens si am descoperit aceasta organizatie extraordinara, Fundatia Slow Food pentru Biodiversitate din Italia. Ei incearca sa pastreze si sa promoveze produse traditionale din toata lumea, retete traditionale care au in spatele lor o istorie. Filozofia lor este: gustos, curat si corect. Gustos - pentru ca cine testeaza un produs vrea sa se bucure de gustul acelui produs; curat - sa fie o varietate locala, un produs care sa nu fie modificat genetic sau sa contina tot felul de chimicale, iar corect - pentru ca producatorii ar trebui sa obtina cea mai mare suma de bani de pe produsul respectiv, adica sa-i motiveze sa continue cu producerea acelor produse traditionale.

Care este cea mai mare dificultate cu care va confruntati?

Ne confruntam, local, pe de o parte, cu scepticismul oamenilor. Probabil ca in ultimii 15 ani au fost obisnuiti cu vorbe, vorbe, vorbe si mai putin cu fapte, iar noi am venit cu lucruri concrete, lucruri de actiune, care sa-i implice mai direct pe localnici. Si au fost la inceput mai reticenti, oare de ce, ce urmareasc, care sunt castigurile lor? Toata lumea se intreaba: oare de ce se lupta ei, de ce se zbat sa faca anumite lucruri? Pentru ca e ceva ciudat pentru ei. Dar au constatat ca incercam sa-i ajutam, ca nu avem niciun obiectiv ascuns si au inceput sa coopereze, sa vina cu idei noi. Pentru ca abordarea noastra este de jos in sus, nu vrem sa impunem anumite idei. Noi incercam sa le discutam cu localnicii, le dam exemple din alte regiuni si ei sa decida ce vor sa faca in zona.

Info

Biodiversitate si agro-mediu

ADEPT promoveaza includerea zonei Sighisoara-Tarnava Mare in Natura 2000, reteaua UE pentru protectia speciilor si habitatelor, retea care ofera stimulente financiare pentru gospodarirea responsabila.

ADEPT, impreuna cu universitati din Romania si ONG-uri, desfasoara activitati de cercetare in domeniul speciilor si al habitatelor care vor conduce la propunerea de masuri de conservare si gospodarire pentru zona, prin care dezvoltarea economica durabila este incurajata. Zona Sighisoara-Tarnava Mare a devenit o importanta zona-pilot de testare a subventiilor UE pentru gospodarirea adecvata a pajistilor. ADEPT finanteaza consultanta tehnica pentru a-i ajuta pe fermieri sa aiba acces la aceste subventii pentru agro-mediu.

Dupa consultarea cu localnicii, ADEPT a incheiat planurile de management general cu consiliile locale si grupurile comunitare. Masurile pentru conservarea biodiversitatii vor fi practice si eficiente numai daca sunt realizate in stransa cooperare cu localnicii.

ADEPT ofera cursuri de agro-mediu fermierilor pentru a le creste veniturile din agricultura, in paralel cu cresterea calitatii alimentelor si gospodarirea traditionala a pajistilor. Un teren de 50 de ha de faneata de langa Saschiz este intretinut si refacut de ADEPT in scop demonstrativ pentru fermieri si vizitatori.

40% din zona este acoperita de paduri de foioase. ADEPT, impreuna cu WWF Romania si proprietarii de paduri din zona, elaboreaza un plan forestier comunitar pentru a adauga valoare lemnului si produselor din lemn si a conduce la recoltare durabila.

ADEPT organizeaza cursuri si seminarii in scoli, pentru promovarea intelegerii de catre copiii din zona a problemelor de mediu si a legaturii dintre mediu, alimentatie si sanatate.

ADEPT a realizat o brosura de 80 de pagini despre flora, fauna, istoria si cultura din zona, in engleza si romana, pentru a permite cunoasterea mai buna a importantei zonei.

ADEPT contribuie activ la elaborarea legislatiei privind dezvoltarea rurala in Romania si participa regulat la intalniri cu reprezentanti ai guvernului pentru a face schimb de idei si expertiza.

Intreprinderi - produse locale

ADEPT organizeaza cursuri pentru micii producatori agricoli astfel incat aderarea la UE sa nu pericliteze productia agricola traditionala.

ADEPT a creat grupuri de producatori locali, sprijinind locuitorii in realizarea pasului de la productia domestica la cea comerciala, la scara mare, realizand ambalajele si etichetele si stabilind legaturi intre producatori si piata locala.

ADEPT a conceput si construit uscatoare solare, folosind o tehnologie simpla, care vor imbunatati procesul de pastrare a fructelor si legumelor si vor oferi produse ce pot fi desfacute pe piata. Aceste uscatoare sunt construite de catre tamplari locali.

ADEPT a contribuit la formarea grupurilor Slow Food in zona, reunind consumatorii (hoteluri, restaurante, cumparatori internationali), fermierii si producatorii locali.

ADEPT contribuie la dezvoltarea unui "box scheme" (livrarea zilnica directa la domiciliu) care va oferi micilor producatori locali piete pentru desfacerea fructelor si legumelor proaspete.

ADEPT contribuie la dezvoltarea productiei de branzeturi de calitate pentru a adauga valoare laptelui de vaca si oaie, principala sursa de venit cash din zona. Supravietuirea pajistilor depinde de continuarea cresterii animalelor.

Turism rural

ADEPT a sprijinit infiintarea asociatiei de turism rural din Saschiz, ASTER, si promoveaza stabilirea de legaturi benefice cu grupari similare din Romania si cu tur-operatori internationali.

ADEPT a dezvoltat un curs modern si eficient de turism rural pentru a imbunatati pensiunile si a stimula activitatile conexe precum ghizi pentru plimbari si calarie sau realizarea si vanzarea de produse mestesugaresti traditionale.

ADEPT intocmeste trasee de drumetie intre satele din zona Sighisoara-Tarnava Mare.

