SOS LIMBA ROMANA

RASVAN POPESCU, presedinte CNA

“Sunt un presedinte-arbitru”

Ce este continuitate si ce este noutate in mandatul dumneavoastra de nou presedinte al CNA?

Atunci cand am candidat pentru presedintia CNA, am avut in vedere un proiect de reforma interna a institutiei care sa o pregateasca pentru provocarile tot mai numeroase si solicitante.

Am inceput prin descentralizarea deciziei in asa fel incat presedintele sa joace un rol colegial, de coordonator. Fiecare membru al Consiliului, in functie de disponibilitati, preferinte si competente, s-a angajat intr-un domeniu: Attila Gasparik, vicepresedinte CNA, a dus la capat proiectele castigate de CNA in cadrul programului PHARE; Radu Teodorel se ocupa de digitalizare; Ioan Onisei de problemele legislative; Gelu Trandafir de comunicare si de colaborarea cu societatea civila; Grigore Zanc de limba romana; Cristina Trepcea de protectia minorilor. Am dat numai cateva exemple.

De asemenea, am incercat sa fac o selectie mai riguroasa a chestiunilor care ajung in plen. Multe dintre ele, care tin de birocratie, se pot rezolva la nivelul directiilor, altele la nivelul Biroului de Relatii cu Publicul, pe care l-am infiintat la scurt timp dupa numirea mea. Aici ajung reclamatiile de la oameni, aici se discuta cu cetatenii, in asa fel incat fiecare petent sa primeasca un raspuns. Cazurile in care se semnaleaza incalcari ale legii se transmit Directiei de Monitorizare, care elaboreaza rapoarte ce se analizeaza ulterior in sedintele de Consiliu.

Ma intereseaza, in mod deosebit, transparenta, deschiderea catre public, relatia cu societatea civila, dezvoltarea unor parteneriate care sa pregateasca terenul pentru autoreglementare. Am institutionalizat relatia cu Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC), cu Asociatia Jurnalistilor din Romania (AJR), cu Consiliul Roman pentru Publicitate (RAC), cu Asociatia Romana de Comunicatii Audiovizuale (ARCA). Colaboram bine cu Centrul de Jurnalism Independent (CJI), cu Agentia de Monitorizare a Presei, cu Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, cu Autoritatea pentru Protectia Drepturilor Copilului.

Activitatea CNA are o dimensiune civica, mai putin cunoscuta, careia dorim sa-i dam vizibilitate si eficienta. Campaniile noastre impotriva violentei, adresate parintilor, dascalilor si copiilor, sunt un exemplu in acest sens; sau campania pentru o alimentatie sanatoasa pe care am lansat-o impreuna cu International Advertising Association (IAA). Avem si un site nou (www.cna.ro) construit pe principiul totalei transparente, unde cei interesati gasesc informatie completa despre activitatea Consiliului. Mi-am propus sa dau mai mare atentie muncii inspectorilor si am obtinut 10 posturi noi pentru a acoperi, in mod rezonabil, intreg teritoriul Romaniei, mai ales in perspectiva alegerilor care bat la usa. Competentele si obligatiile CNA nu se limiteaza la Capitala.

Cea mai mare provocare din mandatul meu este, insa, digitalizarea. Pana in anul 2012, termenul recomandat de Comisia Europeana, ar trebui sa realizam trecerea de la faza experimentala, in care ne aflam, la transmisia digitala pentru cateva zeci de canale nationale. Este un proces dificil pentru ca presupune costuri mari nu numai pentru radiodifuzori, dar si pentru populatie. S-a constituit un grup de lucru care reuneste reprezentanti ai CNA, ai Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor, ai Autoritatii Nationale pentru Reglementare in Comunicatii si Tehnologia Informatiei (ANRCTI), ai Societatii Romane de Radiodifuziune (SRR) si ai principalelor posturi de televiziune.

Din punct de vedere legislativ, terenul este pregatit. La scurt timp dupa votarea in Parlamentul European a noii Directive a Serviciilor Media Audiovizuale, am elaborat impreuna cu Ministerul Culturii si Cultelor modificarile la legea noastra pentru a o compatibiliza cu acquis-ul comunitar, implicit cu transformarile pe care le presupune digitalizarea. Posturile vor putea castiga bani mai multi datorita relaxarii normelor pentru publicitate si vor putea investi in transmisia digitala. Speram ca noua Lege a audiovizualului sa fie adoptata de parlament pana la sfarsitul anului.

Ce masuri suplimentare pregateste CNA pentru ”sezonul” electoral?

Nu sunt adeptul unor masuri speciale, suplimentare, pentru campaniile electorale. Desfasurarea lor in audiovizual este reglementata prin lege. Am fost, uneori, acuzati ca impunem ziaristilor reguli stricte care ii impiedica sa faca emisiuni atractive, interesante. Nici vorba! Credeti ca noua ne place sa ne plictisim la televizor? Daca realizatorii respecta deontologia profesionala, atunci regulile din campanie instituite prin lege sau recomandarile CNA, care urmaresc clarificari, si nu constrangeri, ar fi considerate normale.

Sigur ca, in perioadele electorale, CNA, in calitate de garant al interesului public, monitorizeaza cu mare atentie modul in care se respecta regulile jocului si penalizeaza derapajele. Avem, insa, bunul obicei sa ne intalnim cu reprezentantii posturilor si sa ne punem de acord asupra unei lecturi comune a legii, tocmai pentru a elimina echivocurile si a adopta interpretarea cea mai relaxata din punct de vedere jurnalistic.

De altfel, din experienta anului trecut, cand am avut in primavara campania pentru referendumul de demitere a presedintelui, apoi, in toamna, campania pentru referendumul referitor la votul uninominal, cuplata cu europarlamentarele, s-a demonstrat ca lucrurile se pot desfasura civilizat, fara mari probleme. N-am avut reprosuri pentru modul in care am gestionat reflectarea acestor campanii si nu vad de ce ar fi altfel in viitor, cu toate ca patima alegerilor e din ce in ce mai mare. Toate partidele au furat startul, de Sarbatoarea Floriilor era plin de candidati la televizor, vorbind despre proiecte, neveste si chiar despre chipul lui Iisus aparut intr-o farfurie cu tocana. E destul de greu sa tinem cumpana dreapta. Eu nu sunt un presedinte-jucator, ci un presedinte-arbitru. CNA nu trebuie sa fluiere prea des, ca sa nu strice jocul, dar nici prea rar, ca sa nu degenereze.

Inca de la inceputul anilor 2000, CNA manifesta preocupare pentru starea de degradare a limbii romane in audiovizual. Odata cu inceperea mandatului dumneavoastra ati dat o dimensiune institutionala acestei preocupari. De ce vi s-a parut important?

Intr-adevar, preocuparea CNA pentru modul in care se vorbeste romaneste la radio si la televizor este mai veche si s-a concretizat in anii trecuti in organizarea unor seminarii, impreuna cu Academia Romana, unde s-au discutat, la nivelul specialistilor, greselile de limba.

Am considerat ca e timpul sa scoatem dezbaterea din aula Academiei si s-o aducem pe agenda publica, sa provocam o priza de constiinta in jurul acestei probleme grave de cultura si de identitate nationala. Fenomenul degradarii limbii romane in spatiul public, deci si in audiovizual, nu mai trebuie demonstrat. Il observa, cu ingrijorare, telespectatorii care ne scriu, oamenii de cultura care trag semnale de alarma, specialistii, profesorii, ziaristii, “carcotasii”, care fac haz de necaz.

Pornind de la aceasta realitate, am introdus in Codul CNA, in urma cu doi ani, articolul 88, care ne permite sa luam masuri impotriva celor care persevereaza in eroare, care nu isi dau osteneala de a se indrepta si comit inadmisibile greseli de limba. Asadar, am instituit, prin prevederi legale, obligatia radiodifuzorilor de a respecta normele de corectitudine ale limbii romane, stabilite de Academie.

Am trecut de la faza recomandarilor, a simpozioanelor la etapa pragmatica, realista a sanctiunilor. In premiera, am dat o serie de somatii posturilor care s-au detasat in topul greselilor, nu numai numeric, ci si pe criteriul gravitatii erorilor inregistrate.

Trebuie sa precizez un lucru: relatia noastra juridica este cu posturile, cu ziaristii-moderatori, realizatori, reporteri. De aceea, nu se monitorizeaza greselile invitatilor, ale persoanelor publice care se exprima pe un post de radio sau de televiziune. Acestea sunt, de altfel, si cele mai numeroase, adesea socante. Radu Paraschivescu a scos o carte savuroasa, cu mare succes la public, adunand astfel de perle in volumul Fie-ne tranzitia usoara!.

In opinia mea, electoratul ar trebui sa sanctioneze greselile de limba comise de politicieni, sa dea mai mare atentie modului lor de exprimare. O limba incoerenta, precara sau stalcita de greseli spune mult despre gandirea omului politic, despre orizontul si mentalitatea lui. Eminescu era de parere ca limba este un criteriu esential al culturii. Semidoctii, agramatii nu ar trebui sa ravneasca la demnitati publice.

In ce consta proiectul CNA, ati avut un model? Ce parteneri aveti?

Avem un program coerent de aparare a limbii romane, care reprezinta in esenta un demers de politica publica initiat de CNA. El are o baza legala - prevederile din lege si cod - si este validat din punct de vedere stiintific de cercetatorii de la Institutul de Lingvistica al Academiei. Finantam acest program din bugetul CNA, pentru ca el raspunde unui interes public major: imbunatatirea exprimarii in limba romana a ziaristilor din audiovizual. Stim bine ca influenta televiziunii, a radioului in lumea contemporana este foarte mare.

De altfel, tara noastra se afla in topul european in ceea ce priveste consumul de televiziune, mai ales al copiilor. Ei au tendinta sa-si aleaga modelele de la televizor, sa le imite, nu numai comportamental, dar si verbal.

Problema folosirii corecte a limbii nationale nu ne preocupa insa doar pe noi, ea se regaseste in documentele Parlamentului European, ale Comisiei Europene, care acorda un rol central diversitatii culturale si lingvistice.

Globalizarea, care ameninta identitatea nationala, relatiile economice si comerciale transfrontaliere, care impun intelegerea rapida intre parteneri, comunicarea primara in limba engleza, preluarea mecanica a neologismelor, transmisiile in direct care se fac sub presiunea evenimentelor, senzationalul, care nu are nevoie de prea multe cuvinte, influenteaza limba, imbogatind-o si saracind-o in acelasi timp. In fata acestui tavalug, CNA nu poate face minuni.

