Pe aceeași temă
Încet, încet, Europa (și lumea întreagă) se îndreaptă către un model social și economic care părea utopic și total neadecvat vremurilor, atunci când Antipa își prezenta lucrarea „Biosociologia și Bioeconomia Mării Negre” în 1931, la Congresul Mondial al Biologilor de la Paris. Antipa a definit, în urmă cu aproape un secol, concepte de management societal bazat pe ciclurile naturii, pornind de la observarea comunităților de pescari din Deltă și a felului în care ei își administrau resursele naturale. Cu acel prilej, el a propus o știință nouă, Geonomia, „știința organizării teritoriilor și a echilibrului ocupării spațiilor naturale de către om, sub triplul aspect al geografiei, al ecologiei și al socio-economiei”.
Un alt român, Nicholas Georgescu-Roegen, a avut ambiția de a redefini conceptul de Bioeconomie în America, în 1971, poate nu întâmplător chiar în mijlocul euforiei neoliberale, publicând „Legea entropiei și procesul economic”, o lucrare care îl plasează astăzi printre marii economiști ai lumii. Georgescu-Roegen a definit, bazându-se inclusiv pe cercetările sale interbelice asupra economiei țărănești din România, teoria bioeconomică, o modalitate rațională de a folosi ceea ce tot el numea „zestrea Pământului” ﹘ o moștenire generoasă, dar finită și supusă legilor entropice ale degradării.
Dacă îl revizităm și pe Constantin Brâncuși, din perspectiva relației lui speciale cu materialul, care i-a permis să transforme în artă tehnica de „direct carving” (specifică meșteșugarului popular), descoperim că armonia naturii și capacitatea țăranului de a-i descifra acesteia limbajul a fost tocmai ceea ce l-a inspirat. Poate că acesta este secretul accesului artei lui la universalitate.
Pentru mine, cei trei sunt precursorii conceptelor pe care se sprijină astăzi Green Deal și New European Bauhaus.
Cred că putem spune, fără emfază, că avem conaționali de geniu care au oferit o contribuție vizionară la un nou model societal relevant astăzi pentru întreaga lume, nu doar aici, la noi, în Europa. (traditiicreative.ro)
„Frumos, sustenabil, împreună – Noul Bauhaus European”, dacă fiecare dintre acești termeni are o semnificație aparte, întrebarea pe care ar trebui să o ridicăm este Cum atingem aceste deziderate?
Cum ajungem să introducem „suflet” în proces, cum adunăm susținere și cum producem o schimbare de comportament și, ulterior, de mentalitate.
Noul Bauhaus European este definit astăzi drept „sufletul” schimbării profunde pe care îl propune Europa prin Green Deal.
„Creșterea înseamnă a produce mai mult, dezvoltarea, a produce altfel”, o declarație de o remarcabilă claritate din opera lui Roegen are darul de a rezuma o cuprinzătoare nouă paradigmă.
Georgescu-Roegen făcea o referire esențială la modul de a înțelege societatea și economia, pornind de la legile fundamentale ale Cosmosului. Din punctul său de vedere, provocarea erei noastre nu este definirea unui nou model economic, cât a unui nou mod al societății de a-și stabili coordonatele în care vrea să se dezvolte.
„Singura șansă de supraviețuire a umanității este de a construi o nouă societate cu o etică nouă”, spunea Georgescu-Roegen. Putem construi o nouă etică societală folosindu-ne de New European Bauhaus și de lecțiile precursorilor?
Nu este deloc nerealist să spunem că ar putea fi începutul schimbării. Unul dintre instrumentele-cheie ar trebui să fie reîntoarcerea la cultura tradițională, dintr-o perspectivă contemporană a relației om-natură. Prin practicile și cultura locale, cu toate componentele ei, „frumosul” ar trebui să răzbată ca parte integrată organic și nu ca o valență pur decorativă, valorificat propagandistic de mișcarea etno.
O schimbare de comportament a societății, survenită într-un interval relativ scurt, ar putea să creeze premisele pentru o schimbare de mentalitate pe termen mediu și, odată cu evoluția noului model societal, să declanșeze și o schimbare de etică a societății, așa cum propunea Georgescu.
Cred că, dacă ne raportăm la cei trei precursori, putem fi optimiști; felul în care contribuția lor la universalitate este reevaluată astăzi ni-i prezintă mai contemporani și mai vizionari ca oricând. Deși opera lor a fost deseori considerată, în epocă, un simplu experiment artistic fără valoare practică sau un steril exercițiu de imaginație științifică, iată că fiecare dintre ei a deschis culoare noi în propriile domenii de activitate, pe care le populăm cu realitățile lumii de azi ﹘ o lume care părea complet utopică acum 100 de ani. E drept, unora dintre noi le pare la fel de utopică și astăzi. //
Teodor Frolu este vicepreședinte al Asociației Ivan Patzaichin - Mila 23 și fondator România Tradițiilor Creative,
Partener cu Reprezentanța Comisiei Europene