ADEPT a inaugurat un Centru de Informare Turistica in Saschiz, stabilind astfel legatura dintre vizitatori, pensiuni si micii producatori si oferind materiale informative pentru a explica importanta zonei atat localnicilor, cat si vizitatorilor.

Dezvoltare comunitara

ADEPT a lansat un fond in administratia locala pentru a sprijini proiecte comunitare mici. Donatiile in acest Fond Comunitar pot fi facute prin posta sau la Centrul de Informare Turistica.

ADEPT lucreaza in stransa cooperare cu comunitatile locale pentru a le pregati sa participe la viitoare programe LEADER ale UE, o potentiala sursa de finantare pentru proiecte de dezvoltare rurala cu implicarea comunitatilor locale.

Imagine de marca

ADEPT sprijina comunitatile locale pentru a dezvolta o imagine de marca eficienta a zonei, incluzand un fel de termen generic de Marca de Calitate a Mediului, cu ajutorul caruia produsele si serviciile locale vor fi imediat recunoscute. O astfel de marca a contribuit la crearea unei identitati pentru zona Sighisoara-Tarnava Mare, simbolizand legatura, in mintea localnicilor si consumatorilor, dintre conservarea naturii si prosperitatea comunitatilor si dintre managementul adecvat al mediului si produsele locale de inalta calitate.

Finantare

ADEPT este sprijinit de Orange Romania prin Programul CSR, prin Darwin Initiative a guvernului Marii Britanii si alte organizatii de caritate.

In martie 2006, ADEPT a primit Premiul BBW (Bucharest Business Week) pentru cel mai bun proiect din Romania, in cadrul Programului de Responsabilitate Sociala Corporativa.

JOHANN SCHAASER, Fundatia ADEPT

"Oameni simpli, dar atat de faini..."

Ne povesteste cu mult haz cum un reporter de la un post local i-a pus intrebarea (prosteasca, ghiceai din mimica si gesticulatie): "Cum e sa fii ultimul sas?". Asa suna intrebarea pe care Johann o citea razand si in cheia semantica "ultimul sas = ultimul om". Aveam sa-mi dau seama ca umorul il mosteneste de la mama lui, Ecaterina, o femeie inca frumoasa, cu ochi albastri scaparatori, dupa cum chibzuinta si energia, de la tatal lui, mana dreapta a primarului din Saschiz.

Johann a terminat Facultatea de Geografie-Turism la Sibiu si acum lucreaza pentru Fundatia ADEPT. Este atat de legat de locuri, incat ai sentimentul, atunci cand iti arata vastele intinderi de pasuni, fanete si paduri de pe Tarnava Mare, ca toate ii apartin. Stie povestea fiecarei biserici sasesti, ca si a vechilor traditii din comunitatea careia familia lui i-a apartinut. Are o intelegere superioara a felului de a fi al oamenilor, le apreciaza replica piezisa si este convins ca in ei trebuie investit cel mai mult, pentru ca "toti is faini". El este cel care scrie proiecte, descifrand pentru localnici labirintul in hieroglife al birocratiei bruxelleze. Johann are un tonus uimitor, optimismul si energia lui sunt contaminante, iar siguranta de sine iti da increderea ca, daca pornesti cu el la drum, nu vei da gres. Inainte de Craciun l-am intanit in Piata Amzei: chipes, cu o palarie mare, de fetru moale, prezentand produsele - divine dulceturi, gemuri, zacusti, branzeturi - de pe Tarnava Mare.

La inceputul anilor ’90 tu si familia ta ati plecat in Germania, sa vedeti cum e acolo…

Da, pentru ca majoritatea sasilor plecase, sa zicem, cam 95%, dar plecase fara sa stie ce e. Circulau doar povesti, de la cei cu neamuri ramase acolo dupa al doilea razboi mondial, ceva de genul, mierea e pe strada, banii zboara din cer si toata lumea o duce bine.

La Saschiz lumea o ducea atat de rau?

Atat de rau, da. Timp de 40 de ani sasii au fost asupriti, fara sa aiba niciun drept la traditiile lor. De exemplu, cetatile sasesti au fost distruse, dupa ce fusesera  intretinute timp de 700 de ani. In ’90 au plecat toti, intr-un spirit de turma, ajutati de nemtii din Germania. Nu stiau ce e acolo, dar s-au dus numai sa scape.

Parintii mei se gandeau "mergem, nu mergem ?", cand toata lumea pleca si tata a zis: "Hai prima data sa mergem sa vedem cum e si dupa aceea ne hotaram!". Am mers peste tot in toata Germania pentru ca rude de-ale noastre erau peste tot. Am stat o luna de zile. Era frumos, era curat, e aranjat…

O familie care pleca din Saschiz ce primea acolo, in ce fel de casa se muta?

Era un adapost, erau lagarele de primire, ca un fel de baraci, dar nu ca la noi, ci un fel de blocuri in care se putea sta pana cand oamenii isi gaseau ceva cu chirie, un serviciu. Acolo blocurile arata ca un fel de casa adevarata. Intr-adevar, era frumos, era aranjat, dar nu esti ca acasa, acasa esti aici si, dupa ce am vazut toate lucrurile astea, tatal meu a zis: "ma, atata cat mai am sa pun zilnic paine pe masa si mi-am construit aicea o viata intreaga, am aicea al meu, am pamantul meu, am tot ce imi trebuie, raman aici. Cand o sa fie copiii mari, sa faca ce vor". Si eu si sora am ales amandoi sa ramanem aici, nu am plecat nicaieri.

Ce parere are bunicul tau de Uniunea Europeana?