Dorim sa solidarizam principalele institutii de cultura, societatea civila, opinia publica pentru ca singuri nu putem reusi. Ne bucuram ca subiectul este tot mai preocupant, prezent in presa, pe agenda publica. Primim multe scrisori de la oameni, incurajari si chiar monitorizari sui-generis, foarte interesante, de la profesori de limba romana din toata tara.

Concret, programul CNA se bazeaza pe rapoartele de monitorizare elaborate, pe baza unor contracte de consultanta, de un colectiv de cercetatori de la Institutul de Lingvistica al Academiei, coordonat de d-na Rodica Zafiu, profesor universitar, si de d-na Marina Radulescu Sala, cercetator principal. Monitorizarile sunt intocmite periodic si prezentate in cadrul unor conferinte de presa, apoi postate pe site-ul CNA. Membrii Consiliului le analizeaza si, in functie de gravitatea si cantitatea erorilor identificate, aplica sanctiuni posturilor. Trebuie sa adaug ca rapoartele nu inregistreaza doar greselile, ele precizeaza si forma corecta, astfel incat ziaristii pot sa se corecteze, avand la dispozitie un adevarat indreptar lingvistic. Chiar vom incerca sa-l publicam in parteneriat cu Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului.

Cat priveste existenta unui model, se pare ca noi am devenit un model. De pilda, la Madrid, in cadrul unui important congres international, a fost prezentata conferinta Romania pe Internet, in care s-a vorbit despre “modelul romanesc al protejarii limbii”. Intentionam sa propunem si la EPRA (Platforma Europeana a Audiovizualului) o dezbatere pe aceasta tema, tocmai pentru ca, asa cum spuneam, agresiunile asupra limbilor nationale ingrijoreaza comunitatea europeana, care acorda mare respect si importanta diversitatii culturale si multilingvismului. Sa nu uitam ca postul de comisar european pentru multilingvism este ocupat de un roman.

Trebuie spus ca protejarea culturii si a limbii este reglementata si in legislatia audiovizuala a altor tari europene: Ungaria, Polonia, Spania, Slovacia si, mai ales, Franta, care are si o lege speciala de aparare a limbii.

Ce reactie au posturile radio-TV?

Ne bucura ca posturile de radio si de televiziune au inteles corect demersul nostru. Textele somatiilor aplicate de CNA au aparut pe ecranele televizoarelor si, astfel, opinia publica a luat cunostinta de deciziile noastre.

Ultimele monitorizari au consemnat un trend pozitiv, in sensul unei usoare diminuari a numarului de greseli. Persista, insa, erorile “tipice” care provin din ignoranta. Eliminarea lor presupune timp si efort de autocorectare.

Va ganditi sa continuati proiectul de “protejare a limbii romane”?

Nu mai este vorba de un proiect, pentru ca faza aceasta a fost depasita, ci de un program coerent, institutional, cu bataie lunga. Chestiunea protejarii limbii romane este o tema permanenta pe agenda Consiliului, asa cum este protectia minorilor, informarea corecta sau dreptul la propria imagine.

Stiu ca progresele sunt modeste, dar vom persevera si vom aplica legea mergand pana la amenzi. Cum spunea un ilustru inaintas: “Nu e nevoie sa speri pentru a intreprinde, nici sa reusesti pentru a persevera”. Cu toate acestea, eu raman optimist.

A consemnat Rodica Palade

DAN GRIGORE, membru CNA

Codrul - frate cu Romana!

Nu sunt mare amator de aparitii pe micul ecran. Pretul ce trebuie platit pentru acest gen de sport public, vedetizarea, nu m-a atras niciodata. Dar privesc fenomenul numit televiziune cu o mare atentie, as putea spune cu o curiozitate clinica aproape, pentru ca imi dau seama de imensul impact si de teribila influenta ce o exercita asupra privitorilor.

 Printre efectele perverse, dramatice, pe care le exercita “profesoara cea rea”, cum ar spune Popper, o pozitie covarsitor predominanta o are permanenta decadere a limbii romane. Patria noastra spirituala, cum spunea un poet, nu e cu nimic mai avantajata in existenta ei publica fata de cea geografica, in ambele se arunca gunoaie fara rusine si fara respect de sine si de ceilalti, in ambele se construieste fara coerenta, cu dispret fata de semnificatie si fata de civilizatie.

Defrisam haotic, bezmetic, codrii seculari si ii aplatizam, ii saracim, vai!, sistematic, pe cei semantici fara ca macar sa sesizam, in cazul acestora din urma, consecintele funeste pe care le poate avea in viitor secatuirea patrimoniului spiritual al limbii romane.

Televiziunile comerciale, cu rare exceptii, fac pe placul “publicului larg” vorbind pe limba “dintre blocuri”, romana interlopa, jignind auzul (celor care-l mai au!) si dand impresia, in cel mai bun caz, a unei totale lipse de scolarizare. De multe ori, reprezentanti ai unor minoritati etnice vorbesc mult mai corect si mai decent decat neaosii declarati! N-ar fi o noutate, istoria e plina de astfel de aparente ciudatenii. Dar aceste deja exceptii se pierd intr-un ocean de agramatisme si vulgaritati. Vulgaritati chiar si de pronuntie!

 Aici ar fi de observat degradarea culturii pronuntiei romanesti si in scoala teatrala. Sigur, nu putem sa pretindem de la actorii tineri sa rosteasca à la George Vraca sau Mihai Popescu. Dar de ce actorii englezi pot sa-si cultive, sa-si respecte si sa-si cinsteasca limba lor? Borges ar raspunde: fiindca Anglia e doica Europei!

Ascultati cum spuneau versurile cele mai banale lautarii cantareti de altadata! Jean Moscopol, Cristian Vasile erau ca niste rostitori de scoala elisabetana pe langa romana actuala quasi-interlopa. Si mai grav, daca se poate imagina, pierderea totala a accentului corect al cuvintelor si chiar a sensurilor multora dintre acestea face comunicarea - vorbesc de cea adevarata, nu de surogatele ei - din ce in ce mai saraca, o punte din ce in ce mai subtire si tot mai lipsita de nuante intre noi.

Pentru mine, limba romana este un spatiu bogat al vietii noastre spirituale. Poluarea, saracirea si golirea lui de sensuri, pentru cei mai multi dintre noi, ne lipsesc dramatic de cel mai important teritoriu “unitar”, “indivizibil” al solidaritatii experientei noastre comune in aceasta viata. Ne priveaza de calitatea de societate civilizata, ne coboara si din statutul de popor (cu istorie, simtire, idealuri comune) si ne debarca in aglomerarea unei populatii ametite de diferiti “stimuli”, mai bine sau mai prost impachetati.

Exilat in propria-mi tara, pe vremea limbii de lemn a lui Ceausescu, m-am aliat cu Teatrul, Poezia si Muzica pentru a transmite publicului, societatii, atata cata mai era, ingrijorarile si sperantele mele. Acum sunt si raman exilat in codrii mei semantici, pe care ii impart cu tot mai putini prieteni. Rar, cate un trecator se mai abate prin acest exil. Dar, cata vreme mai sunt vizitat, nu e totul pierdut.

GABRIELA STOICA, director - CNA

Apararea limbii romane in audiovizual: un demers de politica publica initiat de CNA

In anul 2002, cand CNA a inclus pe agenda sa, la initiativa domnului Dan Grigore, membru al Consiliului, chestiunea limbii romane, vorbite tot mai prost la radio si la televizor, nu stiam ca initiem - in fapt - un demers ce raspunde pe deplin criteriilor care definesc o politica publica.

Pornind de la o realitate tot mai vizibila si suparatoare, anume degradarea permanenta a limbii romane folosite la microfonul posturilor de radio si de televiziune, Consiliul National al Audiovizualului a demarat un proiect menit sa stopeze fenomenul si sa aduca problema apararii limbii romane in atentia opiniei publice. Agresarea limbilor nationale prin preluarea mecanica a neologismelor, englezirea fortata si mixarea cuvintelor sub presiunea unei comunicari primare - impuse de relatiile economice si comerciale transfrontaliere -, globalizarea care ameninta pierderea identitatii spirituale si culturale, mai ales in cazul popoarelor mici sau lipsite de “importanta strategica” in geopolitica actuala, pledeaza pentru analize si solutii urgente. Acestea nu pot fi gandite, elaborate si puse in practica decat in cadrul unei politici publice coerente, bazate pe lege, pe viziune strategica si pe un plan de actiune coerent.

In calitatea sa de garant al interesului public in domeniul comunicarii audiovizuale, CNA are obligatia sa asigure, in temeiul art. 10 al Legii audiovizualului nr. 504/2002, “protejarea culturii si a limbii romane, a culturii si limbilor minoritatilor nationale”. Aceasta prevedere este reluata explicit in Codul de reglementare a continutului audiovizual: “Radiodifuzorii au obligatia de a asigura respectarea normelor ortografice, ortoepice si morfologice ale limbii romane, stabilite de Academia Romana” (art. 88 din Codul CNA). La ora actuala exista, deci, cadrul legal pentru sanctionarea greselilor de limba, iar responsabilitatile culturale ale radiodifuzorilor fac obiectul unui capitol din Codul CNA. Incalcarea repetata a acestor obligatii duce la sanctiuni si CNA a dat mai multe somatii pentru atentatele comise impotriva limbii romane. De altfel, reglementarea folosirii corecte a limbii in legislatia audiovizuala raspunde standardelor europene, documentelor Parlamentului European si ale Comisiei Europene care acorda un rol central diversitatii culturale si lingvistice.

Etapele derularii Proiectului CNA

Decizia de a monitoriza felul in care se vorbeste limba romana la principalele posturi de televiziune si radio a apartinut membrilor Consiliului, dandu-se astfel curs numeroaselor sesizari primite din partea publicului. Pentru a conferi legitimitate stiintifica acestui demers, CNA a initiat un parteneriat cu Institutul de Lingvistica al Academiei. Metodologia monitorizarii a fost stabilita impreuna cu prestigiosi cercetatori si profesori universitari care au devenit colaboratorii CNA. De mentionat ca, pentru derularea acestui proiect, au fost prevazute fonduri speciale din bugetul institutiei, infiintandu-se si un post de consilier pe probleme de limba care este ocupat de un profesor universitar de la Facultatea de Litere.

Prima etapa a monitorizarii a vizat principalele posturi de televiziune si radio, selectate dupa criteriul audientei. Prelucrarea datelor obtinute a fost realizata in colaborare cu Institutul de Lingvistica al Academiei. In iunie 2002, sub egida Academiei Romane, CNA a organizat primul simpozion national destinat ziaristilor din presa audiovizuala, intitulat Limba romana la radio si televiziune.

Lucrarile prezentate in cadrul acestei dezbateri nationale au fost publicate intr-un numar special al revistei Forum audiovizual, distribuit tuturor radiodifuzorilor.

A doua etapa a programului CNA s-a bazat, in continuare, pe parteneriatul cu Institutul de Lingvistica al Academiei Romane la care s-a adaugat colaborarea cu IMAS, materializata intr-o cercetare sociologica a datelor lingvistice.

Monitorizarea CNA si a Institutului de Lingvistica din 2003 - la care s-a adaugat studiul IMAS - au fost prezentate in cadrul unui nou seminar national organizat de Academia Romana pentru comunitatea jurnalistilor din presa audiovizuala si presa scrisa. Pentru a mari impactul actiunii si a-i spori eficienta, pe site-ul CNA au fost publicate principalele tipuri de greseli pe care le comit ziaristii, dar si forma corecta indicata de dictionar, realizandu-se astfel un indreptar lingvistic de certa utilitate.

Anul 2005 a marcat noi abordari in politica CNA cu privire la responsabilitatile culturale ale radiodifuzorilor. Cercetarile efectuate in cadrul Proiectului PHARE si integrate campaniei Audienta fara violenta au demonstrat impactul violentei TV asupra copiilor. A fost analizata violenta din desenele animate, inclusiv cea de limbaj, calitatea traducerilor filmelor de animatie, constatandu-se tendinta stalcirii cuvintelor si abrevierii gramaticii, argotizarea sau chiar maidanizarea vocabularului.

Ca masura aditionala de stimulare a interesului jurnalistului pentru calitatea limbii romane, CNA a lansat - tot in 2005 - Proiectul Borges, o pledoarie pentru lectura - sincronizat cu programul Mai bine o carte al Ministerului Culturii si Cultelor. Apelul catre radiodifuzori de a-si procura lucrarile esentiale necesare actului jurnalistic a fost insotit de o bibliografie publicata pe site-ul CNA care cuprindea, spre consultare on-line, principalele dictionare ale limbii romane. In multe redactii a aparut raftul cu carti care prefigura Biblioteca Borges pentru care pleda Apelul CNA. Totodata, spre a veni in sprijinul celor interesati si a dovedi consecventa in aplicarea propriilor idei, am dezvoltat centrul de documentare al CNA, prin achizitionarea de enciclopedii, dictionare si lucrari din domeniul audiovizualului ce pot fi consultate la sediul institutiei.

Anul 2006 - anul pregatirii finale a audiovizualului romanesc pentru momentul calendaristic al integrarii europene - a presupus noi eforturi legislative de adoptare a acquis-ului comunitar. CNA a elaborat, dupa model britanic, Codul de reglementare a continutului audiovizual, in cadrul caruia un capitol este consacrat Responsabilitatilor culturale ale radiodifuzorilor.

In sfarsit, avem la dispozitie temeiul legal pentru penalizarea posturilor care ignora importanta folosirii corecte a limbii romane. In continuitatea demersului nostru, la sfarsitul anului 2006, am declansat o ampla ancheta, invitand o seama de personalitati ale vietii culturale sa-si spuna parerea in legatura cu felul in care se vorbeste romaneste la televizor si la radio. Scopul declarat al anchetei a fost solidarizarea intelectualilor si liderilor de opinie cu cauza apararii limbii romane. Raspunsurile primite au fost publicate in revista Forum audiovizual, nr. 6/2007.

Odata cu alegerea sa ca presedinte al CNA, in vara lui 2007, Rasvan Popescu a inclus, printre prioritatile agendei sale, obiectivul imbunatatirii calitatii limbii romane vorbite in audiovizual.

Calea de atingere a acestui obiectiv s-a modificat insa in mod esential. De la faza simpozioanelor si a recomandarilor s-a trecut la etapa sanctiunilor prevazute de lege. S-a reactivat parteneriatul cu Institutul de Lingvistica al Academiei si s-au incheiat contracte ferme ce prevad realizarea unor monitorizari stiintifice, care sa legitimeze si sa valideze sanctiunile aplicate posturilor de radio si televiziune. Cu alte cuvinte, s-a trecut de la vorba la fapta, la actiunea pragmatica si realista care speram ca va aduce o imbunatatire vizibila in ce priveste exprimarea in limba romana a ziaristilor din audiovizual.

Prezentul supliment al revistei 22 se raporteaza tocmai la aceasta etapa a Programului CNA, care a dobandit un caracter permanent.

Lingvisti “monitorizatori”

Acad. MARIUS SALA, directorul Institutului de Lingvistica

Lungul drum spre o limba romana corecta

Primim mesaje in care ni se spune ca ideea colaborarii dintre CNA si Academia Romana (pentru ca institutul nostru functioneaza sub auspiciile celui mai inalt for academic din tara noastra) este benefica, in conditiile in care carti se citesc, in prezent, din ce in ce mai putin, iar televiziunea si radioul au, la concurenta cu Internetul, o foarte larga audienta, devenind principalele mijloace de cunoastere a limbii noastre nationale. Si daca activitatea desfasurata de CNA era cunoscuta si pana acum, suntem incantati sa constatam ca un public tot mai numeros afla si despre preocuparile Institutului de Lingvistica in domeniul cultivarii limbii romane; scopul nostru comun este acela de a promova, in audiovizual, o limba romana macar corecta, daca nu si eleganta. Ne bucura si faptul ca mass-media informeaza publicul despre conferintele de presa organizate de CNA, la care participa si cercetatorii nostri implicati in acest program, multi foarte tineri, conferinte in cadrul carora se discuta rezultatele fiecarei etape de monitorizare. Initiativa CNA-ului de a cere posturilor de televiziune sa prezinte cele mai frecvente greseli, insotite de formele corecte, este datatoare de sperante. In aceeasi ordine de idei, salut cu satisfactie ideea revistei 22 de a publica cateva sinteze pe aceasta tema. Ele vor face cunoscute constatarile noastre tuturor celor preocupati de folosirea corecta a limbii romane.

O dovada ca ne aflam pe drumul cel bun este si faptul ca, la ultima conferinta de presa, a fost acceptata propunerea de a pune la dispozitia scolii aceste observatii, pentru ca elevii care privesc emisiunile de la televizor sa inteleaga ca nu toate exprimarile pe care le aud in acest cadru, creditat din principiu cu prestigiu intelectual, reprezinta “modele” de limba romana corecta si elevata, cum si-ar putea inchipui ei. Ministerul Educatiei si Cercetarii a fost de acord cu ideea de a publica o carte cu probleme de cultivare a limbii, pornind de la greselile sesizate de noi, lucrare ce urmeaza a fi difuzata in toate scolile din Romania. Profesorii vor avea, in felul acesta, la indemana nu numai gramatici teoretice, ci si un instrument practic cuprinzand exemple si explicatii clare, util pentru corectarea celor mai frecvente abateri de la normele exprimarii corecte.

Cand am acceptat propunerea facuta de CNA de a pune bazele unei colaborari cu Institutul de Lingvistica “Iorgu Iordan - Al. Rosetti” din Bucuresti in vederea monitorizarii modului cum este folosita limba romana pe posturile de radio si de televiziune, nu am fost deloc convins ca aceasta initiativa va avea viata lunga. Am crezut ca - asa cum se intampla adesea la noi, chiar daca este vorba de un demers util si interesant - lucrurile se vor opri, dupa ce se consuma entuziasmul inceputului. Trebuie sa observ, insa, ca m-am inselat. Si acesta este unul dintre cazurile cand ma bucur ca m-am inselat!

Personal, regret ca cei doi mari profesori ai mei, Iorgu Iordan si Al. Graur, care au militat cu pasiune pentru folosirea corecta si nuantata a limbii romane, nu mai sunt printre noi, ca sa vada ca exemplul lor este continuat si ca avem toate motivele sa credem in succesul stradaniilor noastre, pe lungul drum spre o limba romana corecta.

Prof. univ. RODICA ZAFIU,coordonator proiect

Criza si normalitate

Ni s-a pus, de mai multe ori, intrebarea daca - dupa trei runde de observatie si analiza - am observat schimbari semnificative in modul in care se vorbeste la posturile de radio si televiziune. Or, mi se pare ca un raspuns afirmativ ar fi cumva suspect de optimism exagerat. Nu cred ca o actiune de tipul monitorizarii poate avea un efect imediat si nici ca va transforma, peste noapte, vizibil, limba romana vorbita. De fapt, erorile observate si inregistrate de noi sunt de foarte multe feluri. Unele sunt inevitabile in vorbirea spontana: a cere unui reporter aflat in mijlocul incendiilor, al inundatiilor sau al protestatarilor galagiosi sa nu faca niciun anacolut, ori unui prezentator sau moderator sa nu se balbaie niciodata mi se pare de-a dreptul inuman. Doar cenzura comunista reusea, prin spaima si mai ales prin evitarea transmisiilor in direct, asemenea performante. Ce se poate schimba si trebuie schimbat sunt proastele deprinderi - trasaturile tipice pentru romana inculta, percepute de o parte din public ca stigmat social si ca rezultat al unor deficiente de scolarizare. Intre greselile din aceasta categorie, unele sunt evidente, banale erori de ortografie si punctuatie corectabile in principiu in ciclul elementar (dar de fapt pastrate in chip misterios de-a lungul anilor de liceu si de facultate): nostrii, a oferii, creaza, ma lovit, dezacordul de tipul ii place culorile etc.; altele tin de anumite mode si tendinte analogice ale limbii, care se manifesta in vorbirea nu doar a unor redactori, ci si a unor profesori, analisti, politicieni: “am decat o litera”, “ora doisprezece”, “lucrul care l-am facut”, “ca si director” etc. Acestea reprezinta obisnuinte adanc inradacinate, pe care de cele mai multe ori vorbitorii nici nu le mai observa. E categoria asupra careia monitorizarile actioneaza educativ, dar in niciun caz de la o luna la alta. Cand cineva a rostit toata viata plastec, vereghete si mafíe, sa aibe si se merita..., cand familia si prietenii vorbesc la fel, ba tot asa vorbesc si colegii din redactie, iar adesea si invitatii in studio, omul nu va trece a doua zi la forma corecta, doar pentru ca greseala i-a fost semnalata. Probabil ca va incerca sa-si supravegheze vorbirea: de cateva ori va reusi, de alte cateva ori va reveni, din neatentie, la vechile obiceiuri.