Este un om batran de 97 de ani… e fenomenal… "Ma, spune el, am trait aproape 100 de ani sub unguri, am trait Unirea in 1918, am trecut prin primul razboi mondial, al doilea razboi mondial, am trait sub romani, am trait cu sasi, cu tigani, am trait comunismul, am trait revolutia, am trait tranzitia si acum am ajuns sa traiesc in Uniunea Europeana." Cand l-am intrebat ce crede despre Uniunea Europeana, s-a uitat la mine si a zis asa: "Auzi, am trait astia 100 de ani sub toate timpurile, cine muncea si se trezea de dimineata, ala avea si va avea si mai departe ceva. Si care se trezea la 8-9 dimineata si sta in fata portii si se plangea ca ii e frig, ca nu stiu ce, ala nu avea si nici nu va avea niciodata nimic". Foarte simplu.

Cum te-ai hotarat sa alegi sa lucrezi pentru Fundatia ADEPT?

 Ii cunosteam deja si pe Nat si pe Cristi Gherghiceanu inainte de a se face fundatia. Prin 2003-2004 ei au venit in zona si au cautat ceva sa inceapa, un primar care sa aiba deschidere si l-au gasit la Saschiz. S-au intalnit si cu tatal meu, care le-a spus ca eram student la geografie-turism in Sibiu. Si asa am ajuns sa ne cunoastem, sa vorbim si sa activam impreuna in fundatie. Sunt foarte multe lucruri de facut aici. I-am ajutat pe oameni cu SAPARD-ul 3/3. Eu eram omul care umbla in zona cu masina sa-l gaseasca pe fiecare cioban… Sunt oameni simpli, dar atata de faini…

Cate proiecte ai lucrat pentru comunitatea de aici?

47 sunt in total pentru toata zona.

Si toate au reusit?

Toate au reusit, sunt eligibile, toata lumea a semnat contractele. Fiecare om o sa primesca 95 de euro pe hectar pe an, timp de 5 ani trebuind sa faca doar ce au facut si pana acum, adica sa nu dea cu fertilizatori, cu chimicale. Uniunea Europeana, dupa parerea mea, strica multe. Acum 700 de ani nimeni nu se gandea la fonduri structurale, dar oamenii au reusit aceleasi lucruri pentru ca faceau totul cu cap…

Lumea poate fi educata in timp, trebuie rabdare, trebuie sa astepti… Nu acum, repede, repede, vin fonduri structurale si "hai, sa ne bagam pe ele, sa prindem cat mai multi bani". Sigur ca banii sunt necesari pentru infrastructura, pentru canalizare, apa s.a.m.d. Eu insa as investi in educarea oamenilor, si cat mai mult. Oamenii nu sunt prosti, dar nu au posibilitatea sa mearga la o scoala sau nu au interes, dar au alte talente, in mestesugarit, de exemplu. Eu sunt convins ca trebuie sa investim fonduri structurale in ridicarea comunitatilor, dar cred ca trebuie sa-i ridicam, in primul rand, pe oameni si din asta ei vor putea ulterior sa profite.

Au plecat multi in Spania si Italia?

Foarte multi.

Tineri?

Tineri in primul rand.

Sasii de ce nu se intorc in casele pe care le vad acum parasite?

Pe undeva sunt de inteles. Cei care au plecat cand aveau 30 de ani au trait o viata acolo, iar la varsta pe care o au acum, e greu. Copiii lor au crescut in Germania, in alta lume. E greu sa prinzi pe cineva care sa vrea sa se mai intoarca. E deja ori batran, ori in a doua parte a vietii, ori crescut acolo si nu mai are nicio legatura cu locul de aici.

Proiecte la Saschiz

Ovidiu Soaita e hotarat sa arate oamenilor din Saschiz ca, chiar daca e tanar, nu a fost ales degeaba primar in 2004. A vrut sa-si inceapa mandatul printr-un gest mai mult simbolic: a curatat de copaci si lastari coasta dealului pe care se afla vechea cetate saseasca, ascunsa de ani de zile privirii.

In prezent, cetatea domina solemn Saschizul, iar drumul catre ea a fost amenajat (trepte, banci, cosuri de gunoi) si cu contributia voluntarilor de la Compania Orange Romania.

Biserica evanghelica din centrul Saschizului, aflata acum in restaurare cu fonduri de la Ministerul Culturii si Cultelor, prin Consistoriul Evanghelic, isi va sarbatori cei 700 de ani in 2009. "Fara sasi" - il provoc pe primar. "Din pacate, da, fara sasi. Ii vom invita insa pe toti" - spune Soaita. Si dupa cateva clipe de tacere rabufneste: "Erau oamenii cu care puteai sa faci orice, de la ceasornic, pana la avion, atatia meseriasi avea etnia saseasca. Si tocmai asta este necazul nostru la Saschiz, ca au plecat oamenii de calitate."

Debusolat la inceput, pentru ca nu prea avea ce sa le ofere saschizenilor, primarul Soaita a inteles rapid rolul de martor al Fundatiei ADEPT pentru comunitate.

"Am avut inspiratia, hai sa ma laud - spune Soaita - sa-l accept pe d-l Nat cand a venit cu solicitarea de a infiinta o fundatie, aici, in Saschiz, convingand Consiliul local sa accepte propunerea. Pentru ca sa stiti ca lumea de aici, cand a auzit ca e vorba de un englez, a inceput sa se intrebe: bai, oare ce vrea. Cunoasteti lozinca: Nu ne vindem tara! Sunt multumit ca fundatia a venit aici. E o echipa serioasa si consistenta care face treaba."

Il intreb de proiecte SAPARD, mai ales ca vad in primarie tot felul de brosuri si pliante tiparite de Ministerul Agriculturii care ii invata pe tarani ce beneficii pot sa aiba prin fondurile europene.

Primaria, prin Consiliul local, are un proiect mare, pe un milion de euro, pentru drumuri forestiere. Comuna mai are inca doua proiecte, unul pe pensiuni turistice de 200.000 de euro si altul de 400.000 de euro pentru dotarea fermelor agricole.