Daca nu sunt de imaginat schimbari in bine peste noapte, nu inseamna ca monitorizarea lingvistica nu este foarte utila in timp. Daca prezenta ei nu e intotdeauna foarte vizibila, absenta ei ar putea deveni periculoasa. Ma tem ca, in lipsa unor monitorizari sistematice, principiile calauzitoare ale comunicarii audiovizuale ar ramane doar: “se poate si asa”, “merge oricum”, “stiu eu sa vorbesc destul de bine”, “las’ca s-a inteles ce-am vrut sa zic”. Comunicarea cotidiana prin Internet si mesaje telefonice induce deja ideea ca informatiile utile se pot transmite fara mare atentie la forma: fara semne diacritice, cu abrevieri si ambiguitati. In lipsa unei atentii institutionale, limba tinde sa revina la forma ei dintai: orala, cu variatii continue, partial moderate de uz, cu zone de pierderi si redundante, cu inovatii numeroase, dar haotice. Limba literara e o creatie culturala, artificiala, constrangatoare, de care totusi avem nevoie. Fara constrangerile normei, oricat ni s-ar parea acestea de stupide, absurde, desuete, jocul social se simplifica, se reduce la tern si rudimentar. Lingvistii nu participa la aceasta monitorizare cu gandul de a face ca maine la toate posturile de radio si de televiziune sa se vorbeasca o limba romana perfecta, academica; si nici pentru a salva limba din cine stie ce pericol mortal al degradarii: ci pur si simplu pentru ca, in absenta unei discrete si permanente supravegheri, lucrurile ar merge, in timp, ceva mai rau... Supravegherea nu elimina incalcarile regulilor, ci le mentine in limitele normalului. Monitorizarea limbii vorbite la radio si televiziune nu trebuie pusa sub semnul urgentei, al dramei, al catastrofei, ci al unei senine normalitati.

Cercetator principal MARIANA RADULESCU SALA, coordonator proiect, Institutul de Lingvistica

Capriciile numeralelor si avatarurile traditiei lingvistice

Chiar inainte de a deveni “monitorizatoare”, am inceput sa ma intreb de ce un public - vai! - tot mai larg greseste in utilizarea anumitor numerale variabile. Primul care mi-a atras atentia (si nu numai mie) a fost “doisprezece” folosit pentru exprimarea orei, deci in contextul “ora doisprezece” sau, mai scurt: “Ne vedem la doisprezece”. Aceasta formula gresita, conform recomandarilor limbii literare, reprezinta acum, dupa cum o atesta si rezultatele monitorizarilor, uzul cvasigeneral; sunt rarisime persoanele care mai zic “ora douasprezece”, chiar si eu o fac cu sentimentul ca multi dintre cei care ma aud spunand asa ma taxeaza drept “pedanta”. Desi formulari ca “S-a nascut la orele doisprezece” sau “Pana la ora doisprezece se lucreaza” sunt curente pe toate posturile, n-am auzit pe nimeni spunand (inca!) “Ne vedem la ora doi” sau “Este ora douazeci si doi”, nici “Sunt obosita, m-am culcat la doi” (noaptea).

In primul rand, trebuie sa remarcam ca greseala apare in limba vorbita (taramul tuturor inovatiilor, unele mai fericite, altele mai putin), dat fiind ca, in scris, numeralele care exprima ora se noteaza cu cifre: ora 12. Incercand sa explic unei persoane nelingviste care este “regula” de folosire a numeralului in exprimarea orei, mi-am dat seama ca, de fapt, nu exista o regula bazata pe logica sau, mai exact, ca este vorba de o regula cu exceptii. La prima impresie, explicatia faptului ca este corect “ora douasprezece”, si nu “ora doisprezece”, ar fi aceea ca, prin atractie cu substantivul feminin “ora” pe care il expliciteaza, in cazul numeralelor care au doua forme de gen (doi/doua, doisprezece/douasprezece, douazeci si doi/douazeci si doua) s-ar cuveni sa alegem forma de feminin. Ce ne facem insa cu “ora unu” si “ora douazeci si unu”, care sunt corecte, cu toate ca si numeralul “unu/una” are doua forme de gen? Logica tace! Tot ce se poate oferi in chip de explicatie este ca asa s-au fixat aceste formule de exprimare a orei in traditia limbii literare: cu masculinul pentru (ora) unu si compusul sau (ora) douazeci si unu, dar cu femininul pentru (ora) doua si compusele sale (ora) douasprezece/douazeci si doua. In evolutia limbii literare, nu stim ce se va intampla; s-ar putea ca, sub presiunea frecventei lui “doisprezece” si a tendintei de regularizare a formelor, sa se impuna forma de masculin a tuturor numeralelor, in exprimarea orei. Aceasta cu atat mai mult cu cat forma de masculin a numeralului cardinal apare, in locul numeralului ordinal, si in contextul altor substantive feminine “numerotabile”, de tipul: “pagina doi/doisprezece/douazeci si doi/o suta doi” etc. sau “sectia doi/doisprezece/douazeci si doi” etc., acceptate acum de normele limbii literare, dat fiind ca reprezinta forme prescurtate ale structurii “pagina cu numarul doi” etc., respectiv “sectia cu numarul doi” etc. Intr-o etapa anterioara, se considera corect numai “pagina doua”, “sectia douasprezece” etc. Cat priveste ora insa, in prezent se recomanda totusi “ora unu”, dar “ora/orele douasprezece” (ca si “ora/orele doua, ora/orele douazeci si doua”).

Ceea ce m-a determinat sa aduc in discutie aceasta problema a fost, mai ales, constatarea ca forma “doisprezece” s-a raspandit, in vorbirea redactorilor de televiziune sau de radio, si in contexte in care reprezinta in mod clar un dezacord intre numeralul cu valoare de adjectiv si substantivul feminin sau neutru pe care il determina. O sa dau cateva exemple de asemenea greseli, fara sa indic posturile de la care au fost culese (acestea apar pe site-ul CNA-ului, in toate cele trei etape ale monitorizarii): “doisprezece zile”, “locuitorii a doisprezece tari”, “doisprezece grade la Arad” etc. Chiar si acum cateva zile am auzit la radio (pentru ca, mai nou, nu ascult stirile, ci le monitorizez) urmatoarea propozitie: “Din cauza furtunii, s-a intrerupt furnizarea de curent electric in doisprezece localitati din judet”. Extinderea formei de masculin a acestui numeral, in detrimentul celei de feminin, nu poate fi tolerata in asemenea contexte; la fel, nici in formele unor numerale invariabile compuse cu “mii” (de exemplu, “are peste doisprezece mii de membri”) ori cu “milioane” (de exemplu, “doisprezece milioane de lei” etc.). Nu exista niciun motiv ca numeralul “doisprezece” cu valoare adjectivala sa devina invariabil (adica sa aiba aceasta unica forma si pentru masculin, si pentru feminin/neutru); daca ar fi asa, ma gandesc ca titlul unei piese de Shakespeare ar deveni A doisprezecea noapte! De altfel, greseli de acelasi tip, explicabile numai prin neatentia si graba cu care se citesc texte in care numeralele sunt scrise probabil cu cifre, afecteaza si locutiuni-numerale formate cu “unu/una”, de exemplu: “douazeci si unu de facultati”, “treizeci si unu de sutimi”, “nouazeci si unu de piese” etc. Asemenea exprimari nu pot fi considerate drept rezultate ale unei tendinte de a transforma toate numeralele in cuvinte invariabile (ca majoritatea membrilor acestei clase), pentru ca s-a inregistrat si situatia inversa, adica folosirea gresita a formei de feminin in locul celei pentru masculin/neutru: “avem o mie si una de lucruri de facut”, “cele patruzeci si una de puncte”, “suntem douazeci si una de milioane” etc., precum si o forma hibrida de toata frumusetea (care mi-a amintit de celebrul “al douasprezecelea congres” al tovarasului Ceausescu): “cel de-al doilea film”, “al douazeci si doualea al seriei” sau “cel de-al douazeci si doualea meci”! Sigur ca, in timp, limba se schimba (nu indraznesc sa spun “evolueaza”, pentru ca unii cred ca, in prezent, a noastra “involueaza”), dar nu toate abaterile de la norma care apar in limbajul oral reprezinta tendinte validate, in etape ulterioare, ca variante corecte de limba.

Si totusi... In afara de tipul “pagina doi”, discutat mai sus, voi mai da un exemplu de evolutie de la statutul de abatere la cel de situatie acceptata in limba literara, si acesta tot din sfera numeralelor, si anume din domeniul formulelor pentru exprimarea datei. In scris, data este redata tot cu cifre, arabe si/sau romane. In vorbire, pentru indicarea lunii se foloseste intotdeauna numeralul ordinal, iar pentru an, numeralul cardinal: 7 III 2008 sau 07.03.2008 se citeste sapte a treia doua mii opt. Pentru indicarea zilei insa, se folosesc ambele tipuri de numerale: numeralul ordinal pentru prima zi a lunii (1 III... sau 01.03.... se citeste intai a treia...), dar cel cardinal pentru toate celelalte zile ale lunii (vezi sapte a treia de mai sus). Pana de curand, daca era vorba despre zilele de 2, 12 sau 22 ale lunilor, forma recomandata drept corecta era numai cea de feminin a respectivelor numerale cardinale, asadar combinatiile 2 februarie, 12 mai, 22 iunie trebuiau sa fie citite doua februarie, douasprezece mai, douazeci si doua iunie, prin asociere cu termenii feminini zi(ua) sau data la care se refera numeralele. “Traditia” limbii literare se dovedea insa, si de aceasta data, inconsecventa: pentru zilele de 21 si 31 ale lunilor recomanda forma de masculin, adica 21 aprilie sau 31 iulie se citeau douazeci si unu aprilie, respectiv treizeci si unu iulie. Vorbitorii, in marea lor majoritate, au solutionat aceasta contradictie in favoarea formelor de masculin ale numeralelor, in toate contextele. De aceea, sub presiunea uzului lingvistic, in prefata la noul Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane se arata ca, pentru exprimarea datei, se pot folosi fie formele de masculin ale numeralelor (doi februarie, doisprezece mai, douazeci si doi iunie), fie cele de feminin.

Revenind la obsesiva formula ora doisprezece”, ma intreb daca, intr-un viitor neprecizat mai indeaproape, aceasta nu va deveni, datorita frecventei si prin contaminare cu “ora unu”, o varianta tolerata de norma, ca si “doisprezece mai”.

BLANCA CROITOR, Institutul de Lingvistica

Cum recunoastem o greseala de exprimare?

Cand am inceput sa monitorizam pentru CNA, ne-am pus problema unde ar trebui sa tragem linia intre greseala si corectitudine, avand in vedere ca limba romana vorbita la televizor si la radio nu trebuie sa fie, totusi, la nivelul normei academice. E greu sa ai foarte clar in minte cum ar trebui sa fie limba romana vorbita la televizor, tinand cont de diversitatea posturilor si de necesitatile expresive ale emisiunilor prezentate, astfel incat sa poti incadra cu precizie un exemplu care “nu suna bine”. Asa se face ca primele luni de monitorizare au fost unele in care am tatonat putin terenul. Am trecut in tabelele noastre nu doar greselile, ci si observatii cu caracter mai general referitoare la limba romana vorbita la radio si televiziune. Nu aveam pe atunci in minte foarte clar faptul ca posturile radio si TV vor fi sanctionate sau amendate pentru ce faceam noi, astfel incat ne-am putut desfasura in voie, transpunand in fisele de monitorizare o mare parte dintre problemele pe care ni le puneam cand observam spectacolul limbii vorbite la televizor. Asta pentru ca majoritatea dintre noi, “monitorizatorii”, lucram la Institutul de Lingvistica, unde incercam sa explicam formele si constructiile limbii romane, nu sa le condamnam, perspectiva noastra nefiind una strict normativa.

Dupa primele luni de monitorizare, am simtit nevoia sa facem o ierarhie a observatiilor noastre de limba, avand in vedere sanctiunile date posturilor si scopul educativ implicit al demersului nostru. Astfel puteau fi reperate mai bine greselile propriu-zise, care trebuiau corectate mai repede, lasand corectarea abaterilor mai putin grave pentru nivelul urmator. Prin urmare, in raportul pentru luna martie am facut doua liste de observatii: una cu greseli mai grave si alta cu recomandari. Multe dintre formele trecute la recomandari sunt greseli propriu-zise, altele sunt doar forme foarte frecvente inca neacceptate de norma, exprimari argotice, familiare, creatii ad-hoc, inovatii lexicale etc. Nu a fost usor sa trasam linia intre cele doua categorii, iar la urmatoarele rapoarte, multe dintre formele nerecomandate ar putea trece, inapoi, in categoria greselilor. Nu pentru ca ne-am fi razgandit in privinta corectitudinii lor, ci pentru ca este destul de greu de facut o ierarhie a gravitatii abaterilor de la norme. Sau pentru ca vom ajunge si la nivelul urmator, in care o parte dintre greselile mai grave se vor fi corectat, iar noi nu vom mai discuta despre virgula intre subiect si predicat, ci despre “diferitele trepte ale limbajului familiar si ale colocvialitatii, fatetele vulgaritatii, nonsensuri declansatoare de umor involuntar, confuzii paronomastice, intretaieri ale oralitatii cu formule argotice si de jargon, reminiscente ale limbii de lemn... etc.”, asa cum se spunea in mesajul primit de noi de la CNA, la inceputul colaborarii noastre.

ALEXANDRU NICOLAE,Institutul de Lingvistica

CNA + Academia Romana = Politie lingvistica?!

Desi, in mare masura, rapoartele de consultanta lingvistica s-au reflectat in presa intr-un mod obiectiv, unele relatari se caracterizeaza printr-o anumita excentricitate specifica jurnalismului romanesc postdecembrist. Unul dintre stereotipurile presei este clasamentul, mai exact, crearea de clasamente, ierarhii, topuri, stereotip care se aplica si informatiei care nu se cade a fi ierarhizata, rezultand, fireste, o relatare inadecvata din pricina aplicarii principiului “senzationalului” unui subiect profund nesenzational. Daca ne obisnuiseram sa aflam de la majoritatea jurnalelor de stiri care este “cea mai cumplita crima din ultimele doua saptamani” sau cel “cel mai mare tun imobiliar de anul acesta”, in aceeasi maniera am fost informati care sunt “cele mai grave greseli” de limba (din nou, ca o ironie a sortii, exemplele cu “cele mai grave greseli” sunt de la postul concurent). Bineinteles, nici clasificarea posturilor de radio si de televiziune, in functie de numarul de greseli, n-a lipsit. Insa “greselile” dupa care s-au facut diversele topuri si clasamente (din realizarea acestora n-a lipsit nici creativitatea jurnalistului) nu sunt intotdeauna “greseli”, intelegand prin greseala de limba abaterea stricta de la normele limbii romane literare. Acordul dintre Consiliul National al Audiovizualului si Institutul de Lingvistica al Academiei a privit si priveste, in continuare, un raport de consultanta lingvistica, nu o vanatoare “oarba” de dezacorduri intre subiect si predicat. Echipa Institutului a incercat (si, in mare masura, cred ca a reusit) sa realizeze un studiu complex despre cum se vorbeste si se scrie in audiovizualul romanesc, despre “calitatea” limbii folosite in audiovizual. Cea mai vizibila parte a demersului au fost, fireste, greselile de limba (pentru ca sunt componenta “senzationala” a rapoartelor) si, de aici, feed-back-ul descris mai sus. La o analiza mai atenta a fiecarui tip de raport (pana acum au existat 3 etape de monitorizare; rezultatele fiecarei etape au fost tabelele de monitorizare pentru fiecare post de radio si de televiziune, cate un raport extins, detaliat, si cate un raport-sinteza, de mai mici dimensiuni) se poate lesne observa ca greselile (semantice, morfologice, sintactice, ortografice, de pronuntare) au fost doar o componenta a investigatiei; pe langa abateri de la norma, rapoartele inregistreaza si elemente de creativitate lexicala a limbii romane (care nu pot fi in niciun caz categorisite drept greseli), stereotipuri lingvistice, formulari care se abat intr-o masura mai mica sau mai mare de la specificul limbajului mediatic (limbaj vulgar sau aluziv, “culoarea locala” obtinuta prin folosirea de termeni colocviali si argotici). Aceste “inregistrari” din tabelele de monitorizare nu pot fi puse pe picior de egalitate si numarate, rezultand un clasament al posturilor de radio si de televiziune in functie de numarul de greseli. Fiecare inregistrare contine si explicatia existentei sale in tabelele de monitorizare.

ADINA DRAGOMIRESCU, Institutul de Lingvistica

Despre lucrurile care trec neobservate

In timpul summit-ului NATO, un incident lingvistic, anecdotic, a fost remarcat pe la toate posturile de radio si de televiziune, precum si in presa scrisa: pe site-ul Presedintiei americane, presedintele Basescu a fost botezat “Vasesque”, iar Constanta, “Constadt”. Mircea Badea, unul dintre eroii primelor noastre rapoarte de monitorizare, sursa nestavilita de material pentru studiile de stilistica si, nu de atat de putine ori pe cat crede, si pentru cele normative, a dedicat cateva minute bune din emisiunea sa incompetentei celor de la Casa Alba, care n-au avut curiozitatea de a da o cautare pe Google ca sa vada cum se scrie numele presedintelui Romaniei. Aceasta eroare a fost, fara indoiala, demna de a fi observata si comentata.

Tam-tamul creat pe seama neatentiei celui care a postat pe site-ul Casei Albe o informatie neverificata contrasteaza insa cu tacerea totala din jurul multelor informatii gresite ori cel putin inexacte referitoare la rapoartele noastre de monitorizare si la autorii lor (nu gradul de importanta face posibila compararea celor doua situatii, ci faptul ca avem de-a face cu o problema lingvistica). De exemplu, s-a perpetuat, de pe un site pe altul, informatia ca “academicianul Maria Radulescu” a declarat cutare lucru despre rezultatele celei de-a doua etape de monitorizare. In primul rand, nu exista o relatie semantica si referentiala directa intre statutul de cercetator al Academiei Romane si cel de academician, adica de membru al aceleiasi institutii. In al doilea rand, numele coordonatoarelor proiectului nostru au fost stalcite cu mai multa sau mai putina ingeniozitate (“Rodica Zahiu”, “Maria Radulescu” sau “Marioara Radulescu-Sala”), dar asta nu e neaparat de mirare, din moment ce un post de televiziune nu cunostea nici macar numele primei doamne a tarii, pe care a numit-o “Mariana Basescu”. Eroarea a fost, desigur, observata numai pentru ultimul caz.

Un alt lucru care a trecut neobservat sau cel putin necomentat dupa principiul “unde nu-i amenda, nu-i nici interes” a fost faptul ca raportul al treilea, realizat in urma monitorizarii lingvistice a posturilor de radio si TV in luna martie, nu mai contine fapte stilistice, incluse, impreuna cu alte greseli mai putin grave si mai putin evidente pentru presa si pentru publicul larg, intr-o lista de recomandari. Solutia separarii celor doua categorii de abateri de la norma in greseli grave si recomandari speram sa ne puna la adapost de atacurile acide ale unor jurnalisti cu personalitate, dar lipsiti de modestie, care au observat, in dreptul numelui lor, numai creatiile personale ori chestiunile de ordin stilistic, dar au trecut cu vederea greselile grave si de necombatut, simtindu-se, in plus, nedreptatiti pentru ca au fost avertizati sau sanctionati de CNA. Exprimari vulgare de tipul: “nu reusesc sa ti-o traga”, “in ce cacat de tara traim?”, “erau mother fucker?”, “in puii mei!”, “i-a dat in bot”, “ba, io-m bag picioarele in ea de muzica”, “o curvistina mica pusa pe interes”, “vreun pulifrici de-asta”, “bai, pupincuristule”, “n-au reusit sa ne-o traga”, “pe voi va cam freaca grija”, pe langa faptul ca atrag atentia telespectatorului avid de senzational, spun ceva si despre vorbitor, pe care il incadreaza fara echivoc fie in stilul “otevistic”, fie in stilul Mircea Badea, desi considerentele pentru care aceste doua categorii de jurnalisti isi permit sa se exprime asa sunt diferite. Daca senzationalul faptelor nu mai e suficient de atragator, par sa spuna cei care au fost afectati de avertismentele primite, ne reorientam catre senzationalul lingvistic, iar daca mai e si o emisiune de divertisment, putem sa spunem aproape orice si aproape oricum, numai sa nu trecem neobservati.

In aceste conditii, nu este nimic surprinzator in faptul ca al treilea raport a trebuit sa astepte in sertar terminarea summit-ului ca sa nu treaca total neobservat.

IRINA NICULA, Institutul de Lingvistica

E senzational, e incendiar, e total!