Evident ca aminteste si el de proiectele care privesc masura 3/3 de protejare a biodiversitatii prin exploatarea traditionala a pajistilor si fanetelor.

In vraful de material european privind finantari nerambursabile etc., dau peste Foaia saschizeana - este o publicatie locala, facuta de voluntari (in fapt, o singura persoana) si reprezinta un soi de buletin al comunitatii din care poti afla hotararile Consiliului, ce sa faci sa te feresti de hoti, ce amenzi primesti daca arunci bolovani de la cetate, cine si ce mai vinde/cumpara. Sunt si poezii in Foaie sau texte evocatoare scrise de localnici.

 Saschizul, ca toate satele romanesti, are mari probleme. Oamenii nu au de lucru, vitele pe care le cresc nu prea le aduc castiguri (un litru de lapte este achizitionat cu 0,6 lei), iar altceva nu prea au de facut ca sa-si asigure traiul. In plus, la Saschiz poti masura distanta dureroasa dintre temeinicia de odinioara a unei asezari sasesti si starea de degradare de azi. Din fericire pentru localnici, ADEPT face ca Europa sa devina, treptat, treptat, o realitate.

NATHANIEL PAGE, director Fundatia ADEPT

Asemenea lucruri remarcabile, probabil unice in Europa

Un englez 100%. De la aspectul fizic (inalt, slab, blond, ochelari) pana la caracter (energic, hotarat, cutezator, punctual). Si, nu in ultimul rand, cu spirit discovery. Cum Coasta de Azur a fost descoperita de un englez, Nathaniel Page descopera pentru noi "un respect enorm pentru acesti tarani, care au creat si au pastrat aceste locuri minunate (nota red.: zona Sighisoara-Tarnava Mare) si care au dus o viata destul de dura, traind din agricultura". Pe ulitele din Crit, Saschiz, Cloasterf sau la carbunaria din mijlocul padurilor, Nat e ca pestele in apa. El dinamizeaza echipa ADEPT, tinand-o cu energia si determinarea lui, departe, foarte departe de spiritul "mioritic" depresiv, carora multi dintre noi ii cad prada.

In ce context v-ati familiarizat cu regiunea satelor sasesti din sudul Transilvaniei?

Am vizitat pentru prima data satele sasesti din sudul Transilvaniei in perioada 1992-1994, pe cand lucram in cadrul Ambasadei Marii Britanii la Bucuresti. Am fost foarte impresionat de satele in sine si de peisaj, dar nu mi-am imaginat, la vremea aceea, ca as putea lucra acolo peste cativa ani, ajutandu-i pe localnici sa obtina un profit economic optim de pe urma acestei extraordinare mosteniri.

De ce v-ati hotarat sa va implicati in acest proiect si prin ce mijloace?

 Dupa ce am parasit Serviciul Diplomatic Britanic in 1995, am devenit fermier in Anglia. Dar, in acelasi timp, mi-am pastrat legaturile cu Romania si cu prietenii mei romani. In 1998, am inceput sa lucrez pentru un ONG britanic care avea ca principal scop conservarea arhitecturii satelor sasesti din Transilvania. Dupa o perioada de cativa ani, timp in care am condus operatiunile acestui ONG in Romania, mi-am dat seama ca nu avea niciun rost sa incercam sa salvam arhitectura acestor regiuni daca nu ofeream, in acelasi timp, si un viitor economic oamenilor de acolo. De asemenea, am realizat ca perspectivele economice ale acestora se aflau in stransa legatura cu perspectiva mediului in care traiau. Prin urmare, m-am hotarat sa pun bazele unui nou program care sa se concentreze pe studiul si conservarea mediului inconjurator, de o maniera care sa ofere o perspectiva economica imbunatatita celor care traiesc in mediul respectiv si se folosesc de el in scopuri economice - adica "taranii". Pe perioada in care am lucrat in aceste sate, am capatat un respect enorm pentru acesti tarani, care au creat si au pastrat aceste locuri minunate si care au dus o viata destul de dura, traind din agricultura. Mi-a fost foarte clar atunci, si imi este si mai clar acum, ca asemenea locuri remarcabile, probabil unice in Europa, pot asigura un viitor mai bun localnicilor: locul (peisajul) reprezinta un "produs" pentru care atat Uniunea Europeana, dar si consumatorii (de produse alimentare si turism) sunt oricand gata sa plateasca. Treaba noastra era sa cream conexiunile dintre localnici si piata de desfacere care exista pentru acest tip de "produs", ceea ce presupunea recunoasterea importantei zonei de catre UE, localnici, vizitatori si consumatorii de produse agricole din zona respectiva. Era necesara o schimbare de mentalitate. Sunt foarte multumit de faptul ca acest lucru se intampla deja. Succesul de care s-a bucurat, recent, Targul Taranului Roman, desfasurat la MTR si in Piata Amzei, reprezinta un exemplu al acestei recunoasteri.

Concret, ce inseamna Natura 2000 si LEADER?

Natura 2000 (N2000) este un sistem al Uniunii Europene de conservare a speciilor si habitatelor pentru zonele protejate din toata Europa. Importanta acestui sistem consta in faptul ca ofera fonduri europene pentru protejarea regiunilor si compensatii celor ce traiesc in regiunile respective, pentru surplusul de munca depusa in vederea conservarii mediului. Exista si alte sisteme de protejare a mediului, dar, cel mai adesea, ele nu ofera si sprijin financiar. Un alt aspect demn de luat in seama este acela ca sistemele Natura 2000 se bazeaza pe o evaluare stiintifica exacta si ca orice abuz asupra sistemului poate fi amendat nu doar de catre guvernul Romaniei, ci si de catre Comisia Europeana. Astfel, Natura 2000 este un mecanism de conservare efectiva a habitatului si a speciilor, care implica existenta unor fonduri si a unor mijloace care sa impiedice abuzul.