Un fenomen lingvistic actual, din ce in ce mai extins in limbajul jurnalistilor, consta in tendinta de a reda stirile sau informatiile prezentate in emisiunile TV sau radio sub apanajul senzationalului. Astfel, emisiunile TV, mai ales talk-show-urile, abunda in editii “incendiare”, seriale “senzationale” si, nu in ultimul rand, in episoade “totale”, pe parcursul carora moderatorii ne invita cu fervoare “sa ne chemam familia, rudele, vecinii sau prietenii” pentru a nu rata emisiunea pe care o urmarim. Subordonata acestei tendinte de emfatizare si denaturare a informatiilor prezentate este si folosirea in exces, in contexte neadecvate, a unor cuvinte precum “adevarat”, “fabulos”, “incendiar”, “mondial”, “tare” etc. ca adjective cu sens superlativ, menite sa dea o dimensiune bombastica discursului. Formulari precum “Sanie cu zurgalai, piesa de piesa adevarata”, “Bibelourile fabuloase pe care le aveti”, “Ce titlu incendiar!”, “Mama, ce cool, marfa, mondial!”, “Cine e cel mai tare jucator?” sunt frecvente in presa audiovizuala. Mai recent, apare folosit cu sens superlativ si adjectivul “total” in exprimari rezumative precum “(Hai) ca asta e totala!”, “Chestia asta e totala!”. Stereotipe, exprimarile evaluative de acest tip sunt, in sine, si echivoce, avand ca efect “expedierea” si concentrarea atributelor unui fapt prin substituirea lor cu un singur adjectiv din seria in discutie. Aceste artificii ale discursului televizat, al caror scop este sa incite si sa atraga, nu fac decat sa opacizeze sensul de baza al discursului si sa simplifice, intr-un mod superficial, descrierea faptelor - putem doar sa intuim ceea ce se vrea a fi un titlu “incendiar” (probabil scandalos) sau un “jucator tare” (performant sau talentat), iar, printr-o formulare precum “Ce mondial!”, discursul devine total netransparent si nu ne putem imagina decat, cel mult, o reactie de stupefactie sau incantare a vorbitorului. De asemenea, telespectatorul neobisnuit cu astfel de procedee de gradare absoluta poate fi derutat de faptul ca, in folosirea acestor adjective, nu mai exista niciun fel de restrictie semantica; orice poate fi “tare” in limbajul actual colocvial - “aparitie tare”, “informatie tare”, “melodie tare” etc. -, la fel cum orice poate deveni “total” sau “mondial”, fapt ce conduce la o uniformizare a sensurilor si, in cele din urma, la inexpresivitate. Pe langa aceasta deruta, intervine si teama ca procedeul este necontrolabil si ca inventarul adjectivelor folosite astfel poate continua sa se largeasca, fara vreo necesitate interna, ci pur si simplu din dorinta nemotivata de variatie. Folosirea unor astfel de adjective cu un sens deformat nu denota creativitate lingvistica, ci, dimpotriva, superficialitate in exprimare, avand drept urmare un discurs pe cat de concis, pe atat de sarac si de inexpresiv.

ISABELA NEDELCU, Institutul de Lingvistica

Greseli in utilizarea prepozitiilor

Aparent cuvinte nesemnificative, formate din cateva litere (de multe ori, numai doua; vezi de, cu, la, in, pe), prepozitiile au, de fapt, un rol important in structurarea enunturilor. Selectam din monitorizarile realizate in 2007 si in 2008 doar cateva tipuri de greseli ce privesc utilizarea lor.

Frecvent, se inregistreaza inlocuirea unei prepozitii cu alta, fapt ce se poate asocia cu modificari semantice neintentionate sau cu “citiri” duble, adesea cu efect amuzant. In exemplul “ti-a intrat fusta in apa”, substitutia prepozitiei la cu in nu este permisa: “a intra la apa” este o constructie fixata, cu sens global, iar inlocuirea lui la cu in antreneaza un alt sens al imbinarii rezultate. In exemplele “Doar putin sa ramaneti in telefon si dumneavoastra!” si “Nu stia nimic despre acest subiect, a aflat despre el de la ziare”, atrage atentia utilizarea nepotrivita a prepozitiilor in, respectiv de la. Daca, in unele contexte, prepozitiile la si in sunt substituibile, in virtutea sensului lor locativ, alegerea uneia sau a alteia implicand desigur o anumita diferenta semantica (ca in: “A ramas in scoala”, “A ramas la scoala”), in primul context nu este permis acest lucru. Semantica inrudita explica si inlocuirea prepozitiei din cu de la din exemplul al doilea. In unele situatii, acestea pot fi inlocuite una cu cealalta (de pilda, cand insotesc un nume de loc: “A venit tocmai de la Bucuresti”, “A venit tocmai din Bucuresti”), in altele, asa cum e cazul exemplului nostru, nu.

Foarte des, in limba actuala, prepozitia pe apare in locul altor prepozitii, fapt observabil si in monitorizarile ce ne servesc drept corpus, in exemplele: “Publicitate. Ne intoarcem pe aceasta idee”; “Erati o prezenta foarte frecventa pe mai putinele televiziuni de la acea vreme”; “Poate ne semnalati acest lucru pe SMS; tot aici, pe SMS”; “Nu in ultimul rand pot fi discutii ulterioare pe problema partajului”. In multe contexte, pe inlocuieste o prepozitie cu valoare circumstantiala (la, prin etc.). Uneori, ca in ultimul exemplu, pe capata un sens relational de tipul “in ceea ce priveste, referitor la, despre”. Este evident ca utilizarea excesiva a prepozitiei pe in locul altor prepozitii, utilizare apartinand registrului colocvial, trebuie evitata pentru a se obtine o comunicare clara si elevata.

CARMEN MIRZEA VASILE,Institutul de Lingvistica

Greselile cauzate de hipercorectitudine

Cauzele greselilor, din presa audiovizuala, sunt complexe si amestecate: nestiinta, lipsa timpului de a prelucra discursul, in cazul transmiterii in direct, proasta inspiratie de moment, lipsa de talent a unor jurnalisti. La acestea, se adauga o cauza destul de importanta: chiar dorinta de a nu gresi sau de a fi foarte corect duce la erori lingvistice, explicabile, deci, prin hipercorectitudine (sau hiperurbanism). O forma, sau o constructie, hipercorecta nu este una foarte corecta, ci una gresita, dar “cu pretentii”. Acest fenomen bumerang are legatura cu argumentul autoritatii la care recurge jurnalistul pentru a convinge; pe de o parte, el se solidarizeaza cu publicul si vorbeste pe limba lui, pe de alta parte, vrea sa se inalte deasupra lui, aratand ca el este cult, apeleaza la neologisme, cunoaste limbi straine si se exprima corect romaneste. O serie de cuvinte si forme flexionare sunt rostite hipercorect cu -e-, in loc de -i- (vereghetele, petec, plastec, impiedeca, presidentie, pureci, tenesi, inimele, marele femei, saptamanei, dupa-amiezele, painei, neregulei, cetei, gradinei, batranetei, salbatec, masinei), sau cu -o-, in loc de -u- (sa adaoge, repaos, tentacolele, autovehicol, genoflexiuni). Unele neologisme sunt pronuntate eronat, ca in limba de origine (postiura, montiuri, cazino, cargo) sau germanizant (sprei, state); teama de a nu comite acest tip de greseala duce la alte greseli (stacheta). Pretiozitatea se manifesta si in cazul termenilor patrat, repercusiune, rostiti patrat, repercursiune, si mai ales in pronuntia lui e- initial in forme pronominale si in cele ale verbului a fi (el, in loc de iel, este, in loc de ieste etc.). In scris, efectele hipercorectitudinii sunt mai putine si se refera, cu precadere, la variantele foarte frecvente de rostire gresita si la anumite cuvinte al caror final contine consoana -r-: anumiti membrii; unde-s banii nostrii; am fost foarte mandrii ca...; muncitoriii s-au chinuit; suntem membrii ai acestui grup de state europene.

Chiritismele extrase din tabelele de monitorizare sunt mai vizibile decat celelalte erori si pun o eticheta urata asupra celui care le adopta. Solutia ar fi consultarea lucrarilor normative de limba romana si, nu in ultimul rand, bunavointa si bunul-simt.

ANTOANETA TANASESCU, consilier - CNA

Asculta ce vezi

Prolog

Aceste texte sunt compuse prin asamblarea unor sintagme sau cuvinte pe care monitorizarile realizate de CNA, in parteneriat cu Institutul de Lingvistica al Academiei  (mai 2001-februarie 2005, 15 octombrie-25 noiembrie 2007, 27 noiembrie-11 decembrie 2007), le-au semnalat ca abateri de la regula la nivel ortoepic, morfologic, sintactic, lexical. Printr-un artificiu pur retoric, am transformat lista (enumerare, pe verticala, a greselilor) in text (scris pe orizontala) si, cum “lipirea” nu s-a putut realiza de la sine, am inventat pasaje de trecere, cuvinte de legatura, pe care le-am marcat, spre stiinta, cu alt caracter de litera. In cazul de fata, bold. Surpriza abia acum a venit. Artefactul obtinut, echivaland cu eroarea gramaticala in stare pura, a reusit inca de la prima lectura sa ne puna pe ganduri, sa ne incite, chiar, iar dezacorduri flagrante, taxate de orice scolar, sau inadmisibile fracturi de sens nu au mai aparut ca avand dimensiuni apocaliptice. Nici macar mari! Mai mult, de la un punct inainte, textul parea ca se scrie singur, gasindu-si cadenta si asumandu-si granitele, ascultand, in consecinta, de propriul sau proiect intern, si nu de vointa condeierului. Era nu o insailare intamplatoare de cuvinte, ci devenise un limbaj cu individualitate si prezenta de sine statatoare. De aproape o jumatate de secol ne-am obisnuit cu erorile lui (unele, flagrante), cu ezitarile lui (unele, spectaculoase), cu stridentele inadmisibile, cu petele de culoare sau intuneric. Ne-am obisnuit, si vigilenta critica incepe sa somnoleze. Ascultam textul. E ca la televizor, spunem, nu ca pe un repros, ci, mai degraba, ca pe o scuza. Sau, pur si simplu, ca pe o constatare. Dar cum televiziunea si, in parte, radioul sunt ascultate de cea mai mare parte a populatiei Romaniei, acordurile inadecvate, inovatiile greu de acceptat sau declicurile semantice se difuzeaza instantaneu la scara intregii natiuni. Pentru ca, pe de o parte, beneficiaza de prestigiul institutiilor ce si le asuma, iar pe de alta parte, sunt repetate ora de ora. Asa ne intra in obisnuinta; obisnuinta cu anormalitatea. Iata de ce campania initiata de CNA, de protejare a limbii romane, trebuie luata in serios. Trebuie sau, cum se spune la televizor, trebuieste? Cititi si decideti!