LEADER, pe de alta parte, este un sistem de finantare al Uniunii Europene care presupune formarea unor grupuri alcatuite din autoritati locale (acestea nu pot depasi 50% pentru a nu detine controlul), ONG-uri, organizatii si persoane care locuiesc in zona si doresc sa se implice. Acestea, numite Grupuri de Actiune Locale (GAL), sunt raspandite in toata Europa. Ministerul roman al Agriculturii a propus infiintarea si a asigurat pregatirea a aproximativ 100 asemenea grupuri. Incepand cu anul 2008, Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale va aloca fonduri de dezvoltare rurala fiecarui GAL, iar acestea, la randul lor, vor putea sa decida asupra modului de cheltuire a fondurilor. Ideea este ca oamenii sa se implice mai mult in procesul de decizie referitor la modul in care fondurile de stat sunt utilizate pentru dezvoltarea zonelor in care acestia traiesc. Este un sistem foarte eficient, care a oferit puterea de decizie comunitatilor locale din tarile europene (unde opereaza deja de opt ani), si care va face acelasi lucru si in Romania.

Cum colaborati cu autoritatile locale (primariile) si cu cele centrale (ministerul)? Dar cu ONG-urile si satenii?

Lucram indeaproape cu autoritatile locale, ceea ce este esential, intrucat avem nevoie de sprijinul acestora pentru a duce la indeplinire planurile noastre de dezvoltare regionala. De exemplu, am ajutat la crearea unui GAL la Tarnava Mare, care include opt primarii din regiune, si avem intalniri regulate cu ei pentru a discuta programe de dezvoltare legate de conservarea mediului. Am creat si panouri pentru toate cele 28 de sate din GAL-ul Tarnava Mare, care coincide cu zona Tarnava Mare protejata prin sistemul N2000. Primariile instaleaza aceste panouri care incurajeaza vizitatorii. De curand, am organizat Targul Taranului Roman din Bucuresti, unde producatorii din aceste comune isi vand cu succes marfa, chiar daca, in locurile de bastina, au intampinat dificultati in vanzarea acelorasi produse. De asemenea, sustinem dezvoltarea turismului rural in zona. Asta nu inseamna doar satisfactie materiala, ci mai ales recunoasterea calitatii "produsului" lor - fie ca e vorba de alimente sau peisaj -, iar aceasta recunoastere ii incurajeaza pe localnicii care se simt adesea uitati. Lucram si cu alte ONG-uri, nu doar cu cele din Tarnava Mare. As vrea sa mentionez aici doar Transylvania Authentica, ai carei membri fondatori suntem. Acesta este reprezentantul ONG-urilor care au ca scop conservarea si dezvoltarea rurala, precum si a producatorilor de calitate de pe tot cuprinsul Transilvaniei.

Relatia foarte buna pe care o avem cu Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale este cheia succesului nostru. Nu am fi putut crea un program viabil fara sprijinul activ al Ministerului Agriculturii. De asemenea, avem o relatie buna cu Ministerul Mediului, dar cea mai stransa colaborare este cea cu Departamentul de Dezvoltare Rurala din cadrul ministerului: lucram impreuna la implementarea politicilor de dezvoltare rurala si promovarea acestora. Si ar mai trebui sa adaug ca, fara sprijinul financiar extrem de binevenit al Orange, o mare parte dintre actiunile noastre nu ar fi fost posibile.

Care au fost, in opinia dumneavoastra, cele mai importante realizari? V-ati confruntat si cu esecuri?

Pana acum, cea mai importanta realizare a noastra a fost aducerea programului SAPARD - 190 de granturi acordate de Uniunea Europeana fermierilor pentru buna gestionare a terenului agricol - singurele de acest fel din Romania. Acestea presupun o investitie de peste 2,5 milioane de lei pe o perioada de 5 ani, fapt care a starnit interesul agricultorilor din zona, determinandu-i sa se implice tot mai mult in implementarea masurilor agricole si a celor legate de mediu. A doua mare realizare este Targul Taranului Roman din Bucuresti, care s-a bucurat de succes, oferind o piata de desfacere pentru fermierii traditionali si pentru micii producatori, dar si recunoasterea, din partea publicului si a mass-media, a importantei supravietuirii produselor alimentare traditionale atat de importante pentru Romania, din punct de vedere economic, dar si cultural.

Intentionati sa va extindeti activitatea si in alte regiuni din Romania?

Da. Incepand cu 2008, vom fi, alaturi de alti parteneri, initiatorii unei campanii pentru micii producatori de alimente, intrucat consideram ca acesta este un element cheie pentru supravietuirea peisajului cultural in Romania. Dar trebuie sa fim realisti si sa tinem cont ca resursele noastre sunt limitate. Cu siguranta, nu vom deveni principalul ONG pentru alte proiecte similare care se vor desfasura in Romania, dar am fost solicitati sa vizitam si alte regiuni si vom merge sa facem schimb de experienta cu cei de acolo. Exista si alte regiuni si ONG-uri care au proiecte foarte bune, iar noi trebuie sa comunicam intre noi, pentru ca e in beneficiul tuturor. In acest sens, in ianuarie 2008 se va organiza o conferinta, cu sprijinul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, care va aduna laolalta o parte dintre cele mai importante proiecte.

Traducere din limba engleza de Cristina Spatarelu

John Akeroyd: "Un peisaj vast in care natura a supravietuit in mod miraculos"

Sediul primariei din Saschiz este in renovare. Cladirea e veche, asezata, ca in toate satele sasesti, peste drum de biserica si in imediata apropiere cu scoala. Primarul vrea sa-i dea o noua infatisare si se scuza ca este silit sa ne conduca pe o latura care strabate santierul.

Suntem rebegiti de frigul si umezeala acestui urat inceput de septembrie. In sala de consiliu, aranjata cu mobilier modern gratie Orange, ne repezim la cafeaua calda si la rachiul "special" al primariei. Dar suntem repede opriti din foiala, pentru ca am venit aici sa ascultam o "lectie": John Akeroyd deja se afla in fata unui ecran si asteapta rabdator sa ne potolim. Se face, in fine, liniste. John scoate din buzunarul trenciului, care poarta vizibile urme de folosinta in teren, o planta cam ofilita, soiul acela de iarba cu o inflorescenta albastra in varf, peste care dam cu totii pe oricare pajiste, fara ca nici macar s-o bagam in seama. O balarie. Dar John Akeroyd, care este un renumit botanist si care, incepand cu anul 2000, isi petrece verile in zona, o priveste cu infinita gingasie si spune: "O planta care este atat de banala aici se mai gaseste in Anglia doar in 24 de rasaduri si este ocrotita de lege. Candva insa crestea in cantitati mari, ca si la voi, dar, in ultimii 50 de ani, majoritatea plantelor salbatice au disparut din Anglia, odata cu transformarea satelor intr-un fel de fabrici de produs hrana. Fara indoiala ca si Romania trebuie sa produca mai multa hrana, dar, in acelasi timp, va semnalez riscul ca puteti pierde o planta ca aceasta. Nu putem face compromisuri intre productia alimentara si natura".

Cu aceasta introducere neobisnuita, John Akeroyd isi incepe lectia despre zona satelor sasesti din nordul Transilvaniei, despre paduri si fanete, pajisti si tapsane, pasuni si asezari omenesti, toate alcatuind un paradis al biodiversitatii pe langa care proprietarii lui de drept trec nepasatori. Este interesant ca un englez a trebuit sa vina si sa ne arate bogatia de care dispunem si pe care riscam s-o pierdem fie din neglijenta, fie din calcule gresite despre prosperitate.

Pe ecran se deruleaza peisaje de o neasemuita frumusete peste care betigasul lui John trece, parca mangaindu-le: "Un lucru aparte al acestui peisaj il constituie padurile care acopera cam 40% din suprafata, alaturi de cele 20% fanete. Este un amestec minunat de viata salbatica in care convietuiesc in echilibru mai multe habitate. In Occident, in ultimii 10-15 ani nu au ramas decat franturi dintr-un asemenea peisaj, iar in Romania, chiar daca in comunism s-a practicat o agricultura intensiva, nu s-a facut pe o scara atat de larga ca in Europa. Astazi, Anglia, in buna parte, este acoperita doar de iarba fara flori si multe intinderi au devenit un fel de deserturi verzi".

In raiul biodiversitatii de pe Tarnava Mare, John Akeroyd a identificat peste 700 de specii de flori si o mare varietate de insecte si pasari, "o supravietuire remarcabila si una dintre ultimele comori ale Europei".

Pe ecran se succed imagini de sus ale bine cunoscutelor sate sasesti: o turla de biserica in jurul careia se aduna acoperisurile rosii de tigla ale caselor, toate in poala generoasa a dealurilor acoperite de paduri si fanete. "Aici s-au stabilit sasii, incepand cu sec. XII-XIII, aducand cu ei un mod de viata si multiple tehnici agricole, mestesuguri si o arhitectura care, iata, inca mai supravietuieste. Odata cu sec. XVIII, cand invaziile migratorilor au incetat, locuitorii zonei au putut construi fara teama, investind mult in biserici fortificate, cum este chiar cea din Saschiz. Bogatia zonei, data de plante si animale, a adus belsug si prosperitate oamenilor, ingaduindu-le sa se dedice construirii acestor monumente, care si ele aduc specificitate zonei."

John Akeroyd vorbeste avand in vedere experienta europeana, in general, si cea engleza, in particular: peisajele traditionale, populate cu plante, gaze si animale, adica tot acest ansamblu de biodiversitate a fost asediat si, in buna parte, lichidat in goana dupa profit. Asa se face ca botanistul, ajuns in anul 2000 in Romania, in zona satelor sasesti, a constatat: "E cel mai bun loc posibil. Un peisaj vast, un peisaj extraordinar, in care natura a supravietuit intr-un mod miraculos, iar oamenii exploateaza aceste suprafete asa cum o faceau si saxonii acum 800 de ani".

In astfel de tinuturi, cu o superba fauna si flora, englezii de azi sunt foarte amatori sa calatoreasca. Ei dau bani buni ca sa regaseasca peisajele pierdute ale tarii lor, in tari ca Grecia, Turcia, Corsica, Italia, Polonia. Nu insa si in Romania, care, desi are un insemnat potential turistic, ramane o destinatie necunoscuta. John Akeroyd pledeaza pentru dezvoltarea turismului rural, si ca mijloc de castig pentru locuitori. In armonie cu peisajul, ocupatiile traditionale ale oamenilor trebuie protejate, desigur, aduse la nivelul sec. XXI: producerea branzei, a mierii, a preparatelor din carne, a gemurilor si dulceturilor. "Sunt lucruri interesante pentru mine, ca si pentru alti oameni de stiinta, si, daca ele au adus belsug sute de ani oamenilor, de ce nu le-ar aduce si de acum inainte?"

John Akeroyd, alaturi de Fundatia ADEPT si impreuna cu profesori de la universitatile din zona, au pus umarul la trasarea acestei suprafete pe care au inclus-o in proiectul Leader, prin care este incurajata implicarea comunitatii in dezvoltarea economica si turistica. Numeroasele particularitati ale zonei deschid cai de prosperitate nebanuite pentru locuitori. De-ar fi sa luam doar nucii, din abundenta in gradinile oamenilor. In afara de nuci ca ingredient nelipsit in delicioasele prajituri preparate dupa stravechi retete sasesti, "uleiul obtinut prin presarea lor si care se vinde in Anglia cu bani buni ar putea fi sursa unor castiguri frumoase. Este un produs foarte cautat la Londra" - spune John Akeroyd. El a participat in Anglia la inaugurarea unei gradini inspirate de cele romanesti, iar proprietara urmeaza sa trimita banii pe care i-a strans cu acel prilej, ca ei sa fie investiti intr-un aparat pentru fabricarea uleiului din nuci.