I. Vocea mea e ca un spicher, asa ca asculta ce vezi, nu face un quelque-chose, lasa ce-a fost maine si alege sau un concurs de misse sau o baie in political corecteness. Se mai intampla si accidente inerente, deci, vara asta lucrez promotional tocmai ca palpitantul sa fie mai mare vizavi de tot si toti.

Si acum, va vorbesc pe bune, mai ales ca ultimul comunicat al presidentiei se ocupa de dimensiunea cetatenilor si a largirei NATO, intrebandu-se, in fond, ce e in spatele la aceasta afacere. Sunt intrebari vechi, venite, poate, tocmai din ordinul cavalerilor de la Masa Rotunda, sunt intrebari noi care va rod. Mai ales acum, in pragul alegerilor electorale cand focuri de arma au rasunat in buricul Bucurestiului si au lovit un trecator gasit fara viata, fara suflare si intr-o avansata stare de coma. Sa fie un razboi al carui deznodamant, ca orice razboi, nu-l stim? Sau doar efectul de la o decizie care survine egzact de maine cand incepe distribuirea cupoanelor agricole si un cap al mafiei din Statele Unite a murit de cancer.

La capatul politicii, un mini-meteo. Dupa ninsoarea de asiara, se anunta o eclipsa solara de soare, in urma, averse de ploaie, din nou si ger si viscol, ger care i-a stricat afacerile prostituatelor. Oricum, se apropie, Sfantul Petru si Pavel. Ceea ce mi-e foarte greu sa cred acest lucru, asa ca veti vedea in premiera videoclipul pe care il veti vedea imediat. Sa va uitati cu ochii larg adanciti. Eu am sa tac pentru ca, dupa o saptamana de petrecanie mi-e curmata putin vocea si ne trebuiesc plamani curati ca sa stim ca semnalele vitale sunt in viata.

Principalii protagonisti ai discutiei sunt mijloacele mass-media care revin din nou in actualitate. Asa ca testam izul invitatilor dornici sa auda care sunt prevéderile actualei legii, care sunt tehnicele folosite la Miunih si la Bérlin.

Ce alegem? Filmul pe televizor sau acest autor la nenumarate carti sau pe aceasta melodie care o vor canta la prima mana? Sunteti ready? Ar fi super sa se tina emisiunea in ploaie iar artistii care dau cu glanda sa aibe in jur reporteri de reporteri. Oricum, aparitia cartii este, pe undeva, un gest si, ce mai, emisiunea e beton, vere.

Cum vrea muschiul lui o sa-mi raspundeti si desi a cazut magareata pe noi, eu nu pun botul prea usor. Imi pare cu regret si desi se apropie o noua vara cu lipeli, stiti voi, cu mega-lipeli, ma retrag sa ma aerisesc la cutiuta, sa-mi fac o toaletare perfecta a urechilor dar si o french manicure.

Se poate sa am o minuta libera. M-as opri la publicizarea povestii acestei fete care este putin umbrita si putin descumpanita de divortul parintilor. Ei, chestiuni familiale, ce sa-i faci! Familiale sau familiare? Original sau originar din Malta? Extras sau extract de cont? Poate ma lamuresc citind niste cotidiane. Sau cotidiene? Colegii sunt destui de confuji in aceasta directie, dar bate ora doisprezece si trebe sa ajung la o foarte prestigioasa adunare condusa de doamna ministra de resort. Nu pot lipsi. Ca si lider trebuieste sa cuvantez pentru a explica la toti ceilanti ultimile schimbari din tráficul roman (Carol Dávila, Lugój, Móldova Noua) sau de afara (Strásburg, Ucraína, Rusía, Yemén). Asa ca nu mai strambati din priviri caci pe strazile alea se plimba Costel cu capul decapitat al sorei sale, pe strazile alea unde nu se vede nici un picior de om.

Silance din gura, ba! Ce e cutitul asta cu mat in fund? Sa te-nfigi in stomacul soacra-tii ca sa afli cate oua a frecat maica-ta de te-a scos asa galben.

Dar, haideti sa vedem si alte stiri pe scurt, apoi sa luom, sa lom publicitate. Si in urma acestei sase editii a emisiunii sa ne spuna insusi studentii, la libera fiecaruia dintre invitati alegere, ce spray de dat la subrat  e mai bun si unde sunt medicamentele care ei au foarte neaparata nevoie. O ultima intrebare la dumneavoastra si captarea atentiei poate fi in acest moment complementata: tu, din intelesul tu ce mai faci se scrie cu doi o?

P.S. Sub titlul Vara la televiziuni, creierul intra in vacanta, Adevarul, din 22 iunie 2002, adauga alte cateva “perle”: nu se stie cauzele, transmite agentiile de presa, decapitat la varf, avem de rafistolat in legislatia privatizarii, suveranul pontif a fost investit, primele impresii la primele zile de munca, cei mai rai cunoscuti pescari, ca cartea buna e prostie, pe care cu totii o dorim si carora ne place tuturor, aceste reglementari se vad vizibil, pe presedinte il doare intr-o anumita parte a zonei si, in sfarsit, mandria nationala ni se scoala.

II. Hai sa auzim cu temperaturile din tara. La nivelul zilei de maine vor incepe ploile si o sa se topeasca, o sa se melteasca zapada. Cand vine frigul si ploaia te ia ametelile, or fi si intemperii pe afara, si atunci cum poti sa vorbesti de inundatii si sa te razi? Dar s-a expirat timpul, asa ca vin vesti noi. Ceea ce s-a intamplat azi pe conferinta de presa si pe buletinele de stiri imi aduce aminte la o reclama pe care o vad la televizor cu privire la sexosenia lui Cioaca in timp ce pe voi va freaca grijea despre emigrantii romani iar autoritatile din Italia sunt foarte retezante. Asa ca, va rog, doar putin sa mai ramaneti la telefon: ati luat legatura vizavi de situatia acestor oameni? Spune si Gazeta si Prosportul ca li s-a promis succes si imbogatire peste noapte. O adevarata bomba la care a fost adaugat un mecanism de ceasornic. Ca si concluzie, ce ar trebui sa facem? Ma risc si intreb: domnule doctor, in conditiile in care mii de cazuri si de diagnostice se lupta cu moartea, pe cati dintre noi afecteaza aceasta boala si care sunt rezultatele eczaminarilor? Ma sunau sa ma intorc inapoi sa vad despre ce e vorba si intr-adevar de ce barbatul s-ar  complace sa fie pus la mijloc intre doua femei. Dragii mei, dragele mele, i-a tinut lua ala mainile in ideea ca n-au reusit sa ne-o traga ca si tentatie de a alege in afara cuplului. Iar eu, de exemplu, CNA-ul ma pune sa va intreb daca aveti probe: tu ma faci pe mine sa nu mai am vigoare, dar, de altfel, toata lumea se plange de dureri de spate si varste din ce in ce mai tinere in timp ce vereghetele de pe degete va lipsesc. Si se mai ducea niste dudui si mai suspineau niste dudui … Ma risc. E cazul sa acceptam dezvaluiri socante despre ce se intampla cu banii nostri, sa speram la premii de peste doisprezece mii de euro anuntate in jurul datei de doispe, sa privim pe acesti copii care si-ar da frau liber aventurii si dorului de a bate pe culoare. Iar toate lucrurile astea se pierd datorita incompetentei Guvernului. Mai e si povestea cu doamna blonda. Ma raz de lesin aici ca vad o poza: a inceput sa o copie pe Loredana Groza.

III. Pe fundalul luptelor pentru influenta si a conflictelor personale, vor fi achizitionate, totusi, patru spitale mobile care vor fi repartizate astfel: doua la Bucuresti, una la Iasi si o alta mai departe.  In fond, edilii nu pot fi legati si trasi la analize ca sa decida cum e mai bine: sa amestece betonul ca sa fie beton sau sa paraseasca locatia respectiva, cu nelipsitii ei tenesi cu tot, o locatie cutie de chibrituri, placi de betoane, fara nicio izolare termica. Calitati pozitive, de! Revin iarasi. Hai sa intram in stirile din ziare. Cand apare un analist la televizor, toata lumea pune botu’, asa ca va arat studiu cu pricina, credeti-ma si constatam ca romanii sunt codasi din punctul de vedere al averii financiare. Bai, ne lasi cu arta si cultura? Dar insa trebuie sa spunem buna dimineata unei fetite care-o avem la telefon si cum spune colega mea in textul stirei pe care l-am vizionat, a trecut un an de cand s-a intamplat Nobelul trecut si institutele de sondaje a opiniei publice s-au facut de rahat pentru a miliarda oara: vad o intalnire intre Popescu Tariceanu pe Mediterana si Traian Basescu. Vroiam sa stiu daca se impaca sau nu. Este o chestiune care s-ar putea sa dea bine la poporul roman. Sa ai un partid presidential, da, face sens, deci are un scop. Publicitate. Ne intoarcem pe aceasta idee si ce problema are cetatenii ca nu s-a mai auzit soneria care chema cu greu pe deputati la sala de sedinte? Mie imi place foarte maxim de Cioroianu si, repet, ce problema are cetatenii cu aceasta? Bai, papusa mica si sexoasa, n-am auzit niciun pici vorbind pe radioul tau asa ca sa stii iar se va gasi cativa tantalai care sa le ia de neveste asa rascracite cum sunt ascultand de patroanca de cimitir, cum se prezinta ea. Nu degeaba vorbesc oamenii de la firma care trebuiau sa se ocupe de tot: in Romania exista primitivism politic din gros. Sa-l ascultam si pe cel care a cules temperaturile pentru voi. Din pacate vremea nu este atat de misto, vantul va deveni mai nervos, maximele nu vor mai urca in termometre iar frigul nu-si va lua liber nici azi. Vor apare probleme de trafíc, deja sapte soferi si-au avariat masinile in haul din sosea. Ai grije de tine daca ai ajuns presat la birou. Iti trimit fisticuri, flash-uri, mixuri si tot ce ai nevoie ca sa ai o zi destresata. Este o smecherie trendy sa te miri. Pe mine, toata lumea ma freaca la cap cu filmuletul, desi nu este greu de prevazut: capsunarii vor rupe casele de schimb cu euro ca sa aibe ce sparge mai apoi in hipermarcheturi, asa ca eu am ramas si sunt in continuare contrariat: de ce se spune ca romanii sunt codasi din punct de vedere al averii financiare? Nu ne ramane decat sa speram: la cati bani are BCR-ul sa ne arate si noua o bunaciune.

Zi maxima!