Ecoturismul, iata o alta sursa de venit in zona! Prin fanetele tarnavene, intinse pe dealuri domoale, te poti plimba 5 ore fara sa dai de capat; in Anglia, doar 20 de minute. Asa ceva nu se mai prea gaseste in Europa. Biologii si ecologistii din Romania si-au indreptat atentia doar spre protejarea Deltei Dunarii. Sigur, Delta este o minune a naturii si ea trebuie ferita de distrugerea constienta sau inconstienta a oamenilor care alearga dupa castig. Dar fanetele par a nu-i preocupa pe specialisti, ca si cand ele si-ar putea perpetua starea de bogatie fara nicio grija. Ar fi dezastruos ca pe fanete sa se intervina cu fertilizatori, ingrasaminte chimice etc. "Daca veti incepe sa le folositi - spune Akeroyd -, va fi ca in Anglia, unde totul este verde si nimic mai mult".

Prin Fundatia ADEPT in zona se tin cursuri pentru localnici, ca ei sa inteleaga importanta mentinerii acestui ecosistem de care ar trebui sa fie mandri. Programul Natura 2000 al Uniunii Europene, la care Romania a aderat, sprijina activitatile de protejare a biodiversitatii si promoveaza acele activitati economice care conserva, si nu distrug acest mediu.

Pe ecranul montat in sala de consiliu a primariei se succed imagini cu care, sunt convinsa, fiecare dintre noi este familiarizat: pajisti, pasuni, tapsane, paduri si sate adapostite in vai. Imagini cu care ne-am obisnuit si carora nu le mai acordam atentie decat ca "trecatori", "vizitatori", "calatori". Brusc, imi dau seama ca botanistul englez vorbeste de o avutie. O avutie de care nici macar nu suntem constienti si pe care, salvata miraculos din malaxorul comunismului, s-ar putea s-o pierdem, grabiti si neatenti, atrasi de tehnicile moderne care se intrevad la orizont, odata cu intrarea noastra in UE. "Lectia" lui John Akeroyd nu priveste abstract peisajul cu biodiversitatea lui din zona satelor sasesti de pe Tarnava Mare. Este o intreaga filosofie care opune fragila planta scoasa din buzunarul botanistului la inceputul expunerii unei tehnologii obsedate de "eficienta", "productivitate", "profit". Ierburile banale pe care le descopera cu incantare John Akeroyd pe pajistile si fanetele din Transilvania trebuie protejate, spune el, de liderii europeni. Pledoaria lui John Akeroyd este, in fapt, o pledoarie pentru viata.

ANCA TEIOSANU, PR Specialist, Orange Romania

Parteneriatul cu ADEPT se inscrie in programul Orange de CSR

Vreme de un an, revista 22 a sustinut o rubrica de etica in afaceri, datorata celor doi colaboratori ai nostri Bogdan Diaconu si Dana Oancea. Cititorii revistei au putut afla multe elemente esentiale privind evolutia unei companii in contextul social in care ea este plasata. Au aflat de termenul de responsabilitate sociala corporativa (CSR), din pacate, prea putin descris in dimensiunea lui concreta, astfel incat, dincolo de armatura teoretica, sa il putem vedea la lucru in viata de toate zilele.

Cand am primit invitatia extrem de simplu formulata de a participa la Orange-ADEPT work camp, nu stiam ca voi vedea in toata concretetea sa cum functioneaza responsabilitatea sociala corporativa. Degajata de orice teorie (care in seminarii isi gaseste cei mai multi termeni in limba engleza), CSR asumata de Orange in zona satelor sasesti din sudul Transilvaniei a insemnat o experienta uluitoare: de la calatoria perfect organizata pentru grupul de jurnalisti si pana la programul plin al unui weekend. Protejarea biodiversitatii, incurajarea agroturismului, a mestesugurilor traditionale au insemnat drumuri in splendida zona a Transilvaniei de sud, in satele sasesti, unde am vazut cum se faceau (si inca se mai fac) painea de casa, dulceturi si gemuri, branza, miere, carbune natural. Fundatia ADEPT care activeaza in regiune a beneficiat de o intalnire norocoasa cu Orange. Iar Orange ne-a aratat CSR nu doar ca la carte, ci ca la lucru.

Cum a ajuns Compania Orange Romania sa lucreze cu Fundatia ADEPT? Cum a fost selectat acest proiect, si nu altul? Cand?

Parteneriatul cu Fundatia ADEPT a inceput in decembrie 2005, intr-un moment in care Orange dorea sa extinda programul de implicare in cadrul comunitatii. Reprezentantii Fundatiei ADEPT au solicitat o intalnire prin care sa prezinte proiectul din zona satelor sasesti. Printre motivele pentru care am ales sa sustinem acest proiect fata de alte propuneri care existau la momentul respectiv au fost: existenta unui plan de actiune al Fundatiei ADEPT, foarte bine documentat si argumentat, cu termene clare si obiective masurabile, precum si faptul ca beneficiile proiectului sunt multiple: conservarea biodiversitatii peisajului, cresterea prosperitatii comunitatilor rurale din satele sasesti, stimularea turismului rural, cresterea notorietatii zonei, predarea de cursuri in scolile locale despre importanta protejarii mediului.

Aceasta initiativa face parte din filozofia companiei sau reprezinta o adaptare la specificul Romaniei?

Valorile brandului si filozofia companiei se regasesc in toate initiativele in care ne implicam pentru a asigura o imagine unitara si consistenta asupra actiunilor noastre. Desigur, este important ca initiativele noastre sa fie relevante pentru specificul Romaniei, pentru a aduce valoare acestei comunitati. In alegerea proiectului ADEPT, am pornit atat de la unele elemente care se regasesc in strategia Grupului, cum ar fi accentul pe educatie, cat si necesitatea de a adresa o problema importanta pentru Romania, si anume protejarea mediului si dezvoltarea comunitatilor rurale.

In ce consta exact sprijinul acordat ADEPT?

Implicarea Orange se realizeaza pe mai multe planuri, atat cu resurse financiare, cat si cu timpul nostru, prin organizarea de actiuni de voluntariat, precum si suport logistic: donatii de diverse materiale necesare desfasurarii activitatilor, cum ar fi mobilier, masini. Colaboram indeaproape cu echipa ADEPT pentru a decide planul de actiune, modul in care se dezvolta proiectul si implicarea Orange. Incercam sa identificam cat mai multe oportunitati pentru a promova cresterea prosperitatii localnicilor. De exemplu, pentru cadourile pe care le oferim partenerilor nostri de Craciun, am ales sa colaboram cu Fundatia ADEPT si sa le oferim produse traditionale din zona satelor sasesti.

Cum a decurs relatia companiei cu ADEPT si administratia locala?

Succesul acestui proiect se datoreaza in mare masura consultarii si implicarii directe a oamenilor din cadrul comunitatii, precum si unei colaborari foarte bune cu administratia locala.

Ce ati realizat, ce probleme s-au ivit pe parcurs, ce planuri de viitor aveti?

Proiectul a demarat in comuna Saschiz, actiunile fiind menite sa incurajeze nu numai protejarea biodiversitatii, ci si dezvoltarea economica a zonei, prin continuarea practicarii agriculturii traditionale in spiritul conservarii biodiversitatii, incurajarea mestesugurilor, infiintarea de intreprinderi mici, precum si dezvoltarea agroturismului. Proiectul contribuie la cresterea veniturilor comunitatii locale, cresterea oportunitatilor de dezvoltare a diferitelor activitati economice, obtinerea de beneficii pentru mediu in general, furnizarea de traininguri si consultanta specializata.

Ca urmare a acestui proiect, s-au creat asociatii ale producatorilor locali, 190 de fermieri au obtinut consultanta si au accesat fonduri europene, localnicii au beneficiat de traininguri pe agroturism si agricultura ecologica, s-au realizat materiale si brosuri care sa atraga atentia oamenilor asupra necesitatii protejarii acestui spatiu natural si, de asemenea, s-au tinut cursuri in scolile din zona. Zona satelor sasesti urmeaza sa fie inclusa in programul european Natura 2000, care reprezinta o retea de zone protejate desemnate la nivel european, al carei scop este conservarea habitatelor naturale si a speciilor de plante si animale periclitate, managementul responsabil al acestor zone.

Pentru 2008, proiectul isi propune sa extinda si mai mult oportunitatile de dezvoltare a comunitatilor din zona respectiva, prin identificarea de noi piete de desfacere pentru produsele locale, cresterea turismului in zona si promovarea produselor ecologice.

In ce fel au fost implicati angajatii Orange?

Modul in care fiecare angajat Orange intelege strategia de responsabilitate sociala a companiei si respecta valorile sale in activitatea zilnica este esential pentru calitatea serviciului oferit si pentru imaginea brandului. De aceea, este important ca angajatii sa se identifice cu initiativele promovate prin programul de responsabilitate sociala. In acest sens, am dezvoltat programe de voluntariat. In perioada iunie-septembrie 2007, am initiat un program de voluntariat denumit Orange-ADEPT work camp, la care au participat 84 de angajati. Acestia au avut oportunitatea de a cunoaste mai bine zona satelor sasesti, de a intra in contact cu comunitatea locala si de a avea o intelegere mai profunda asupra proiectului. Voluntarii s-au implicat in diverse actiuni, cum ar fi: curatirea raului din Saschiz, constructia de trepte si instalarea de semne pentru marcarea traseului turistic catre cetatea taraneasca din Saschiz, montarea de banci si cosuri pentru depozitarea gunoaielor. Acest program a fost un adevarat succes si intentionam sa-l reluam in 2008.

Ce relatie exista intre sustinerea ADEPT si conceptul de responsabilitate sociala? Mai exista proiecte similare?

Parteneriatul cu ADEPT se inscrie in programul Orange de responsabilitate sociala corporativa, prin care dorim sa aducem valoare comunitatii. O alta initiativa a programului nostru de responsabilitate corporativa este dedicata integrarii in societate si imbunatatirii comunicarii si educatiei copiilor cu deficiente de vedere si de auz. In acest sens, am initiat incepand din 2004 un parteneriat cu Fundatia "Light into Europe". Printre rezultatele acestui proiect sunt: usurarea procesului educational pentru acesti copii prin tiparirea de manuale scolare speciale, consiliere in alegerea unei cariere si infiintarea unui centru dedicat comunitatilor cu deficiente senzoriale, unde se desfasoara diverse traininguri, activitati educationale si creative.

Pentru a fi aproape de tineri, pentru a veni in intampinarea dorintei acestora de formare profesionala si de interactiune cat mai directa cu mediul de afaceri si, nu in ultimul rand, pentru a-i motiva sa ramana in Romania, Orange a dezvoltat in fiecare an programe inovatoare si dinamice, precum scoala de marketing, scoala de vanzari, scoala de comunicare. Incepand de anul trecut, am reluat parteneriatul cu Universitatea Politehnica Bucuresti prin lansarea Orange Education Program. Prin aceasta initiativa, studentii la Facultatea de Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei beneficiaza de burse din partea Orange, in valoare totala de 60.000 de euro, precum si de cursuri tinute de specialistii nostri. Dintre studentii beneficiari ai burselor de anul trecut, 15 fac parte acum din echipa Orange.