Epilog

Si acum? Pe cat este omeneste posibil sa prevedem viitorul, sunt semne, e drept, palide, dar sunt, ca atat maturizarea lumii audiovizualului romanesc, cat si perseverenta initiativelor de reglementare, control, sanctiune ale CNA vor produce efectele dorite si asteptate. Iar daca ar fi sa aleg unul dintre acestea, as raspunde fara ezitare: sper ca vocea radioteleviziunii sa fie limpede, decenta si cat mai departe de solutia rudimentara. Caci un limbaj rudimentar este, la urma urmei, expresia unei gandiri rudimentare.

DAN C. MIHAILESCU, scriitor

De-ar fi gramatica precum politica...

In nr. 12 din decembrie 2007 al revistei Idei in dialog, am publicat rezultatele unui joc (oarecum masochist) de-a monitorizarea televiziunilor noastre din punctul de vedere al corectitudinii gramaticale. Cateva luni de-a randul m-am “distrat” inregistrand greselile redactorilor (nu si ale invitatilor, care-s infinit mai multe), sigur, absolut la intamplare, fara niciun plan prestabilit. Nu conteaza pe cine si de cate ori am taxat, fapt este ca partida de vanatoare a fost incredibil de eficienta, chiar si la nivelul meu, adica pur amatoristic si aleatoriu.

Am regasit pe toate posturile toate chestiile care ma isterizeaza. Si anume: stupida fascinatie a lui catre, plasat invariabil intr-o inzorzonata inutilitate resimtita, probabil, ca staif retoric: “eliberat de catre jandarmi”, “stabilit de catre primarie”, “editat de catre editura X”, “arestat de catre politie”, “votat de catre cetateni”. Peste tot “catre” e-n plus!

Aceeasi nebunie vizeaza legitima alergie la cacofonie, dar introducand “si”-ul exact unde nu e cazul (“eu, ca si profesor”, “noi, ca si factori raspunzatori”) pentru a tranti numaidecat cate-un “pleca catre” sau “eu, ca cetatean”.

Urmeaza aiuritoarea sarabanda a accentelor: Bécali in loc de Becáli, Cásin in loc de Casín, vápori in loc de vapóri, Róhia in loc de Rohía, Zelétin in loc de Zeletín, plus culmea culmilor: cuvantul bolsevic accentuat pe a doua silaba!

Ma rog, erau destule altele: “sa supoarte”, “corvoade”, “fortele aeriane”, “acest examen va dispare”, “circa aproximativ”, “intre doi si 24 de carate”, “complexuri de magazine”, “un juriu format din 3 persoane stabilesc castigatorul”, “ce-s cu astea aici”, “in urma cu doisprezece zile” si cate altele, ca sa nu mai zic de bietul I.G. Duca devenit “Ion Gheorghe Ghica”. Sunt absolut convins ca fiecare dintre cititorii randurilor de fata detine cel putin cateva exemple de acest gen.

Asa stand lucrurile, sa te mai revolti cand auzi la o transmisie sportiva asa de malfonicul “revenim CU Repriza a doua”, ori cand dai peste formula “politica care” chiar si intr-un articol de Lucian Mandruta (Dilema veche, 20-26 martie crt.)? Ne aducem aminte de povestea cu Arghezi, care a refuzat sa scrie in revista LimBa sI literatura romana, fiindca-i mirosea urat zona dintre primele doua cuvinte...

Ei bine, toate reactiile pe care le-am inregistrat, in urma modestei mele operatiuni de monitorizare (amici, cunoscuti, neutri), au fost de minimalizare si persiflare: adica, ma-ntelegi, avem o tara asa si pe dincolo, in care se fura cu codrul, lupii sunt paznici la oi, milionul de euro delapidat face cat ceapa degerata, in spitale se moare-n draci degeaba, suntem campioni la mai toate bolile si faradelegile si asa mai departe, iar dumneata vii cu fleacuri de filolog mofluz? Pai de asta, de gramatica, ne arde noua?

Am plecat, cu sfanta vinovatie, fruntea si am tacut, cu toate ca sunt convins ca nu exista reactie mai vinovata, mai maligna pe termen lung, decat trecerea incorectitudinii gramaticale cu mult sub (sau indaratul) incorectitudinii politice. Oricum, daca-l auzi pe ditamai premierul Romaniei cat de natural spune “problemele care le avem”, daca observi cu amara neputinta constanta, jubilativa tiganizare a limbajului tinerilor, inclusiv intelectuali (unde naspa, paranghelie, mertane, bastani, gipane, buboaie - i.e. ghiuluri, gabori fac blazonul vocabularului unei gramatici pline de “da-i la fata sticla”, “care-s conditiile la care ne bagam”, “cati parai ai pa tine”, “da-i la mecla, fa-l muci, sparge-i termopanu” si asa mai departe), daca ricanezi degeaba in fata irepresibilei invazii de termeni internetici (ne blogarim, ne chatuim, m-am daunlodat, ma apdatez, va fac un team building?, ne vedem la briefing, ti-o forwardez) si le adaugi manelizarea, vulgaritatea vestimentara, isteria consumismului, disiparea ideii de autoritate, dezumanizarea si decerebrarea in joviala expansiune, apoi atunci vezi bine ca a te mai incrunta cand auzi pe micul ecran “am fost fortuit sa renunt la...”, sau “prefer mai bine sa...” e-o induiosatoare ingenuitate.

Cum scriau manualele de altadata: “graiul este esenta unei semintii”, “temelia unui popor”, “rostul fiintei nationale”. A trece cu vederea schimonosirea limbajului, degradarea si alterarea gramaticala este cel putin la fel de grav cu acceptarea tacita a faradelegii devenite lege in Romania.

Dar astea sunt vorbe prea mari ca sa nu sune penibil.

Mai bine-o luam de la capat, adica de jos, visand la ziua in care o editura serioasa o va “soma” amical pe Rodica Zafiu, omul care face un lucru extraordinar pentru tendintele limbii romane in rubrica sa din Romania literara, sa-si adune ritmic in carte articolele, sau la ziua in care CNA va reusi sa capaciteze TVR sa introduca macar o pastila gramaticala, zilnic, de la 18,50 la 19 (incai in memoria lui Pruteanu), eventual imbinata cu niste mostre de bune maniere, jucate de actori tineri si atragatori.

Ehei, daca ar avea corectitudinea gramaticala macar a milioana parte din forta eficient-terorizanta a corectitudinii politice, n-am mai auzi la televizor despre “manipularea hranii”, étnie in loc de etníe, “Marius Nita e PE strandul Dambovita”, “asociatia al carui lider”, “o familie de romi ai caror membri”, despre “ cele mai dureroase certe” sau “sansele (!) de-a fi contactat virusul HIV”...

Modelul francez de aparare a limbii

Apararea limbii a fost, de-a lungul secolelor, o tema privilegiata, de onoare si de nemurire, pentru multi scriitori francezi.

De la poetii Pleiadei, care ne-au lasat prin Joachim du Bellay celebra Défense et illustration de la langue franµaise, la L’Art poétique al lui Boileau, la iluministi sau la “nemuritorii” Academiei Franceze, monumentul limbii a avut mereu aparatori ilustri.

O astfel de traditie a legitimat, în zilele noastre, aparitia, în august 1994, a unei legi referitoare la folosirea limbii franceze, dar si a altor documente sau actiuni conexe, girate de statul francez, care ne permit sa vorbim despre o veritabila politica lingvistica.

Astfel, pentru a evita ca, în anumite domenii, specialistii sa recurga la termeni straini, preluati în general din engleza, este încurajata si facilitata asa-zisa “productie terminologica”, care înseamna crearea de cuvinte pentru desemnarea realitatilor contemporane. De aceea, puterile publice au instituit printr-un decret din 3 iulie 1996 un dispozitiv interinstitutional care are ca misiune forjarea de termeni si expresii noi pentru a umple lacunele limbii si a desemna concepte care apar sub denumiri straine, în special în domeniile economic, stiintific si tehnic.

Coordonat si animat de Delegatia generala pentru limba franceza si celelalte limbi din Franta, dispozitivul este o retea de parteneri institutionali incluzand Academia Franceza si organismele responsabile cu politica lingvistica din tarile francofone. Exista 18 comisii specializate în terminologie si neologie*, plasate in diferite ministere. In centrul retelei se afla Comisia generala de terminologie si neologie, aflata sub autoritatea primului ministru.

Termenii recomandati de Comisia generala sunt publicati în Jurnalul Oficial al Republicii Franceze; nu sunt de folosinta obligatorie decat în administratia si institutiile de stat, dar pot servi drept referinta, în special pentru traducatori si redactori tehnici. Se realizeaza astfel, într-o maniera coordonata si în conformitate cu regulile de formare a cuvintelor din limba franceza, o terminologie clara si coerenta, la dispozitia specialistilor, dar accesibila totodata publicului.Pentru ca presa si mediile de comunicare, traducatorii, în special cei din organismele internationale, unde franceza este limba oficiala, sa dispuna de echivalentul francez, pentru ca învatamantul tehnico-stiintific sa se poata face în limba franceza, fara împrumuturi ad-hoc, aceasta provocare este deosebit de importanta si capata valoarea unui model.

La randul sau, Consiliul Superior al Audiovizualului (CNA-ul francez) si-a asumat, prin propria lege de functionare, misiunea de “aparare a limbii si culturii franceze în comunicarea audiovizuala”.

Fiecare numar al Buletinului CSA, care apare lunar, contine o rubrica intitulata Limba franceza, în cadrul careia sunt comentate greseli, sunt prezentate informatii si recomandari privind calitatea limbii. CSA beneficiaza de rezultatele monitorizarii lingvistice a canalelor de televiziune, efectuate benevol, de membrii Asociatiei Apararea Limbii Franceze. Principalele posturi nationale de televiziune au consilieri calificati în domeniul limbii. Ei intervin, în mod regulat, pe langa redactii, pentru a le semnala erorile de vocabular, ortoepice sau gramaticale si pentru a le indica forma corecta. În cadrul Cercului Jurnalistilor, care reuneste ziaristii din presa scrisa si audiovizuala, exista un grup de reflexie asupra limbajului media, care organizeaza dezbateri pe marginea problemelor ridicate de evolutia limbii, de presiunile si influentele la care este supusa. Televiziunile, ca si radiourile, au în grila de programe emisiuni consacrate limbii franceze, iar Zilele Francofoniei multiplica spatiul destinat exprimarii.

Iata ca în Franta, dar si în multe alte tari ale lumii, comunitatea jurnalistilor si societatea civila colaboreaza activ cu o autoritate de reglementare, pentru a da eficienta si anvergura unei politici publice cu valoare culturala. (G.S.)

* Ansamblul proceselor de formare a neologismelor.